Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 523/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-09-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 523/2014
Ședința publică de la 01 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. D. B.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: M. A. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul G. D., născut la data de 05.05.1975, împotriva sentinței penale nr. 125/16.07.2014, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul G. D., aflat în stare de arest în P. Aiud, personal și asistat de avocat G. R., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței în legătură cu motivele contestației, condamnatul G. D. precizează că este nemulțumit de soluția instanței de fond. Menționează că deși a folosit respectivele autoturisme‚ acestea nu îi aparțineau. Învederează că familia sa este amenințată de adevărații proprietari cu exercitarea unor acțiuni în justiție. Mai arată că are doi copii minori și stătea într-o casă cu chirie. Precizează că a greșit și își trage pedeapsa.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al inculpatului contestator și reprezentanta Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. R., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul G. D., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale și, rejudecând, a se dispune admiterea contestației la executare.
Menționează că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. b sau c Cod procedură penală.
Arată că acele mașini nu îi aparțineau condamnatului G. D..
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Precizează că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 598 lit. b Cod procedură penală.
Arată că s-a dispus menținerea sechestrului asigurator asupra a două autoturisme (Renault și Audi A6), autoturisme care au fost folosite de inculpat și nu s-a putut proba prin nici un fel de act că mașinile ar aparține altor persoane.
Condamnatul G. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației.
Arată că proprietarul mașinilor a muncit în Germania, apoi a revenit în țară și s-a deplasat la Poliția S. unde i-a fost comunicat faptul că mașinile se află în patrimoniul statului.
C. DE A.
Asupra contestației penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 125/16.07.2014, pronunțată de T. S. în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul G. D. vizând sentința penală nr. 140/23.11.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., modificată prin decizia penală nr. 27/A/14.02.2013 a Curții de A. A. I., prin decizia penală nr. 2878/26.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în baza art. 275 alin. 2 N.C.P.P., a fost obligat contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe, înregistrată la 1 iulie 2014, condamnatul G. D. a solicitat ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra a două autoturisme - Audi A6 (despre care contestatorul susține că i-ar aparține numitului D. G.) și un autoturism marca Renault (despre care contestatorul susține că i-ar aparține numitului U. M.).
Arată că la momentul arestării sale s-au dispus aceste măsuri asiguratorii, însă aceste bunuri sunt proprietatea altor persoane.
Cererea a fost calificată ca și contestație la executare fiind repartizată aleatoriu spre soluționare la data de 16.07.2014.
S-a dispus acvirarea dosarului de fond nr._ al Tribunalului S..
Din analiza dosarului de fond prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 140/23 noiembrie 2012, pronunțată de T. S. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 2878/26.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a hotărât:
În baza art. 12 alin. 1, alin. 2 lit. a rap. la art. 2 pct. 2 lit. c din legea nr. 678/2001, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 ,42 Cod penal anterior, a art. 37 lit. b C.p. anterior și a art. 320 ind. 1 C.p.p. anterior a fost condamnat inculpatul G. D. , fiul lui N. și M., născut la data de 05.05.1975 în localitatea Horezu, județul V., domiciliat în ., cu reședința în S. ..49 jud. S. C.N.P._, C.I. . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. Horezu, cetățenie română, studii medii, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut,recidivist, (mandat de arestare preventivă nr. 58/06.08.2012) în prezent deținut în P. Aiud, la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infecțiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În baza art. 65 alin.2 C.p. anterior s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C.p. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal anterior s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal anterior, ca pedeapsă accesorie pe perioada pedepsei aplicate.
A fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 30.07.2012 asupra următoarelor bunuri:
-autoturism marca Audi A6 cu nr. de înmatriculare DU-PZ247 . WAUZZZ¤BZXN050991 achiziționat la data de 02.05.2012 de către inculpatul G. D.;
-autoturism Peugeot 230 L Boxer cu nr. de circulație provizorie SB-_ . VF3233J_ achiziționat la data de 01.05.2012 de inculpata I. V..
-autoturism marca Renault cu nr. de înmatriculare DU-TY 107 . VF1DAGH_ utilizat de inculpatul I. I.;
-cameră foto marca Samsung ST 30 cu . aparținând inculpatului I. N. Zabar;
-iPhone 3 marca Apple cu IMEI_ aparținând inculpatei I. V.;
-telefon mobil marca LG GB230 cu IMEI_ aparținând inculpatei I. V.;
-telefon mobil marca Nokia 5230 cu IMEI_ aparținând inculpatului I. N. Zabar.
În temeiul art. 19 din legea nr. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. b Cod penal, s-au confiscat de la inculpații G. D. și I. I. autoturismele marca Audi A6 și Renault identificate mai sus.
Prima instanță mai constată că susnumitul a mai formulat anterior la T. S. două contestații la executare având același obiect, în ambele contestații fie renunțând la judecarea contestației, fie retrăgându-și contestația (s.p. 160/27 noiembrie 2013 – dosar_ și respectiv s.p. 88/07 mai 2014- dosar_ ).
