Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 987/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 987/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 22-12-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 987/A/2014

Ședința publică de la 22 decembrie 2014

PREȘEDINTE A. P.

Judecător S. I. M.

Grefier T. C.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror - I. N.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor penale formulate de P. de pe lângă Judecătoria S. și inculpații A. I. și C. M. A. împotriva sentinței penale nr. 291/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr. _ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15.12.2014, care face parte integrantă din prezenta decizie.

C. DE A.,

Asupra apelurilor penale de față

P. sentința penală nr. 291/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:

1.În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 C.pen., art.5 C.pen. a fost condamnat inculpatul A. I., fiul lui I. și M., născut la data de 16.10.1965 în S., ., jud S., posesor CI . nr_, CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni (în ceea ce privește activitatea la .-actualmente .).

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 din vechiul Cp și i s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cp.

În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 C.pen., art.5 C.pen. a fost condamnat inculpatul A. I., fiul lui I. și M., născut la data de 16.10.1965 în S., ., jud S., posesor CI . nr_, CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la . .).

În temeiul art. 33 lit a vechiul Cp cu art 5 NCP au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 alin. 2 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1an și 6 luni pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art 82 alin. 1 din vechiul Cp, rap la art. 5 NCp.

În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată și executarea pedepsei accesorii

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCp, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din vechiul Cp privind revocarea suspendării pedepsei.

2.În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 C.pen., art.5 C.pen. a fost condamnată inculpata C. M. A., fiica lui V. și G., născută la data de 5.10.1961 în Italia, cu reședința în S., ., jud S., CNP_, fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la .-actualmente .).

În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 C.pen., art.5 C.pen. a fost condamnată inculpata C. M. A. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la . .).

În temeiul art 33 lit a vechiul Cp cu art 5 NCP au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, și anume de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 alin. 2 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei de 1 an și 6 luni pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art. 82 alin. 1 din vechiul Cp, rap la art. 5 NCp.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCp, i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din vechiul Cp privind revocarea suspendării pedepsei.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, prin raportare la art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 din vechiul Cc, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., cu sediul în S., .. 17, jud. S., și inculpații A. I. și C. M. A. au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente . .), cu sediu în S., ., jud S., prin administrator judiciar B. I., cu sediu în S., . 2, jud S. la plata sumei de 504.000 lei și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, prin raportare la art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 din vechiul Cc, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., cu sediul în S., .. 17, jud. S. și inculpații A. I. și C. M. A. au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente .(actualmente .), cu sediu în S., ., demisol, ., prin administrator judiciar Marcoviciu S. Ș., cu sediu în S., ., ., etaj 1, . la plata sumei de 1.088.458 lei și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, prin raportare la art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 din vechiul Cc, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., cu sediul în S., .. 17, jud. S., și inculpații A. I. și C. M. A. au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente .(actualmente .), cu sediu în S., . nr 149, parter, jud S., prin administrator judiciar B. I., cu sediu în S., . 2, jud S. la plata sumei de 621.026 lei și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.

În baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită de P. de pe lângă Judecătoria S. prin ordonanța din 10.06.2011 (dosar 5080/P/2010), asupra: apartamentului situat în S., ., ., parter, ap 1 și ., înscris în CF nr_-C1-U8 S.(provenit din conversia de pe hârtie a CF nr_), top: 5423/15-. din trei camere, bucătărie, antreu, cămară, baie, debara.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 și alin. 3 Cpp a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

P. rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria S. din data de 25.07.2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: A. I., cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art 41 alin.2 Cp. (în ceea ce privește activitatea .); evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.4l alin.2 Cp. (în ceea ce privește activitatea .); evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Cp. (în ceea ce privește activitatea .);toate cu apl. Art 33 lit a Cp.; C. M. A., cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Cp. (în ceea ce privește activitatea .);evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Cp. (în ceea ce privește activitatea .);evaziune fiscală, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Cp. (în ceea ce privește activitatea .), toate cu aplic, art.33 lit.a Cp.

În actul de sesizare s-a reținut că A. I. și C. M. A., în calitate de administratori ai . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2008- februarie 2011 au reținut și nu au virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 511.356 lei. Inculpații A. I. și C. M. A., în calitate de administratori ai . (actualmente B. P. SRL), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2009 -martie 2011 au reținut și nu au virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 1.088.458 lei. De asemenea, s-a reținut că inculpații A. I. și C. M. A., care în calitate de administratori ai . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie 2009 - martie 2011_au reținut și nu au virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 634.152 lei.

Au fost expuse mijloacele de probă administrate la urmărirea penală și reținute în rechizitoriul P. de pe lângă judecătoria S.: adresa nr._ din 05.10.2010 a D.G.F.P. S. (f 15); adresa nr._ din 30.03.2011 a D.G.F.P. S. și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat (f.22-131); datele de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului a ., actualmente . (f.24-28); balanțele analitice și documentele contabile vizând activitatea . (f. 137-224); declarația martorei B. D. (f.225); adresa nr._ din 05.10.2010 a D.G.F.P. S. (f.226-227); nr._ din 30.03.2011 a D.G.F.P. S. și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat (f.231-324); datele de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului a ., actualmente B. P. SRL (f.233-240); balanțele analitice și documentele contabile vizând activitatea . (f.325-579); declarația martorei B. D. (f.580); adresa nr._ din 05.10.2010 a D.G.F.P. S. (f.581-582); nr._ din 30.03.2011 a D.G.F.P. S. și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat (f.586-633); datele de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului a ., fostă . și actualmente . (f. 588- 592); balanțele analitice și documentele contabile vizând activitatea . (f.634-760); declarația martorei B. D. (f.761); documente furnizate de ITM S. (f.762-784); documente privind aplicarea sechestrului asigurător (f.785-796);declarațiile inculpatului A. I. (f.817-824); declarațiile inculpatei C. M. A. (f.812-816); fișele de cazier ale inculpaților.

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea celor doi inculpați, a martorilor B. D., L. D. și s-a dispus efectuarea unei expertize contabile cu următoarele obiective: să se stabilească pe societăți și pe perioade de administrare sumele datorate de inculpați cu titlu de contribuție către stat, să se stabilească și să se indice cronologic și pe fiecare societate plățile efectuate în contul contribuțiilor datorate.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele sub aspectul situației de fapt::

. (actualmente .) a fost înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului sub nr J_ de către inculpata C. M. A. și Novello Paolo. La data de 13.12.2002, numitul Novello Paolo a împuternicit-o pe inculpata C. M. A. să se ocupe de administrarea societății așa cum rezultă din procura autentificată de BNP Tolciu M. din data de 13.12.2002(f.132 dup). Ulterior, inculpata l-a împuternicit pe inculpatul A. I. să se ocupe de administrarea societății așa cum rezultă din procura autentificată nr 83 din data de 16.07.2009(f.136 dup). În anul 2010, numitul Novello Paolo s-a retras din societate, iar inculpatul A. I. a dobândit calitatea de asociat la această societate.

Societatea are ca obiect principal de activitate fabricarea altor articole de îmbrăcăminte și a avut un număr de 104 angajați conform adresei nr 4803/17.12.2010 emisă de ITM(f.762 dup).

