Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 91/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 91/A/2015

Ședința publică de la 03 februarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: A. L.

Judecător: C. M. M.

Grefier: I. M.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:

Procuror: A. F.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate P. de pe lângă J. Săliște și inculpatul R. N. R. împotriva sentinței penale nr. 27/23.04.2014 pronunțată de J. Săliște în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.01.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 C.pr.pen. a stabilit termen pentru pronunțare la data de 03.02.2015, încheierea de ședință din data de 29.01.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față,

I. Constată că prin sentința penală nr. 27/2014 pronunțată de J. A. I. în dosar_ în baza art. 180 al.2 C. pen. (actualmente art. 193 al.2 NCP), cu aplic. art. 77 lit. a,d și 78 NCP și cu aplic. art. 5 NCP a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui I. și L., născut in 30.05.1989 S., cetățean roman, necăsătorit, 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, posesor C. Id. . nr._, domiciliat in Miercurea Sibiului, . jud. S., CNP_ la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă săvârșită în dauna părții vătămate N. T. jr.).

În baza art. 371 al.1 NCP, prin schimbarea încadrării juridice a faptei în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a,d și 78 NCP, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și a liniștii publice.

În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) NCPP, a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 al.2 NCP, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 181 al.1 C.P. (faptă săvârșită în dauna părții vătămate N. T. sn.).

În baza art. 33 lit. a CP, 34 lit. b CP cu aplic. art. 5 NCP, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 1 an închisoare.

În baza art. 71 CP, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012 s-au interzice inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b CP pe durata pedepsei aplicate.

În baza art. 81 C.P., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 CP.

În baza art. 71 alin. 5 C.P., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendăatși executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 193 al.2 NCP prin schimbarea încadrării juridice a faptei, în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 181 al.1 C.P., cu aplic. art. 77 lit. a,d și 78 NCP și cu aplic. art. 5 NCP a fost condamnat inculpatul R. N. R., fiul lui G. și M., născut in 28.04.1987 S., cetățean roman, necăsătorit, 3 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliat in Miercurea Sibiului, . jud. S., posesor C. Id. . nr._, CNP_ la pedeapsa de 1 an și două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă săvârșită în dauna părții vătămate N. T. sn.).

În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) NCPP, a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 al.2 C. pen. (actualmente art. 193 al.2 NCP) (faptă săvârșită în dauna părții vătămate N. T. jr.).

În baza art. 371 al.1 NCP, prin schimbarea încadrării juridice a faptei în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. c și 78 NCP, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și a liniștii publice.

S-a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat de J. Săliște, prin sent. pen. nr. 43/2.04.2013 în dosar nr._, definitivă la data de 25.04.2013 prin nerecurare.

În baza art. 447 alin.1 CPP, raportat la art. 86 ind.5 rap. la art. 85 alin.1 CP, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43/2.04.2013 în dosar nr._, definitivă la data de 25.04.2013 prin nerecurare.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 523/02.10.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._/306/2011, definitivă prin decizia penală nr. 97/24.01.2012 a Curții de A. A. I. și ped. de 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5/14.01.2013 a Judecătoriei Săliște pronunțată în dosar nr._, definitivă la data de 04.02.2013 prin nerecurare.

În baza art. 33 lit. a CP, 34 lit. b CP cu aplic. art. 5 NCP, s-a contopit pedepsele aplicate inculpatului R. N. R. în prezenta cauză cu pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 523/02.10.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._/306/2011, definitivă prin decizia penală nr. 97/24.01.2012 a Curții de A. A. I. și ped. de 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5/14.01.2013 a Judecătoriei Săliște pronunțată în dosar nr._, definitivă la data de 04.02.2013 prin nerecurare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 CP, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b CP pe durata pedepsei aplicate.

În baza art. 86¹ C. pen. cu aplic. art. 5 NCP, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe perioada unui termen de încercare 7 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen s-a pus în vedere inculpatului faptul că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul șibiu;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să nu frecventeze locuri unde se consumă băuturi alcoolice.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ și art. 83 C. pen privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 71 alin. 5 C.P., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.

S-a constatat că nu s-au luat măsuri preventive sau asiguratorii în cauză.

În baza art. 397 alin. (1) NCPP, raportat la art. 1349,1357 NCC, corob. cu art. 313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006 și art. 2223,2224 al. 2 NCC s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S. C. Județean de Urgență S. și în consecință s-a obligat inculpați, în solidar, la plata sumei de 2018,82 lei cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală calculată până la data plății.

S-a constatat că S. M. de Urgență S. nu se constituie parte civilă în cauză.

În baza art. 397 alin. (1) NCPP, raportat la art. 1349,1357 NCC și art. 2223,2224 al. 2 NCC, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și în consecință:

- s-a obligat inculpatul C. I. la plata sumei de 8000 lei către partea civilă N. T. jr., reprezentând daune morale;

- s-a obligat inculpatul R. N. R. la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă N. T. sn., reprezentând daune morale.

S-a respins celelalte pretenții civile formulate de părțile civile.

În baza art. 274 alin. (1) NCPP s-a obligat inculpații la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

Suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpatul R. N. R., rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 al.3 NCPP.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 9/10.04.2011, inculpații majori R. N. R. și C. I. împreună cu învinuiții minori R. I. D., C. M. Ghe., B. D. T., R. S. N. s-au deplasat din loc. Dobârca la sala de biliard din loc. Apoldu de Sus, iar ulterior la locuința numitului P. N., unde era organizată o petrecere intre mai mulți tineri din localitate, printre care și partea vătămată N. T. jr.

Fiind sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul C. I. a început să aibă un comportament agresiv, lovindu-i pe unii dintre cei prezenți. Pentru a evita un conflict cu cei din Dobârca, cunoscuți ca având renumele de a fi mai agresivi, tinerii din localitatea Apoldu de Sus au plecat de la petrecere, însă in scurt timp au fost urmăriți de către cei doi inculpați și cei 4 învinuiți care au început să fugă pe stradă după ei, să strige, să le adreseze injurii, unii dintre aceștia fiind înarmați cu bâte.

