Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 248/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 248/A/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 51 din data de 14.01.2015, pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul intimat S. R., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. M., lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, inculpatul intimat S. R. arată că se obligă să achite datoria, a făcut demersuri pentru obținerea unui credit, își recunoaște vinovăția. Solicită să rămână hotărârea fondului.
C. constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și în rejudecare, pronunțarea unei noi soluții cu privire la următoarele aspecte, învederând că va reformula motivele de apel și solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii în limitele prevăzute de art. 63 din Vechiul cod penal, însă pedeapsa să fie cu executare și nu cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Învederează că prima instanță în mod greșit a reținut circumstanțe atenuante și s-a limitat la a reține că inculpatul a recunoscut și a fost de acord să achite prejudiciu. Arată că recunoașterea faptei nu putea fi reținută ca circumstanță atenuantă în condițiile în care existau probe suficiente din care să rezulte că a comis cu vinovăție infracțiunea, iar recunoașterea putea fi luată în considerare ca un criteriu de individualizare a pedepsei. În ce privește obligarea la achitarea prejudiciului arată că aceasta s-a dispus având în vedere că pe parcursul cercetării judecătorești nu a fost achitat nimic. Pentru aceste motive apreciază că nu trebuiau reținute circumstanțe atenuante și solicită înlăturarea lor.
Cu privire la pedeapsa aplicată, raportat la cuantumul prejudiciului, apreciază că pedeapsa cu amenda este suficientă, însă nu se impune suspendarea executării acesteia, considerând că dacă s-ar dispune suspendarea nu ar fi de natură să atingă finalitatea unei pedepse de natură a contribui la reeducarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Solicită ca în cazul în care se rețin circumstanțe atenuante să se mențină pedeapsa amenzii, dar solicită înlăturarea prevederilor art. 81 din codul penal și să se dispună executarea amenzii.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat S. R., avocat C. M., solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că instanța de fond în mod corect a procedat la individualizarea pedepsei având în vedere că societatea nu a avut lichidități, aspect ce rezultă din înscrisuri. Învederează că la data de 22.06.2010 societatea a intrat în procedura insolvabilității. Arată că inculpatul a recunoscut fapta din faza de urmărire penală, nu are antecedente penale, este încadrat în muncă, s-a angajat să achite prejudiciul, a făcut demersuri pentru obținerea unui credit pentru a plăti prejudiciul. Apreciază că în mod corect instanța de fond l-a obligat la plata amenzii de 1.000 lei cu suspendarea condiționată a pedepsei, considerând că în acest mod se atinge scopul pedepsei.
Inculpatul intimat S. R., având ultimul cuvânt, arată că se obligă să achite și solicită să se respingă apelul.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 51 din data de 14.01.2015, pronunțată în dosarul nr._, J. D., a condamnat pe inculpatul S. R., fiul lui A. și S., născut la data de 04.07.1955 în ., domiciliat în S., ., jud. Hunedoara, posesor al CI . nr._, studii medii, văduv, 2 copii, ospătar la ., situația militară satisfăcută, fără antecedente penale, CNP_, la 1000 lei amendă penală pentru infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.1969, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e teza I C.p. 1969, art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p., rap. la art. 63 alin. 3 C.p. 1969.
În baza art. 81 și 82 C.p., cu aplic. art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 1 an.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 83 și 84 C.p.1969.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, rep., a dispus ca după rămânerea definitivă a sentinței aceasta să fie comunicată la Oficiul Național al Registrului Comerțului și la cazierul fiscal.
În baza art. 25 C.p.p. a obligat pe inculpat la plata sumei de 32.091 lei, către partea civilă S. R. prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ cu sediul în București, ., sector 5, plus plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului, conf. art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG 92/2003.
A menținut sechestrul asigurator dispus de P. de pe lângă J. D. prin ordonanța din 28.10.2010.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei a fost lăsat în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință a reținut J. D. că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. D., nr. 1952/P/2010, înregistrat la instanță sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. R., pentru săvârșirea infracțiunii, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada ianuarie 2007- septembrie 2010, inculpatul, în calitate de administrator al . S., cu intenție, a reținut și nu a vărsat, în cel mult 30 zile de la scadență sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în sumă de_ lei.