Direcția Generală a Finanțelor Publice S., prin plângerea formulată, a comunicat organului de cercetare penală că, începând cu luna martie 2008, . (fostă .) a reținut de la angajați dar nu a virat la bugetul statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în sumă totală de 437.662 lei. Ulterior, ca urmare a neachitării acestor sume, la debitele înregistrate au fost calculate dobânzile și penalitățile aferente, prin adresa nr._ din 30.03.2011 (f.22-23), D.G.F.P. S. comunicând că societatea înregistrează în prezent o datorie de _ lei, defalcată după cum urmează:

• 122.146 lei - impozitul pe veniturile din salarii, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 77.375 lei;

• 117.519 - contribuția individuală la asigurările sociale, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 74.396 lei;

• 5831 lei - contribuția individuală la asigurările pentru șomaj, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 3764 lei și

• 65.070 lei - contribuția individuală la asigurările de sănătate, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 42.628 lei.

.( actualmente B. P. SRL) a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr.J_ și a avut ca asociați pe inculpații C. A. M. și A. I., având ca obiect principal de activitate fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie și a articolelor de harnașament.

Conform adresei nr 4733/16.12.2010 emisă de ITM această societate a avut un număr de 162 de angajați.

P. adresa nr._ din 05.10.2010 a D.G.F.P. S. (f.226-227) s-a comunicat faptul că, începând cu luna iulie 2009, . a reținut de la angajați dar nu a virat la bugetul statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în sumă totală de 783.095 lei. Ulterior, ca urmare a neachitării acestor sume, la debitele înregistrate au fost calculate dobânzile și penalitățile aferente, prin adresa nr._ din 30.03.2011 (f.231-232), D.G.F.P. S. comunicând că societatea înregistrează în prezent o datorie de 1.088*458 lei, defalcată după cum urmează:

• 312.059 lei - impozitul pe veniturile din salarii;

• 490.042 - contribuția individuală la asigurările sociale;

• 16.740 lei - contribuția individuală la asigurările pentru șomaj și

• 269.617 lei - contribuția individuală la asigurările de sănătate.

. (actualmente .) a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr J_ și a avut ca asociați pe inculpații C. A. M. și A. I.. Societatea a avut ca principal obiect de activitate fabricarea articolelor de voiaj și marochinărie și a articolelor de harnașament.

P. adresa nr._ din 05.10.2010 a D.G.F.P. S. (f.581-582) s-a comunicat faptul că, începând cu luna iunie 2009, . a reținut de la angajați dar nu a virat la bugetul statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în sumă totală de 328.757 lei. Ulterior, ca urmare a neachitării acestor sume, la debitele înregistrate au fost calculate dobânzile și penalitățile aferente, prin adresa nr._ din 30.03.2011 (f.586-587), D.G.F.P. S. comunicând că societatea înregistrează în prezent o datorie de 634.152 lei, defalcată după cum urmează:

• 262.109 lei - impozitul pe veniturile din salarii;

• 244.072 - contribuția individuală la asigurările sociale;

• 11.561 lei - contribuția individuală la asigurările pentru șomaj și

• 116.410 lei - contribuția individuală la asigurările de sănătate.

D. documentele contabile depuse la dosar și rulajul înregistrat pe cont, rezultă că în toată perioada de referință cele trei societăți au desfășurat o activitate comercială constantă, având disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat.

De asemenea, din statele de plată și celelalte înscrisuri contabile rezultă faptul că societățile în cauză au reținut de la angajați sumele reprezentând contribuții pentru asigurările sociale, însă începând cu anul 2008, respectiv 2009 aceste sume nu au mai fost virate către bugetul de stat.

Instanța a constatat că aspectele menționate mai sus rezultă și din declarațiile coroborate ale celor două martore audiate în prezenta cauză, B. D. și L. D..

Astfel, din declarația martorei B. D., instanța a reținut că aceasta în baza contractului de prestări de servicii încheiat cu cele trei societăți asigura contabilitatea acestora prin intermediul societății de contabilitate. Angajatele acestei societăți se prezentau la societățile, părți responsabile civilmente și pe baza pontajelor întocmite de către reprezentanții celor trei societăți realizau ștatele de plată ce erau ulterior prezentate celor doi inculpați. Martora a relatat totodată că din câte cunoaște când existau bani în societate se mai achitau și din datoriile către bugetul de stat, după cum uneori se realizau compensări de TVA. După întocmirea ștatelor, societatea de contabilitate îl informa pe inculpatul A. I. despre sumele ce trebuiau plătite cu titlu de contribuții cu reținere la sursă. Martora a arătat că discuta exclusiv cu inculpatul A. I. deoarece acesta se ocupa de partea financiară a celor trei societăți, inculpata C. M. fiind implicată în partea de producție și în relațiile cu clienții. În final, martora a mai menționat că atunci când lipsea inculpatul A. I. declarațiile pe care le depuneau la Administrația Financiară erau semnate de inculpata C. M..

Fiind audiată, martora L. D. a arătat că lucrează la . din anul 2009, ea ocupându-se de contabilitatea primară. S-a menționat că societatea la care lucrează a întâmpinat dificultăți financiare deoarece lucrau mai mult cu exportul și s-a neglijat achitarea sumelor datorate cu titlu de contribuții către bugetul de stat pentru a se putea plătii salariile angajaților, administratorii societății fiind cei ce dispunea ce se întâmplă cu resursele financiare în societate.

Instanța a reținut că din actele contabile existente la dosarul cauzei rezultă că cele trei societăți comerciale au desfășurat o activitate comercială constantă, existând disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor către bugetul de stat.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de . s-a reținut că din consultarea balanței de verificare rezultă că acesta avea în anul 2009 venituri în cuantum de 5.414.533,61lei și în cotul Casă suma de 2.376.396,99 lei, efectuând plăți către furnizori în cuantum de_,18, în 2010 a înregistrat venituri în cuantum de 2.828.907,84 lei.

Consultând balanța de verificare a . instanța a reținut că societatea a desfășurat activități comerciale, înregistrând în anul 2009 venituri în cuantum de 704.609,14 lei, iar în anul 2010 venituri în cuantum de 1.199.312,01 lei, iar . în perioada 2008-2010 a înregistrat venituri în cuantum de 564.654,87 lei, în anul 2009 a înregistrat venituri în cuantum de 866.133,17 lei, iar în 2010 a înregistrat venituri de 184.435,40 lei - având prin urmare posibilitatea de a achita datoriile către bugetul de stat.

Instanța a apreciat că faptul că societatea a preferat să achite cu prioritate datoriile către diferiți furnizori și către angajați, nu îi scutește însă pe inculpați de obligațiile fiscale, cu atât mai mult cu cât neplata acestora poate avea consecințe deosebit de grave asupra angajaților, în ceea ce privește asigurările de sănătate, contribuțiile la sistemul de pensii etc.

Fiind audiată inculpata C. M. A. a arătat că recunoaște săvârșirea faptei ce a fost reținută în sarcina sa, dar a arătat că a preferat să achite salariile și utilitățile în detrimentul contribuțiilor către bugetul de stat. Aceasta a arătat că se ocupa de partea de producție, iar inculpatul A. I. era cel care se ocupa în concret de partea de administrare a societăților comerciale. În cele trei societăți comerciale, inculpata a arătat că avea calitatea de administrator cu puteri depline și a menționat că a semnat declarațiile fiscale ce trebuiau depuse, iar societățile în perioada dedusă discuției au avut profit.

