Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 253/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI P. CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.253/A/2015
Ședința publică din 5 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Judecător A. P.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul M. C., partea civilă N. D. și partea responsabilă civilmente S. A.- R. A. SA împotriva sentinței penale nr. 2177/2014 pronunțată de J. D. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea penală din 16.02.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Asupra apelurilor penale de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 2177/8.12.2014 pronunțată de J. D. în dosarul nr._ , a fost condamnat inculpatul M. C., fiul lui Milinor și E., născut la 8.05.1976 în D., jud. Hunedoara, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii minori, pompier la . SA – S. D., domiciliat în D., ., fără antecedente penale, CNP_, la:
-6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, lit. b V.C.p. în condițiile art. 71 V.C.p.
În baza art. 81, 82 V.C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 V.C.p.
În baza art. 71 al. 5 V.C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
A fost obligat inculpatul să plătească părților civile despăgubiri, către:
-S. C. Județean de Urgență Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 10, jud. T. - suma de 2.733,47 lei;
-N. D., domiciliat în ., ., jud. T. – suma de 22.972 lei daune materiale; 50.000 lei daune morale și s-a respins în rest cererea.
S-a constatat că S. A. - R. – A. SA București, cu sediul în București, .. 3, ., cu sediul procesual ales la A. SA S. D., cu sediul în D., ., parter, jud. Hunedoara are calitatea de asigurator în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați și stocarea acestora în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile N. D. suma de 5.000 lei cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3607/P/2010 al Parchetului de pe lângă J. D. și înregistrat sub nr._ /17.10.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. C., fiul lui Milinor și E., născut la 8.05.1976 în D., jud. Hunedoara, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii minori, pompier la . SA – S. D., domiciliat în D., ., ., fără antecedente penale, CNP_ pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 V.C.p.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 14.01.2010, datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum, a provocat un eveniment rutier, soldat cu accidentarea victimei N. D. care a suferit leziuni vindecabile în 100 zile de îngrijiri medicale.
Din plângerea și declarația persoanei vătămate (f.16), constituire de parte civilă și acte doveditoare (f.107-111,116-117,), declarații martori (f.59,154-155,170-171), acte, certificate medico-legale și rapoarte de expertiză medico-legală (f.12-15,18-19,20-22,23-47,138-149), avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico - Legale (f._), (f.), adresă asigurator (f.124-137), declarațiile inculpatului (f.87-88,89-90,91-92,128), precum și celelalte acte și lucrări ale dosarului, instanța a reținut următoarele:
În data de 14.01.2010, în jurul orelor 14:50, inculpatul M. C. se afla la volanul autoturismului marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția I. – D., jud. Hunedoara.
În apropiere de localitatea Săcămaș, într-o curbă, autoturismul condus de inculpat a intrat în derapaj, pătrunzând pe sensul opus de mers și intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de persoana vătămată N. D..
În urma impactului victima a suferit leziuni vindecabile inițial în 70 - 75 zile de îngrijiri medicale conform rapoartelor de expertiză medico-legală întocmit de SJML Hunedoara nr. 36.045/B/9.02.2011 și, respectiv nr. 36.045/B I din 8.11.2011.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, dar a contestat numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate, susținând că aceasta a plecat de la locul accidentului pe picioarele sale. Mai mult, el a refuzat îngrijirile medicale și s-ar fi prezentat la medic la cca. 8 zile după producerea accidentului.
Apărarea inculpatului nu a putut fi luată în considerare, având în vedere atât declarația martorului ocular Stretean R., cât și a victimei.
Martora a afirmat că victima acuza dureri la nivelul bazinului, al picioarelor și a capului, iar persoana vătămată a susținut că a sperat ca leziunile suferite să nu fie prea grave și a fost nevoit să refuze îngrijirile medicale pentru că se grăbea să-și rezolve anumite probleme de serviciu.
Persoana vătămată a declarat că în timp durerile s-au intensificat și a fost nevoit să se prezinte la S. Județean de Urgență D. unde a fost diagnosticat cu „traumatism șold drept; fractură coastă a VIII –a”.