Din analiza materialului de urmărire penală, respectiv: proces verbal de sesizare din oficiu ( f. 2 dosar UP), adresa nr. 3706/01.06.2010 a Administrației Finanțelor Publice a orașului S. ( f. 4 dosar UP), adresa nr. 5900/22.09.2010 a Administrației Finanțelor Publice a orașului S. ( f. 6 dosar UP), adresa nr. 7597/16.12.2010 a Administrației Finanțelor Publice a orașului S. ( f. 10 dosar UP), adresa nr._/09.06.2010 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Hunedoara ( f. 20-45 dosar UP), adresa nr. 924/RP/27.07.2010 emisă de I.T.M. Hunedoara ( f. 47-48 dosar UP), copii ale statelor de plată pentru perioada de referință vizată în dosar ( f. 49 – 85 dosar UP), sentința civilă nr. 1178/F/2011 a Tribunalului Hunedoara ( f. 115-116 dosar UP), declarații inculpat ( f. 117, 121-122 dosar UP), precum și din cuprinsul celorlalte acte și lucrări ale dosarului cauzei, instanța a reținut următoarele:
. S. a fost înființată de inculpatul S. R. și fiica sa, C. A. C. în luna iunie 2005, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara sub nr. J_, atribuit la data de 01.06.2005.
Din adresa nr._/09.06.2010 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara rezultă că ambii asociația au deținut și funcția de administratori ai societății, care a avut ca activitate principală alimentație publică ( f. 20-45 dosar UP).
Pe parcursul funcționării societății au fost deschise trei puncte de lucru, două în S. și un punct de lucru în D., funcția de administrator fiind desfășurată efectiv de către inculpatul S. R., întrucât fiica sa, C. A. C. a născut și a renunțat la magazinul alimentar situat în D., . doar cele două puncte de lucru din S. sub autoritatea exclusivă a inculpatului, care s-a ocupat de gestionarea resurselor umane, înregistrarea documentelor fiscale în contabilitatea societății, plata furnizorilor, precum și a taxelor și impozitelor către bugetul consolidat al statului.
În perioada ianuarie 2007 – septembrie 2010, în calitate de administrator al . S. inculpatul a reținut din salariile angajaților societății, contribuțiile către bugetul consolidat al statului, însă nu le-a virat la termenele scadente, optând, cu intenție pentru redistribuirea sumelor de bani reprezentând venituri ale societății și rețineri în contul bugetului statului unor alte destinații ca: plata salariaților, achiziționarea de mărfuri, plata chiriei pentru spații ș.a.
În acest context, în perioada sus amintită totalul obligațiilor fiscale cu stopaj la sursă datorate de societate s-au cifrat la suma de_ lei, reprezentând astfel cum rezultă din adresa ANAF – Administrația Finanțelor Publice a Orașului S. cu nr. 5900/22.09.2010: impozit venituri salarii 6211 lei, CAS angajați_ lei, șomaj angajați 924 lei, sănătate angajați 8596 lei.
La data de 22.06.2010 societatea a intrat în insolvență, astfel cum atestă și sentința nr. 668/F/2010 a Tribunalului Hunedoara – Secția Comercială și C. Administrativ și Fiscal.
Societatea a avut rulaj și a înregistrat venituri, bilanțurile din 2007, 2008 și 2009 înregistrând o cifră de afaceri în cuantum de_ lei,_ lei și respectiv_ lei, precum și profit brut, astfel că taxele și impozitele la sursă nu ar fi trebuit să constituie un impediment în activitatea societății ori să o conducă la o situație financiară precară.
Inculpatul a desfășurat activitatea de alimentație publică, investind veniturile în acest domeniu de activitate, cu ignorarea obligațiilor către bugetul consolidat al statului.
Cu ocazia audierii inculpatului, acesta a recunoscut că a fost singurul care s-a ocupat de administrarea societății și s-a ocupat inclusiv de funcționarea Cantina de la . și de magazinele cu produse din carne, plătind în toată perioada doar chirii, salarii și cheltuieli curente pentru întreținerea spațiilor.
Inculpatul S. R. a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, fiind de acord să achite prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, în limita posibilităților financiare, întrucât în prezent are venituri modeste, lucrând ca barman la unitatea „ Castelul Lupilor” din localitatea Chimindia.
Fapta, astfel cum a fost prezentată mai sus, a arătat J. D. că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969, cu aplic. art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p.
În baza acestor texte de lege, în conformitate cu disp. art. 396 alin. 2 C.p.p., inculpatul, a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere disp. art. 52 și art. 72 C.p.1969, mai favorabile inculpatului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, respectiv: lipsa antecedentelor penale,( reabilitat de drept, conform fișei de cazier, fila 144 dos.), recunoașterea faptei în faza de urmărire penală.