Inculpatul A. I. a menționat că este administrator cu puteri depline la cele trei societăți comerciale, inculpata C. M. ocupându-se de partea de producție, de comenzi și de relațiile cu clienți externi. Acesta a declarat că nu a achitat contribuțiile către bugetul de stat datorită lipsei resurselor financiare și au dorit să achite cu prioritate salariile angajaților și utilitățile. Totodată, s-a precizat că documentele societății erau semnate atât de el, cât și de inculpata C. M..

Instanța a reținut că din raportul de expertiză contabilă și din cele două suplimente la raportul de expertiză reiese faptul că . a înregistrat datorii cu reținere la sursă neachitate, cu o vechime mai mare de 30 zile, în cuantum de 504.000 lei în perioada martie 2008-februarie 2011, iar obligațiile accesorii au fost calculate până la data de 30.03.2011. S-a mai arătat că din suma din Rechizitoriu de 511.356 lei, obligațiile s-au diminuat cu 7.356 lei, rămânând de plată suma de 504.000 lei

De asemenea, din raportul de expertiză contabilă (f.173 d i vol I) instanța a reținut faptul că . a înregistrat datorii cu reținere la sursă neachitate, cu o vechime mai mare de 30 zile, în cuantum de 1.088.458 lei în perioada august 2008-februarie 2011, iar obligațiile accesorii au fost calculate până la data de 30.03.2011. S-a reținut că la data de 11.02.2013 societatea a mia achitat către bugetul de stat suma de 4.000 lei, iar la data de 15.02.2013 a mai achitat către bugetul social al asigurărilor sociale și fondurilor speciale suma de 9.234 lei. S-a constatat de către expertul contabil că obligațiile ce au făcut obiectul plângerii penale nu s-au modificat în urma plăților efectuate de societate în lunile februarie, august și decembrie 2013.

Referitor la ., în expertiza contabilă s-a reținut că aceasta a înregistrat datorii cu reținere la sursă neachitate, cu o vechime mai mare de 30 zile, în cuantum de 621.026 lei în perioada octombrie 2009-februarie 2011, iar obligațiile accesorii au fost calculate până la data de 30.03.2011. S-a arătat că la data de 22.08.2012 societatea N. P. SRL a achitat suma de 18.117 lei către bugetul asigurărilor sociale de stat care a fost distribuită pentru stingerea unor obligații a căror exigibilitate a intervenit în lunile octombrie și noiembrie 2011, care nu au fost cuprinse în sesizarea penală. În data de 22.11.2012, societatea a mai achitat către bugetul consolidat al statului suma de 10.039 lei, care a fost distribuită pentru stingerea de obligații reținute prin stopaj la sursă care sunt cuprinse în plângerea penală. La data de 06.06.2013, societatea a achitat suma de 13.660 lei către bugetul statului, care a stins obligațiile privind impozitul pe salarii scadent la data de 25.11.2011, iar la data de 25.06.2013 a achitat suma de 2.964 lei care a stins obligațiile reprezentând contribuția individuală la asigurările sociale scadentă la data de 25.11.2011, obligații care nu fac însă parte din sesizarea penală. Astfel, expertul contabil a concluzionat că din obligațiile principale reprezentând impozite și contribuții către bugetul statului sunt în cuantum de 621.026 lei.

D. actele contabile depuse la dosarul cauzei cât și din declarațiile coroborate ale celor două martore audiate cât și din declarațiile inculpaților, instanța a constatat că societatea a preferat să achite cu prioritate datoriile către diferiți furnizori, cele cu administrarea firmei, în detrimentul plăților către bugetul de stat, ceea ce ține doar de o ierarhizare a priorităților pe care le are administratorul și nu îl exonerează pe acesta de obligațiile fiscale.

Reținerea contribuțiilor prevăzute de lege a fost atestată de societatea comercială administrată de inculpați în chiar declarațiile 100 și 102, depuse la organele fiscale. Totodată, instanța a constatat că ambii inculpați se ocupau de administrarea celor trei societăți, având în vedere declarația martorei B. D., declarația inculpatei C. M. care a recunoscut în fața instanței că avea calitatea de administrator cu puteri depline și a menționat că a semnat declarațiile fiscale ce trebuiau depuse. Totodată, au fost avute în vedere și declarațiile depuse la Administrația Finanțelor Publice (f.75 dup și urm) care au fost semnate de inculpata C. M. A..

Având în vedere probatoriul administrat la urmărirea penală, dar și în fața instanței, astfel cum a fost analizat, instanța a constatat că acest probatoriu dovedește existența infracțiunii de evaziunii fiscale săvârșită de inculpații C. M. Antonellla și A. I., dar și vinovăția inculpaților în săvârșirea acesteia.

2. Sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților C. M. Antonellla și A. I., instanța de fond a constatat următoarele:

Fapta inculpatului A. I., care în calitate de administrator al . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2008- februarie 2011 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 511.356 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic, art.41 alin 2 Cp.

Fapta inculpatului A. I., care în calitate de administrator al . (actualmente B. P. SRL), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2009 -martie 2011 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de Ta scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 1.088.458 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic, art.41 alin 2 Cp.

Fapta inculpatului A. I., care în calitate de administrator al . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie 2009 -martie 2011_a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 634.152 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Cp.

Fapta inculpatului C. M. A., care în calitate de administrator al . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie 2008- februarie 2011 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 511.356 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Cp.

Fapta inculpatului C. M. A., care în calitate de administrator al . (actualmente B. P. SRL), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iulie 2009 -martie 2011 a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de Ta scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 1.088.458 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic, art.41 alin.2 Cp.

Fapta inculpatei C. M. A., care în calitate de administrator al . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada iunie 2009 -martie 2011_a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 634.152 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplic, art.41alin.2 Cp.

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 57 alin 1 C fiscal, potrivit cărora beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri și dispozițiile art. 58 conform cărora plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a-1 vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri. Persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate obligatoriu în sistemul public, prin efectul legii, angajatorul având obligația de a reține integral din veniturile care constituie bază de calcul și de a vira lunar aceste sume la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia. In acest sens, persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum și persoanele asimilate angajatorilor sunt obligate să depună declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, la termenele prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată s-a reținut că în Codul fiscal se prevede că nereținerea și nevărsarea de către angajatori a contribuției individuale de asigurări sociale constituie stopaj la sursă și generează plata unor penalități, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Potrivit dispozițiilor art. 215 din Legea nr.95/2006 obligația virării acestor contribuții revene persoanei juridice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza altui statut special prevăzut de lege.

