Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului. Art. 307 C.p.. Decizia nr. 201/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 201/A/2014
Ședința publică de la 25 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Judecător C. M. M.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. A., inculpatul C. I. A. și partea vătămată C. M. D. împotriva sentinței penale nr. 139/14.11.2013, pronunțată de J. A. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:
Apărătorul ales, avocat C. F. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. D., pentru inculpatul apelant C. I. A.;
Avocat T. A., apărătorul ales pentru partea vătămată apelantă C. M. D.
Au lipsit:
- inculpatul apelant C. I. A.;
- partea vătămată apelantă C. M. D..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat B. D. solicită încetarea mandatului în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant C. I. A. față de prezentarea apărătorului ales, avocat C. F..
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin.4 C.pr.pen ia act de încetarea mandatului avocatului B. D. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului apelant C. I. A., față de prezentarea apărătorului ales, avocat C. F. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Apărătorii aleși ai părților, întrebați fiind, învederează că nu a intervenit împăcarea între părți.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă J. A., arătând că susține doar punctele 1, 2, 3 și 5 din motivele de apel formulate în scris.
Consideră că motivul susținut la punctul 4 nu este aplicabil chiar dacă a fost dispusă suspendarea sub supraveghere și arată că infracțiunile de amenințare, lovire și alte violențe și infracțiunile în ce privește nerespectarea măsurilor privind încredințarea copilului, pentru care inculpatul a fost condamnat se regăsesc ca și conținutul constitutiv în art. 206, 193 și 379 C.pen. actual. Solicită să se facă aplicarea art. 5 C.pen. și aplicarea amenzii cu majorarea cuantumului.
Avocat C. F. apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. I. A., solicită admiterea apelului formulat de acesta și reducerea cuantumului amenzii având în vedere condițiile sociale ale inculpatului care are doi copii în întreținere și natura infracțiunilor săvârșite și față de motivele pentru care au fost săvârșite. Arată că inculpatul a fost provocat să comită aceste infracțiuni.
Arată că nu este vorba de nerespectarea hotărârii judecătorești, întrucât, așa cum rezultă din declarația martorului M., minorul nu a dorit să se întoarcă la mamă.
În ce privește infracțiunea de lovire, arată că aceasta este de o însemnătate redusă, având în vedere numărul redus de zile de îngrijiri medicale și față de împrejurarea că a fost provocat, că nu i s-a dat minorul așa cum i s-a promis.
În ce privește acuzația că nu a efectuat plățile datorate, arată că la dosar există chitanțele prin care dovedește că plățile au fost făcute conform programului stabilit și de asemenea există și o declarație din partea părții vătămate care arată că inculpatul este la zi cu plata pensiei de întreținere.
În ce privește apelul Parchetului de pe lângă J. A., solicită admiterea acestuia doar în ce privește confiscarea cuțitului, în rest solicitând respingerea întrucât inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte, își plătește obligațiile privind pensia de întreținere. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat T. A., apărătorul ales pentru partea vătămată apelantă C. M. D., admiterea apelului Parchetului de pe lângă J. A. și respingerea apelului inculpatului C. I. A. ca nefondat.
Solicită admiterea apelului declarat de partea vătămată C. M. D., și schimbarea sentinței penale cu privire la modul de individualizare a pedepsei. Consideră că pedeapsa cu amendă aplicată inculpatului nu este suficientă și solicită aplicarea unei pedepse cu închisoare cu executare, deoarece inculpatul a săvârșit șapte infracțiuni, în mod repetat și cu intenție directă. De asemenea arată că nu este adevărat că minorul nu a dorit să se întoarcă la mama lui, acesta suferind de angoasă provocată de atitudinea inculpatului cum de altfel suferă și partea vătămată, motiv pentru care nu se poate prezenta la judecată și a angajat apărător.
Consideră că atitudinea inculpatului este una periculoasă și aplicarea unei pedepse cu amenda ar încuraja atitudinea lui infracțională.