În urma investigațiilor mai amănunțite (CT), persoana vătămată a aflat că are „fracturi costale CV, VI, VII dr.; fractură comunitivă cu deplasare la nivelul posterior al cavității acetabulare dreapta.”
Victima s-a internat apoi în S. C. Județean de Urgență Timișoara în perioada 22.01.2010 – 8.02.2010 cu diagnosticul „Fractură cu deplasare sprânceană acetabulară (pol superior) și perete posterior. Fractură arc posterior coasta VIII. Diabet zaharat tip. II. Hipertensiune arterială esențială. Cardiopatie ischemică.”
Unitatea spitalicească s-a constituit parte civilă cu suma de 2.733,47 lei.
La externare pacientului i s-a spus că planul de recuperare necesită „artroplastie totală de șold drept cu PTSMC”, motiv pentru care persoana vătămată a fost nevoită să solicite consultul mai multor ortopezi din străinătate, respectiv: de la Szeged (internat în perioada 27.02.2014 – 5.03.2014) și de la Viena (unde a fost de 3-4 ori).
Urmând recomandările medicale, persoana vătămată la data de 5.09.2012 a fost internat și supus unei intervenții chirurgicale pentru implant de endoproteză totală la șoldul drept.
Noul raport de expertiză medico-legală întocmit de IML Timișoara a concluzionat că persoana vătămată a necesitat un număr de 85 de zile de îngrijiri medicale.
Întrucât erau două opinii medicale diferite, instanța a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză medico-legală, pentru a stabili în mod corect numărul de zile necesare îngrijirilor medicale și pentru a stabili dacă există un raport de cauzalitate și dacă victima se încadrează în vreunul din gradele de handicap prevăzute de specialiști sau la infirmitate fizică permanentă.
Totodată, instanța a dispus și avizarea actelor și rapoartelor medicale existente de către Comisia de Avizare și Control al Actelor Medico – Legale existentă în cadrul IML Timișoara.
Raportul de nouă expertiză medico-legală – supliment - nr. 1677/29.10.2014 a formulat următoarele concluzii:
1.Victima a prezentat leziuni traumatice care pot avea vechimea din data de 14.01.2010.
2.Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier.
3.Raportat la poziția victimei în autoturism, respectiv pe locul șoferului, în urma unui impact frontal este posibilă fracturarea șoldului drept.
4.Victima a necesitat 100 zile de îngrijiri medicale, socotite de la data producerii leziunilor.
5.Leziunile suferite nu au avut ca urmare producerea unei infirmități fizice permanente.
Cu ocazia consultului de specialitate, medicii i-au recomandat persoanei vătămate „recuperare funcțională, regim de viață adecvat – evită frigul, umezeala, efortul fizic, ortostatismul prelungit”.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de:
-22.972 lei daune materiale reprezentând contravaloarea intervențiilor și a tratamentelor medicale;
-900.000 lei daune morale pentru suferința îndurată, ținând cont că înainte de accident, acesta era o persoană activă.
S-a apreciat că: partea civilă a trecut printr-o mare traumă fizică și psihică.
Complexitatea mereu crescândă a vieții sociale contemporane și repercusiunile pe care le are asupra nivelului de viață al oamenilor, impun desigur o apreciere la fel de complexă a atingerilor ce sunt aduse persoanei, precum și posibilitățile de reparare a prejudiciilor suferite.
Astfel, alături de muncă trebuie avute neapărat în vedere și alte aspecte care dau vieții culoare și valoare, cum sunt: cultura, sportul, călătoriile, ocupațiile dezinteresate, relațiile sociale și familiale.
Este evident, că victima acestui accident de circulație nu va putea să-și mai satisfacă astfel de plăceri la nivelul avut anterior producerii accidentului, motiv pentru care s-a apreciat că partea civilă este îndrituită la compensații de ordin material, dar și la cele de ordin moral.
