Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 91/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-03-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 91/2014
Ședința publică din 4 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător S. I. M.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. – procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului penal formulat de inculpatul S. D. D. împotriva sentinței penale nr. 1816/2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr. _ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 1816/2.12.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de apărătorul inculpatului S. D. – D..
În baza art. 208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. e și g Cod pen., a fost condamnat inculpatul S. D. – D. (fiul lui G. și M. - L., născ. la 25.03.1992 în mun.Hunedoara jud.Hunedoara, domiciliat în mun.Hunedoara, jud.Hunedoara, Aleea Mierlei ., ., identificat prin C.I. . nr._, CNP-_, cunoscut cu antecedente penale) la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat că infracțiunea de furt calificat care face obiectul prezentei cauze penale a fost săvârșită de inculpat în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată acesteia prin sentința penală nr.45/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare.
În baza disp. art.83 alin. 1 C.pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.45/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art.65 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a și b C.pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice respectiv în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 (patru) ani.
S-a făcut aplicațiunea disp.art.71 C.pen.. interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b C.pen.
În baza disp. art.116 alin. 4 Cod penal, s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în mun.D., jud.Hunedoara pe o durată de 1 (un) an, după executarea ori stingerea executării pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.
În baza disp. art.118 alin. 4 rap. la art.118 alin.1 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 100 Euro (echivalent în lei, conform cursului B.N.R. la data efectivă a plății), sumă de bani dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
S-a luat act că partea vătămată D. A. P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza disp. art.191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei s-a dispus să se avanseze din fondul special al Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.198/P/2013 din data de 07.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D., înregistrat la data de 09.10.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului S. D. - D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. e și g Cod pen.
S-a reținut, în esență, în actul de sesizare în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
În noaptea de 12/13.01.2013, în timp ce se afla în Clubul „Dublin” din mun.D., jud.Hunedoara, a sustras din poșeta părții vătămate D. A. P. un telefon mobil marca Samsung Galaxy S III precum și suma de 100 Euro.
Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, și anume: plângerea părții vătămate (f.9, 10), declarația învinuitului V. C. V. (f.21 - 24), dovezile de predare a bunului sustras (f.11, 17), declarațiile martorilor (f.12 – 16, 18) și referate autorizare listinguri telefonice (f.33, 34).
Inculpatul s-a sustras urmăririi penale astfel că nu a putut fi audiat, fiind trimis în judecată în lipsă.
Cu ocazia îndeplinirii măsurilor pregătitoare judecății, potrivit prevederilor art.295 C.p.p., instanța a efectuat demersuri pentru căutarea inculpatului, procedând la emiterea unor adrese către Inspectoratul General al Poliției Române, Administrația Națională a Penitenciarelor respectiv Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor. Din relațiile furnizate de instituțiile menționate (f.76, 78, 82) a rezultat că inculpatul nu figurează nici arestat preventiv și nici încarcerat în executarea vreunei pedepse privative de libertate, respectiv că figurează cu domiciliul actual indicat în actul de sesizare. Instanța a procedat totodată la citarea inculpatului și prin afișare la Consiliul Local D., potrivit disp. art.177 alin. 4 C.p.p. (f.70). Totodată, s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.81) și, constatând că acesta este cunoscut cu antecedente penale, s-a atașat la dosar și copia sentinței penale nr.45/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ (f.86, 87). De asemenea, inculpatul a fost citat și cu mandat de aducere cu însoțitor, conform art.184 C.p.p., din procesul – verbal încheiat de organul însărcinat cu executarea mandatului rezultând indicii în sensul că inculpatul ar fi plecat din țară (f.91 - 94).
În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea martorilor din actul de sesizare, și anume, E. R. G., Oacheș O. C. și H. M. C. (f.88 - 90).
Partea vătămată D. A. P., deși legal citată (f.72), nu s-a prezentat în fața instanței, arătând încă în cursul urmăririi penale că nu se constituie parte civilă în cauză (f.9 verso).
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2013, termen la care instanța, în temeiul disp. art.306 C.p.p. a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 02.12.2013.
Printr-o cerere trimisă instanței prin fax respectiv poștă electronică la data de 01.12.2013, după orele 22:00, av.S. G. (din Baroul Bihor) a solicitat repunerea cauzei pe rol (f.96, 97) fără însă a face dovada calității sale. Ulterior, la data de 02.12.2013, orele 11: 34, a fost trimisă prin fax și copia unei împuterniciri avocațiale (f.100).
