Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 69/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-02-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 69/A/2014
Ședința publică din 25 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B.
Judecător: A. P.
Grefier: T. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.- S. T. A. I. reprezentat prin: I. F. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de condamnatul M. F. R. împotriva sentinței penale nr. 253/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea penală din 17.02.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 253/14.10.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul M. F. R. împotriva sentinței penale nr. 217/2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat revizuientul condamnat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, condamnatul M. F. R. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 217/03.06.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 3 teza I din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Cererea de revizuire, anterior trimiterii spre competentă soluționare, a fost înregistrată la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – S. T. A. I. sub nr. 133D/III/6/2013, concluziile procurorului fiind că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute în mod limitativ de art. 394 al. 1 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 217/03.06.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar penal nr._, modificată sub aspectul laturii penale prin decizia penală nr. 19/A/2011 a Curții de Apel A. I., definitivă prin decizia nr. 48/2012 a ÎCCJ, la data de 16.01.2012, inculpatul M. F. R. a fost condamnat la pedeapsa de pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 al.1, 3 teza I din Legea nr. 678/2001 și art. 329 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, constând în aceea că în perioada jumătatea lunii ianuarie 2011 - 15 martie 2011, împreună cu concubina sa, inculpata L. F. L., a recrutat-o pe minora T. A. în scopul exploatării sexuale, a cazat-o la o locuință folosită de el și concubina sa în A. I., a transportat-o la stradă pentru a se prostitua și și-a însușit banii obținuți la stradă din prostituție de către minoră și a găsit clienți minorei. Totodată, acesta în cursul anului 2011 a săvârșit acte de înlesnire a practicării prostituției și tragerea de foloase de pe urma acestor activități ilicite cu privire la numitele Verzan A. G., M. M. C. și C. D. A..
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de cel în cauză, prima instanță a reținut că motivele invocate de condamnatul M. F. R. nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a-e Cod procedură penală.
În susținerea cererii sale condamnatul a arătat că este nevinovat, iar probele administrate în cauză nu confirmă comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, solicitând rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții de achitare.
Instanța reține că vinovăția celui în cauză a fost definitiv stabilită în baza probelor administrate, iar aspectele invocate de acesta au făcut obiectul cercetării judecătorești în cele trei faze de judecată, astfel că nu mai pot fi puse în discuție ulterior, pe calea revizuirii.
Pe de altă parte, din examinarea sentinței penale nr. 217/2011 a cărei revizuire se solicită, revizuientul a solicitat expres la termenul de judecată din data de 02 iunie 2011 să fie judecat conform procedurii simplificate, recunoscând comiterea faptelor și încadrarea juridică și solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoștea și le însușea.
Prin urmare, examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire conform art. 403 al. 1 Cod procedură penală, prima instanță a constatat că nu există date pentru admiterea în principiu.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală, care, însă acesta nu a adus modificări de esență în materia revizuirii.
Prezenta cale de atac a fost recalificată ca apel în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală.
Analizând apelul pe baza motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea reține că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar pentru cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 453 din noul Cod de procedură penală (de art. 394 din Codul de procedură penală din 1968).
Analizând motivele cererii revizuentului prima instanță în mod corect a reținut că acestea nu se referă la vreun caz din cele prevăzute de textele articolelor de lege mai sus indicate și, în concordanță cu Decizia nr. 60/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, a respins ca inadmisibilă cererea.
Cererea de revizuire a condamnatului nu apare ca fiind admisibilă nici prin prisma noilor reglementări procesual penale, art. 459 alin. 5 cu referire la alin. 3 lit. b din noul Cod de procedură penală prevăzând expres soluția de respingerea ca inadmisibilă a cererii în cazul în care aceasta nu cuprinde cazurile de revizuire pe care se sprijină.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul M. F.-R. împotriva sentinței penale nr. 253/14.10.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, Curtea va obliga revizuentul-apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 600 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorul desemnat din oficiu, stabilit cf. art. 5 lit. f din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b din Noul Cod de procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul M. F.-R. împotriva sentinței penale nr. 253/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală obligă revizuentul-apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel în cuantum de 600 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. B. A. P.
GREFIER
T. C.
Red. BA/Tehnored. CT
20.03.2014, 2 ex.
J.F. C. M.
| ← Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... | Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... → |
|---|