Analizând întregul material probatoriu existent la dosarul cauzei prima instanță a constatat că cererea condamnatului este inadmisibilă, contestația la executare urmând a fi respinsă.
Conform art. 598 C.p.p. contestația împotriva executării se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Cererea condamnatului nu se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, neexistând nici o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută și nici o împiedicare la executare, contestația fiind deci inadmisibilă, a mai reținut prima instanță.
Urmare a respingerii contestației, condamnatul contestator a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, onorariul avocatului desemnat din oficiu rămânând în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen, contestație condamnatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se admite contestația pe temeiul art. 598 alin. 1 lit. b sau c Cod procedură penală și a se dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra celor două autovehicule în discuție, Audi A 6 și Renault.
În motivarea contestației condamnatul a arătat că deși a folosit respectivele autoturisme‚ acestea nu îi aparțineau și că familia sa este amenințată de adevărații proprietari cu exercitarea unor acțiuni în justiție.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației.
Analizând contestația pe baza motivelor invocate și prin prisma textelor legale pertinente, C. reține:
Contestația la executare reprezintă un remediu procesual prin care pot fi înlăturate anumite impedimente survenite după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și care privesc executarea dispozițiilor din respectiva hotărâre.
Cazurile în care se poate exercita contestația la executare sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 598 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, astfel cum și prima instanță corect a reținut. Dacă în fața primei instanțe condamnatul nu a indicat nici un caz de contestație dintre cele expres prevăzute de textul legal mai sus indicat, în fața instanței învestite cu soluționarea contestației la sentința de primă instanță condamnatul a precizat că se întemeiază pe cazurile prev. de art. 598 alin. 1 lit. b și c din noul Cod de procedură penală.
Conform art. 598 alin. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, contestația împotriva executării se poate face când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
Cercetând dosarul nr._ al Tribunalului S. și dosarele cu același număr ale Curții de A. A. I. și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care, între alții, a fost condamnat contestatorul, C. constată că, pe lângă soluția de condamnare, s-a dispus și confiscarea de la inculpat, pe temeiul art. 19 din Lg. 678/2001 coroborat cu art. 118 lit. b din Codul penal din 1969, a autovehiculelor Audi A 6 cu nr. înmatriculare DU-PZ247 și Renault cu nr. înmatriculare DU-TY107.
Cum contestatorul este expres indicat în hotărârea de condamnare ca fiind persoana de la care se vor confisca bunurile, cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală nu poate fi incident în cauză.
Dacă există persoane care pretind că ar avea vreun drept asupra respectivelor autoturisme, acestea au la dispoziție căi procedurale proprii pentru apărarea pretinselor drepturilor.
C. mai reține că ceea ce tinde să dovedească în prezenta contestație la executare condamnatul, anume că autovehiculele în discuție au fost greșit confiscate deoarece nu-i aparțineau, este o chestiune de fond, care a făcut obiectul judecății în dosarul nr._ al Tribunalului S. și în dosarele cu același număr ale Curții de A. A. I. și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind definitiv lămurită, în acest sens fiind cele relevate de instanța supremă care, în decizia penală nr. 278/26.06.2013, a reținut (la pagina 25 a considerentelor) că nici contestatorul G. D. și nici inculpatul I. I. nu au putu dovedi contrarul celor reținut de prima instanță în legătură cu faptul că ei foloseau cele două autoturisme, în mod nemijlocit, la săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați.
Conform art. 598 alin. 1 lit. c din noul Cod de procedură penală, contestația împotriva executării se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Din analiza acelorași dosare în care contestatorul a fost condamnat definitiv C. nu a putu decela nici existența vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută și nici vreo împiedicare la executare, dispozitivul sentinței definitive, astfel cum a fost modificat în căile de atac, fiind clar, concis și susceptibil de a fi pus în executare în toate elementele sale, între care și dispoziția de confiscare, în vederea căreia s-a dispus și menținerea sechestrului asigurător, unul dintre scopurile acestei măsuri procesuale fiind chiar acela de a înlesni confiscarea specială, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 163 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968.
Pentru toate considerentele mai sus expuse C. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. D. împotriva sentinței penale nr. 125/16.07.2014, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, contestatorul condamnat va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, stabilită cf. art. 5 lit. g din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, va fi avansată din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. D., născut la data de 05.05.1975, împotriva sentinței penale nr. 125/16.07.2014, pronunțată de T. S. în dosarul nr._ .
Obligă pe contestatorul condamnat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care va fi avansată din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2014.
Președinte, Grefier,
A. D. B. D. M. H.
Red. A.B./Tehnored. D.M.H.
09.09.2014, 2 ex.
J. Fond R. T.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 528/2014. Curtea de... → |
|---|