În cuprinsul cererii de repunere a cauzei pe rol s-a arătat, în esență, faptul că inculpatul s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta la termenul de judecată din data de 25.11.2013 întrucât se află în străinătate (fără a se indica unde anume în concret) respectiv că s-a aflat „într-o stare de sănătate precară”. Apărătorul nu s-a limitat doar la a solicita repunerea cauzei pe rol, ci a dat și indicații instanței cu privire la termenul care urmează a fi stabilit în urma repunerii cauzei pe rol (fără zilele de 02.12.2013 respectiv 09.12.2013).
Analizând cererea de repunere a cauzei pe rol, instanța a constatat că aceasta este nefondată. Astfel, inculpatul s-a sustras urmăririi penale, organul de urmărire penală fiind pus în situația de a-l trimite în judecată în lipsă. În fața instanței, inculpatul a fost legal citat atât la domiciliu cât și prin afișare la Consiliul Local. Mai mult, instanța, din oficiu a efectuat verificări cu privire la inculpat, fiind solicitate relații de la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor (f.76), de la Inspectoratul General al Poliției Române (f.78) respectiv de la Administrația Națională a Penitenciarelor (f.82).
Cu privire la motivele invocate de inculpat în cererea de repunere a cauzei pe rol, instanța a constatat că apărătorul, cu toate că a trimis trei asemenea cereri (f.96 - 100), nu a prezentat nicio dovadă, nici măcar un indiciu în sensul celor afirmate cu privire la afecțiunile medicale ale inculpatului, respectiv la împrejurarea că acesta nu s-a aflat în țară. În aceste condiții, instanța nu a putut primi susținerile acestuia, considerându-le ca fiind simple afirmații nedovedite făcute în scopul ameliorării situației procesuale a inculpatului. Dealtfel, s-a apreciat că motivarea imposibilității de prezentare este ambiguă, neputându-se stabili care ar fi fost motivul imposibilității de prezentare – starea de sănătate sau împrejurarea că a fost plecat din țară („.. am fost plecat de pe teritoriul țării și, din pricina unei boli contractate m-am aflat într-o stare de sănătate precară”).
Cu privire la soluționarea cauzei fără audierea inculpatului, prin prisma exigențelor CEDO invocate în cererea de repunere a cauzei pe rol, instanța a constatat că neaudierea inculpatului în cursul procesului penal s-a datorat exclusiv culpei acestuia, inculpatul înțelegând să se sustragă procesului penal, iar instanța a făcut toate demersurile pentru a-l audia, acesta fiind citat și cu mandat de aducere cu însoțitor (f.91 - 94) iar din procesul – verbal încheiat de organul însărcinat cu executarea mandatului rezultă că acesta a fost căutat chiar în dimineața zilei de 25.11.2013 (când a avut loc judecarea cauzei), stabilindu-se că se află plecat în Anglia. Față de această stare de lucruri, judecarea cauzei în lipsa inculpatului s-a apreciat ca legală și temeinică, atât timp cât au fost respectate și disp. art.177 alin. 4 C.p.p. privind citarea acestuia prin afișare la Consiliul Local (f.70)
Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța a reținut în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt:
În data de 15.01.2013, partea vătămată D. A. P. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în noaptea de 12/13.01.2013, în timp ce se afla în Clubul „Dublin” din mun.D., persoane necunoscute i-au sustras din poșetă un telefon mobil marca Samsung Galaxy S III precum și suma de 100 Euro, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 750 Euro (f.10).
Prin mijloace specifice de cercetare și investigare, telefonul sustras a fost localizat, conform procedurii reglementate de Legea nr.82/2012, stabilindu-se că învinuitul V. C. – V. l-a folosit în dimineața zilei de 13.01.2013, după care l-a comercializat către martora E. R. G. (f.15, 16, 88).
Învinuitul V. C. V. a recunoscut că a primit telefonul mobil menționat de la inculpatul S. D. D., acesta din urmă promițându-i suma de 150 lei, sumă care i-a și fost remisă efectiv în schimbul valorificării telefonului, comunicându-i totodată că acesta este furat și dorește să-l înstrăineze, fără a-i da alte detalii (f.21).