S-a apreciat de către instanța de fond că acțiunea de „reținere” care face parte din latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu constă într-o acțiune de luare efectivă a sumelor datorate cu titlu de impozite și contribuții cu reținere la sursă din sumele plătite angajaților, ci ea are loc atunci când din salariul brut datorat angajatului, se scad automat aceste sume (el primind doar salariul net), însă sumele nu sunt virate la bugetul de stat sau la bugetul asigurărilor sociale.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpați cu intenție directă, întrucât au existat sume de bani pentru a se achita datoriile către bugetul de stat așa cum rezultă din situația de fapt expusă mai sus, însă aceștia au considerat că este oportun să plătească salariile angajaților și furnizorii în detrimentul datoriilor către bugetul de stat. S-a apreciat că argumentul invocat de cei doi inculpați în sensul că din veniturile obținute au preferat să își plătească angajații pentru a evita concedieri masive nu este de natură să înlăture răspunderea penală a acestora având în vedere că aceștia în calitate de agenți economici au datoria de a plăti cu întâietate datoriile către bugetul de stat.

Cu privire la aplicarea legii penale în timp, s-a constatat că potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Având în vedere că de la data săvârșirii faptei, 2008-2011 și până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare Noul Cod Penal, instanța a analizat reglementările incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri, în mod global având în vedere Decizia nr. 265 din data de 6 mai 2014 pronunțată de C. Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, care a stabilit că dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Instanța a constatat că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 – închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda - a fost modificată prin Legea nr. 40/2013, intrată în vigoare la 22.03.2013, în sensul că se prevede ca unică pedeapsă închisoarea de la 1 la 6 ani, astfel că instanța a făcut aplicarea art. 5 NCp, referitor la legea penală mai favorabilă, urmând a avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege la data săvârșirii infracțiunii (și anume de la 1-3 ani alternativ cu amenda). Totodată, instanța a avut în vedere faptul că potrivit noului Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când în vechiul Cod penal se prevedea că se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul special, iar când maximul este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În ceea ce privește forma continuată a infracțiunii, instanța a constatat că art. 35 alin. 1 NCp, prevede că în cazul infracțiunii continuate se poate aplica un spor doar de 3 ani, comparativ cu Cp 1969 care prevedea un spor de 5 ani spre deosebire de art. 41 alin. 2 Cp 1969, întrucât NCp este mai favorabil datorită faptului că.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal.

Individualizarea pedepselor principale pentru inculpatul A. I.

La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatului A. I., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv:

limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită (închisoare de la 1an la 3 ani sau amendă);
gradul de pericol social concret al faptei: este unul ridicat, având în vedere numărul mare de angajați al societății, precum și perioada îndelungată de neplată a contribuțiilor sociale și importanța achitării acestora către bugetul de stat;
modul de săvârșire al acesteia: inculpații în baza aceleiași rezoluții infracționale, au reținut și nu au virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 504.000 lei, 1.088.458 lei și 621.026 lei.
atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei: aceștia au încercat să își dovedească nevinovăția menționând că au preferat să achite salariile angajaților și furnizorii în detrimentul contribuțiilor către bugetul de stat;
natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului: din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.5 C.pen. inculpatul A. I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la .-actualmente .).

În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.5 C.pen. inculpatul A. I. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la . .).

În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.35 alin.1 C.pen., art.5 C.pen. inculpatul A. I. a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la .-actualmente .).

În temeiul art 33 lit a vechiul Cp cu art 5 NCP au fost contopite pedepsele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume de 1 an și 6 luni închisoare.

4.Individualizarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că potrivit disp. art 12 din Legea 187/2012, în caz de succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Astfel, în lumina principiilor stabilite pe cale jurisprudențială de C. Europeană a Drepturilor Omului (S. și P. contra României) care nu sunt compatibile cu aplicarea automată, prin efectul legii, a pedepsei accesorii, față de gravitatea infracțiunii, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn de a exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen. P. raportare la hotărârea Hirst contra Marii Britanii prin care C. Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o interdicție absolută de a vota impusă tuturor condamnaților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind încălcat art. (3) din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța a apreciat că, întrucât nu există o legătură între interzicerea dreptului de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a inculpatului, nu se impune aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C.pen. Astfel, va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cp pe durata executării pedepsei principale, apreciind că pedeapsa accesorie cu un conținut astfel individualizat corespunde naturii și gravității faptei săvârșite.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 din vechiul Cp și i s-au interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cp.

5. La individualizarea pedepsei la care a fost condamnată inculpata C. M. A. instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv:

limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită (închisoare de la 1an la 3 ani sau amendă);
gradul de pericol social concret al faptei: este unul ridicat, având în vedere numărul mare de angajați al societății, precum și perioada îndelungată de neplată a contribuțiilor sociale și importanța achitării acestora către bugetul de stat;
modul de săvârșire al acesteia: inculpații în baza aceleiași rezoluții infracționale, au reținut și nu au virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 504.000 lei, 1.088.458 lei și 621.026 lei.
atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei: aceștia au încercat să își dovedească nevinovăția menționând că au preferat să achite salariile angajaților și furnizorii în detrimentul contribuțiilor către bugetul de stat;
natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului: din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.5 C.pen. e inculpata C. M. A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la .-actualmente .).

În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.5 C.pen. inculpat C. M. A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la . .).

În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., art.5 C.pen. inculpata C. M. A. a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni(în ceea ce privește activitatea la .-actualmente .).

În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii, instanța a reținut că acestea nu pot fi aplicate inculpatului din prezenta cauză având în vedere că acesta este cetățean străin.

Modalitatea de executare a pedepsei.

Instanța a apreciat, față de natura faptei și circumstanțele personale ale celor doi inculpați, că scopul pedepsei va putea fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, iar simpla pronunțare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru inculpați. Astfel, s-a constatat că pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, că inculpații nu au mai fost condamnați anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Astfel, în temeiul art. 81 alin. 2 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1an și 6 luni pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat conform art 82 alin. 1 din vechiul Cp, rap la art. 5 NCp., în ceea ce îl privește pe fiecare dintre cei doi inculpați. În temeiul art. 71 alin. 5 din vechiul Cp, cu aplicarea art. 5 NCp, s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii să fie suspendată și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului A. I.. În temeiul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, cu aplicarea art. 5 NCp, li s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 din vechiul Cp privind revocarea suspendării pedepsei.

În ceea ce privește acțiunea civilă.

Instanța a constatat că așa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză că sumele datorate reprezentând stopaj la sursă și obligații accesorii aferente de . sunt în cuantum de 504.000 lei, de . sunt în cuantum de 1.088.458 lei și de . sunt în cuantum de 621.026 lei.

S-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie: săvârșirea unei fapte ilicite constând într-o infracțiune, cauzarea unui prejudiciu material, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa autorului faptei, astfel cum au fost pe larg detaliate de către instanță cu prilejul expunerii situației de fapt.

Totodată, instanța a constatat că răspunderea celor doi inculpați care au calitatea de asociați la cele trei societăți este una solidară având în vedere dispozițiile art 1003 C civ(în vigoare la data producerii prejudiciului) care consacră unul din cazurile de solidaritate pasivă legală, potrivit căruia cei care au cauzat, în comun, prin fapta lor ilicită, un prejudiciu, răspund solidar față de victimă.

