Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 69/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 69/A/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Judecător D. G.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol contestația la executare formulată de S. de Probațiune de pe lângă T. H. împotriva deciziei penale nr. 976/A/2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, doamna avocat Pustai A. M. și doamna avocat C. Ș. în substituirea apărătorului ales, domnul avocat R. F., pentru inculpatul intimat Z. F., lipsă fiind acesta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Doamna avocat Pustai A. M. solicită încetarea mandatului în calitate de apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat Z. F. față de prezentarea apărătorului ales, avocat doamna avocat C. Ș. în substituirea apărătorului ales, domnul avocat R. F..
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin.4 C.pr.pen ia act de încetarea mandatului doamnei avocat Pustai A. M. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului intimat Z. F., față de prezentarea apărătorului ales, doamna avocat C. Ș. în substituirea apărătorului ales, domnul avocat R. F. și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat doamna avocat C. Ș. în substituirea apărătorului ales, domnul avocat R. F. pentru inculpatul intimat Z. F., solicită respingerea contestației la executare formulată de S. de Probațiune de pe lângă T. H..
Reprezentantul Ministerului Public, formulează aceleași concluzii de respingere a contestației la executare formulată de S. de Probațiune de pe lângă T. H..
C. DE A.
Asupra contestației de față
I. Constată că prin decizia penală nr. 976/A/2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de inculpatul Z. F. împotriva sentinței penale nr. 128/21.08.2014 pronunțată de J. H. și în consecință:
A fost desființată sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei vizând individualizarea judiciară a pedepsei stabilite inculpatului și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
A fost menținută pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Z. F. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 al. 1 lit. a și e C.p., cu aplic. art. 5 al. 1 C.p.
În baza art. 91, 92 C.p. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Z. F., pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 93 al. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, inculpatului Z. F. i s-au impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 2 C.p. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul Z. F. i s-au impus să execute următoarele obligații:
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
- să se supună unui program de terapie psihologică.
În baza art. 93 al. 5 C.p. au fost impuse inculpatului îndeplinirea integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
A fost desemnat cu supravegherea S. de Probațiune de pe lângă T. H..
În baza art. 96 C.p. i s-a atras atenția inculpatului asupra posibilității revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse și dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă U. L. L. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. a fost obligată partea civilă U. L. L. să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
În considerente instanța de apel a reținut următoarele:
Din examinarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța a constatat că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.
Astfel, s-a reținut că inculpatul Z. F. și fratele acestuia martorul Z. R. sunt agenți de poliție în cadrul Biroului Ordine Publică din cadrul Poliției municipiului H..
Între inculpatul Z. F. și partea civilă U. L.-L. a existat o relație de prietenie din luna octombrie 2006 până în toamna anului 2011. În această perioadă părțile nu au locuit împreună ci, fiecare, a locuit la domiciliul familiei sale.
La data de 11.07.2009 inculpatul Z. F. a fost de serviciu în schimbul II în intervalul orar 14-22 (f. 83 dosar nr. 1701/P/2009). În jurul orelor 22,20-22,30 partea civilă l-a contactat telefonic pe inculpat propunându-i acestuia din urmă să vorbească pe internet - messenger. Inculpatul a refuzat spunându-i părții civile că mănâncă iar apoi, se pune în pat să doarmă deoarece este obosit.
Suspectându-l pe inculpat că o înșeală, fiind geloasă, după această convorbire telefonică s-a deplasat pe . din municipiul H., la garajul unde inculpatul își ținea autoturismul pentru a vedea dacă mașina acestuia este în garaj. Zărindu-i autoturismul în garaj, partea civilă a plecat înapoi spre casă. Când a ajuns în capătul străzii în zona Restaurantului C. l-a întâlnit pe inculpat ce se deplasa la garaj. Partea civilă i-a reproșat inculpatului că a mințit-o iar în replică inculpatul i-a spus acesteia, că merge să-și ia mașina ca să meargă în oraș să-și cumpere mâncare. Discuția dintre părți a degenerat, acestea înjurându-se reciproc.