Arată că inculpatul a achitat pensia alimentară doar ca urmare a plângerii penale formulată de partea vătămată și de altfel plata a fost făcută de mama inculpatului nu de către inculpat. Apreciază că inculpatul nu va respecta în viitor nici sentința civilă nici sentința penală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului inculpatului doar în măsura în care apelul parchetului îi este favorabil și respingerea apelului părții vătămate ca nefondat în ce privește modalitatea de executare a pedepsei raportat la faptele pentru care inculpatul este învinuit.
Avocat C. F., apărătorul ales pentru inculpatul apelant C. I. A., solicită respingerea apelului părții vătămate deoarece la dosar există chitanțele care fac dovada plății pensiei alimentare și arată că plângerea penală a fost formulată pentru o restanță pe care inculpatul încerca să o achite suplimentând pensia lunară, la această dată fiind plătită integral.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 139/14.11.2013, pronunțată de J. A. în dosar nr. _ a fost condamnat inculpatul C. I. A., fiul lui Ian și M., născut la data de 15.02.1976 în loc. T., jud. Sibiu, domiciliat în com. Boița, ., jud. Sibiu, posesor al CI . nr._, CNP_, cetățean român, divorțat, recidivist, la pedeapsa de:
-2.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, în dauna părții vătămate C. M. D..
-500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare,prev. și ped. de art. 193 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, în dauna părții vătămate C. M. D..
-800 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din legea nr. 61/1991 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal.
-400 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, în dauna părții vătămate C. M. D. la data de 25.07.2013.
-800 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal,comisă la data de 19.05.2013.
-1.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal,comisă la data de 10.06.2013.
-1.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal,comisă la data de 22.07.2013.
În baza art. 34 lit. c C. penal, au fost contopite pedepsele de 2.000 lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 500 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare,prev. și ped. de art. 193 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din legea nr. 61/1991 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 400 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală, și câte 1000 lei amendă penală aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, respectiv art. 37 lit. a C. penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2.000 lei amendă penală.
A constat că partea vătămată C. M. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată, din căsătoria acestora rezultând minorul C. R. M., născut la data de 03.09.2007 (f.18 d.u.p).
Căsătoria părților a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 479/2011 a Judecătoriei A., iar prin sentința civilă nr. 231/2012 a Judecătoriei A., s-a stabilit un program de legături personale al inculpatului cu minorul în prima li a treia săptămână din luna, de vineri până duminică, în perioada sărbătorilor de Paști și de iarnă câte o săptămână, și 2 săptămâni în vacanța de vară (f.16-17 d.u.p).
La data de 17.05.013, partea vătămată a predat minorul R. M. inculpatului, în executarea sentinței civile nr. 231/2012 a Judecătoriei A., acesta urmând să înapoieze copilul la data de 19.05.2013 (duminică).
Inculpatul a reținut minorul până în data de 24.05.2013, conform propriilor declarații, motiv de faptul că în data de 19.05.2013, când trebuia înapoiat, copilul dormea, iar ulterior nu a mai putut lua legătura cu fosta sa soție.
După cum rezultă din adresa nr. 74/2013 a Școlii Generale din Boița, în perioada 20-24 mai 2013, minorul C. R. M. a lipsit de la grădiniță (f.29 d.u.p).
La data de 22.05.2013, inculpatul a fost contactat telefonic de organele de poliție, punându-i-se în vedere să înapoieze copilul (f.31 d.u.p), iar la data de 24.05.2013 a fost invitat la sediul postului de poliție Boița, în același scop (f.32 d.u.p).
În data de 7 iunie 2013, partea vătămată a predat din nou minorul inculpatului, acesta refuzând înapoierea copilului în data de 09.06.2013 (duminică) și reținându-l până în data de 23.06.2013.
Partea vătămată s-a adresat organelor de poliție, iar la data de 10.06.2013și 14.06.013 acestea au apelat telefonic inculpatul, invitându-l să respecte sentința civilă nr. 231/2012 a Judecătoriei A. și să înapoieze minorul (f.33-34 d.u.p).