În literatura juridică s-a exprimat părerea, împărtășită și de către jurisprudența CEDO, că în asemenea situații trebuie să se țină cont atât de durerea fizică încercată de victimă, cât și de efectele psihologice ale acesteia.
Prin urmare, prejudiciul nepatrimonial este strâns legat de persoana umană, în sensul că aduce atingere acesteia în mod nemijlocit, direct, lovind în însăși existența sa ca entitate bio - psihică (cel mai evident exemplu fiind aspectele nepatrimoniale ale prejudiciilor corporale).
Tocmai de aceea, prejudiciul nepatrimonial este, prin natura lui intrinsecă, de esență neeconomică, care nu permite evaluarea lui în bani, ci doar o echivalare convențională. Caracterul neeconomic al prejudiciului nepatrimonial rezultă din împrejurarea că acesta se manifestă în forma atingerilor aduse unor valori umane ca existența, integritatea corporală și sănătatea, care nu au valoare în înțelesul economic al cuvântului, ele fiind – practic și teoretic – inestimabile. Este firesc deci, ca și atingerile (diminuările, lezările, vătămările) aduse unor asemenea valori să nu poată fi evaluate în bani. Această însușire a prejudiciul nepatrimonial nu trebuie considerată însă ca un obstacol de neîntrecut, ci numai ca o dificultate în calea stabilirii unor măsuri de reparare a lor și pe cale bănească.
Este evident că, în anumite cazuri, repararea bănească poate ajuta victima să suporte mai ușor consecințele prejudiciilor ce i-au fost aduse sau măcar să le îmbunătățească calitatea vieții pe care o trăiesc în prezent.
P. ca un prejudiciu să fie cu adevărat nepatrimonial, este necesar să aibă un conținut neeconomic atât sub aspectul valorilor cărora li s-a adus atingere prin fapta culpabilă și ilicită, cât și sub aspectul rezultatului, dăunător al acestor atingeri.
În speță, vătămarea gravă a integrității corporale a victimei, atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale ale acesteia, dreptul la integritatea ei fizică, a avut ca urmare directă, imediată cauzarea unor prejudicii nepatrimoniale, constând în suferințele fizice încercate prin producerea faptului generator și ca urmarea a tratamentelor medicale aplicate, precum și a intervenției chirurgicale la care a fost supusă și, nu în ultimul rând, și în suferințele psihice pe care acesta le încearcă prin abaterea lor de la cursul normal al vieții pe care o ducea mai înainte.
Inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor în măsura dovedirii lor de către victimă.
Așadar, s-a reținut că fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
În baza acestui text de lege, inculpatul a fost condamnat, instanța ținând cont de dispozițiile Dec. nr. 265/2014 a CCR și apreciind că în speță legea penală mai favorabilă sub aspectul aplicării regulilor privitoare la modalitatea de executare a pedepsei este legea veche.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 Cp referitoare la: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, precum și cele care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de cele arătate, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În condițiile și pe durata prev.de art. 71 V.C.p. instanța l-a privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a Teza II și lit. b V.C.p.
Ținând cont că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, instanța, în baza art. 81, 82 V.C.p. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani la care s-a adăugat cuantumul pedepsei stabilit mai sus.
I s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 V.C.p., referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii înlăuntrul termenului de încercare a unei noi infracțiuni intenționate.
În baza art. 71 alin. 5 V.C.p. instanța a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului.
Potrivit art. 14, 346 Cpp, art. 998 și urm. C.civ., art. 188 din Legea nr. 3/1978, art. 106 din OUG nr. 150/2002, complet. prin art. 1 din OUG nr. 72/2006 și modif. prin Legea nr. 95/2006, instanța a obligat inculpatul să plătească părților civile despăgubiri după cum urmează, către:
-S. C. Județean de Urgență Timișoara - suma de 2.733,47 lei;
-N. D. – suma de 22.972 lei daune materiale; 50.000 lei daune morale și s-a respins în rest cererea acestuia ca nedovedită.