Enervându-se, inculpatul a lovit-o pe persoana vătămată cu pumnii în cap, după care cu piciorul a lovit-o în zona abdominală. În urma acestei lovituri, persoana vătămată a căzut la sol iar inculpatul și-a continuat drumul spre garaj, și-a luat autoturismul trecând apoi pe lângă victimă.
Când s-a ridicat de la pământ persoana vătămată și-a luat telefonul și i-a trimis un sms mătușii sale martorul M. C. căreia i-a cerut să vină după ea să o aducă acasă pentru că a bătut-o F., că el a plecat cu mașina și a lăsat-o la garaj la C. unde a bătut-o.
Întrucât martorul M. C. nu a putut merge după partea civilă i-a trimis pe copii săi după ea respectiv pe martorii C. B. Alexanda și C. F.-A.. Martorii C. B. A. și C. F. A. au plecat după partea civilă și, după ce s-au întâlnit la intersecția cu .-a relatat că a bătut-o inculpatul. Cu ajutorul martorilor partea civilă s-a deplasat spre casă. Când au ajuns la imobilul în care locuiește atât persoana vătămată cât și martorii, partea civilă a mers în apartamentul mătușii sale martorul M. C. unde a stat circa 2-3 ore, timp în care le-a relatat martorilor M. C. și C. B. A. împrejurările în care în acea seară a fost lovită de inculpat.
Din locuința mătușii sale partea civilă a mers în apartamentul său unde s-a culcat. În jurul orelor 02,00 a trezit-o pe mama sa din somn respectiv pe martora U. C. căreia i-a cerut o cană cu apă ocazie cu care i-a spus că în acea noapte s-a întâlnit cu inculpatul la garajul acestuia de la C., că acolo acesta a bătut-o și c-o doare foarte rău un picior.
În cursul zilei din data de 12.07.2009 martorul M. C. a mers acasă la partea civilă și, observând că aceasta acuză dureri în zona abdominală i-a spus să meargă la Urgență însă aceasta a refuzat sub motivul că nu vrea să-i facă rău prietenului său Z. F..
Partea civilă a suportat durerile abdominale fără să meargă la un control medical până în data de 13.07.2009 când, la orele 19,00 a fost chemată ambulanța care a transportat-o la Urgența Spitalului M. Dr. „A. S.” din H.. Aici, a fost internată la Secția-Chirurgie cu diagnosticul de „Politraumatism prin agresiune. Traumatism toraco-abdominal stg. Fractură C XI pe linia axială medie. Ruptură de splină cu hemoperitoneu generalizat și șoc hemoragic CSRA, Anemie secundară”.
În consecință, a fost supusă unei intervenții chirurgicale în aceeași seară. S-a intervenit chirurgical de urgență intraoperator, s-a constatat și practicat splenectomie în hil, lavaj peritoneal, drenaj subfrenic stg.
Tot în data de 13.07.2009 Poliția Municipiului H. a fost sesizată de Urgența Spitalului M. „Dr. A. S.” asupra faptului că în data de 13.07.2009 orele 19,00 în S. UPU H. a fost adusă cu ambulanța numita U. L. L. care în urma consultului s-a stabilit că prezintă diagnosticul de Contuzie abdominală și ruptură de splină și posibil ficat și că fiind întrebată ce a pățit, aceasta a declarat verbal că a fost bătută de prietenul ei Z. F. în seara zilei de 11.07.2009 în jurul orelor 23,00 (f. 3 și 5 dosar nr. 1701/P/2009).
În urma acestei sesizări, organele de poliție în data de 14.07.2009 s-au deplasat la S. M. Dr. A. S. din H. unde la Secția ATI se afla internată partea civilă.