Speriați de atitudinea și comportamentul celor din Dobârca, tinerii din loc. Apoldu de Sus au reușit să fugă și să se refugieze in curtea părții vătămate N. T. jr. care a solicitat ajutorul tatălui său - N. T. sen.

La scurt timp au ajuns in fața locuinței părților vătămate și tinerii din Dobârca – inculpații și ceilalți învinuiți. Aceștia au continuat să facă scandal și să tulbure liniștea locuitorilor din zonă.

În momentul în care N. T. sen. și fiul său au ieșit in stradă pentru a afla motivul comportamentului celor din Dobârca și pentru a încerca să aplaneze incidentul, partea vătămată N. T. jr. a fost lovit de mai multe persoane, iar partea vătămată N. T. sn. a intervenit încercând să-și acopere fiul cu propriul corp, astfel încât să nu mai fie lovit acesta, preferând să fie lovit dânsul. Imediat după agresiune, tinerii din Dobârca au părăsit locul faptei, plecând in localitatea de domiciliu.

C. I., care l-a urmărit pe partea vătămată până în curtea casei acestuia, declarând apoi că el este cel care a fost agresat de părțile vătămate, în timp ce se afla în curtea casei lor, unde ar fi fost adus cu forța.

Instanța a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv:

- referitor la comportamentul inculpaților la petrecerea de la domiciliul numitului P. N.:

– declarația inculpatului C. (f.122 dos. urm. pen.),

- declarațiile martorilor P. R. F. (f.59-62 dos. urm. pen. - care atestă că in locuința lui P. N. au venit 6-7 tineri din Dobârca, recunoscându-i doar pe C. I., B. P., C. M., arată că la scurt timp a plecat dar, ulterior, pe drum, s-a întâlnit cu aceștia care erau înarmați cu bate și ii urmăreau pe tinerii din Apoldu de Sus, care s-au refugiat in locuința părților vătămate, precum și că părțile vătămate au fost lovite cu bâtele de tinerii din Dobârca însă nu poate preciza care anume a lovit),

- P. I. S. (f.63-66 dos. urm. pen. - care atestă prezența in locuința lui P. N. a tinerilor din Dobârca, inclusiv a inculpatului R. N. R., arată că tinerii din Dobârca, dintre care unii înarmați cu bâte, i-au urmărit pe stradă pe cei din localitate până in fața casei părților vătămate, confirma că părțile vătămate au fost lovite cu bâta, dar nu poate preciza cine i-a lovit),

- T. I. (f.107-109 dos. urm. pen - care atestă comportamentul agresiv al inculpatului C. I. în locuința lui P. N. și apoi faptul că tinerii din Dobârca, (dintre care unii fiind înarmați cu lați) i-au urmărit pe cei din Apoldu de Sus până in fața locuinței părților vătămate, atestă că tinerii din Dobârca i-au lovit pe părțile vătămate însă nu poate preciza care dintre ei; f. 141 dos. instanță – în același sens),

- P. N. (f.116 dos. urm. pen. - care confirmă prezenta in locuința sa a inculpaților R. N. R., C. I., B. D. P. și a altor 3-4 tineri din Dobârca, menționează că, urmare a faptului ca inculpatul C. I. s-a luat de el și de alți prieteni de ai săi, lovindu-i cu pumnul și palma în față, tinerii din Apoldu de Sus au plecat de la petrecere, fiind urmați, la scurt timp, de cei din Dobârca; deoarece a rămas la domiciliu nu cunoaște alte detalii,),

- C. I. A. (f.118 dos. urm. pen. - care atesta aceleași împrejurări din timpul petrecerii din locuința lui P. N. și precizează ca, rămânând la acesta, nu a văzut incidentul din fata imobilului părților vatamane),

- D. I. R. (f.119 dos. urm. pen. - care atestă că, in timpul petrecerii din locuința lui P. N., au venit 6-7 tineri din Dobârca, recunoscându-i doar pe C. I., B. P., C. M. și R. Nicolar R.; acesta arată ca, din cauza comportamentului agresiv al inculpatului C. I. a plecat acasă, astfel că nu a văzut cine a lovit pe părțile vătămate),

- C. D. (f. 120 dos. urm. pen. - care arată că, din cauza comportamentului agresiv al inculpatului C. I. de la petrecerea organizată in locuința lui P. N., a plecat acasă și că nu a văzut ce s-a întâmplat in fața casei părților vătămate);

- referitor la urmărirea efectuată de inculpați și învinuiți asupra părții vătămate N. T. jr. și a celorlalți tineri din Apoldu de Sus care îl însoțeau și care s-au retras în curtea casei părinților părții vătămate N. T. jr.:

- declarațiile martorilor P. R. F. (f.59-62 dos. urm. pen.),

- P. I. S. (f.63-66 dos. urm. pen.),

- T. I. (f.107-109 dos. urm. pen),

- C. I. (f. 110-111 dos. urm. pen. - care arată că de la geamul locuinței sale a văzut cum 7-8 tineri din Dobârca, dintre care unii înarmați cu bate, i-au urmărit pe . localitate, arată că nu a reușit să vadă . asupra părților vătămate, însă precizează că dintre tinerii din Dobârca i-a recunoscut doar pe R. N. R. ce avea o bâtă in mână),

- G. A. (f. 112-114 dos. urm. pen. - care arată că, auzind gălăgie in . a văzut 7-8 tineri din Dobârca (din care i-a recunoscut pe R. N. R., C. I., P. „muzicantul”) care au fugit până in fața casei părților vătămate unde i-au lovit pe aceștia cu bâte, atesta că toți au lovit, fără însă a putea afirma acest lucru și in privința lui B. P., pentru ca ulterior să revină și să declare că nu-i poate recunoaște pe agresori),

- D. N. R. (f.117 dos. urm. pen.);

