Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 242/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-04-2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.242/2014
Sedința publică din 28 aprilie 2014
Președinte: A. P. -judecător
T. C. -grefier
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 244/31 martie 2014 pronunțată de T. A..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul C. G., în stare de deținere din P. A., asistat de avocat C. G., apărătorul desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Condamnatul C. G., în motivarea orală a contestației învederează că este bolnav, are trei copii și solicită reducerea pedepsei, urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Întrebat fiind de către instanță, condamnatul C. G. învederează că este de acord cu asistarea sa de către apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul condamnatului și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. G., apărătorul condamnatului C. G. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se admite sesizarea și, urmare a aplicării legii penale mai favorabile a se reduce pedeapsa.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Susține că instanța de fond a procedat la o evaluare judicioasă cu privire la legea penală mai favorabilă.
Condamnatul C. G., având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei.
C. DE A.
Asupra contestației penale de față
Prin sentința penală nr.244/31 martie 2014 pronunțată de T. A., s-au dispus următoarele:
În baza art.595 C.pr.pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată C. G. ns. la data de 04.03.1965 deținut în P. A. de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. persoana condamnată a fost obligată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub dosar nr._, persoana condamnată C. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 5/2013 a Tribunalului M..
Analizând actele dosarului instanța a reținut că prin sentința penală nr. 5/2013 pronunțată de T. M. în dosar nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 15/A/2013 a Curții de A. Târgu M., inculpatul C. G. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 11, 6 ani închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse: 11 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 174 C.pen.; 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 192 alin.1, 2 C.pen.; 10 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin.1 C.pen.; 6 luni închisoare spor.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 7/2013 de către T. M., executarea pedepsei începând la data de 25.05.2012.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, s-a reținut de către instanța de fond că pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare.
S-a constatat că potrivit Noului Cod penal, pentru infracțiunea de omor (art.188 C.pen.) pedeapsa maximă este de 20 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu (art.224) pedeapsa maximă este de 3 ani, iar pentru infracțiunea de distrugere (art.253) pedeapsa maximă este de 2 ani, prin urmare mai mari decât pedepsele aplicate condamnatului.
Având în vedere cele expuse, în baza art.595 C.pr.pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată C. G. ns. la data de 04.03.1965 deținut în P. A. de aplicare a legii penale mai favorabile, cu obligarea acesteia din urmă la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul C. G., solicitând ca în urma rejudecării cererii sale să se dispună reducerea pedepsei, raportat la faptul că este bolnav și are copii minori în întreținere.
Analizând contestația formulată, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, C. constată următoarele:
Condamnatul C. G. se află în executarea pedepsei de 11 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 5/21 ianuarie 2013 pronunțată de T. M., definitivă prin decizia penală nr. 15A/ 02.04.2013 pronunțată de C. de A. Tg. M., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de omor, violare de domiciliu și distrugere.
Instanța de fond a procedat la analizarea incidenței dispozițiilor legii penale mai favorabile, constatând că raportat la noua reglementare, niciuna din pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximul special, pentru a se putea dispune reducerea acestora: pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor este mai mică decât maximul special de 20 ani prevăzut de art. 188 din noul Cod penal; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu este egală cu maximul special prevăzut de art. 224 alin. 2 din noul Cod penal; pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de distrugere este mai mică decât maximul special de 2 ani prevăzut de art. 253 din noul Cod penal.
Astfel, raportat la faptul că niciuna din pedepsele aplicate condamnatului nu depășesc maximele speciale prevăzute de legea nouă, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal.
Raportat la cele de mai sus, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în baza art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, C. va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 244/31 martie 2014 pronunțată de T. A..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală condamnatul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 244/31 martie 2014 pronunțată de T. A..
Obligă condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. P. T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 2 ex/08.05.2014
J.F. M. E. F.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 240/2014.... | Verificare măsuri preventive. Art.204 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