Aici, organele de poliție au ascultat-o iar aceasta le-a relatat că este prietenă cu numitul Z. F. din anul 2006, agent de poliție în cadrul Poliției Municipiului H., că în seara zilei de 11.07.2009 pe la orele 22,00 au vorbit la telefon iar pe la ora 23,00 a plecat de acasă să-l urmărească unde merge. A ajuns la garajul iculpatului de la C. însă nu era acolo și a coborât pe lângă Restaurantul C., unde l-a întâlnit mergând pe jos spre garaj pentru a-și lua mașina.
Partea civilă a mai relatat că a mers după inculpat spre garaj și îi tot spunea de ce o minte și unde vrea să meargă iar el i-a spus să-l lase în pace însă s-a ținut după el. Inculpatul s-a enervat și-a lovit-o cu piciorul în piciorul stâng, a căzut jos și a mai lovit-o cu piciorul în burtă. Apoi inculpatul a plecat iar ea a plecat spre casă întrucât o durea doar piciorul stâng iar când a ajuns la C. a vorbit la telefon cu mătușa sa M. C. care locuiește cu ea pe scară la .-a spus că inculpatul a lovit-o.
Atunci aceasta i-a trimis pe verișorii săi C. F. A. și C. B. A. meargă după ea iar apoi aceștia au însoțit-o până acasă. D. luni 13.07.2009 a început să se simtă rău iar mama sa a chemat ambulanța fiind transportată la urgență iar apoi internată la chirurgie și operată de splină.
Partea civilă nu a dorit inițial să depună nici o plângere împotriva lui Z. F..
Cele declarate de partea civilă au fost consemnate de organele de poliție într-un proces verbal persoana vătămată neputând scrie având perfuzie în mâna dreaptă (f. 4 dosar nr. 1701/P/2009).
Față de cele declarate de partea civilă în data de 14.07.2009 organele de poliție au procedat și la ascultarea martorilor M. C., C. B. A., C. F. A. și U. C., audiere ce a avut loc în intervalul orar 10,20-13,20 (f. 63, 66, 69, 72-73). Cei patru martori audiați au confirmat . suferită de partea civilă, împrejurările în care s-a produs și autorul acesteia în persoana inculpatului Z. F..
Revenind la data de 13.07.2009, în cursul după-amiezii pe la orele 17,00 inculpatul și partea civilă au avut o convorbire telefonică. După această discuție inculpatul a contactat-o telefonic din nou pe aceasta și, cum aceasta nu i-a mai răspuns la orele 21,52 i-a transmis un sms martorului M. C. (în timp ce aceasta mergea spre spital). Conținutul acestui sms (prezentat de martor instanței pe telefonul mobil, consemnat în cuprinsul declarației de la f. 211 dosar nr._ ) este următorul: „spune-mi te rog unde sunteți. Sunteți la spital? Să știu să vin și eu….” Cum martorul, nu i-a răspuns inculpatului la acest sms, inculpatul a contactat-o telefonic întrebând-o ce s-a întâmplat cu L.. Atunci martorul M. C. l-a întrebat pe inculpat „ce i-ai făcut? Ai omorât-o” (f. 61-62 dosar nr. 1701/P/2009 și f. 207-208 dosar nr._ ).
În dimineața zilei de 14.07.2009 inculpatul s-a deplasat la Spital pentru a discuta cu victima însă nu a reușit acest lucru aceasta fiind după operație (f. 48 dosar nr. 1701/P/2009). În ziua următoare din 15.07.2009 știind că este suspect, inculpatul din nou a vizitat-o la spital pe partea civilă (după cum a vizitat-o și în zilele ce au urmat însoțit fiind fie de fratele său martorul Z. R. fie de mama sa martorul C. A. (f. 43 verso, 45 și 46 dosar nr. 1701/P/2009 și f. 181 dosar nr._ ).
În timpul vizitei ce a făcut-o victimei în data de 15.07.2009 inculpatul a întrebat-o ce a declarat la poliție. Aceasta i-a spus inculpatului că a declarat tot ce s-a întâmplat.