În data de 13.01.2013, ascunzând împrejurarea că telefonul mobil a fost sustras de inculpatul S. D. D., ajutat fiind de învinuitul V. C. V., a vândut telefonul mobil mobil marca Samsung Galaxy S III martorei E. R. G., contra sumei de 300 lei, în zona Școlii nr.10 din mun.Hunedoara (f.15, 16 ,88).
Față de învinuitul V. C. V., prin același rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărire și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, apreciindu-se incidente disp. art.18/1 C.p.p.
Față de cele ce preced, în lumina probelor administrate și analizate conform celor de mai sus, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin actul de sesizare în sarcina inculpatului a fost dovedită pe deplin și dincolo de orice dubiu, reținând în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii astfel cum aceasta a fost dedusă judecății.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S. D. – D. care, în noaptea de 12/13.01.2013, în timp ce se afla în Clubul „Dublin” din mun.D., jud.Hunedoara, a sustras din poșeta părții vătămate D. A. P. un telefon mobil marca Samsung Galaxy S III precum și suma de 100 Euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. e și g Cod pen.
Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, instanța a constatat că elementul material al laturii obiective s-a realizat prin acțiunea de luare a telefonului mobil marca Samsung Galaxy S III din posesia părții vătămate D. A. P., fără consimțământul acesteia, într-un loc public și pe timp de noapte, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, fiind încălcate astfel relațiile sociale referitoare la integritatea patrimoniului, între urmarea socialmente periculoasă și faptă existând o legătură de cauzalitate certă, directă și neîntreruptă.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut fără niciun dubiu vinovăția inculpatului sub forma intenției directe (art.19 alin. 1 pct.1 lit. a C.pen).
Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiunea prev. și ped. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. e și g Cod pen. și a fost săvârșită de inculpat, instanța a făcut aplicațiunea disp. art.345 alin. 2 C.pr.pen. pronunțând condamnarea acestuia.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere disp. art.52 C.p. privind scopul pedepsei, precum de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.p. raportate asupra cauzei penale de față, respectiv gradul de pericol al faptelor săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele reale și personale respectiv de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța nu a reținut în beneficiul inculpatului circumstanțe atenuante în condițiile în care aceasta este cunoscut cu antecedente penale (conf. fișei de cazier judiciar – f.81), s-a sustras atât urmăririi penale cât și judecății, îngreunând și temporizând astfel activitatea organelor judiciare, nepunându-se problema nici a vreunei stăruințe a acestuia în înlăturarea rezultatului infracțiunii.
Față de cele ce preced, instanța, ținând seama de circumstanțele reale ale comiterii faptei, circumstanțele personale ale inculpatului (cunoscut cu antecedente penale), atitudinea procesuală a acestuia (se sustrage procesului penale pornit împotriva sa) respectiv de împrejurarea că gradul de pericol social al infracțiunii este unul relativ ridicat, a aplicat acestuia o pedeapsă în cuantum orientat peste minimul special prevăzut de norma incriminatoare, și anume 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, considerând că aceasta este echilibrată și că răspunde în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării, îndeplinind scopurile prevăzute la art. 52 Cod penal.
Cu privire la situația juridică a inculpatului instanța, văzând fișa de cazier judiciar a acesteia (f.nr.81), a reținut că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ani, prin sentința penală nr.45/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ (f.86, 87), definitivă prin nerecurare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală.
Examinând cuprinsul hotărârii penale menționate, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală la data de 08.06.2010, hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin nerecurare, iar termenul de încercare de 2 ani și 6 luni urmează a expira în cursul lunii septembrie 2014. În condițiile în care, infracțiunea de furt calificat. care formează obiectul acestei judecăți s-a săvârșit în data de 13.01.2013, s-a constatat că inculpatul a săvârșit această din urmă infracțiune în cursul termenului de încercare al condamnării anterioare, fapta fiind descoperită și judecată de asemenea în cursul termenului de încercare, astfel că, în cauza penală de față sunt incidente disp. art.83 alin. 1 C.pen., text de lege în temeiul căreia instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.45/15.03.2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
Referitor la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanța, în raport de cele statuate în cuprinsul deciziei nr.1/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea disp. art.83 alin. 1 C.pen., a constatat că singura modalitate de executare a pedepsei aplicate este cea în regim de detenție.