Având în vedere cele expuse mai sus, instanța în temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, prin raportare la art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 din vechiul Cc, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S. și i-a obligat pe inculpații A. I. și C. M. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . .), cu sediu în S., ., jud S., prin administrator judiciar B. I., cu sediu în S., . 2, jud S. la plata sumei de 504.000 lei și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, prin raportare la art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 din vechiul Cc, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S. și i-a obligat pe inculpații A. I. și C. M. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente .(actualmente .), cu sediu în S., ., demisol, ., prin administrator judiciar Marcoviciu S. Ș., cu sediu în S., ., ., etaj 1, . la plata sumei de 1.088.458 lei și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, prin raportare la art. 998, art. 999 și art. 1000 alin. 3 din vechiul Cc, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S.și i-a obligat pe inculpații A. I. și C. M. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediu în S., . nr 149, parter, jud S., prin administrator judiciar B. I., cu sediu în S., . 2, jud S. la plata sumei de 621.026 lei și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății.

Măsuri asigurătorii.

În cursul urmăririi penale în vederea recuperării prejudiciului cauzat, prin ordonanța P. de pe lângă Judecătoria S. din data de 10.06.2011 s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător până la concurența sumei de 2.233.966 lei, asupra unui imobil compus din teren și construcții aparținând învinuiților, situat în Mun.S. (f.785-796).

Având în vedere soluția adoptată de către instanță, în baza art.404 alin.4 lit.c C.proc.pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituită de P. de pe lângă Judecătoria S. prin ordonanța din 10.06.2011 (dosar 5080/P/2010), asupra: apartamentului situat în S., ., ., parter, ., înscris în CF nr_-C1-U8 S.(provenit din conversia de pe hârtie a CF nr_), top: 5423/15-. din trei camere, bucătărie, antreu, cămară, baie, debara.

Cheltuielile judiciare.

În final, în temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 și alin. 3 Cpp inculpații au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații A. I. și C. M. A. și P. de pe lângă Tribunalul S..

P. de pe lângă Tribunalul S. a criticat hotărârea instanței de fond pentru următoarele motive: instanța de fond a omis să aplice inculpatei C. M. A. pedeapsa accesorie, fiind invocate dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968, art. 64 alin. 1 lit. a-c Cod penal din 1968, Decizai nr. 74/2007 pronunțaăt de Înalta Curte de Casație și Justiție; greșita obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat, arătându-se că deși a stabilit solidaritatea obligației nu a menționat toate părțile responsabile civilmente și nici faptul că obligația incumbă ambilor inculpați.

Inculpații A. I. și C. M. A. au solicitat desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatei C. M. A. pentru infracțiunile de evaziune fiscală, în baza art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală și reducerea pedepsei aplicate inculpatului A. I. având în vedere circumstanțele atenuante privind conduita sa procesuală și recunoașterea faptei.

În susținerea primei solicitări s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei C. M. A. în săvârșirea infracțiunilor raportat la calitatea sa de administrator al tuturor celor trei societăți comerciale, respectiv că inculpații au săvârșit împreună infracțiunile de evaziune fiscală în perioadele: martie 2008 – februarie 2011 – S. D., iulie 2009 – martie 2011 – N. P., iunie 2009 – martie 2011 N. P.. S-a arătat că cei doi inculpați nu au avut consecutiv calitatea de administratori, astfel că reținerea în mod general a răspunderii acestora este greșită. Au fost menționate perioadele în care inculpata M. C. A. a avut calitatea de administrator al celor trei societăți comerciale și s-a arătat că sumele reținute pentru aceste societăți au fost determinate și prin raportare la fiecare perioadă de administrare, instanța reținând însă sume unice pentru fiecare dintre societăți, probabil având în vedere situația administrării de fapt a societăților. Apărătorul inculpaților a menționat că se impunea a fi stabilit criteriul, calitatea care atrage răspunderea penală în prezenta cauză, aceea de administrator social al societăților sau aceea de administrator în fapt.

S-a invocat faptul că în mod greșit nu a fost inculpat în cauză și numitul Novelo Paolo, cu motivația că acesta a avut calitatea de administrator de fapt, aspect de care nu s-a ținut seama în privința inculpatei C. M. A.. S-a menționat că inculpata C. nu a avut calitatea de administrator de drept al societăților pentru întreaga perioadă infracțională și nici calitatea de administrator de fapt, calitate pe care a deținut-o inculpatul A. I.. S-a susținut că acesta s-a ocupat exclusiv de situația financiară a societăților deținute, în condițiile în care inculpata C., profesionist reputat în marochinărie s-a ocupat numai de activitatea de producție realizată în cele trei societăți. S-a arătat că atâta timp cât inculpata C. nu a administrat în fapt societățile comerciale, administrare în fapt exercitată de inculpatul A. I., cum de altfel acesta a recunoscut, se impune pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpată în baza art. 16 lit. c Cod procedură penală. Apărătorul inculpatei a arătat că însăși soluția instanței de fond confirmă această argumentație, atâta timp cât în latura civilă a cauzei instanța a reținut ca prejudiciu pentru fiecare din cele trei societăți câte o sumă unică, fără distincție pentru perioade de administrare, reținând astfel că administrarea societăților s-a realizat dincolo de calitatea legală și de inculpatul A., administrator faptic.

În subsidiar s-a menționat că dacă nu se rețin argumentele expuse mai sus, soluția instanței de fond este greșită pentru că nu realizează distincție între perioadele de administrare pentru fiecare dintre cei doi inculpați, cu relevanță asupra laturii civile, în sensul că nu mai pot fi obligați în solidar la plata sumei totale constând în reținerea la sursă, precum și asupra individualizării judiciare a pedepsei, care nu mai poate fi egală la perioade și sume diferite.

În privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatul A. I. s-a arătat că acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunilor și a arătat că este de acord cu repararea întregului prejudiciu. Au fost invocate împrejurările care au dus la neplata contribuțiilor către bugetul de stat, constând în dificultățile financiare cu care s-au confruntat societățile în perioadele respective.

Analizând apelurile formulate, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie și a motivelor invocate C. de A. reține următoarele:

Inculpații A. I. și C. M. A. au fost trimiși în judecată fiecare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de stopaj la sursă, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, societățile comerciale în cadrul cărora aceștia au acționat fiind . (actualmente .), . .) și . (actualmente .).

Existența faptelor în materialitatea lor nu a fost contestată de inculpați în faza de urmărire penală, aceștia expunând cu ocazia audierilor motivele pentru care nu au virat la bugetului statului impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă. Inculpatul A. I. a declarat că motivul pentru care sumele reținute nu au fost vărsate la bugetul consolidat al statului a fost lipsa resurselor financiare datorate unor conjuncturi nefavorabile, cum ar fi lipsa de continuitate a comenzilor de producție care a dus la costuri peste previziuni, lipsa posibilităților de finanțare a producției după octombrie 2008 datorită crizei financiare, societatea neavând un patrimoniu imobiliar, neîncasarea facturilor de prestări servicii datorită problemelor pe care le-au avut clienții societăților, astfel încât a fost necesară creditarea societății . cu peste 300.000 lei pentru plata salariilor. Inculpatul a declarat că a deținut calitatea de asociat și administrator al . (fila 822-823). În privința . inculpatul a arătat că a deținut calitatea de asociat și administrator și că începând cu luna iulie 2008 au fost reținute sume reprezentând impozite și contribuții care nu au fost virate la bugetul consolidat al statului, din motive de natură personală – constând în probleme de sănătate și financiară – constând în perioada economică complicată, scăderea comenzilor, restructurarea activității, pierderea unor clienți (fila 818-819).