- referitor la comportamentul inculpaților și al învinuiților pe stradă, în fața casei părților vătămate:

– declarațiile martorilor P. R. F. (f.59-62 dos. urm. pen.),

- P. I. S. (f.63-66 dos. urm. pen.),

- T. I. (f.107-109 dos. urm. pen),

- G. A. (f. 112-114 dos. urm. pen.),

- G. E. (f.81-94 dos. urm. pen. - care atesta ca inculpații R. N. R. și C. I. erau înarmați cu bâte in fața casei părților vătămate, fiind însoțiți de ceilalți 4 învinuiți și de către B. P., arată că a văzut când părțile vătămate au fost înconjurate însa nu știe cine i-a lovit, menționează că nu l-a văzut pe B. P. înarmat sau să lovească vreo persoană, atestă că, cu ocazia efectuării recunoașterii după planșe foto, i-a identificat pe cei 6 învinuiți și pe B. P. ca fiind persoanele ce se aflau in fața casei părților vătămate la momentul agresiunii; f. 121-124 dos. instanță - revine și arată că părțile vătămate au fost loviți de cei din Dobârca, în fața casei lor, dar nu poate preciza cine, pe cine a lovit; mai arată că părțile vătămate și inculpații nu s-au lovit reciproc, doar inculpații au lovit părțile vătămate; inculpații erau acolo și aveau bâte),

- G. R. (f.95-106 dos. urm. pen. - care, in urma recunoașterii după planșe foto, i-a identificat pe cei 6 învinuiți, pe B. P., S. N., G. V. C., Z. I. ca fiind persoanele ce se aflau in fața imobilului părților vătămate, atesta ca a văzut când inculpații R. N. R. și C. I., i-au lovit cu bâtele pe cele 2 părți vătămate, nu poate preciza dacă ceilalți erau înarmați sau au lovit părțile vătămate, atestă că B. P. nu era înarmat și nici nu a lovit vreo persoană; f. 128 dos. instanță – a văzut că părțile vătămate au fost lovite, dar nu știe cine i-a lovit),

- referitor la lovirea părții vătămate N. T. sn.:

– plângerea părții vătămate, recunoașterea după planșa foto (f. 13-18 dos. urm. pen),

- declarațiile martorilor – G. N. (f. 67-80 dos. urm. pen. - care atestă că tinerii din Dobârca erau înarmați, însa nu poate afirma dacă toți au lovit părțile vătămate, afirmă că a văzut când R. N. R. l-a lovit cu o bâtă in față pe N. T. sen., iar C. I. l-a lovit cu bâta in cap pe N. T. jr., dar nu a văzut ca B. P. să aibă vreun obiect în mână sau să lovească vreo persoană; atestă că, cu ocazia recunoașterii după plase foto, i-a identificat pe R. N. R., B. D. T., C. I., R. I. D., B. A. C., B. D. P. și Z. I. ca fiind persoanele care se aflau in fața locuinței părților vătămate; f. 118-119 dos. instanță – revine și arată că nu poate spune exact cine pe cine a lovit, dar R. N. avea o bâtă în mână; inculpații aveau ceva cu partea vătămată N. T. jr, exista o neînțelegere mai veche între acesta și inculpați, motiv pentru care aceștia au decis să-l bată; și C. era înarmat cu o bâtă; martora a mai declarat că se teme pentru că R. N., băut fiind, a amenințat-o să nu dea declarație în cauza de față, altfel îi va fi rău, situație în care se găsesc toți cei care au fost de față la incident),

- G. R. (f.95-106 dos. urm. pen.),

- plângerile părții vătămate N. T. sn., precizările acestora, declarațiile lui și recunoașterea după planșe foto efectuată de N. T. jr. care ii indică pe inculpații R. N.R. și C. I. ca autori ai agresiunii;

- raport de expertiza medico-legala privind pe N. T. sen. (25-30 zile), actele medicale depuse de N. T. sen., certificatul inițial medico-legal.

- referitor la lovirea părții vătămate N. T. jr.:

- declarațiile martorilor G. N. (f. 67-80 dos. urm. pen.),

- N. A. (f.56-58 dos. urm. pen., 67 dos. instanță – identifică pe inculpatul R. ca fiind cel care l-a lovit pe N. T. sn.- cel care are porecla „Mâzgă”),

- G. R. (f.95-106 dos. urm. pen.),

- B. D. T. (f.69 dos. instanță – R. este „Mâzgă”),

- plângerile părții vătămate N. T. jr., precizările acestora, declarațiile lor și recunoașterea după planșe foto efectuată de N. T. jr. care ii indică pe inculpații R. N.R. și C. I. ca autori ai agresiunii;

- raport de expertiza medico-legala privind pe N. T. jr. (8-9 zile), actele medicale depuse de acesta, certificatele inițiale medico-legal,

În faza de urmărire penală inculpatul C. I. a negat săvârșirea faptelor (f. 133-136 dos. urm. pen.). În fața instanței, inculpatul a declarat că tinerii din Apold au fost cei care au inițiat conflictul, intenționând, fără motiv, să-i bată pe cei din Dobârca, motiv pentru care inculpații au fugit de la chef dorind să plece acasă, dar au fost urmăriți de tinerii din Apold care erau înarmați cu bâte (f.49). Instanța a înlăturat declarația inculpatului, considerând-o nesinceră având în vedere faptul că nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosar (inclusiv în ceea ce privește faptul că inculpatul afirmă că nu putea sări gardul locuinței părții vătămate, deoarece poarta are cca. 3 m înălțime, afirmație contrazisă de fotografia porții depusă la dosar de părțile vătămate, la cerere instanței – f.129).

Inculpatul R. a declarat în faza de urmărire penală că numai inculpatul C. a lovit părțile vătămate (f.121-126). În fața instanței, inculpatul declară, la fel ca inculpatul C., că tinerii din Apold au fost cei care au inițiat conflictul, intenționând, fără motiv, să-i bată pe cei din Dobârca, motiv pentru care inculpații au fugit de la chef dorind să plece acasă, dar au fost urmăriți de tinerii din Apold care erau înarmați cu bâte; contrar celor afirmate de inc. C., inc. R. afirmă că inc. C. a sărit poarta de la casa părților vătămate pentru a scăpa de aceștia, după ce fusese prins în curte și bătut acolo (f.52).