Aplicând o pedeaspă mai mare de 2 ani închisoare, instanța a apreciat totodată că fapta săvârșită de inculpat îl face pe acesta nedemn de a ocupa anumite funcții sau de a deține unele calități. Prin urmare, a făcut aplicațiunea disp. art.65 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II – a și b C.pen., aplicând inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, respectiv în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 (patru) ani.
Totodată, pronunțând condamnarea, a făcut aplicațiunea disp.art.71 C.pen., interzicând inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b C.pen. Instanța nu a interzis inculpatei dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în care C. a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și Pîrcalab împotriva României, că nu se impune interzicerea „ope legis” a drepturilor electorale, acest lucru trebuind să fie dispus în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales s-a apreciat că se impune, însă, a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, constatând totodată că prezența acestuia în mun.D. constituie un pericol grav pentru societate față de natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, instanța a luat față de acesta și măsura de siguranță prev. de art.116 alin. 1 Cod penal, interzicând acestuia dreptul de a se afla în mun.D., jud.Hunedoara pe o durată de 1 (un) an, după executarea ori stingerea executării pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre. În contextul luării acestei măsuri de siguranță, instanța a avut în vedere scopul acesteia – înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii de noi fapte prevăzute de legea penală – ținând seama de personalitatea inculpatului care datorită simptomelor sale reliefate prin săvârșirea faptei prezintă pericolul săvârșirii altor infracțiuni de aceeași natură în localitatea menționată. S-a apreciat că luarea acestei măsuri de siguranță nu este de natură a aduce prejudicii sau inconveniente inculpatului, în condițiile în care acesta își are domiciliul în mun.Hunedoara și nu are vreun loc de muncă în mun.D..
Întrucât inculpatul a sustras de la partea vătămată atât un telefon mobil marca Samsung Galaxy S III cât și suma de 100 Euro, dintre care doar telefonul mobil a fost recuperat (f.11, 17), nu și suma de bani, în condițiile în care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză (f.9), instanța a făcut aplicațiunea disp. art.118 alin. 4 rap. la art.118 alin.1 lit. e Cod penal și a confiscat de la inculpat suma de 100 Euro (echivalent în lei, conform cursului B.N.R. la data efectivă a plății), sumă de bani dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
Văzând declarația dată în faza de urmărire penală (f.9) și constatând că, deși legal citată, aceasta nu s-a prezentat în fața instanței, s-a luat act că partea vătămată D. A. P. nu s-au constituit parte civilă în cauză.
Văzând și disp. art.191 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 lei aferentă fazei de urmărire penală, iar 300 lei aferentă fazei de judecată. Cuantumul acestei din urmă sume s-a apreciat că se justifică atât prin cheltuielile de procedură ocazionate cu citarea inculpatului, inclusiv cu mandat de aducere respectiv prin afișare la consiliul local, cât și prin cheltuielile aferente demersurilor efectuate de instanță pentru căutarea inculpatului, și anume: adrese către Inspectoratul General al Poliției Române, Administrația Națională a Penitenciarelor respectiv Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, dat fiind faptul că inculpatul s-a sustras judecății. La stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare aferente fazei de judecată, instanța a mai avut în vedere și cheltuielile ocazionate de citarea (inclusiv cu mandat de aducere) a martorilor din actul de sesizare în vederea audierii.
Potrivit art.5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei s-a dispus să se avanseze din fondul special al Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal, calificat apel în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, inculpatul S. D. D., fără a-l motiva.
Pe parcursul judecății în apel, inculpatul a solicitat achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de furt calificat constând în sustragerea sumei de 100 euro, pe motivul că fapta nu ar fi fost comisă de inculpat (art. 16 alin. 1 lit. c CPP), respectiv achitarea pentru sustragerea telefonului mobil pentru cauza de neimputabilitate constând în eroare (art. 16 lit. d CPP).