S-a constatat că S. A. - R. – A. SA București, reprezentată de A. SA S. D. are calitatea de asigurator în cauză.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 instanța a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat și stocarea lor în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal partea civilă N. D., inculpatul M. C. și asiguratorul S. de A. - R. A. SA București.
Partea civilă N. D. a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale de la suma de 50.000 lei, la suma de 500.000 lei. În motivare, s-a invocat faptul că părții civile i s-a implantat o proteză de șold drept la clinica din Szeged, Ungaria. Urmare a vătămării integrității corporale, datorită mersului șchiopătat cu ajutorul cârjelor și apoi al bastonului timp de 3 ani, victima a fost privată de plăcerea unor activități sportive și de agrement care făceau parte din viața sa, înaintea producerii accidentului. Ca atare, s-a apreciat că daunele morale acordate de instanța de fond nu satisfac pe deplin cerințele prevederilor art. 1530 Cod Civil, în sensul reparării integrale a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial.
Inculpatul M. C. a solicitat prin apărător achitarea sa, în temeiul art. 16 lit. b CPP, pe motivul că de la momentul intrării în vigoare a noului CP, când erau valabile concluziile raportului de expertiză medico – legală din 27.12.2012 (care atestau 85 zile termen de îngrijiri medicale pentru vindecarea victimei), potrivit art. 196 CP, este sancționată ca infracțiune vătămarea corporală din culpă cu peste 90 zile termen de îngrijiri medicale.
Ca atare, la termenul de judecată din 24.02.2014, s-a invocat faptul că instanța de fond trebuia să constate . noului CP, ca lege penală mai favorabilă și să dispună achitarea inculpatului.
S-a mai invocat faptul că victima s-a prezentat la spital după 8 zile de la accident, iar în cea de –a doua expertiză medico – legală, s-a menționat că nu s-a putut determina cu precizie data producerii traumatismului la nivelul șoldului și al coastelor.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reținerea legii vechi ca fiind lege penală mai favorabilă și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.
Asiguratorul S. de A. - R. A. SA București a solicitat desființarea în parte a sentinței menționate, în privința daunelor materiale și a cheltuielilor judiciare și diminuarea acestor sume. S-a contestat acordarea sumei de 22.972 lei cu titlu de daune materiale, ca fiind nedovedită, suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, ca fiind nejustificată și suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, ca neexplicitată. S-a solicitat cenzurarea cuantumului cheltuielilor judiciare, ca fiind exagerat, față de complexitatea cauzei.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, C. de A. apreciază că apelul declarat de partea civilă N. D. este întemeiat, iar apelurile declarate de inculpatul M. C. și asiguratorul S. de A. - R. A. SA București sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Într-o primă analiză, C. de A. constată că instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în baza materialului probator, precum și o legală încadrare juridică a faptei.
În mod întemeiat s-a reținut ca stare de fapt că în 14.01.2010, în jurul orelor 14:50, inculpatul M. C. aflat la volanul autoturismului marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, deplasându-se pe direcția I. – D., jud. Hunedoara, într-o curbă, a intrat în derapaj, pătrunzând pe sensul opus de mers și intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, condus regulamentar de persoana vătămată N. D., cauzând vătămarea corporală a acesteia, victima suferind leziuni vindecabile inițial în 100 zile termen de îngrijiri medicale.
În drept, în mod întemeiat s-a reținut că starea de fapt se circumscrie întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 V.C.p. cu aplic. art. 5 N.C.p.
2. În propria apreciere a materialului probator, instanța de apel reține că fapta imputată inculpatului, în materialitatea sa, precum și în ce privește latura subiectivă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarația persoanei vătămate, constituirea de parte civilă și acte doveditoare, declarațiile martorilor, certificatele medico-legale și rapoartele de expertiză medico-legală, avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico - Legale, adresa asiguratorului, declarațiile inculpatului.