Inculpata C. M. A. a declarat că deține calitatea de asociat și administrator în cadrul . și că, începând cu luna iulie 2009, au fost reținute sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în valoarea totală de 328.757 lei care nu a fu fost virate la bugetul consolidat al statului, arătând că toate deciziile privind utilizarea disponibilităților bănești ale societății sunt luate de A. I. în calitate de consultant și director general (filele 813-814).

În cursul judecății inculpații au fost reaudiați, inculpata C. M. A. arătând că recunoaște săvârșirea faptelor, fiind adevărat faptul că nu a achitat la bugetul de stat contribuțiile cu reținere la sursă, cu motivația că au fost plătite salariile și utilitățile. Inculpata a menționat că ea se ocupa de producție, iar soțul ei de activitatea de administrare, precizând de asemenea că are cunoștință de sumele de bani rulate prin conturile deținute de cele 3 societăți comerciale. Inculpata a declarat că în cele trei societăți avea calitate de administrator cu puteri depline și a semnat declarațiile fiscale ce trebuiau depuse, menționând că nu au fost achitate contribuțiile la stat deoarece au plătit salariile cu intenția de a păstra personalul în speranța că activitatea firmelor se va redresa. Inculpata a declarat că nici ea și nici soțul ei nu și-au însușit bani din societăți, ci dimpotrivă au creditat firmele cu sume de bani obținute din vânzarea unui apartament din centrul orașului și a unei case de vacanță (fila 34-35).

Inculpatul A. I. a declarat în fața instanței de fond faptul că, alături de coinculpată, care este soția sa, a fost administrator cu puteri depline a celor trei societăți comerciale, dar încă din anul 2007 au convenit ca în fapt atribuțiile să se separe, în sensul că inculpata se ocupa de activitatea de producție, iar el de partea financiară a societății. Inculpatul a menționat că în măsura în care era nevoie documentele societăților erau semnate atât de el, cât și de către inculpată. Au fost expuse motivele pentru care nu au fost virate la bugetul de stat sumele respective și inculpatul a arătat că recunoaște sumele ce trebuiau achitate, cu mențiunea că nu a acționat cu rea intenție, ci pur și simplu nu a existat disponibil (fila 36-37).

În motivele de apel, s-a solicitat ca în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea inculpatei C. M. A. cu motivația că aceasta nu s-a ocupat de activitatea financiară a societăților, în acest sens fiind propusă audierea a doi martori care cunoșteau faptul că inculpata se ocupa de activitatea de producție în cadrul societăților comerciale.

C. de apel apreciază că nu se poate proceda la înlăturarea răspunderii penale a inculpatei C. M. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de stopaj la sursă, atâta timp cât aceasta a deținut cel puțin în anumite perioade calitatea de administrator de drept al societăților comerciale.

Subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 este persoana obligată să efectueze plata sumelor reținute, în cadrul persoanelor juridice răspunderea pentru reținerea și nevărsarea sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă revenind de regulă administratorului. D. în cazul în care administratorul desemnează o anumită persoană care să se ocupe cu reținerea și plata sumelor respective, aceasta poate fi trasă la răspundere pentru comiterea infracțiunii, dacă acționează fără știința sau acceptul său, ceea ce nu este cazul în speța de față.

C. de apel apreciază astfel că fiecare dintre inculpați răspunde pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 în perioadele în care au avut calitatea de administratori de drept ai societăților. În cauză nu s-a făcut dovada clară că în perioadele în care unul dintre inculpați nu aveau calitatea de administratori de drept ai societăților, celălalt a avut calitatea de administrator de fapt, pentru a se reține că au săvârșit în coautorat cele trei infracțiuni și pe cale de consecință pentru a se reține în sarcina lor obligația de plată solidară a despăgubirilor civile.

Nu se poate valorifica susținerea inculpatei C. M. A. din motivele de apel în sensul că era total străină de activitatea financiară a firmei, în special în perioadele în care a fost administrator de drept a celor trei societăți comerciale, în condițiile în care a semnat o parte din declarațiile depuse la organele fiscale, cunoștea dificultățile cu care se confruntau firmele în ceea ce privește desfășurarea activității. Nu se poate face abstracție de faptul că inculpata este soția inculpatului A. I., condiții în care este evident că aceștia discutau aspecte legate de situația financiară a societăților, chiar dacă în fapt inculpata s-a ocupat mai mult de activitatea de producție, astfel cum au relatat martorii.

C. de apel constată că, în cadrul . - actualmente ., inculpata a avut calitatea de asociat alături de Novello Paolo, care prin procura autentificată sub nr. 1714/13 februarie 2002 a împuternicit-o pe aceasta să se ocupe de administrarea societății, activitate pe care a desfășurat-o până la jumătatea lunii iulie 2009. În baza procurii respective, inculpata a devenit administrator de drept al societății și nu administrator de fapt, astfel cum s-a apreciat de apărătorul inculpaților în motivele de apel. Dreptul de a administra societatea i-a fost conferit de procura autentificată prin care a fost împuternicită de Novello Paolo, coroborat cu faptul că avea și calitatea de asociat în firmă.

Pe cale de consecință, pentru perioada 01 martie 2008 – 16 iulie 2009, inculpatei C. M. A. îi revine răspunderea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în calitate de administrator al . – actualmente ., impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, reținute și nevărsate la bugetul de stat în această perioadă fiind de 234.893 lei, potrivit raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în primă instanță.

În privința aceleiași societăți, C. de A. constată că, în perioada 16 iulie 2009 – 6 aprilie 2010, a fost desemnat ca administrator inculpatul A. I. prin procura autentificată sub nr. 83/16 iulie 2009, iar din data de 6 aprilie 2010 acesta a devenit administrator de drept al . și calitatea de asociat alături de inculpata C. M. A., în urma retragerii numitului Novello Paolo.

Pe cale de consecință, pentru perioada 16 iulie 2009- februarie 2011, inculpatului A. I. îi revine răspunderea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în calitate de administrator al . – actualmente ., impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, reținute și nevărsate la bugetul de stat în această perioadă fiind de 71.944 lei, potrivit raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în primă instanță.

În privința . – actualmente ., inculpata C. M. A. a dobândit calitatea de administrator în anul 2007, deținând această calitate până în data de 27 octombrie 2009 când în societate a fost cooptat și inculpatul A. I., preluând și calitatea de administrator.

Astfel, pentru perioada 01 august 2008 – 27 octombrie 2009, inculpatei C. M. A. îi revine răspunderea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în calitate de administrator al . – actualmente ., impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, reținute și nevărsate la bugetul de stat în această perioadă fiind de 311.016 lei, potrivit raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în primă instanță.

Pentru perioada 27 octombrie 2009 – 30 martie 2011, inculpatului A. I. îi revine răspunderea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în calitate de administrator al . – actualmente ., impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, reținute și nevărsate la bugetul de stat în această perioadă fiind de 466.770 lei, potrivit raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în primă instanță.

În privința . inculpata C. M. A. a deținut calitatea de administrator încă de la înființarea societății în anul 2006, până la începutul anului 2011, când administrator a devenit inculpatul A. I..