Cu ocazia cuvântului în susținerea apelului, inculpatul a solicitat încetarea procesului penal, pe motivul intervenirii împăcării părților.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, cu referire la dispozițiile art. 417 alin. 2 noul CPP, C. constată că apelul declarat de inculpatul S. D. D. este fondat, pentru următoarele considerente:
1.C. constată că de la momentul comiterii infracțiunii imputate inculpatului, a intervenit o modificare legislativă prin . noului CP, în sensul că infracțiunea prev. de infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. e și g Cod pen din 1969 pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani se încadrează în dispozițiile art. 228 alin. 1, art.229 alin. 1 lit. b CP, faptă pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Ca atare, în procesul de analiză și aplicare a legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 alin. 1 CP, C. constată că încadrarea juridică din noul CP este mai favorabilă inculpatului, câtă vreme limitele de pedeapsă sunt reduse față de reglementarea anterioară.
2. Cu ocazia audierii de către instanța de apel, inculpatul a învederat faptul că partea vătămată D. A. P. se află în Italia, însă dorește să-și retragă plângerea formulată împotriva sa.
La termenul de judecată din 4.03.2014, inculpatul a prezentat o declarație autentificată, întocmită la notarul public, care atestă că părțile – inculpatul și partea vătămată D. A. P. s-au împăcat.
C. constată că, potrivit dispozițiilor art. 159 CP, art. 231 alin. 2 CP, împăcarea părților în cazul infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b CP înlătură răspunderea penală.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 3 CP, împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.
C. constată însă că la momentul intervenirii modificării legislative care să permită împăcarea părților în cazul acestei infracțiuni (1.02.2014, momentul intrării în vigoare a noului CP), în prezenta cauză era depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței, cauza aflându-se deja în faza judecării apelului.
Dispozițiile legale prev. de art. 231 alin. 2 rap. la art. 159 CP sunt mai favorabile, câtă vreme anterior introducerii textului prev. de art. 231 alin. 2 CP nu exista posibilitatea împăcării părților.
Ca atare, se impune a se da eficiență principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, chiar în ipoteza în care fapta imputată inculpatului a fost comisă sub legea veche și a fost depășit momentul procesual limită al incidenței împăcării, conform art. 159 alin. 3 CP.
O interpretare contrară ar duce la încălcarea principiului egalității și nediscriminării, față de inculpații aflați în această situație legislativă tranzitorie, comparativ cu cei în privința cărora, pentru fapte comise înainte de 1.02.2014, încă nu s-a depășit momentul procesual al citirii actului de sesizare a instanței. (În acest sens, s-a pronunțat și C. Constituțională prin deciziile nr. 1483/2011 și 1470/2011, cu referire la incidența dispozițiilor art. 320/1 CPP din 1968 într-o perioadă de tranziție legislativă.)
Ca atare, reținând că a intervenit împăcarea părților, în baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g CPP și art. 159 CP, art. 231 alin. 2 CP, C. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului S. D. D., fiul lui G. și M. L., născut în 25.03.1992 în Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliat în Hunedoara, Aleea Mierlei ., ., cetățean român, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g CP (în reglementarea actuală art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b NCP).
Subsecvent soluționării laturii penale, în baza art. 25 alin. 5 CPP, luând act de poziția părții vătămate care s-a exprimat că nu mai are nici o pretenție de la inculpat, C. va constata stinsă acțiunea civilă în cauză.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare la urmărire penală, în primă instanță și în apel vor rămâne în sarcina statului.
Se va menține dispoziția de acordare a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, în primă instanță.
Se va acorda suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în apel, care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 2 lit. a CPP,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul S. D. D. împotriva sentinței penale nr. 1816/2.12.2013 pronunțate de Judecătoria D. în dosarul nr._ .
Casează sentința penală atacată și rejudecând cauza:
În aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, constată că infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și g CP anterior, reținută în sarcina inculpatului S. D. D. se încadrează în dispozițiile art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b NCP.
În baza art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. g NCPP și art. 159 NCP, art. 231 alin. 2 NCP, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S. D. D., fiul lui G. și M. L., născut în 25.03.1992 în Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliat în Hunedoara, Aleea Mierlei ., ., cetățean român, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g CP (în reglementarea actuală art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b NCP).
Constată stinsă acțiunea civilă în cauză.
Cheltuielile judiciare la urmărire penală, în primă instanță și în apel rămân în sarcina statului.
Menține dispoziția de acordare a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, în primă instanță.
Acordă suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în apel, care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. S. I. M.
GREFIER,
D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored. D.M. H./2 ex/14.05.2014
J. Fond P. F.
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 78/2014.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