În ce privește criticile sentinței apelate, formulate de inculpat cu referire la neaplicarea legii penale mai favorabile la momentul intrării în vigoare a noului CP și cu privire la contestata legătură de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și producerea fracturilor la nivelul șoldului, C. de A. reține următoarele:
Plângerea persoanei vătămate a fost depusă în 26.11.2010 (filele 6, 7 dosar urm. pen.), la 11 luni de la accident. Accidentul s-a produs în 14.01.2010. Persoana vătămată N. D. a susținut că nu s-a dus la spital cu autospeciala SMURD imediat după producerea accidentului, văzând că poate să se miște. A doua zi dimineața, s-a deplasat la S. Județean D., a sperat că urmările accidentului nu vor fi grave, motiv pentru care nu a formulat plângere și nu a solicitat eliberarea unui certificat medico – legal.
Prin raportul de expertiză medico - legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara în 9.02.2011 (filele 18-19 dosar urm. pen.), s-a stabilit că:
- victima N. D. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în urma unui accident rutier la data de 14.01.2010.
- leziunile traumatice suferite au necesitat 70 – 75 zile termen de îngrijiri medicale
- victima prezenta la acel moment sechele post – traumatice: coxartroză post – traumatică dreaptă după fractură sprânceană și perete posterior cotil drept ce necesită artroplastie a șoldului drept
- evaluarea numărului total de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor traumatice și a consecințelor acestora va putea fi realizată după efectuarea tratamentului ortopedic recomandat în urma examinării de specialitate, iar eventualul grad de invaliditate sau infirmitate, la 6 luni de la eventuala artroplastie a șoldului.
Prin raportul de expertiză medico - legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara în 8.11.2011 (filele20-22 urm. pen.), s-au avut în vedere suplimentar față de raportul precedent, adresa din 26.10.2011 emisă de S. C. Județean de Urgență Timișoara, foaia de observație clinică generală și biletul de ieșire din această unitate de spital, iar în urma constatărilor, s-au formulat aceleași concluzii cu cele din raportul de expertiză medico – legală anterior.
Prin raportul de nouă expertiză medico – legală întocmit de IML Timișoara în 27.12.2012 (filele 13-15 dosar urm. pen.), s-au avut în vedere față de actele medicale examinate care au stat la baza lucrărilor medico – legale anterioare, următoarele:
- înscrisul medical emis de Clinica privată din Szeged, Ungaria din 12.07.2012, care atestă că victima a fost examinată și i s-a recomandat implant de proteză de șold.
- raportul clinic de externare (ieșirea din spital) din Szeged care atestă internarea victimei în intervalul 4.09.2012 – 14.09.2012 și efectuarea în 5.09.2012, a unui implant de endoproteză totală fără ciment în articulația șoldului drept.
- înscrisul medical din 20.12.2012, emis de S. C. 1 Timișoara ortopedie - traumatologie, care a atestat că starea victimei după montarea protezei de șold este favorabilă, cu mobilitatea șoldului în limite normale, iar până la 6 luni postoperator, se recomandă continuarea tratamentului de recuperare funcțională. În urma examinării acestor înscrisuri medicale, s-a concluzionat:
- s-au pus în evidență leziuni traumatice ce pot data din 14.01.2010, care s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier
- raportat la poziția părții vătămate în autoturism, respectiv pe locul șoferului, în urma unui impact frontal este posibilă fracturarea șoldului drept.
Diagnosticul de certitudine al fracturii de șold drept a fost stabilit cu ocazia efectuării tomografiei computerizate din data de 22.01.2010. Prin examinarea din data de 15.01.2010, s-a stabilit diagnosticul de „accident rutier, traumatism șold drept, fractură coasta a VIII–a”, dar nu s-au efectuat investigațiile necesare pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine.
S-a menționat că nu se poate determina cu precizie data producerii traumatismului la nivelul șoldului și a coastelor Cv și VI, determinate prin buletinul de interpretare tomografie computerizată din 22.01.2010.
S-a reținut că nu există elemente medicale care să ateste producerea unui alt traumatism în intervalul 14.01.2010 – 22.01.2010.