Martorii C. M. (f.84-85) R. D. (f.116-117), propuși de inculpați în apărare, au declarat că nu au fost de față de incident, știu din spusele inculpaților au ale altor persoane care au auzit ce s-a întâmplat, că inculpații au fost atacați, nu atacatori. Instanța va înlătura și aceste probe, ca fiind indirecte și neconcordante cu nicio altă probă de la dosar.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 193 al.1 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de lovire sau orice altă acțiune violenta cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului persoanei vătămate. Acțiunea inculpatului R. N. R., care a pricinuit părții vătămate N. T. sn. o vătămare corporală ce necesită pentru vindecare 25-30 de zile, realizează elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe, potrivit noului cod penal (art. 193 al. 2) fosta infracțiune de vătămare corporală din vechiul cod penal (art. 181 al. 1), urmarea imediată constând în cauzarea unei suferințe fizice, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din cauzarea de suferințe fizice victimei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 371 al.1 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de săvârșire de acte sau gesturi, proliferarea de cuvinte sau manifestări de natură a tulbura liniștea și ordinea publică asupra părților vătămate. Acțiunea inculpatului R. N. R. care, împreună cu ceilalți inculpați și învinuiți au urmărit mai multe persoane pe străzile loc. Apoldul de Sus, înarmați cu bâte, adresându-le amenințări, injurii, iar apoi au lovit părțile vătămate ieșite în fața casei pentru a se apăra, realizează elementul material al infracțiunii de tulburarea liniștii publice, potrivit noului cod penal (art. 371 al.1) fosta infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice din vechiul cod penal (art. 321 al.1), urmarea imediată constând în cauzarea unei suferințe fizice, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din cauzarea de suferințe fizice victimei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei, a acceptat producerea acestui rezultat.

Dată fiind succesiunea legilor penale în perioada soluționării prezentei cauze, instanța a făcut aplicarea art. 5 din NCP, identificând legea penală mai favorabilă, potrivit principiului instituțiilor autonome, avut în vedere de literatura de specialitate și de ICCJ în Decizia nr. 2/2014. Ca urmare, instanța a comparat condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării, alegând noul cod penal ca lege mai favorabilă; ambele incriminări rețin aceleași elemente constitutive ale infracțiunii, sancțiunile prevăzute sunt identice, dar noul cod penal nu mai prevede obligativitatea aplicării pedepselor accesorii (mai trebuie subliniat faptul că în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe/fosta vătămare corporală, legiuitorul a ales să păstreze condițiile de incriminare, unificând în art. 193 faptele inițial reglementate în art. 180-181 c.pen; în schimb, în cazul infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, în noul cod civil s-a optat pentru divizarea faptei incriminate în art. 321 vechiul cod penal în două infracțiuni noi; în ambele situații instanța a apreciat oportună reținerea schimbării încadrării juridice a faptei).

La individualizarea pedepsei ce am fost aplicată inculpatului R. N. R., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că inculpatul R. N. R. este necăsătorit, are studii 3 clase, este fără ocupație, este cunoscut cu antecedente penale, fără a fi recidivist deoarece faptele pentru care este judecat în prezenta cauză, au fost săvârșite înainte ca sentințele de condamnare pronunțate asupra aceluiași inculpat să rămâne definitive, s-a prezentat în fața organelor judiciare, nu recunoaște săvârșirea faptelor.

Ca urmare, în baza art. 193 al.2 NCP prin schimbarea încadrării juridice a faptei, în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 181 al.1 C.P., cu aplic. art. 77 lit. a,d și 78 NCP și cu aplic. art. 5 NCP instanța a condamnat inculpatul R. N. R. la pedeapsa de 1 an și două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă săvârșită în dauna părții vătămate N. T. sn.).

În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) NCPP, instanța a achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 al.2 C. pen. (actualmente art. 193 al.2 NCP) (faptă săvârșită în dauna părții vătămate N. T. jr.), raportat la faptul că nu există probe la dosar din care să rezulte că inculpatul R. a lovit fără dubiu partea vătămată N. T. jr.).

În baza art. 371 al.1 NCP, prin schimbarea încadrării juridice a faptei în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. c și 78 NCP, instanța a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și a liniștii publice.

Având în vedere infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat de J. Săliște, prin sent. pen. nr. 43/2.04.2013 în dosar nr._, definitivă la data de 25.04.2013, precum și disp. art. 38 al.1 din noul cod penal, respectiv că toate fapte au fost săvârșite de același inculpat, în țară, înainte ca inculpatul să fi fost definitiv judecat pentru vreuna dintre ele, pentru niciuna dintre ele neexistând cauze de împiedicare a punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale, instanța a constatat că faptele sunt în concurs real.

Ca urmare, pentru identificarea legii mai favorabile în ceea ce privește regimul concursului de infracțiuni, instanța a comparat cele două reglementări, prin prisma art. 10 din Legea de aplicare a noului cod penal și a conchis că vechiul cod penal este legea penală mai favorabilă deoarece permite a nu se aplica un spor la pedeapsa rezultată prin contopirea celor aplicate pentru infracțiunile care intră în compunerea concursului.

Ca urmare, instanța a constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat de J. Săliște, prin sent. pen. nr. 43/2.04.2013 în dosar nr._, definitivă la data de 25.04.2013 prin nerecurare, iar în baza art. 447 alin.1 CPP, raportat la art. 86 ind.5 rap. la art. 85 alin.1 CP, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43/2.04.2013 în dosar nr._, definitivă la data de 25.04.2013 prin nerecurare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 523/02.10.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._/306/2011, definitivă prin decizia penală nr. 97/24.01.2012 a Curții de A. A. I. și ped. de

- 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5/14.01.2013 a Judecătoriei Săliște pronunțată în dosar nr._, definitivă la data de 04.02.2013 prin nerecurare.