De asemenea, în perioada 10-18.06.2013, minorul R. M. a absentat de la grădiniță, așa cum rezultă din adresa nr. 74/2013 a Școlii Generale din Boița.
La data de 19.07.2013, partea vătămată a predat din nou minorul inculpatului, acesta refuzând înapoierea copilului la data de 21.07.2013 și ținându-l pe acesta la el în perioada 22-29.07.2013 fără drept.
La data de 25.07.2013, inculpatul s-a deplasat la locul de muncă al părții vătămate, și în urma unor discuții legate de sesizările făcute de aceasta la poliție, a aruncat în ea cu telefonul mobil, lovind-o. Acțiunea inculpatului a fost surprinsă de camera de supraveghere video aflată în incinta magazinului (CD la f.28.d.u.p).
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 86/2013 a Judecătoriei A., cu suspendare sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani, sentința rămânând definitivă la data de 16.07.2013.
Față de acest aspect, instanța a apreciat că inculpatul a săvârșit fapta de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului din data de 22.07.2013 în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind incidente disp. art. 37 lit.a C. penal.
În ce privește dosarul conexat, la data de 03.09.2013, inculpatul s-a deplasat la locul de muncă al fostei soții în scopul declarat de a-i solicita să-i predea minorul în acea zi, fiind ziua sa de naștere.
Având asupra sa un cuțit, l-a arătat amenințător spre partea vătămată, ridicându-l deasupra capului acesteia, iar apoi a luat-o de gât și a lovit-o cu capul de un stâlp de susținere.
Inculpatul a motivat posesia cuțitului prin aceea că venea din câmp, unde avusese nevoie de acesta, precizând că nu a amenințat partea vătămată cu el, ci pur și simplu i-a căzut cuțitul din haină în mod întâmplător.
De asemenea, inculpatul recunoaște că a împins partea vătămată, dar arată că aceasta nu a căzut.
Declarațiile inculpatului sunt contrazise de înregistrarea efectuată de camera de supraveghere din incinta magazinului, martora M. E. G. confirmând conținutul acestei înregistrări.
Chiar dacă inculpatul nu recunoaște agresarea părții vătămate în data de 25.07.2013, actele de violență sun confirmate de martora D. I..
În drept, fapta inculpatului întrunește, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art.180 alin.2 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, respectiv de art. 180 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, amenințare,prev. și ped. de art. 193 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din legea nr. 61/1991 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, și de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal ( trei fapte) și art. 37 lit. a C. penal, pentru fapta comisă la data de 22.07.2013.
Instanța a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 180 al.1, respectiv al.2 C. penal s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a lovi partea vătămată.
Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, o reprezintă vătămarea integrității corporale a părții vătămate.
Elementul obiectiv al infracțiunii de amenințare s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a amenința partea vătămată cu cuțitul, cu consecința grave la adresa integrității corporale sau a vieții acesteia, acțiunea fiind de natură să-i provoace acesteia o temere reală.
Pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din legea nr. 61/1991, elementul material s-a realizat prin acțiunea inculpatului de a avea asupra sa, în loc public și fără drept, a unui cuțit.
Sub aspectul elementului material, infracțiunea de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului se realizează, în cazul alin. 1 al art. 307 C.p., prin acțiunea de reținere a minorului de către inculpat (părinte), Minorul, aflându-se temporar la celălalt părinte, ca urmare a dreptului fiecărui părinte de a avea legături cu copilul său, nu a fost lăsat să se întoarcă la părintele căruia i-a fost încredințat potrivit legii. Este de precizat că reținerea minorului a avut loc fără consimțământul părții vătămate.
În ceea ce privește latura subiectivă, atitudinea inculpatului s-a prezentat sub forma intenției directe, inculpatul urmărind producerea rezultatului (în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare), respectiv că încalcă programul de legături personale stabilit de instanță.