Acest raport de nouă expertiză medico – legală a fost avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul IML Timișoara. (fila 12 dosar urm. pen.).
Martora Stretean R. P., audiată în faza de urmărire penală în ianuarie 2011 (fila 61 dosar urm. pen.), martor ocular la accidentul rutier, a arătat că după accident, victima acuza dureri de bazin, picioare și cap, iar din zona capului îi curgea sânge.
Raportul de nouă expertiză medico –legală – supliment întocmit de IML Timișoara în 29.10.2014 (f. 185 dosar fond) a stabilit următoarele concluzii:
- numitul N. D. a prezentat leziuni traumatice care pot avea vechimea din data de 14.01.2010.
- aceste leziuni s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil în cadrul unui accident rutier, în condițiile care vor fi stabilite prin anchetă.
- a necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale, socotite de la data producerii leziunilor.
- leziunile suferite nu au avut ca urmare producerea unei infirmități fizice permanente.
Această lucrare a fost avizată de Comisia de Avizare și Control din cadrul IML Timișoara în 3.11.2014 (fila 184 dosar fond).
Toate aceste probe la care s-a făcut referire atestă concluzia, în afara oricărui dubiu, în sensul că leziunile traumatice cauzate persoanei vătămate sunt urmarea accidentului de circulație produs din culpa inculpatului.
Împrejurarea că . de șold nu s-a evidențiat de la prima examinare a victimei, la S. Județean D., se datorează faptului că persoana vătămată nu a fost supusă unui examen medical complet, astfel că doar în urma tomografiei computerizate din data de 22.01.2010 efectuate la S. din Timișoara, s-a evidențiat acel diagnostic. Ca atare, C. de A. apreciază că nu există nici un fel de dubiu cu privire la proveniența acelei leziuni.
C. de A. menționează că aplicarea legii penale mai favorabile constituie o obligație impusă de prevederile art. 5 CP.
Este adevărat că prin . noului CP, infracțiunea de vătămare corporală din culpă a cunoscut modificări în conținut față de reglementarea anterioară prev. de art. 184 CP din 1969, în sensul că potrivit noii reglementări prev. de art. 196 CP, constituie infracțiune fapta prev. în art. 194 alin. 1 săvârșită din culpă, deci prin care s-au produs leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 zile de îngrijiri medicale.
Este irelevant faptul că la momentul intrării în vigoare a noului CP, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea victimei stabilit în baza raportului de expertiză medico – legală din 27.12,2012 era sub 90 zile termen de îngrijiri medicale. La acel moment, prin încheierea penală din 27.01.2014, se încuviințase efectuarea unei noi expertize medico – legale la cererea inculpatului.
Ceea ce interesează, cu relevanță asupra elementului material al laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, este numărul real de zile de îngrijiri medicale acordat persoanei vătămate și necesar pentru vindecare. Ori, acesta a depășit, în urma examinării tuturor actelor medicale prezentate de victimă, pragul de 90 zile, astfel că fapta inculpatului s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, și în temeiul reglementării mai favorabile, prev. de art. 196 CP.
Ca atare, apărarea inculpatului, în sensul pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 16 lit. b CPP, nu poate fi admisă.
3. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu referire la felul pedepsei, la durata acesteia și la modalitatea de executare, conform art. 74 CP, C. de A. a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond este proporțională cu gravitatea faptei comise și corespunde cerințelor asigurării împlinirii dublului scop – educativ și represiv al sancțiunii.
Pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului, cu suspendarea executării acesteia, este apreciată justificată, raportat la împrejurările și modul de comitere a faptei, la consecințele produse, la conduita inculpatului în cursul procesului penal, la nivelul său de educație și la situația sa socială, la lipsa antecedentelor penale.
În mod legitim s-a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului în situația dată este CP din 1969, de vreme ce minimul special al pedepsei închisorii spre care s-a orientat întemeiat instanța de fond este identic în cele două reglementări succesive, iar sub aspectul modalității de executare a pedepsei, instituția suspendării condiționate prev. de art. 81CP din 1969 este mia favorabilă în conținut comparativ cu instituția amânării aplicării pedepsei, prev. de art. 83 CP.