Astfel, pentru perioada iunie 2009 – 09 februarie 2011, inculpatei C. M. A. îi revine răspunderea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în calitate de administrator al ., impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, reținute și nevărsate la bugetul de stat în această perioadă fiind de 427.761 lei, potrivit raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în primă instanță.

Pentru perioada 09 februarie 2011 – 30 martie 2011, inculpatului A. I. îi revine răspunderea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, în calitate de administrator al . – actualmente ., impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, reținute și nevărsate la bugetul de stat în această perioadă fiind de 83.045 lei, potrivit raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în primă instanță.

În acord cu instanța de fond, C. de apel constată că faptele săvârșite de inculpații C. M. A. și A. I., fiecare în calitate de administratori de drept ai celor trei societăți comerciale, constând în reținerea și nevirarea la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantumul menționat anterior pentru fiecare societate comercială, întrunesc elementele constitutive a câte trei infracțiuni prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Deși în declarațiile date, inculpații au menționat că nu au acționat cu intenția de a prejudicia bugetul de stat, ceea ce ar presupune neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective, C. apreciază că nu poate fi reținută această susținere, având în vedere că din declarațiile inculpaților, coroborate cu declarațiile martorelor care s-au ocupat de întocmirea evidențelor contabile, cu situația plăților și încasărilor efectuate atât prin casă, cât și prin bancă, precum și cu conținutul raportului de expertiză contabilă reiese că, în perioadele în care rezultă că au fost săvârșite infracțiunile, au existat disponibilități bănești care să permită virarea obligațiilor respective la bugetul de stat. Plata obligațiilor către bugetul de stat devenea scadentă la sfârșitul fiecărei luni, iar cele trei societăți au desfășurat activitate, au dispus de sume de bani în numerar, condiții în care, în acord cu instanța de fond, C. reține că inculpații au săvârșit cu intenție infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Faptul că inculpații au ales să onoreze ale obligații financiare, înainte de a-și achita contribuțiile datorate bugetului de stat, nu poate duce la concluzia că nu au acționat cu intenție și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Concluzionând, în sarcina inculpaților se va reține săvârșirea următoarelor infracțiuni:

Fapta inculpatului A. I., care în calitate de administrator al . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 16 iulie 2009- februarie 2011, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 71.944 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal.

Fapta inculpatului A. I., care în calitate de administrator al . (actualmente B. P. SRL), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 27 octombrie 2009 – 30 martie 2011, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 466.770 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal.

Fapta inculpatului A. I., care în calitate de administrator al . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 09 februarie 2011 – 30 martie 2011,_a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 83.045 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Fapta inculpatei C. M. A., care în calitate de administrator al . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 01 martie 2008 – 16 iulie 2009, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 234.893 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Fapta inculpatei C. M. A., care în calitate de administrator al . (actualmente B. P. SRL), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august 2008 - 27 octombrie 2009, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 311.016 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.

În privința acestei infracțiuni, în rechizitoriu din eroare a fost menționată perioada infracțională ca fiind iulie 2009 – martie 2011, având în vedere că în adresa comunicată de organul fiscal organelor de urmărire penală rezultă că societatea înregistra o datorie la bugetul de stat în cuantum de 1.088.458 lei, sumă constând în impozite și contribuții care provin din perioada august 2008-februarie 2011, cu accesoriile calculate până la data de 30 martie 2011. D. adresa respectivă nu reiese faptul că societatea nu și-ar fi achitat obligațiile începând cu luna iulie 2009, așa cum a reținut din eroare procurorul, ci faptul că suma totală datorată de societatea comercială bugetului de stat este de 1.088.458 lei. Faptul că această sumă, determinată de organele fiscale prin adresa de la filele 230-231, este aferentă perioadei mai sus-menționate rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză și suplimentele la această lucrare. D. declarația inculpatei C. M. A. din cursul urmăririi penale reiese că i s-a adus la cunoștință extinderea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 prin intermediul ., având posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare, acesteia fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală, luând cunoștință de cuantumul pretențiilor civile formulate în cauză de organul fiscal. De altfel, cuantumul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă determinat și solicitat de partea civilă, confirmat de raportul de expertiză contabilă nu a fost contestat de inculpați.

Fapta inculpatei C. M. A., care în calitate de administrator al . (actualmente .), în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 01 octombrie 2009 – 09 februarie 2011, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de 427.761 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41alin. 2 Cod penal.

C. de apel va proceda la reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților C. M. A. și A. I., potrivit criteriilor judiciare de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială, dispozițiile părții generale a Codului penal, împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, gradul de pericol social al infracțiunilor comise, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. C. constată că infracțiunile au fost săvârșite de inculpați în formă continuată, valoarea prejudiciilor cauzate bugetului de stat prin nevărsarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă fiind destul de ridicată. Nu se va da curs solicitării inculpatului apelant A. I. de a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante, raportat la atitudinea sinceră și la faptul că a menționat că este de acord cu repararea prejudiciului, având în vedere elementele de agravare expuse anterior, referitoare la forma continuată a infracțiunii și la valoarea prejudiciilor cauzate. Aspectele pozitive care caracterizează persoana inculpaților, constând în faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, respectiv că au avut o atitudine relativ sinceră în fața organelor judiciare, achiesarea la plata prejudiciilor în privința inculpatului A. I., sunt valorificate prin aplicarea unor pedepse situate spre minimul special prevăzut de lege și au fost avute în vedere de instanța de fond și la individualizarea modalității de executare a pedepsei.

Raportat la cele de mai sus, C. de A. va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

D. aceleași considerente, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

Va fi menținută pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .). C. de A. nu va proceda la reducerea acestei pedepse, având în vedere valoarea substanțială a prejudiciului cauzat, respectiv 466.770 lei.

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Va fi menținută dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 81 Cod penal din 1969 și termenul de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în baza art. 82 Cod penal din 1969, C. de A. constatând pe de o parte că instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic această modalitate de individualizare a executării pedepsei și pe de altă parte faptul că hotărârea nu poate fi modificată în această privință, apelul P. vizând doar omisiunea aplicării pedepselor accesorii inculpatei C. M. A..

În privința inculpatei C. M. A., C. de apel va reduce pedeapsa aplicată inculpatei C. M. A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an 2 luni închisoare.

În urma admiterii apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul S., în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, art. 71 CP din 1969, i se va aplica inculpatei C. M. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale. C. apreciază ca fiind necesară interzicerea exercițiului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal, raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpată care a acționat în calitate de administrator al societății comerciale. Nu se va proceda la interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, având în vedere că inculpata nu are dreptul de a alege sau de a fi aleasă în autorități publice sau funcții elective publice sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, deoarece este cetățean străin

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei C. M. A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an 4 luni închisoare.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, art. 71 CP din 1969, i se va aplica inculpatei C. M. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, cu motivația expusă anterior.

Va fi menținută pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei C. M. A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .), în privința acesteia nefiind oportună reducerea duratei pedepsei având în vedere valoarea substanțială a prejudiciului cauzat.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, art. 71 CP din 1969, aplică inculpatei C. M. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Hotărârea instanței de fond va fi reformată în privința modalității de obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând a fi obligați inculpații în solidar cu fiecare parte responsabilă civilmente la plata unei părți din cheltuielile judiciare aferente judecății în primă instanță.