Astfel, instanța l-a condamnat pe inculpatul S. R. la pedeapsa de 1000 lei amendă penală pentru infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, rep., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. 1969, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e teza I C.p.1969, art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p., rap. la art. 63 alin. 3 C.p. 1969.
Raportat la criteriile de individualizare a pedepsei și la persoana inculpatului, menționate mai sus, precum și la prevederile art. 52 C.p. 1969, cu privire la scopul pedepsei, instanța a considerat că scopul legii va fi atins și în situația aplicării unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia, în conformitate cu prevederile art. 81 C.p.1969, punându-i, totodată în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.p.1969, respectiv a faptului că, în situația comiterii unei noi infracțiuni intenționate suspendarea condiționată va fi revocată.
În consecință, în baza art. 81 și 82 C.p., cu aplic. art. 13 C.p. 1969 și art. 5 alin. 1 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 1 an.
Au fost puse în vedere inculpatului disp. art. 83 și 84 C.p.1969.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, comunicarea ei la Oficiul Național al Registrului Comerțului și la cazierul fiscal.
În baza art. 25 C.p.p., inculpatul a fost obligat, cu titlu de despăgubiri către partea civilă MFP- DGRFP – Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara D., la plata sumei de 32.091 lei, plus plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului, conf. art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG 92/2003.( fila 148 dos.)
În baza art. 397 alin. 2 C.p.p. s-a menținut sechestrul asigurator dispus de P. de pe lângă J. D. prin ordonanța din 28.10.2010
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a P. de pe lângă J. D. criticând sentința primei instanțe pentru netemeinicie.
În motivarea apelului său a arătat Ministerul Public că sentința primei instanțe este netemeinică dintr-un dublu considerent:
- pedeapsa amenzii cu suspendarea condiționată a executării acesteia nu îndeplinește exigențele impuse de art. 52 din Codul penal din 1969.
În argumentarea acestei critici arată Ministerul Public că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul său fiind acela de a preveni săvârșirea unor noi infracțiuni. Starea de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare și în cuprinsul sentinței, atitudinea inculpatului ce nu a achitat nici măcar parțial prejudiciul, durata mare în timp a activității infracționale, justifică aprecierea că aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat nu îl va determina pe inculpat să își formeze pe viitor o atitudine conformă normelor de conviețuire socială.
b. pedeapsa amenzii aplicată inculpatului, dacă se apreciază că este suficientă pentru a se asigura reeducarea acestuia, ar trebui să fie una cu executare efectivă și nu una a cărei executare să fie suspendată condiționat.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de P. de pe lângă J. D. este fondat pentru considerentele ce urmează.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul Scorobote R. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Astfel, fapta inculpatului S. R. care, în perioada ianuarie 2007- septembrie 2010, în calitate de administrator al S.C. Simecom 2005 S.R.L. S., cu intenție, a reținut și nu a vărsat, în cel mult 30 zile de la scadență sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în sumă de 32.091,00 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Prima instanță, J. D., a realizat o analiză amplă a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală .Inculpatul, în fața primei instanțe, a solicitat a fi judecat după procedura simplificată aplicabilă în cazul recunoașterii învinuirii(fila 154 dosarul primei instanțe).
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpat, C. de A. A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. A motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească Codul penal din 1969 ca fiind legea penală mai favorabilă, să stabilească pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia. A expus judecătorul fondului minime argumente cu privire la individualizarea pedepsei principale și accesorii.
Latura civilă a cauzei a fost complet și corect soluționată prin obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta sa infracțională.
Obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 272 și 274 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Apelul exercitat în cauză de P. de pe lângă J. D. prin care acesta critică, pe de o parte, cuantumul pedepsei amenzii aplicate de prima instanță pentru infracțiunea dedusă judecății și, pe de altă parte, modalitatea de individualizare a executării acesteia, este fondat și urmează a fi admis.
Inculpatul S. R. a fost trimis în judecată și ulterior condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
Legiuitorul sancționează infracțiunea dedusă judecății, în modalitatea săvârșită de inculpat și luând în considerare data săvârșirii acesteia, cu pedeapsa închisorii de la un an la 3 ani sau cu amenda. Amenda, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 3 teza a-II-a din Codul penal din 1969, lege penală identificată ca fiind mai favorabilă în prezenta cauză inculpatului, se situează între limita minimă de 500 lei și limita maximă de 30.000 lei.