În baza art. 33 lit. a CP, 34 lit. b CP cu aplic. art. 5 NCP, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului R. N. R. în prezenta cauză, cu pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 523/02.10.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._/306/2011, definitivă prin decizia penală nr. 97/24.01.2012 a Curții de A. A. I. și ped. de 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5/14.01.2013 a Judecătoriei Săliște pronunțată în dosar nr._, definitivă la data de 04.02.2013 prin nerecurare și s-a dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 CP, cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012 instanța a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. b CP pe durata pedepsei aplicate.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepselor, instanța a reținut ca lege mai favorabilă vechiul cod penal, comparând suspendarea sub supraveghere reglementată de această lege și suspendarea sub supraveghere reglementată de art. 91 NCP.

În consecință, având în vedere disp. art. 86 ind.1 C.P. conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată și în cazul concursului de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1 lit. b) și c).

Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor, condamnarea prin prezenta sentință fiind de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța a avut convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Ca urmare, în baza art. 86¹ C. pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe perioada unui termen de încercare 7 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen s-a pus în vedere inculpatului faptul că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul S.;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să nu frecventeze locuri unde se consumă băuturi alcoolice.

Instanța va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ și art. 83 C. pen privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.

În baza art. 71 alin. 5 C.P., instanța a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 193 al.1 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de lovire sau orice altă acțiune violenta cauzatoare de suferințe fizice asupra corpului persoanei vătămate. Acțiunea inculpatului C. I., care a pricinuit părții vătămate N. T. jr. o vătămare corporală ce necesită pentru vindecare 8-9 de zile, realizează elementul material al infracțiunii de lovire sau alte violențe, potrivit noului cod penal (art. 193 al. 2) fosta infracțiune de vătămare corporală din vechiul cod penal (art. 180 al. 1), urmarea imediată constând în cauzarea unei suferințe fizice, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din cauzarea de suferințe fizice victimei.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 371 al.1 C. pen., instanța a reținut că elementul material constă în acțiunea de săvârșire de acte sau gesturi, proliferarea de cuvinte sau manifestări de natură a tulbura liniștea și ordinea publică asupra părților vătămate. Acțiunea inculpatului C. I. care, împreună cu ceilalți inculpați și învinuiți au urmărit mai multe persoane pe străzile loc. Apoldul de Sus, înarmați cu bâte, adresându-le amenințări, injurii, iar apoi au lovit părțile vătămate ieșite în fața casei pentru a se apăra, realizează elementul material al infracțiunii de tulburarea liniștii publice, potrivit noului cod penal (art. 371 al.1) fosta infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice din vechiul cod penal (art. 321 al.1), urmarea imediată constând în cauzarea unei suferințe fizice, valoare socială ocrotită penalmente. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din cauzarea de suferințe fizice victimei.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului C. I., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța a reținut că inculpatul C. I. este necăsătorit, are studii 8 clase, este fără ocupație, nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor judiciare, nu recunoaște săvârșirea faptelor.

Ca urmare, în baza art. 193 al.2 NCP prin schimbarea încadrării juridice a faptei, în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 181 al.1 C.P., cu aplic. art. 77 lit. a,d și 78 NCP și cu aplic. art. 5 NCP instanța a condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă săvârșită în dauna părții vătămate N. T. jr.).

În baza art. 371 al.1 NCP, prin schimbarea încadrării juridice a faptei în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 321 alin. 1 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a,d și 78 NCP, instanța a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și a liniștii publice.

În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) NCPP, a achitat pe același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 al.2 NCP, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, în baza art. 386 al.1 NCPP, din art. 181 al.1 C.P. (faptă săvârșită în dauna părții vătămate N. T. sn.) raportat la faptul că nu există probe la dosar din care să rezulte că inculpatul R. a lovit fără dubiu partea vătămată N. T. jr.).

În baza art. 33 lit. a CP, 34 lit. b CP cu aplic. art. 5 NCP, instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 1 an închisoare.

Deliberând asupra aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce privește modalitățile de individualizare a executării pedepsei și comparând suspendarea condiționată a executării pedepsei, modalitate de individualizare fără corespondent în noul Cod penal (referitor la care în art. 15 din Legea nr. 187/2012 se prevede: „Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal. Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.), cu instituția amânării aplicării pedepsei, instanța constată că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile.

În aceste circumstanțe și analizând comparativ (sub aspectul efectelor, inclusiv al regimului revocării și anulării măsurii) alternativele cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei aplicate inculpatului, cu aplic. art. 5 NCP, instanța a făcut aplicarea art. 81 din vechiul C. pen., ca fiind lege penală mai favorabilă.

Instanța a considerat că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor pentru aplicarea art. 81 din vechiul cod penal: condamnarea prin prezenta sentință fiind de 8 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților astfel încât instanța are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă de către acesta a pedepsei aplicate.

Ca urmare, în baza art. 81 C.P., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 CP, în baza art. 71 alin. 5 C.P., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei constată că se suspendă și executarea pedepselor accesorii; totodată instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 CP privind împrejurările care atrag revocarea beneficiului suspendării.

Deliberând asupra laturii civile a cauzei, instanța a constatat următoarele: la termenul din data de 4.12.2013 părțile vătămate au declarat că înțeleg să se constituie ca părți civile în proces, solicitând a le fi acordate cu titlul de daune materiale, suma de 1000 lei, pentru fiecare, precum și cu titlul de daune materiale, suma de 10.000 lei fiecare, reprezentând prejudiciu estetic și suferința cauzată de cei doi inculpați.

Părțile civile au declarat că nu au probe de propus în cauză și sunt de acord cu probele propuse de Ministerul Public și de inculpați (f.55).