În consecință, C. de A. apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei aplicate inculpatului, sancțiunea aplicată, ca durată și modalitate de executare, fiind proporțională cu gravitatea faptei comise și aptă să asigure conștientizarea faptei antisociale comise și să contribuie la împiedicarea săvârșirii unor alte infracțiuni.
4. În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel reține următoarele:
La termenul de judecată din 18.11.2013, persoana vătămată N. D. s-a constituit parte civilă cu sumele de 22.972 lei cu titlu de daune materiale și 900.000 lei cu titlu de daune morale. Daunele materiale s-au explicitat astfel:
- investigații la Neuromed și Bioclinica Timișoara, care au costat 700 lei
- deplasări la Viena pentru inestigații și tratament, care au costat 4000 lei
- intervenția medicală de la Clinica din Szeged, pe implantare a protezei de șold – 17.500 lei, echivalent a 3850 euro.
- deplasarea și medicamente la Szeged, în sumă de 400 lei și 372 lei.
La filele 140, 143 fond, s-a depus certificatul - decont de îngrijire medicală eliberat de Clinica de Ortopedie din Szeged, plus factură și chitanță, care atestă suma achitată pe durata îngrijirii medicale din 27.02.2014 până în 6.03.2014, în sumă de 115.500 forinți.
În declarația sa (fila 155 dosar fond), martorul Z. I., prieten cu victima, a susținut că aceasta a fost șeful său la firmă pe partea de producție; știe că victima a cheltuit 3000 euro la Szeged cu ocazia implantului protezei și 3.000 – 4.000 lei cu consultația de la Viena. Știe că victima a făcut câte 2 deplasări în străinătate la aceste destinații.
În declarația sa (fila 170 dosar fond), martorul E. G. T. – prieten de familie cu partea civilă, a susținut că a fost ghidul acestuia și translatorul la deplasările în străinătate. A fost cu victima la Viena de 3-4 ori, un drum costând 300 euro (transport, cazare, mâncare și investigație medicală). Una din investigațiile medicale a costat 250 – 300 euro. Înainte de accident, partea civilă era administratorul unei firme din jud. Hunedoara. Știa că este o persoană activă, circula mult, accidentul l-a afectat atât profesional, cât și psihic.
Instanța de apel a calculat sumele dovedite cu titlu de daune materiale, respectiv: contravaloarea a 115.500 forinți – 1685 lei (100 forinți = 1,45 lei), contravaloarea a 3.000 euro reprezentând costul intervenției chirurgicale de la Szeged, 4.000 lei reprezentând costul consultației la Viena și 1200 euro, contravaloarea deplasărilor în străinătate, rezultând suma de 24.270 lei.
Ca atare, în ce privește suma acordată de instanța de fond persoanei vătămate, cu titlu de daune materiale, C. de A. apreciază că aceasta a fost dovedită cu probele administrate.
În ce privește daunele morale, C. de A. reține următoarele:
Literatura de specialitate – națională și internațională - a identificat câteva criterii orientative de apreciere a daunelor morale: importanța valorii lezate prin săvârșirea faptei ilicite, personalitatea victimei, situația profesională a acesteia (criterii generale), dar și gravitatea și intensitatea durerilor fizice și psihice, repercusiunile prejudiciului asupra situației sociale a victimei – inclusiv în plan profesional și familial.
În același timp, au fost identificate, în cadrul aceluiași demers, câteva criterii orientative de stabilire a cuantumului despăgubirilor: gradul de culpă a părții vătămate (dacă acesta există), criteriul echității (în baza căruia indemnizația trebuie să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a persoanei vătămate), dar și poziția procesuală a autorului faptei, respectiv achiesarea acestuia la pretențiile părții civile.