Aceste limite de pedeapsă trebuie reduse cu o treime (în cazul închisorii) și cu o pătrime(în cazul amenzii)ca urmare a faptului că inculpatul a înțeles să uzeze în fața Judecătoriei D. de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. Ca urmare a aplicării reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă(reducere prev. de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală) pedeapsa închisorii ce poate fi aplicată inculpatului trebuie încadrată între un minim special de 8 luni și un maxim special de 2 ani iar cea a amenzii între un minim special de 375 lei și un maxim special de 20.000 lei.
C. de A. A. I. la momentul deliberării asupra motivelor de apel expuse de Ministerul Public a apreciat, la modul general că, pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.
Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.
Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.
Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.
Legiuitorul român în cuprinsul art. 72 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială(sau în legi speciale, s.n.), gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul este autor al infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969. Limitele de pedeapsă cu care legiuitorul sancționează infracțiunea le-am arătat mai sus.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea pe parcursul a trei ani(2007-2010), perioadă de timp în care a avut calitatea de administrator al societății comerciale S.C. Simecom 2005 S.R.L. S.. Acesta, cu rea-credință nu a vărsat timp de 3 ani și în baza aceleiași rezoluții infracționale, sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă producând un prejudiciu în sumă de 32.091 lei la care se adaugă accesorii până la data plății efective. Nici un moment inculpatul nu și-a pus problema acoperirii efective a prejudiciului ci doar și-a manifestat o intenție declarativă în acest sens. Inculpatul are studii medii, are 2 copii, este angajatul unei societăți comerciale. A avut constant o atitudine sinceră.
În cauză se poate reține ca și împrejurare de natură a agrava răspunderea penală existența infracțiunii continuate iar ca împrejurare de natură a atenua răspunderea penală, cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală.
Conduita anterioară a inculpatului nu poate fi reținută ca și o circumstanță atenuantă. Acesta a suferit în trecut o condamnare chiar dacă a fost reabilitat. În plus, lipsa antecedentelor penale nu poate fi decât urmarea unei conduite normale în societate și nu a uneia meritorii ce să atragă beneficii pentru o persoană.
Raportat la aceste criterii de individualizare, la considerentele mai sus expuse și la limitele de pedeapsă deja arătate, C. de A. A. I. apreciază că stabilirea unei pedepse cu amenda este în măsură a asigura scopul preventiv enunțat de legiuitor în cuprinsul art. 52 din Codul penal din 1969 dar și funcția educativă a pedepsei.
În același timp însă considerăm noi, așa după cum deja am arătat, că în favoarea inculpatului nu se poate reține nicio circumstanță atenuantă, legală sau judiciară. Suspendarea condiționată a executării pedepsei, ca și modalitate de individualizare judiciară a executării acesteia, nu își poate găsi aplicabilitatea în cauză. Inculpatul cu excepția faptului că a recunoscut săvârșirea faptelor(o atitudine contrară fiind greu de înțeles în condițiile existenței unor probe ce susțineau cu evidență vinovăția inculpatului) nu a depus nici un fel de diligențe pentru acoperirea măcar parțială a prejudiciului. În aceste condiții scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea ei.
Concluzionând, C. de A. A. I., va face aplicarea art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală și va admite apelul exercitat de Ministerul Public, va desființa sentința penală apelată în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și va înlătura din sentința penală atacată dispozițiile art. 74 lit. a și 76 lit. e teza I din Codul penal din 1969 reținute în favoarea inculpatului și dispoziția cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, a art. 63 alin. 3 teza a-II-a din Codul penal din 1969, a art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 alin. 1 din Codul penal va condamna inculpatul S. R. la pedeapsa de 2.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Va pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 din Codul penal din 1969.
Va menține restul dispozițiilor din sentința penală atacată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Lipsind culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul exercitat de P. de pe lângă J. D. împotriva sentinței penale nr. 51 din data de 14.01.2015, pronunțată de J. D. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului S. R. și, în consecință:
Înlătură din sentința penală atacată dispozițiile art. 74 lit. a și 76 lit. e teza I din Codul penal din 1969 reținute în favoarea inculpatului și dispoziția cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, a art. 63 alin. 3 teza a-II-a din Codul penal din 1969, a art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală și a art. 5 alin. 1 din Codul penal condamnă inculpatul S. R. la pedeapsa de 2.500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 631 din Codul penal din 1969.
Menține restul dispozițiilor din sentința penală atacată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2015.
Președinte, Judecător,
G. L. OdagiuAlexandra I. P.
Grefier,
C. M. N.
Red. / Tehnored. G.L.O.
2 ex./ 22.04.2015
Jud. fond N. D. P.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 244/2015. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 37/2015.... → |
|---|