Și S. C. de Urgență S. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2018,82 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu acordarea de îngrijiri medicale pentru părțile vătămate, la suma menționată adăugându-se și dobânzi și penalități de întârziere până la stingerea integrală a debitului (f.96 dos. urm. pen.). S. M. de Urgență S. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză (f.51-54 dos. urm. pen.).

Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 – „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”

Ca urmare, în baza art. 397 alin. (1) NCPP, raportat la art. 1349,1357 NCC, corob. cu art. 313 din Legea nr.95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006 și art. 2223,2224 al. 2 NCC s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S. C. Județean de Urgență S. și în consecință s-a obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 2018,82 lei cu titlu de despăgubiri civile, plus dobânda legală calculată până la data plății.

Totodată, instanța a constatat că S. M. de Urgență S. nu se constituie parte civilă în cauză.

Temeiul legal al răspunderii civile a inculpaților este reprezentat de răspunderea civilă delictuală. Raportat la data săvârșirii faptelor – 9/10.04.2011, adică înainte de . noului cod civil, instanța a analizat cauza din prisma vechiul cod civil.

Potrivit art. 998 c.civ. – „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”

Potrivit art. 1003 - Când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire.”

Condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în cazul fiecăruia dintre inculpații condamnați, rămânând de stabilit cuantumul prejudiciului material dovedit de fiecare parte civilă, precum și aprecierea daunelor morale pretinse de aceștia.

Deliberând asupra cuantumului daunelor materiale pretinse de părțile civile, instanța a constatat că nu s-au depus la dosar probe în susținerea pretențiilor civile.

Referitor la daunele morale, instanța a remarcat faptul că literatura de specialitate – națională și internațională - a identificat câteva criterii orientative de apreciere a daunei morale: importanța valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite, personalitatea victimei, situația profesională a acesteia (criterii generale), dar și gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercusiunile prejudiciului asupra situației sociale a victimei – inclusiv în plan profesional și familial. În același timp, a fost identificate, în cadrul aceluiași demers, câteva criterii orientative de stabilire a cuantumului despăgubirilor în compensare s-au reținut: gradul de culpă a părții vătămate (care influențează în mod hotărâtor cuantumul despăgubirilor), criteriul echității (în baza căruia indemnizația trebuie să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate), dar și poziția procesuală a autorului faptei, respectiv achiesarea acestuia la pretențiile părții civile.

Scopul acordării despăgubirilor morale este reprezentat de compensarea suferinței psihice a părții vătămate, urmare a afectării stării sale sufletești de bine, a afectării calității vieții sale, cât și urmare a suferinței fizice suferite pentru durerile suportate ca urmare a vătămărilor corporale. Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să urmărească doar efectul compensatoriu nu o înlocuire a valorii nepatrimoniale lezate, dat fiind faptul că dreptul la viață și sănătate sunt inestimabile și incontestabile, lezarea acestor drepturi dând naștere unui alt drept – acela de a fi acoperit prejudiciul de agrement, cel estetic, cel afectiv, etc.

În același timp, cuantumul despăgubirilor morale este condiționat, ca expresie pecuniară a lezării unor valori inexprimabile pecuniar, de concluziile raportului de expertiză medico-legală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării și, după caz, existența unei infirmități, pierderea unui organ sau a unei funcții, ca și criteriu obiectiv, dar și de aprecierea subiectivă a victimei referitor la percepția sa asupra suferințelor îndurate, precum și de măsura în care acesta reușește să facă o dovadă în acest sens.

Plecând de la principiile și criteriile de mai sus, instanța a reținut ca, în urma incidentului în care au suferit vătămările constatate deja prin certificatele medico-legale de la dosar, părțile civile au suferit în mod evident traume care justifica dreptul acestora la plata unor daune morale din partea inculpaților.

În aceste circumstanțe s-a obligat inculpații la plata sumelor menționate cu acest titlu în dispozitivul hotărârii apreciindu-se că respectivele sume corespund cerințelor unei juste si integrale despăgubiri.

La stabilirea cuantumului acestora instanța a avut în vedere următoarele criterii: poziția părților vătămate în comunitatea în care s-a petrecut incidentul, circumstanțele, gradul de afectare a stării lor sufletești de bine, a afectării calității vieților, cât și urmare a suferinței fizice suferite pentru durerile suportate ca urmare a vătămărilor corporale, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, inexistența unor consecințe grave pentru sănătatea unei infirmități, pierderea unui organ sau a unei funcții, ca și criteriu obiectiv, dar și de aprecierea subiectivă a victimei referitor la percepția fiecăruia asupra suferințelor îndurate, precum și de măsura în care aceștia au reușit să facă o dovadă în acest sens.

Pe de altă parte, instanța a avut în vedere realitățile economice si sociale prezente, urmărind să asigure asigurând un echilibru între prejudiciul suferit de părțile civile si daunele cuvenite acestora, pentru a nu se realiza o îmbogățire fără justa cauză.

Ca urmare, în baza art. 397 alin. (1) NCPP, raportat la art. 998,1003 c.civ., instanța s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și în consecință:

- s-a obligat inculpatul C. I. la plata sumei de 8000 lei către partea civilă N. T. jr., reprezentând daune morale, plus suma de 101 lei reprezentând daune materiale (f.44,47).

- -a obligat inculpatul R. N. R. la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă N. T. sn., reprezentând daune morale, plus suma de 101 lei reprezentând daune materiale (f.19,26).

Pentru considerentele de mai sus și în lipsa unor probe care să facă dovada unor prejudicii mai mari decât cele avute în vedere de instanță, instanța a respins celelalte pretenții civile formulate de către părțile civile, considerându-le ca fiind neîntemeiate.

În baza art. 274 alin. (1) NCPP instanța a obligat inculpații la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală.

Suma de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu pentru inculpatul R. N. R., rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 al.3 NCPP.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. P. de pe lângă J. Săliște și inculpatul R. N. R..