Apărările inculpatului în sensul că nu a înapoi copilul pentru că acesta dormea, sau pentru că dorea să rămână în continuare cu el, sunt nefondate pe de-o parte, deoarece din probele de la dosar rezultă clar că acesta a fost somat în multiple rânduri să predea copilul, dar s-a împotrivit vehement, iar pe de altă parte sunt nerelevante în cauză, deoarece orice modificare a programului de legături personale al părintelui cu copilul trebuia făcută de comun acord cu celălalt părinte, sau în lipsa acordului acestuia, autorizată de instanța.
Astfel, instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpat prezintă trăsăturile esențiale ale infracțiunii prevăzute de art. 17 C.pen. fiind vorba de fapte prevăzute de legea penală, săvârșită cu vinovăție și care prezintă pericolul sociale al unei infracțiuni.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C. I. A., instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., și anume: dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și prevederile art. 320 ind.1 al. 7 C.pr.
Ținând cont de cele expuse mai sus instanța a condamnat inculpatul la pedepsele de 2.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare,prev. și ped. de art. 193 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din legea nr. 61/1991 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 400 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, 1.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și 1.000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal.
În baza art. 34 lit. c C. penal, a contopit pedepsele de 2.000 lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 500 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare,prev. și ped. de art. 193 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din legea nr. 61/1991 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 400 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală, și câte 1000 lei amendă penală aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, respectiv art. 37 lit. a C. penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2.000 lei amendă penală.
În ce privește aplicarea disp. art. 305 alin.5 C. penal, deși acestea se referă la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni de abandon de familie, instanța a apreciat că textul legal se aplică și în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (dispuse în cazul inculpatului), aceasta urmând a fi revocată doar în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni de abandon de familie.
Condițiile de revocare ale celor două suspendări sunt similare, astfel încât și în cazul condamnării pentru infracțiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 C. penal, instanța a apreciat că revocarea celor două forme de suspendare a executării pedepsei trebuie să intervină pentru caz identic, respectiv în cel prevăzut de art. 305 alin.5 C. penal.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în nici unul dintre dosare, poziția acesteia fiind menținută în ședința publică din data de 14.10.2013.
În baza art. 191 alin.1 C. proc.pen, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.1 C. proc.pen, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate C. M. D. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, P. de pe lângă J. A., inculpatul C. I. A. și persoana vătămată C. M. D..
II.1. P. de pe lângă J. A. invocă critici de nelegalitate a hotărârii din perspectiva greșitei rețineri a stări de recidivă a inculpatului raportat la infracțiunile reținute în sarcina acestuia; omisiuni computării perioadei rețineri; omisiuni confiscării cuțitului corp delict cu care s-a comis infracțiunea de amenințare și care a fost purtat fără drept, deși inculpatul a fost condamnat pentru acesta faptă; omisiunii revocării beneficiului suspendării sub supraveghere, pentru o condamnare anterioară deoarece art.305 alin.5 C. P., se referă doar la revocarea suspendării condiționate.
Acuzarea invocă și critici de netemeinicie, din perspectiva pedepsei aplicate raportat la numărul mare al faptelor penale reținute în sarcina inculpatului și antecedentele penale ale acestuia.
II.2 Inculpatul C. I. A. invocă critici de netemeinicie a pedepsei care trebuie evaluată din perspectiva condițiilor sociale, arată că are doi copii în întreținere și trebuie avute în vedere motivele pentru care a săvârșit faptele, fiind provocat să comită aceste infracțiuni.
Arată că nu este vorba de nerespectarea hotărârii judecătorești, întrucât, așa cum rezultă din declarația martorului M., minorul nu a dorit să se întoarcă la mamă.
În ce privește infracțiunea de lovire, arată că aceasta este de o însemnătate redusă, având în vedere numărul redus de zile de îngrijiri medicale și față de împrejurarea că a fost provocat, că nu i s-a dat minorul așa cum i s-a promis.