Scopul acordării despăgubirilor morale este reprezentat de compensarea suferinței psihice a persoanei vătămate, urmare a afectării stării sale sufletești de bine, a afectării calității vieții sale, cât și urmare a suferinței fizice suferite pentru durerile suportate ca urmare a vătămărilor corporale. Având în vedere caracterul neeconomic al acestui tip de prejudiciu, determinarea despăgubirilor cuvenite persoanei prejudiciate trebuie să urmărească doar efectul compensatoriu și nu o înlocuire a valorii nepatrimoniale lezate, dat fiind faptul că dreptul la viață și sănătate sunt inestimabile și incontestabile, lezarea acestor drepturi dând naștere unui alt drept – acela de a fi acoperit prejudiciul de agrement, cel estetic, cel afectiv.
În același timp, cuantumul despăgubirilor morale este condiționat, ca expresie pecuniară a lezării unor valori inexprimabile pecuniar, de concluziile raportului de expertiză medico-legală, prin care sunt indicate numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, ca și criteriu obiectiv, dar și de aprecierea subiectivă a victimei referitor la percepția sa asupra suferințelor îndurate, precum și de măsura în care acesta reușește să facă o dovadă în acest sens.
Plecând de la principiile și criteriile de mai sus, raportate la situația dedusă judecății și la suferințele fizice și psihice cauzate în concret victimei, instanța de apel apreciază întemeiată solicitarea părții civile de majorare a cuantumului despăgubirilor civile – daune morale, considerând că obligarea inculpatului la plata către partea civilă N. D. a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație echitabilă, justă și proporțională.
5. C. de A. apreciază neîntemeiată solicitarea asiguratorului apelant S. de A. - R. A. SA București, de cenzurare a sumei reprezentând cheltuieli judiciare la instanța de fond, acordate părții civile N. D..
Cu factura fiscală și chitanța depuse la dosar (fila 190 dosar fond), s-a dovedit că suma de 5000 lei a fost achitată de persoana vătămată – parte civilă apărătorului ales, cu titlu de onorariu avocat. Se apreciază că această sumă nu este nejustificat de mare, raportat la prestația apărătorului în cauză, în condițiile în care judecata la instanța de fond s-a desfășurat pe parcursul a 12 termene de judecată.
P. motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, art. 421 pct. 1 lit. b CPP, C. de A. va admite apelul declarat de partea civilă N. D. împotriva sentinței penale nr. 2177/8.12.2014 pronunțate de J. D. în dosarul nr._ .
Se va desființa sentința penală apelată, sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile N. D. și rejudecând cauza:
Se va majora cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul M. C. în favoarea părții civile N. D., de la suma de 50.000 lei, la suma de 100.000 lei.
Se vor menține dispozițiile sentinței penale apelate, cu privire la suportarea onorariului apărătorului din oficiu de către stat, la instanța de fond.
Se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M. C. și asiguratorul S. de A. - R. A. SA București împotriva sentinței penale nr. 2177/8.12.2014 pronunțate de J. D. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant M. C. și asiguratorul apelant S. de A. - R. A. SA București să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
P. aceste motive,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă N. D. împotriva sentinței penale nr. 2177/8.12.2014 pronunțate de J. D. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată, sub aspectul laturii civile a cauzei, în ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile N. D. și rejudecând cauza:
Majorează cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul M. C. în favoarea părții civile N. D., de la suma de 50.000 lei, la suma de 100.000 lei.
Menține dispozițiile sentinței penale apelate, cu privire la suportarea onorariului apărătorului din oficiu de către stat, la instanța de fond.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M. C. și asiguratorul S. de A. - R. A. SA București împotriva sentinței penale nr. 2177/8.12.2014 pronunțate de J. D. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 CPP, obligă pe inculpatul apelant M. C. și pe asiguratorul apelant S. de A. - R. A. SA București să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 5.03.2015.
Președinte, Judecător,
S. I. M. A. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. MIS
Tehnored. DMH/MIS/ 2 ex./5.05.2015
J.F. P. D.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 244/2015. Curtea... → |
|---|