Profitând de sentimentele de afecțiune pe care victima le avea față de el, inculpatul a manipulat-o spunându-i că-și poate schimba declarația la parchet sugerându-i totodată și ce să declare. Ca să fie sigur că partea civilă va da o altă declarație la parchet în sensul dorit de el și pentru a deține controlul asupra acesteia, cu ocazia externării din spital inculpatul a convins-o să meargă să locuiască împreună la domiciliul său, deși până atunci părțile nici măcar ocazional nu locuiseră împreună iar pe părinții inculpatului victima i-a cunoscut doar în perioada internării (f. 191 și 216 dosar nr._ ).
Astfel, în data de 23.07.2009 când s-a externat din spital partea civilă a mers la locuința inculpatului unde părțile au conviețuit circa o lună și jumătate. În timpul acestei conviețuiri, ca să zădărnicească aflarea adevărului și să scape de răspundere penală inculpatul a convins-o pe partea civilă să declare organelor de urmărire penală că s-a autoaccidentat și că și-a mințit mama și rudele când le-a spus că inculpatul a lovit-o.
Influența exercitată de inculpat asupra victimei a reieșit din prima declarație dată de acesta procurorului în data de 21.07.2009 (f. 46-47 dosar 1701/P/2009) în cuprinsul căreia s-a consemnat că „victima i-a povestit că în seara zilei de 11.07.2009 pe la ora 23,00 s-a dus în zona C. unde are mașina în garaj pentru a vedea dacă autoturismul său este în garaj și nu o minte, că aici s-a urcat pe gardul dinaintea garajului și fiind timp ploios a alunecat căzând jos în față poziția pe burtă lovindu-se în bordură….”
A mai consemnat inculpatul că tot victima i-a spus că după operație au mers la ea doi polițiști cărora le-a relatat că nu dorește să stea de vorbă cu ei însă aceștia au insistat, au pus-o să semneze dar nu știe ce pentru că nu i s-a adus la cunoștință și că a fost stresată și de mătușile ei semnând la repezeală.
După circa 6 zile la data de 27.07.2009 partea civilă în declarația dată procurorului a susținut versiunea inculpatului respectiv că s-a dezechilibrat, a căzut pe ciment și s-a lovit vremea fiind ploioasă iar la spital nu a vrut să dea declarație la acei doi domni de la poliție dar a fost forțată (f. 15 dosar nr. 1701/P/2009).
Ca să fie mai credibilă autoaccidentarea victimei inculpatul a determinat-o să participe la o așa zisă reconstituire învățând-o să declare că a căzut după ce a escaladat o poartă metalică care era închisă pe interior cu un butuc, că s-a dezechilibrat și a căzut peste butuc lovindu-se la abdomen. Întrucât între timp victima plecase de la locuința lui ca să fie sigur că aceasta va participa la reconstituirea din 12 ianuarie 2010, în noaptea precedentă a luat-o să doarmă la el. Cu acest prilej inculpatul și fratele acestuia martorul Z. R. i-au spus victimei cum să declare că a căzut de pe poartă că va găsi acolo un butuc pe care tot ei l-au pus și să spună că a căzut cu abdomenul în el.
În dimineața când s-a realizat aceea reconstituire ca să se asigure că lucrurile decurg conform planului său, inculpatul a transportat-o cu autoturismul pe victimă la garaj asistând atât el cât și fratele său martorul Z. R. la derularea acestui procedeu (f. 8, 9 verso, 10, 60 dosar nr. 1701/P/2010 și f. 188-189 dosar nr._ ).
S-a observat că organele de urmărire penală la efectuarea așa-zisei reconstituiri nu au verificat dacă sistemele de închidere ale porții de acces în curtea garajului sunt funcționale și nici rezistența pe care o putea opune buturuga la închiderea porților (dacă aceasta putea susține închise porțile în cazul escaladării lor ori s-ar fi răsturnat la o zgâlțâire repetată a porților).
Influențând declarațiile victimei și mersul cercetărilor penale prin rezoluția din 11 iunie 2010 față de inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă (f. 84 dosar nr. 1701/P/2009).