În ce privește acuzația că nu a efectuat plățile datorate, arată că la dosar există chitanțele prin care dovedește că plățile au fost făcute conform programului stabilit și de asemenea există și o declarație din partea părții vătămate care arată că inculpatul este la zi cu plata pensiei de întreținere.
II.3 Persoana vătămată C. M. D. invocă critici de netemeinicie a pedepsei din perspectiva greșite aplicări a pedepsei amenzii in raport de gravitatea si numărul mare a faptelor săvârșite, starea de recidivă a inculpatului și circumstanțele cauzale în care au fost comise faptele. Solicită condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de dispozițiile art.416-419 C.pr.pen. constată că apelurile declarate de P. de pe lângă J. A. și inculpatul C. I. A. împotriva sentinței penale nr. 139/14.11.2013, pronunțată de J. A. în dosar nr._ sunt fondate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
De la momentul soluționării cauzei de către J. A. și până la soluționarea căii de atac exercitată de inculpat au intervenit Legile nr. 187/2012 și 255/2013, modificându-se fundamental normele procesual penale și normele generale ale codului penal, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 255/2013, cererile de recurs împotriva sentinței supusă căilor de atac ordinare potrivit legii vechi a fost considerată cerere de apel și soluționată ca atare.
Dosarul a fost inițial înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu, care prin Decizia penală nr.5/17.02.2014 a procedat la recalificarea căii de atac, a admis excepția lipsei calității materiale a Tribunalului Sibiu și a declinat competența soluționării apelurilor Curții de A. A. I..
C. constată că în circumstanțele invocate de acuzare, pe de o parte, și survenite pe parcursul derulării procedurilor judiciare, pe de altă parte, hotărârea atacată se impune a fi modificată din perspectiva incidenței dispozițiilor art. 4 C.pen., precum și al reținerii stării de recidivă în cazul infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. anterior, art. 193 și art. 307 alin. 1 C.pen. anterior.
Potrivit dispozițiilor art.4 C.pen. actual legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.
În speță, infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 a fost dezincriminată prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, circumstanțe în care cu privire la această faptă inculpatul C. I. A. va fi achitat în temeiul art.16 lit.b C. pr. pen.
În ceea ce privește starea de recidivă reținută de către judecătorul fondului ca circumstanță personală C. reține ca întemeiată critica acuzării din perspectiva condițiilor impuse de textul art.37 alin.1 C. pen. anterior. În speță, în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului pedeapsa maximă prevăzută de lege nu depășește un an închisoare, lipsind cel de-al doilea termen al recidivei, astfel cum impune textul articolului anterior menționat.
În ceea ce privește celelalte critici invocate de către acuzare, C. constată netemeinicia acestora din perspectiva inexistenței dovezii reținerii inculpatului pe o perioadă de 24 de ore de către Poliția T., astfel cum se invocă la fila 4.
Critica referitoare la neconfiscarea cuțitului corp delict rămâne fără obiect în circumstanțele achitării inculpatului pentru infracțiunea de port ilegal de armă, efect al dezincriminării acesteia.
În ceea ce privește critica greșitei nerevocări a beneficiului suspendării sub supraveghere, pentru o condamnare anterioară, C. apreciază că raționamentul judecătorului fondului este corect și este argumentat sub toate aspectele, argumentația acuzării fiind nesustenabilă.
Criticile invocate de către inculpat privind netemeinicia pedepsei sunt nefondate din perspectiva circumstanțelor factuale în care acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat, a atitudinii manifestate in relația cu propriul fiu, a comportamentului manifestat în legătură cu acțiunile care au generat prezenta acțiune penală, argumentele acestuia invocate în apel nefiind suficiente pentru a justifica diminuarea pedepselor stabilite de către judecătorul fondului.