Raportat la cele de mai sus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. de A. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria S. și inculpații A. I. și C. M. A. împotriva sentinței penale nr. 291/26.05.2014 pronunțate de Judecătoria S. în dosarul nr._ .

Se va desființa sentința penală apelată sub aspectul laturii penale, în ce privește perioada infracțională reținută în sarcina fiecărui inculpat, individualizarea judiciară a pedepselor, neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor față de inculpata C. M. A., sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește sumele la plata cărora au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente și limitele solidarității părților responsabile civilmente și sub aspectul modului de stabilire a plății cheltuielilor judiciare către stat și rejudecând cauza în aceste limite:

Va fi menținută soluția de condamnare a inculpaților A. I. și C. M. A. pentru cele trei infracțiuni de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, compuse fiecare din actele materiale aferente perioadelor în care au deținut calitatea de administratori de drept ai societăților comerciale . (actualmente .), . .) și . (actualmente .).

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. I. și se vor repune în individualitate pedepsele astfel: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

Va fi redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

Va fi menținută pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .).

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Se va menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 81 Cod penal din 1969 și termenul de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în baza art. 82 Cod penal din 1969.

În privința inculpatei C. M. A. se va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare și vor fi repuse în individualitate pedepsele astfel: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, art. 71 CP din 1969, i se va aplica ă inculpatei C. M. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 se vor contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În latura civilă a cauzei, C. de apel constată că se impune modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul obligării fiecărui inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente aferente la plata sumelor datorate bugetului de stat, aferente perioadelor infracționale reținute în sarcina fiecăruia, astfel cum au fost menționate în cuprinsul considerentelor prezentei decizii. C. a avut în vedere determinarea efectuată prin suplimentul III la raportul de expertiză efectuat în cursul judecății în primă instanță, expertul determinând cuantumul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă defalcat pe perioade de administrare a societăților de către inculpați (filele 81-91 vol. III dosar Tribunalul S.).

Pe cale de consecință, inculpatul A. I. va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .) cu sediul în S., ., jud. S., prin administrator judiciar B. I., cu sediul în S., .. 2, jud. S., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 71.944 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 12.04.2011.

Inculpata C. M. A. va fi obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., ., jud. S., prin administrator judiciar B. I., cu sediul în S., .. 2, jud. S., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 234.893 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 12.04.2011.

Inculpatul A. I. va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., ., demisol, ., prin administrator judiciar Marcoviciu S. Ș., cu sediul în S., ., ., etaj 1, ., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 466.770 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 16.06.2011.

Inculpata C. M. A. va fi obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., ., demisol, ., prin administrator judiciar Marcoviciu S. Ș., cu sediul în S., ., ., etaj 1, ., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 311.016 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 16.06.2011.

Inculpatul A. I. va fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., . nr. 149, parter, jud. S., prin administrator judiciar B. I., cu sediul în S., .. 2, jud. S., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 83.045 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 14.10.2011.

Inculpata C. M. A. va fi obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., . nr. 149, parter, jud. S., prin administrator judiciar B. I., cu sediul în S., .. 2, jud. S., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 427.761 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 14.10.2011.

În privința cheltuielilor judiciare aferente judecății în primă instanță, în temeiul art. 274 alin. 3 CPP, inculpații A. I. și C. M. A. vor fi obligați în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .) S., la plata sumei de 667 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. 3 CPP, inculpații A. I. și C. M. A. vor fi obligați în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .) S., la plata sumei de 667 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

Suma de câte 75 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpații A. I. și C. M. A. va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria S. și inculpații A. I. și C. M. A. împotriva sentinței penale nr. 291/26.05.2014 pronunțate de Judecătoria S. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală apelată sub aspectul laturii penale, în ce privește perioada infracțională reținută în sarcina fiecărui inculpat, individualizarea judiciară a pedepselor, neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor față de inculpata C. M. A., sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește sumele la plata cărora au fost obligați inculpații în solidar cu părțile responsabile civilmente și limitele solidarității părților responsabile civilmente și sub aspectul modului de stabilire a plății cheltuielilor judiciare către stat și rejudecând cauza în aceste limite:

Menține soluția de condamnare a inculpaților A. I. și C. M. A. pentru cele trei infracțiuni de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, compuse fiecare din actele materiale aferente perioadelor în care au deținut calitatea de administratori de drept ai societăților comerciale . (actualmente .), . .) și . (actualmente .).

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. I. și repune în individualitate pedepsele astfel: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

Menține pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .).

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Menține dispoziția de suspendare condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 81 Cod penal din 1969 și termenul de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în baza art. 82 Cod penal din 1969.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei C. M. A. și repune în individualitate pedepsele astfel: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal; pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evaziune fiscală, fiecare prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei C. M. A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .) de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an 2 luni închisoare.

În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, art. 71 CP din 1969, aplică inculpatei C. M. A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal din 1969, respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

Menține pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei C. M. A. pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, în calitate de administrator al . (actualmente .).

În baza art. 34 lit. b Cod penal, raportat la art. 33 lit. a Cod penal din 1969 contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Obligă pe inculpatul A. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .) cu sediul în S., ., jud. S., prin administrator judiciar B. I., cu sediul în S., .. 2, jud. S., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 71.944 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 12.04.2011.

Obligă pe inculpata C. M. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .) cu sediul în S., ., jud. S., prin administrator judiciar B. I., cu sediul în S., .. 2, jud. S., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 234.893 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 12.04.2011.

Obligă pe inculpatul A. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., ., demisol, ., prin administrator judiciar Marcoviciu S. Ș., cu sediul în S., ., ., etaj 1, ., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 466.770 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 16.06.2011.

Obligă pe inculpata C. M. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., ., demisol, ., prin administrator judiciar Marcoviciu S. Ș., cu sediul în S., ., ., etaj 1, ., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 311.016 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 16.06.2011.

Obligă pe inculpatul A. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., . nr. 149, parter, jud. S., prin administrator judiciar B. I., cu sediul în S., .. 2, jud. S., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 83.045 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 14.10.2011.

Obligă pe inculpata C. M. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .), cu sediul în S., . nr. 149, parter, jud. S., prin administrator judiciar B. I., cu sediul în S., .. 2, jud. S., la plata către partea civilă ANAF – DGRFP B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. cu sediul în S., .. 17, jud. S. a sumei de 427.761 lei reprezentând debitul principal și a dobânzilor și penalităților aferente până la data plății integrale a debitului, cu mențiunea că partea responsabilă civilmente este obligată la plata accesoriilor aferente debitului principal, până la data deschiderii procedurii de insolvență, respectiv 14.10.2011.

În temeiul art. 274 alin. 3 CPP, obligă în solidar pe inculpații A. I. și C. M. A. și în solidar cu partea responsabilă civilmente . (actualmente .) S., la plata sumei de 667 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Suma de câte 75 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpații A. I. și C. M. A. va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.12.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. P. S. I. M.

Judecător aflat în concediu medical,

semnează președintele completului

potrivit art. 406 alin. 4 Cod procedură penală

GREFIER,

T. C.

Red. PA

Tehnored. CT 2 ex /14 ianuarie 2015

J.F. F. L. A.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 397/2015. Curtea...		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 69/2015.... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 987/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 987/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA