Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 37/2015
Ședința publică din 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L.
Grefier N. M.
D.I.I.C.O.T.-S. T. A. I. este reprezentat de
Procuror D. Magdea
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul M. V. I. împotriva Sentinței penale nr. 7/2015 pronunțată de Tribunalul H. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul contestator M. V. I., asistat de avocat D. H., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. A..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au cereri de formulat.
Apărătorul condamnatului contestator și reprezentanta D.I.I.C.O.T. arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Avocat D. H., care se prezintă în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul contestator M. V. I., avocat P. A., solicită admiterea contestației la executare și deducerea perioadei executată de condamnat de la data de 04.07.1997 până la data de 23.12.1999, dată la care i-a fost întreruptă pedeapsa în a cărei executare se afla.
Reprezentanta D.I.I.C.O.T. solicită respingerea contestației în temeiul art. 4251 alin. 7 din Codul de procedură penală.
Arată că s-au făcut corect contopirile și deducerile, contestatorul a fost condamnat la 3 ani închisoare, pedeapsă rezultantă pentru aderare la grup infracțional organizat contrabandă și evaziune fiscală prin sentința penală nr. 205/2012 a Tribunalului H. însă, anterior, prin sentința penală nr. 85 din 25 martie 1998 a Tribunalului H. a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru viol, comis la 4 iulie 1997. A executat o perioadă din 04.07.1997 până în 23.12.1999, când a făcut o întrerupere, a reluat executarea la 5 aprilie 2000 și a fost liberat la 24 octombrie 2001. În perioada în care a fost pe întrerupere în noaptea de 11/12 martie 2000 a săvârșit o nouă infracțiune de furt și a fost condamnat prin sentința penală nr. 275/2003 a Judecătoriei Petroșani la 4 ani închisoare.
Instanța a revocat cele 720 de zile rămase neexecutate din acea pedeapsă de 6 luni închisoare și a contopit cu pedeapsa de 4 ani, iar prin decizia nr. 396 din 2004 a Curții de Apel A. I. i s-a dedus din pedeapsa de 4 ani aplicată perioada executată, din perioada 5 aprilie 2000 și până în 24 octombrie 2001.
Apreciază că în mod corect s-a contopit pedeapsa pentru furt cu restul rămas neexecutat fără a se deduce din pedeapsa executată anterior întreruperii, respectiv aceea de la 04.07.1997 și până în 23.12.1999, întrucât furtul a fost comis în stare de recidivă postcondamnatorie. Nu e concurent cu violul pentru care a fost condamnat prin acea sentință penală nr. 85 din 1998. Contopirea s-a făcut după regulile de la recidiva prevăzută la art. 39 alin. 2 din Codul penal din 1969 și nu după regulile de la concurs. Este clar că acea contopire nu trebuia să cuprindă perioada executată anterior întreruperii executării pedepsei.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației ca nefiind întemeiată.
Condamnatul contestator M. V. I., având ultimul cuvânt, solicită deducerea restului de pedeapsă și depune un memoriu penal.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației penale de față;
Prin sentința penală nr. 7/2015 pronunțată de Tribunalul H. în dosar_, temeiul art. 598 Cpp a fost respinsă contestația împotriva formelor de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului M. V. I., fiului lui D. și L., domiciliat în Lupeni, ., ., ., jud. H., născut la 07.07._, CNP_, deținut în prezent în P. B. M. prin sentința penală nr. 205/2012, pronunțată de Tribunalului H. în dosar nr._, modificată prin deciziile penale nr.97/A/2013 a Curții de Apel A. I. pronunțată în dosarul nr._ și nr. 1967/10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr._ și rămasă definitivă la 10.06.2014, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 338/2014.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Printr-o cerere trimisă prin poștă Judecătoriei D., intitulată de petent revizuire dar recalificată contestație la executare, și cu privire la care Judecătoria D. și-a declinat competența în favoarea Tribunalului H., petentul M. V. I. care, în prezent, execută în P. B. M. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracțiuni de aderare la grup infracțional organizat, contrabandă și evaziune fiscală, a solicitat instanței să deducă din această pedeapsă perioada executată de la 04.07.1997 la 23.12.1999 (adică 2 ani 5 luni și 3 săptămâni, în exprimarea folosită de petent în precizarea cererii, la fila 10 din dosar) în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 174/1998 emis în baza dispozițiilor Sentinței penale nr. 85 din 25.03.1998 pronunțată în dosarul nr. 3776/1997 al Tribunalului H..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constat că, în temeiul sentinței de mai sus (Sp nr. 85 /25.03.1998 pronunțată în dosar 3776/1997 al Tribunalului H.), petentul a început executarea pedepsei de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de viol la data de 04.07.1997 și a executat până la data de 23.12.1999 când, printr-o sentință a Judecătoriei D., a fost dispusă întreruperea executării pedepsei. Petentul nu s-a prezentat la penitenciar la sfârșitul perioadei de întrerupere a executării pedepsei, fiind reîncarcerat abia la 05.04.2000 în baza aceluiași mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 174/1998 emis de Tribunalul H.. Din executarea acestei pedepse, a fost eliberat la 24.10.2001 cu un rest de pedeapsă de 720 zile neexecutate (a se vedea fișa de cazier judiciar fila 38).
La data de 11/12.03.2000 petentul a săvârșit o infracțiune de furt calificat pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 275/2003 a Judecătoriei Petroșani pronunțată în dosarul 320/2003 la 4 ani închisoare. Totodată instanța a revocat restul de 720 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 85 din 25.03.1998 pronunțată în dosar 3776/1997 al Tribunalului H. și a dispus contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. Prin Decizia penală nr. 396/2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2465/2004, prin care s-a modificat în parte sentința penală nr. 275/2003 a Judecătoriei Petroșani, din pedeapsa de 4 ani închisoare a fost dedusă perioada executată de la 05.04.2000 la 24.10.2001.
Contestatorul a invocat, practic, că la efectuarea operațiunii de contopire efectuată de Judecătoria Petroșani prin sentința penală nr. 275/2003 nu a fost dedusă perioada executată de condamnat de la 04.07.1997 la 23.12.1999, când a fost întreruptă executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sp nr. 85/1998 a Tribunalului H.; de aceea contestatorul a apreciat că, pentru înlăturarea acestei presupuse erori, în opinia sa, s-ar impune ducerea acestei perioada din pedeapsa pe care o execută în prezent. (vezi fila 10)
Instanța a constatat, că susținerile petentului nu sunt întemeiate, întrucât, în mod corect prin sentința penală nr. 275/2003, pedeapsa aplicată pentru fapta de furt comisă la 11/12.03.2000 de petent a fost contopită cu restul neexecutat de 720 zile fără a se deduce pedeapsa executată anterior întreruperii executării pedepsei, respectiv de la 04.07.1997 la 23.12.1999.
Infracțiunea de furt comisă în data de 11/12.03.2000 a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, fapt evident, devreme ce, fapta fost săvârșită în timpul întreruperii executării pedepsei. Întrucât această faptă de furt nu este concurentă cu infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 85/1998 a Tribunalului H., în mod corect Judecătoria Petroșani a efectuat operațiunea de contopire după regulile specifice recidivei, reguli prevăzute de art. 39 alin.2 Cp din 1969 și nu după regulile specifice concursului de infracțiuni prevăzute de art.33,34 C.p din 1969.
Cum, în cazul unei fapte săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, art. 39 alin.2 Cp din 1969, prevedea că „Dacă pedeapsa anterioară a fost executată, în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior”, contopirea efectuată prin sentința penală 275/2003 a Judecătoriei Petroșani nu trebuia să cuprindă perioada executată anterior întreruperii executării pedepsei.
Numai în situația în care faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele 275/2003 a Judecătoriei Petroșani și 85/1998 a Tribunalului H. ar fi fost concurente, contopirea și, respectiv, deducerea perioadei executate ar fi trebuit efectuată în modul indicat de petent. Faptele fiind săvârșite în mod indubitabil în stare de recidivă postcondamnatorie, contopirea efectuată prin sentința penală nr. 275/2003 este corectă și nu s-a omis deducerea vreunei pedepse executate anterior.
Împotriva acestei soluții a formulat contestație condamnatul fără să o motiveze.
În susținerea orală a contestației condamnatul prin apărător a solicitat deducerea din pedeapsa ce se execută a perioadei de la data de 04.07.1997 până la data de 23.12.1999, dată la care i-a fost întreruptă pedeapsa în a cărei executare se afla.
Deliberând asupra contestației Curte reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins contestația la executare formulată de condamnat reținând că atât rezolvarea pluralității infracționale cât și computarea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate s-a efectuat în mod legal.
Cererea condamnatului de a i se computa perioada executată anterior întreruperii executării pedepsei nu este întemeiată deoarece aceasta nu a fost avută în vedere la stabilirea pedepsei rezultante aplicate pluralității infracționale, respectiv recidivei.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. V. I. împotriva sentinței penale nr. 7/2015 pronunțate de Tribunalul H. în dosar_ .
În temeiul art. 275 alin.2 din Codul de procedură penală va obliga pe condamnat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. V. I. împotriva sentinței penale nr.7/2015 pronunțate de Tribunalul H. în dosar_ .
Obligă pe condamnat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. L. N. M.
Red/tehnored. A.L.
2 ex/16.03.2015
Jud fond S.I.A.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 248/2015. Curtea... | Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 309/2015. Curtea... → |
|---|