Deși dispozițiile art.72 C. pen care stabilesc criteriile de individualizare a pedepsei, incidente la momentul soluționării fondului nu stipulau mențiunea reglementată în conținutul art.74 alin. 2 C. pen. actual care stabilește faptul că dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute la alin.1 și pentru alegerea uneia dintre acestea, judecătorul fondului a motivat soluția adoptată sub toate aspectele evaluând circumstanțele reale și personale în mod obiectiv.
Chiar dacă în apel a fost înlăturată starea de recidivă reținută în mod greșit în hotărârea supusă controlului judiciar, aceasta nu reprezintă un motiv suficient pentru diminuarea pedepselor datorită circumstanțelor cauzale și factuale în care au fost comise un număr mare de fapte penale de către inculpat.
Menționarea în conținutul considerentelor hotărârii supuse controlului judiciar a incidenței art.3201 alin.7 C. pr. pen.( pagina 4, alin.7) este apreciată ca o eroare materială în circumstanțele în care această dispoziție nu se reflectă în cuantumul pedepselor stabilite de către judecătorul fondului.
În ceea ce privește criticile părții civile C. M. D. menționate la punctul II.3, C. le găsește nefondate pentru motivele anterior expuse.
IV. În considerarea celor anterior menționate, în raport de dispozițiile art.421 pct.2 lit.a C.pr.pen. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. A. și inculpatul C. I. A. împotriva sentinței penale nr. 139/14.11.2013, pronunțată de J. A. în dosar nr. _ .
Va desființa sentința penală atacată sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 4 C.pen., precum și al reținerii stării de recidivă în cazul infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. anterior, art. 193 și art. 307 alin. 1 C.pen. anterior și va rejudeca cauza în limitele expuse anterior.
În raport de dispozițiile art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul persoanei vătămate C. M. D. declarat împotriva aceleiași sentințe.
V. În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă persoana vătămată să achite în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. celelate cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu în apel, va fi avansată din fondurile M.J
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. A. și inculpatul C. I. A. împotriva sentinței penale nr. 139/14.11.2013, pronunțată de J. A. în dosar nr. _ .
Desființează sentința penală atacată sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 4 C.pen., precum și al reținerii stării de recidivă în cazul infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. anterior, art. 193 și art. 307 alin. 1 C.pen. anterior și rejudecând cauza în aceste limite:
- Descontopește pedepsele aplicate inculpatului C. I. A. de 2.000 lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 500 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare,prev. și ped. de art. 193 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului, prev. și ped. de art. 2 alin.1 pct.1 din legea nr. 61/1991 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 400 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală, și câte 1000 lei amendă penală aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, respectiv art. 37 lit. a C. penal, pe care le repune în individualitatea lor.
- În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. b C.pr.pen. cu aplicarea art. 4 C.pen. achită inculpatul C. I. A. pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 pct.1 din Legea nr. 61/1991 ca urmare a dezincriminării.
- Înlătură starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art,. 37 lit.a C.pen. anterior cu privire la infracțiunile prev. de art. 180 alin. 1 C.pen. anterior, art. 193 și art. 307 alin. 1 C.pen. anterior.
- În baza art. 34 lit. c C. penal anterior, contopește pedepsele de 2.000 lei amendă penală, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.2 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal și art. 37 lit. a C. penal, 500 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare,prev. și ped. de art. 193 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, 400 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, 800 lei amendă penală, și câte 1000 lei amendă penală aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, prev. și ped. de art. 307 alin.1 C. penal, cu aplicarea art. 33 lit. a C. penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2.000 lei amendă penală.
- Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
- Respinge ca nefondat apelul persoanei vătămate C. M. D. declarat împotriva aceleiași sentințe.
- În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă persoana vătămată să achite în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
- În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen. celelate cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu în apel, va fi avansată din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2014.
Președinte,Judecător,
A. G. MocanCecilia M. M.
Grefier,
D. M.
Red. C.M./08.05.2014
Tehn.DM/2ex08.05.2014
Jud.fond. A. I. V.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 202/2014.... → |
|---|