Ulterior obținerii acestei soluții relația dintre inculpat și victimă a continuat până în luna octombrie 2011 când s-au despărțit. După încetarea relației cu inculpatul partea civilă a suferit o depresie fiind internată în perioada 27.08._12 cu diagnosticul de . anxios (f. 24 dosar nr. 1701/P/2009). O asemenea internare cu același diagnostic a avut loc și în perioada 04.03._13 (f. 25 dosar nr. 1701/P/2009).
Dându-și seama că inculpatul a manipulat-o, la data de 25.10.2012 (f. 15 dosar nr. 1701/P/2009) partea civilă a cerut redeschiderea dosarului motiv pentru care prin ordonanța nr. 471/II/2/2012 din 20.12.2012 a prim procurorului Parchetului de pe lângă J. H. s-a dispus infirmarea rezoluției nr. 1701/P/2009 și redeschiderea dosarului (f. 85 dosar nr. 1701/P/2009).
După redeschiderea dosarului și reînceperea urmăririi penale declarațiile părții civile au fost consecvente în sensul că inculpatul este autorul agresiunii din seara zilei de 11.07.2009 oferind amănunte ale incidentului din aceea seară și din perioada ce a urmat.
Prin apelul declarat inculpatul a solicitat achitarea sa susținând că nu se face vinovat de săvârșirea faptei, afirmând că partea civilă doar a inventat faptele pe fondul unei stări psihologice precare și a episodului depresiv pe care l-a suferit.
Analizând toate probele C. a constatat că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și l-a condamnat pe acesta.
Astfel, s-a constatat că în mod constant în prima fază partea civilă a relatat modul în care s-a produs incidentul iar relatările sale sunt susținute de declarațiile martorilor audiați respectiv, martorii M. C., C. B. A. și C. F. A. precum și de cele consemnate de organele de poliție în procesul verbal întocmit cu ocazia ascultării acesteia la spital (f. 4 dosar nr. 1701/P/2009).
Susținerile părții civile și ale martorilor se întemeiază și pe concluziile raportului de constatare medici legală întocmit în cauză ( nr. 493.450/B/26.11.2013 f. 21 d.up. ) care concluzionează că partea civilă a prezentat leziuni post traumatice care s-au putut produce la data de 11.07.2009; leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale; leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei, fiind necesară intervenția chirurgicală promptă și calificată și leziunile traumatice de la nivelul brațului drept s-au putut produce în cadrul unui mecanism de strângere cu mâna a brațului victimei.
Din analiza acestor concluzii rezultă că acestea se coroborează cu starea de fapt relatată de partea civilă în declarațiile inițiale și în cele date ulterior redeschiderii urmăririi penale, varianta inculpatului nefiind reală.
Mecanismul de producere a leziunilor nu corespunde cu varianta unei autoaccidentări a părții civile susținută de către inculpat. De altfel, așa cum a arătat și instanța de fond, din planșele foto realizate cu prilejul reconstituirii din 12.01.2010 (f. 56 dosar nr. 1701/P/2009) s-a observat că, pentru a pătrunde în curtea garajului era mult mai ușor de escaladat gardul împrejmuitor datorită înălțimii mai reduse și a brâului de ciment, decât poarta de acces, mecanismul de producere a așa zisului accident nefiind verosimil și nici nu poate fi coroborat cu leziunile descrise în actele medicale și cu mecanismul de producere a acestora.
Martorii ascultați în prima parte a procesului au afirmat că inculpatul ar fi încercat să influențeze partea civilă să-și schimbe declarațiile, inculpatul deplasându-se în acest sens, împreună cu fratele său, încercând să o determine în acest sens.
C. a apreciat că susținerile inculpatului sunt nefondate și contradictorii pe tot parcursul procesului penal, afirmațiile inculpatului necoroborându-se cu actele medicale, nici cu declarațiile propriului frate. Inculpatul chiar a încercat să o discrediteze pe partea civilă afirmând constant că ar suferi de o boală psihică și că toate faptele ar fi fost inventate, ceea ce relevă nesinceritatea acestuia.
