Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 60/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 60/2014
Ședința publică de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
A. F. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul M. W. împotriva sentinței penale nr. 120/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul condamnatul M. W. asistat apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Condamnatul M. W. depune la dosarul cauzei un memoriu.
Avocat M. L., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul M. W., solicită aplicarea disp. art. 15 C. pen. anterior.
Solicită admiterea contestației formulate și pe cale de consecință reducerea pedepsei spre minimul special prevăzut de legea nouă, aplicând legea penală mai favorabilă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației formulată de condamnatul M. W. ca nefondată, apreciind că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, aplicând reducerea de pedeapsă prevăzută de art. 4 din Legea 187/2012.
Având ultimul cuvânt condamnatul M. W. arată că lasă la aprecierea instanței și solicită reducerea pedepsei.
C. DE A.
Constată că prin sentința penală nr. 120/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ s-a dispus în baza art. 595 C. proc. pen., admiterea cererii formulate de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului Aiud, în ceea ce îl privește pe condamnatul M. Wihelm, fiul lui I. și M., născut la data de 23.07.1962, în Șelimbăr, jud. S., CNP_, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 181/20.09.2010 a Tribunalului S., modificată prin decizia penală nr. 13/A/11.04.2011 a Curții de A. A. I., definitivă la 29.04.2011, prin nerecurare.
În temeiul art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal, raportat la art. 218 alin. 3 lit. a,c din Noul Cod penal, s-a dispus reducerea duratei pedepsei aplicate condamnatului M. Wihelm prin hotărârea judecătorească menționată mai sus, de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare.
În temeiul art. 6 alin. 5 din Noul Cod penal, s-a constatat că pedepsele complementare stabilite prin sentința penală nr. 181/20.09.2010 a Tribunalului S. și prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b, d și e din Vechiul Cod penal, își au corespondentul în art. 66 lit. a, b, e, f din Noul Cod Penal, urmând a fi aplicate pentru aceeași perioadă de 3 ani și executate în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c din Noul Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. 1 și 3 din Noul Cod penal, s-au interzis condamnatului M. Wihelm exercitarea drepturilor prevăzute art. 66 lit. a, b, e, f din Noul Cod Penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de liberate a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 72 din Noul Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la data de 11.04.2009 și până în prezent.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 181/20.09.2010 a Tribunalului S., astfel cum au fost modificate prin decizia penală nr. 13/A/11.04.2011 a Curții de A. A. I., care nu contrazic prezenta hotărâre.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 423/06.05.2011, emis de T. S. și emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținută că prin sentința penală nr. 181/20.09.2010 a Tribunalului S., modificată prin decizia penală nr. 13/A/11.04.2011 a Curții de A. A. I., definitivă la 29.04.2011, prin nerecurare, inculpatul M. W. a fost condamnat la 15 ani de închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, b, d și e C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b și alin. 3 C.pen.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 423/2010, de către Tribunalului S., executarea pedepsei începând la data de 11.04.2009.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 181/20.09.2010 a Tribunalului S. se regăsește în actualul cod penal la art. 218 alin. 3 lit. a,c, fiind pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 C.pen., astfel că instanța a redus pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată condamnatului, la maximul special prevăzut în noul cod penal, respectiv 12 ani închisoare.
În privința pedepselor complementare, instanța a constatat că este incident art. 6 alin. 5 N.C.pen., iar pedepsele complementare stabilite de instanță și prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a, b, d și e din Vechiul Cod penal, își au corespondentul în art. 66 lit. a, b, e, f din Noul Cod Penal, urmând a fi aplicate pentru aceeași perioadă de 3 ani și executate în condițiile art. 68 alin. 1 lit. c din Noul Cod penal.
II. Împotriva acestei sentințe a declarat calea de atac a contestație condamnatul M. W. solicitând să-i fie redusă pedeapsa în mai mare măsură decât s-a dispus de către prima instanță.
În susținerea contestației a depus un memoriu în care arată că este încadrat ca vulnerabil în cadrul Penitenciarului Aiud, solicită să beneficieze de o mai bună clemență. Arată că este arestat din 10.04.2009, nu are sancțiuni disciplinare și are trei recompense.
III. Examinând sentința penală atacată, C. constată că contestația formulată nefondată pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a procedat în mod legal și temeinic reținând faptul că infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b și alin. 3 C. pen. 1969 se regăsește în actualul cod penal la art. 218 alin. 3 lit. a și c C. pen fiind pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani.
S-a făcut o corectă aplicare a disp. art. 6 alin. 1 C. pen. prin reducerea pedepsei de 15 ani închisoare la nivelul maximului special prevăzut în noul text de incriminare respectiv la 12 ani închisoare.
De asemenea s-a procedat în mod legal, potrivit art. 6 alin. 5 C. pen. cu privire la pedepsele complementare.
Argumentele aduse de contestator în memoriul mai sus menționat nu au relevanță juridică și nu pot conduce la concluzia că s-ar impune modificarea sentinței atacate într-un fel sau altul.
Întrucât s-a reținut legalitatea și temeinica sentinței atacate în temeiul art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013 se va dispune respingerea contestației ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. W. împotriva sentinței penale nr. 120/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2014.
PREȘEDINTE Grefier
A. G. M. L. B.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 130/2014.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 124/2014.... → |
|---|