II. 1. P. de pe lângă J. Săliște invocă nelegalitatea soluției de achitare a inculpaților C. I. și R. N. R. pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe; greșita reținere a circumstanțelor agravante prev. de art. 77 lit. a) și d) Cod penal, respectiv actualul art. 78 Cod penal, privind săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună și de către un infractor major împreună cu un minor, întrucât celelalte persoane prezente la incident nu au legătură cu fapta, aceasta fiind săvârșită doar de către cei doi inculpați și nici unul nu este minor.

Critica acuzării vizează și neaplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 la stabilirea în mod global a unei legi penale mai favorabile, instanța de fond combinând dispoziții din vechiul Cod penal și noul Cod penal.

Conchide în sensul că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal și solicită condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.

II. 2 Inculpatul R. N. R., prin apărător ales, susține în expunerea orală a motivelor de apel, că se impune trimiterea cauzei la organul de urmărire penală în vederea identificării făptuitorilor, întrucât nu se poate ca din 20 de persoane să fie aleși doi inculpați, lipsind probele care să ateste comiterea faptelor de către persoanele acuzate. Critica vizează și nelegala soluționare a laturii civile, lipsind argumentele pentru care instanța de fond a stabilit suma de 8.000 lei, iar pentru altă persoană suma de 10.000 lei.

III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417 și urm. C. pr. pen., C. constată fondat apelul declarat de P. de pe lângă J. Săliște numai în ce privește înlăturarea agravantelor prev. de art. 77 lit. a și d din Codul penal la infracțiunile prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal din 1968, respectiv art.181 alin.1 din Codul penal din 1968, reținute în sarcina inculpaților și aplicarea legii penale mai favorabile din perspectiva deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014.

C. relevă împrejurarea că analiza stării de fapt a fost realizată de judecătorul fondului pornind de la materialul probator administrat în cele două faze procesual penale și a fost prezenatat punctual, relativ la etapele derulării conflictului:

- comportamentul inculpaților la petrecerea de la domiciliul numitului P. N.;

- urmărirea efectuată de inculpați și învinuiți asupra părții vătămate N. T. jr. și a celorlalți tineri din Apoldu de Sus care îl însoțeau și care s-au retras în curtea casei părinților părții vătămate N. T. jr.

- comportamentul inculpaților și al învinuiților pe stradă, în fața casei părților vătămate;:

- lovirea părții vătămate N. T. sn.;

- lovirea părții vătămate N. T. jr.

În apel C. a dispus readministrarea probatoriului din perspectiva criticilor acuzării relativ la soluțiile de achitare a inculpaților pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe.

Jurisprudența Curții europene relevă împrejurarea că atunci când o instanță de control judiciar este competentă să analizeze atât situația de fapt, cât și chestiunile de drept, și să studieze în ansamblu problema vinovăției sau a nevinovăției, aceasta nu poate, din motive ce țin de echitatea procedurii, să tranșeze asupra chestiunilor respective fără o apreciere nemijlocită a declarațiilor persoanei care susține că nu a comis actul considerat ca infracțiune (a se vedea Ekbatani împotriva Suediei, 26 mai 1988, ., nr. 134, pct. 32; C., citată anterior, pct. 55; și, mutatis mutandis, Igual Coll împotriva Spaniei, nr. 37.496/04, pct. 36, 10 martie 2009, și Almenara Alvarez împotriva Spaniei, nr. 16.096/08, pct. 42, 25 octombrie 2011).

De asemenea, instanțele naționale au obligația de a aprecia probele obținute de acestea, inclusiv modul de prezentare a mijloacelor de probă, din perspectiva caracterului echitabil al acestora[Garcia Ruiz împotriva Spaniei (MC), nr. 30.544/96, pct. 28, CEDO 1999-I]. Astfel, "deși, în principiu, este de competența instanței naționale să se pronunțe cu privire la necesitatea sau oportunitatea citării unui martor [...], circumstanțe excepționale ar putea determina C. să concluzioneze că neascultarea unei persoane ca martor este incompatibilă cu art. 6" (Bricmont împotriva Belgiei, 7 iulie 1989, pct. 89, ., nr. 158). C. relevă în cauza H. împotriva României din 8 octombrie 2013 că omisiunea audierii martorilor de către instanța de control judiciar în fața căreia hotărârea dobândește caracter definitiv, înainte de a-l declara vinovat pe acuzat limitează semnificativ dreptul la apărare (Destrehem împotriva Franței, nr. 56.651/00, pct. 45, 18 mai 2004; G. împotriva României, nr. 26.082/05, pct. 32, 26 iunie 2012 și F. împotriva României, nr. 17.520/04, 9 aprilie 2013, pct. 58-59).

Pe fondul jurisprudenței Curții europene, C. a procedat la reaudierea martorilor ce au legătură cu acuzațiile de lovire sau alte violențe pentru care inculpații au fost achitați, respectiv a martorilor: G. R. ( fila 64-65 dosar C.A. ), G. E. V. ( fila 66-67 dosar C.A. ), C. M. G. ( fila 92-93 dosar C.A. ), B. D. T. ( fila 99-95 dosar C.A.), R. D.( fila 114-115 dosar C-.A. ), N. adela ( fila 116-117dosar C.A. ) și T. I. ( fila 118-119dosar C.A. ) și a constat imposibilitatea administrării unei probe testimoniale în contextul constatărilor efectuate de organul de cerecetare penală solicitat cu aducerea în baza unui mandat a martorului B. P..

Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză din perspectiva dispozițiilor art. 417 alin.2 C.pr.pen. sub aspectul critii de nelegalitate invocată de acuzare, pe de o parte, dar și a criticii de nelegalitate a condamnării pentru celelate infracțiuni de care sunt acuzați inculpații C. I. și R. N. R. constată legalitatea și temeinicia soluției de achitare relativ la fiecare dintre cei doi acuzați.

Reține faptul că inculpatul C. I. a fost achitat în legătură cu acuzația de lovire sau alte violențe presupus a fi comisă în dauna părții vătămate N. T. sn. iar coinculpatul R. N. R. în legătură cu aceeași acuzație, faptă presupus a fi comisă în dauna părții vătămate N. T. jr.