Mai mult, chiar dacă rezultatele testului poligraf nu sunt o probă, rezultatele acestuia relevă nesinceritatea inculpatului întărind convingerea că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei. Scuza inculpatului că rezultatele testului menționat ar fi fost influențate de firea sa emotivă nu poate fi acceptată, inculpatul fiind agent de poliție iar exigențele meseriei sale excluzând o asemenea emotivitate.
Față de cele expuse, apreciind că vinovăția inculpatului a fost cert dovedită, C. a apreciat că apelul acestuia vizând achitarea sa este nefondat.
Încadrarea juridică dată faptei este legală, la fel și cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond.
C. a apreciat însă că modalitatea de executare stabilită de către instanța de fond este excesivă și o modalitate de executare a pedepsei ce impune o supraveghere a inculpatului, dublată de o consiliere psihologică ar conduce la o mai eficientă reeducare a acestuia.
Astfel, C. a menținut pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Z. F. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 194 al. 1 lit. a și e C.p., cu aplic. art. 5 al. 1 C.p.
În baza art. 91, 92 C.p. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului Z. F., pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 93 al. 1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, inculpatului Z. F. i s-au impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 2 C.p. pe durata termenului de supraveghere, inculpatului Z. F. i s-au impus să execute următoarele obligații:
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;
- să se supună unui program de terapie psihologică.
În baza art. 93 al. 5 C.p. inculpatului i s-au impus să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.
A fost desemnat cu supravegherea S. de Probațiune de pe lângă T. H..
În baza art. 96 C.p. s-a atras atenția inculpatului asupra posibilității revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse și dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească.
În ce privește apelul părții civile U. L. L.:
Prin apelul său partea civilă a criticat neacordarea daunelor materiale solicitate și cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond.
Examinând actele existente la dosarul cauzei C. a constatat că instanța de fond în mod legal și temeinic nu a acordat daunele materiale solicitate, partea civilă nedovedindu-le.
În ce privește cuantumul daunele morale, acestea au fost corect acordate de către instanța de fond și nu se impun a fi majorate.
Față de cele expuse, C., în baza art. 421 al. 2 lit. a C.p.p. a admis apelul declarat de către inculpatul Z. F. în limitele arătate și în baza art. 421 al. 1 lit. b C.p.p., și a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă U. L. L. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. a fost obligată partea civilă U. L. L. să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat contestație S. de Probațiune de pe lângă T. H. care a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra obligației prevăzute de alin.3 din art. 93 C.pen. și anume obligația numitului Z. F. de a presta muncă neremunerată în folosul comunității. Apreciază că odată cu pronunțarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în conformitate cu dispozițiile art.93 alin.3 C.pen., condamnatul are obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60 și 120 zile în condițiile stabilite de instanță.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma dispozițiilor art. 598 alin.2 teza a II-a raportat la art. 598 lit.c C.pr.pen., verificând decizia pronunțată în apel prin prisma aspectului invocat pe calea contestației la executare, C. relevă împrejurarea că instanța a pronunțat o hotărâre cu caracter definitiv ce nu poate fi modificată/completată pe cale contestației la executare.
Pe fond dispoziția art. 598 lit. c C.pr.pen nu este incidentă cauzei, inculpatul urmând să respecte obligațiile impuse prin decizia nr. 976/A/2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._ .
IV. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art.598 C.pr.pen. va respinge ca nefondată contestația la executare formulată de S. de Probațiune de pe lângă T. H. împotriva deciziei penale nr. 976/A/2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 272 alin.1 C.pr.pen. onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de S. de Probațiune de pe lângă T. H. împotriva deciziei penale nr. 976/A/2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.
Președinte, Judecător, C. M. M. D. G.
Grefier
D. M.
Red./tehn./CMM/DM
2ex./04.02.2015
Jud. apel: D. G.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 987/2014. Curtea... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 73/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