Probele readministrate de curtea de apel nu au înlăturat prezumția de nevinovăție a inculpaților în ce privește acuzațiile anterior menționate, constatându-se în fapt că nu există probe care să suțină dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptelșe există și au fost comise de cei doi acuzați.

Raportat la această împrejurare, soluțiile de achitare ăpronunțate de jurisdicția inferioară vor fi confirmate de instanța de control judiciar.

În ce privește critica acuzațiilor în sensul nelegalității condamnării pentru acuzațiile de:

- lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate N. tiberiu jr. și tulburarea ordinii și liniștii publice, ambele reținute în sarcina inculpatului C. I.;

- lovire sau alte violențe în dauna părții vătămate N. tiberiu sen. și tulburarea ordinii și liniștii publice, ambele reținute în sarcina inculpatului R. N. R.

se impune precizarea faptului că, pe de o parte în apel nu s-au produs probe care să înlăture starea de fapt rezultată din materialul probator administrat în primul ciclu procesual și în baza căruia s-a stabilit vinovăția celor doi inculpați dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar, pe de altă parte, reevaluarea probatoriului administrat de judecătorul fondului de către instanța de control judiciar a evidențiat netemeinicia criticilor apărării.

Raportat la conținutul Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, care stabilește reținerea criteriului aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în cele doua legi penale succesive incidente stării de fapt, constatând faptul că lege penală mai favorabilă este C.pen. anterior, constată fondată critica acuzării în sensul greșitei rețineri a circumstanțelor agravante prev. de art. 77 lit. a și d din Codul penal la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968 reținută în sarcina inculpatului C. I. și a acelorași agravante reținute la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.181 alin.1 din Codul penal din 1968 în sarcina inculpatului R. N. R., pe care le va înlătura.

Va reține dispozițiile art. 321 alin.1 din Codul penal din 1968 rap. la art. 5 din Codul penal la calificarea juridică a infracțiunilor de ultraj contra bunelor morale și tulburarea ordinii și liniștii publice pentru care au fost condamnați inculpații.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei.

Se impune precizarea faptului că agravarea situației juridice a inc. R. este generată de antecedentele penale ale acestuia, infracțiunile de care este condamnat în prezenta cauză fiind comise în concurs cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat de J. Săliște, prin sent. pen. nr. 43/2.04.2013 în dosar nr._, definitivă la data de 25.04.2013 prin nerecurare, ce a determiaat anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43/2.04.2013 în dosar nr._, definitivă la data de 25.04.2013 prin nerecurare, descontopirea pedeapsei rezultante de 3 ani închisoare în pedepsele componente de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 523/02.10.2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._/306/2011, definitivă prin decizia penală nr. 97/24.01.2012 a Curții de A. A. I. și ped. de 1 an și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5/14.01.2013 a Judecătoriei Săliște pronunțată în dosar nr._, definitivă la data de 04.02.2013 prin nerecurare.

Efect al concursului de infracțiuni s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului R. N. R. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere din rațiuni ce țin de îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de lege și de oportunitatea oferită inculpatului de-și corija comportamentul în viitor.

Critica de netemeinicie a soluției adoptate pe latură civilă este nefundamentată și neîntemeiată din perspectiva stării de fapt reținute, a vinovăției inculpațilkor, a legăturii de cauzalitate între fapte și prejudiciul de ordin moral încercat de cele două părți vătămate, raportat la disp. art. 1346, art. 1357, art. 2223, art. 2224 alin.2 C.civ.

III. În considerarea aspectelor invocate anterior și raportat la disp. art. 421 pct. 2 lit.a C.pr.pen. va admite apelul Parchetului în limitele anterior menționate. În baza art. 421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. N. R..

În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen. va obligă pe inculpatul apelant R. N. R. să plătească statului suma de 575 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, efectuate în derularea procedurilor judiciare din cadrul celor 6 termene de judecată în apel.

În baza art. 272 alin.2 C.pr.pen. suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acest inulpat, în cotă procentuală va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.

În baza art. 272 alin.2 C.pr.pen. suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului C. I., în cotă procentuală va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva sentinței penale nr.27/2014 pronunțată de J. A. I. în dosar_ .

Desființează sentința penală atacată sub aspectul laturii penale numai în ce privește înlăturarea agravantelor prev. de art. 77 lit. a și d din Codul penal la infracțiunile prev. de art. 180 alin.2 din Codul penal din 1968, respectiv art.181 alin.1 din Codul penal din 1968, reținute în sarcina inculpaților și aplicarea legii penale mai favorabile și procedând la rejudecare în aceste limite:

Prin reținerea criteriului aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în cele doua legi penale succesive,

Înlătură circumstanțele agravante prev. de art. 77 lit. a și d din Codul penal la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.180 alin.2 din Codul penal din 1968 reținută în sarcina inculpatului C. I..

Înlătură circumstanțele agravante prev. de art. 77 lit. a și d din Codul penal la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.181 alin.1 din Codul penal din 1968 reținută în sarcina inculpatului R. N. R..

Reține dispozițiile art. 321 alin.1 din Codul penal din 1968 rap. la art. 5 din Codul penal la calificarea juridică a infracțiunilor de ultraj contra bunelor morale și tulburarea ordinii și liniștii publice pentru care au fost condamnați inculpații.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate în măsura în care nu contravin prezentei.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R. N. R..

Obligă pe inculpatul apelant R. N. R. să plătească statului suma de 575 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cotă procentuală va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.

Suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului C. I., în cotă procentuală va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 03. 02. 2015.

Președinte, Judecător,

A. L. C. M. M.

Grefier,

I. M.

Red. MCM

Tehnored. IM/2 ex./25.02.2015

Jud. fond A.D.

← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 73/2015. Curtea de Apel ALBA...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 274/2015. Curtea de... →

Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 91/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA