Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 244/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 244/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-03-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 244/A/2015

Ședința publică de la 04 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. G.

Judecător A. G. M.

Grefier L. B.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:

M. C. - procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra soluționării apelurilor declarate de P. de pe lângă T. H. și inculpatul L. V. împotriva sentinței penale nr. 374/15.10.2014 pronunțată de T. H. în dosarul penal nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17.02.2015, prin care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 25.02.2015, iar ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 391 alin. 2 C.pr.pen. a stabilit termen de pronunțare la această dată.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 374/15.10.2014 pronunțată de T. H., s-a constatat că vechiul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă inculpatului L. V. și în consecință:

A fost condamnat inculpatul L. V., fiul lui A. și F., născut la data de 07.06.1966 în . Jos, Jud. H., cetățean român, studii medii, titular al PFA L. V., stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna Totești, ., jud. H., CI ._ emisă de SPCLEP Hațeg, CNP_, fără antecedente penale la:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 lit. b și c Cod penal, art.76 al. 1 lit. c și al. 3 Cod penal, art. 13 Cod penal, și art.5 noul Cod penal.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a teza - II-a,b și c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 81, art. 82 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal, cu aplicarea art.5 noul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. R. prin A. București, cu sediul în București, ., sector 5, suma de 15.789 lei cu titlu de daune materiale și accesorii calculate conform art. 119 al. 1 și art. 120 al. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

A fost menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului din 06.06.2012 dată în dosarul nr.228/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. H..

În baza art. 2, art. 4 și art. 6 al. 1 lit. a din O.G. nr. 75/2001 privind cazierul fiscal, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a dispozitivului se va comunica Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Timișoara, pentru înscrierea în cazierul fiscal.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, o copie a dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

P. rechizitoriul nr. 228/P/2012 din 11.06.2013 al Parchetului de pe lângă T. H., înregistrat la instanță la data de 18.06.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului L. V., fiul lui A. și F., născut la data de 07.06.1966 în . Jos, Jud. H., cetățean român, studii medii, titular al PFA L. V., stagiul militar satisfăcut, domiciliat în comuna Totești, ., jud. H., CI ._ emisă de SPCLEP Hațeg, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

S-a reținut prin rechizitoriu că, inculpatul L. V. în calitate de persoană fizică autorizată, în perioada 2009-2012, nu a înregistrat în contabilitate și nu a declarat organelor fiscale achiziții intracomunitare de flori în sumă totală de 39.814,99 Euro, efectuate de la firme din Olanda; suma de 535.570 forinți reprezentând achiziții intracomunitare de flori de la firme din Ungaria, precum și achiziții interne de flori de la societăți comerciale din România, în sumă de 9.162,23 lei, producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 20.349 lei, din care TVA în sumă de 15.789 lei și accesorii în sumă de 4.560 lei.

Analizând actele și lucrările din faza de urmărire penală respectiv proces verbal de sesizare din oficiu al organelor de cercetare penală – filele 1-2, declarațiile învinuitului – filele 5-10, declarație martor – fila 11, proces verbal al organelor de cercetare penală privind facturile de achiziții intracomunitare și interne – filele 31-32, facturi emise de firmele din Olanda, Ungaria și România – filele 33-240, registrul jurnal, adresa nr. 19.742 /16.05.3012 a DGFP H. – fila 20, și probațiunea administrată în faza de judecată, respectiv declarația inculpatului de la fila 10, raportul de expertiză judiciară contabilă de la filele 51-77 și răspunsul la obiecțiuni de la filele 88-93, 99-106 instanța a reținut următoarea stare de fapt:

ÎN FAPT:

La data de 14.03.2012, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. H. – Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu față de inculpatul L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, constând în aceea că în perioada 2009 – 2012, în calitate de persoană fizică autorizată, nu a condus evidențele contabile primare și nu a înregistrat în evidențele contabile nici o factură de achiziție a mărfurilor (flori), de la furnizori din Olanda și Ungaria, și nu a declarat operațiunile respective la organele fiscale, pentru calcularea și plata TVA-ului aferent.

Persoana fizică autorizată L. V. își desfășoară activitatea în domeniul comerțului cu flori, începând cu anul 2006, având un punct de lucru deschis și autorizat în incinta Pieței centrale agroalimentare din D..

Începând cu anul 2009, inculpatul L. V. în calitate de persoană fizică autorizată, a efectuat achiziții intracomunitare constând în flori de la societăți comerciale din Olanda și Ungaria, precum și de la societăți comerciale din România, pe care le-a comercializat către persoane fizice la punctul de lucru susmenționat.

Astfel, potrivit facturilor ridicate de organul de cercetare penală la data controlului, în anul 2009 inculpatul L. V. a efectuat achiziții intracomunitare constând în flori în valoare de 11.172,72 euro, de la ..V. AALSMEER (Olanda), S.C. FLEXIFLORA B.V. – AALSMEER (Olanda), POSTBUS 304 – AALSMEER (Olanda).

De asemenea, a achiziționat în anul 2009 flori și de la . Ghiroda, jud. T. – în sumă de 106,03 lei și . Timișoara, în sumă de 604,04 lei .

În anul 2010, inculpatul L. V. a efectuat achiziții intracomunitare în valoare totală de 24.016,13 euro și 158.300 forinți, de la următoarele societăți comerciale: ..V. AALSMEER (Olanda) – 16.105,70 euro; S.C. FLEXIFLORA B.V. – AALSMEER (Olanda) – 7.910,43 euro, precum și de la mai multe societăți din Ungaria, în sumă de 158.300 forinți.

În același an a efectuat achiziții de flori de la societăți comerciale din România (. D., I.I. M. Darius Ineu, jud. A. și . Timișoara ) în sumă totală de 1.960,16 lei.

În anul 2011, inculpatul L. V. a efectuat achiziții intracomunitare în valoare totală de 1.659,97 euro, de la ..V. AALSMEER (Olanda), S.C. FLEXIFLORA B.V. – AALSMEER (Olanda), precum și de la . – UNGARIA și M. Z. (Ungaria), în valoare totală de 50.100 forinți.

În anul 2012, inculpatul L. V. a efectuat achiziții intracomunitare în sumă totală de 2.986,17 euro, de la . B.V. AALSMEER (Olanda) și respectiv 327.170 forinți de la Benko G. (Ungaria). De asemenea, în aceeași perioadă a achiziționat flori de la P.F.A. B. Laurența în sumă de 6.492 lei.

În conformitate cu art. 127 al. 1 din Legea nr. 571/2003 republicată privind Codul Fiscal, „Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități”.

De asemenea, potrivit art. 126 alin. 2 din actul normativ susmenționat, „Este de asemenea operațiune impozabilă (din punctul de vedere al TVA) și importul de bunuri efectuat în România de orice persoană, dacă locul importului este în România, potrivit art. 1322”.

Potrivit art,. 153¹ din Codul Fiscal intitulat „Înregistrarea în scopuri de TVA a altor persoane care efectuează achiziții intracomunitare sau prestări servicii”, „Are obligația să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol:

a. persoana impozabilă care are sediul activității economice în România și persoana juridică neimpozabilă stabilită în România, neînregistrate și care nu au obligația să se înregistreze conform art. 153 și care nu sunt deja înregistrate conform literei b) sau c) sau alin. 2, care efectuează o achiziție intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea achiziției intracomunitare, dacă valoarea achiziției intracomunitare respective depășește plafonul pentru achiziții intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziția intracomunitară”.

În conformitate cu art. 126 alin. 4 din Legea 571/2003 (rep.) - Codul Fiscal, nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri care nu depășesc pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro. Din acest punct de vedere, se constată faptul că inculpatul L. V., în calitate de persoană fizică autorizată a depășit încă din anul 2009, valoarea de 10.000 euro și prin urmare, în conformitate cu art. 153¹ din Codul Fiscal, avea obligația să se înregistreze la organele fiscale ca și plătitor de TVA.

De asemenea, s-a constatat că și în anul 2010, efectuând achiziții intracomunitare în valoare de 24.016,13 euro și 158.300 forinți, precum și achiziții interne în valoare de 1960,16 lei, inculpatul L. V. avea aceeași obligație de a se înregistra la organele fiscale ca și plătitor de TVA.

După depășirea plafonului maxim de 10.000 euro la achiziții intracomunitare, persoana impozabilă devine automat plătitoare de TVA și în următorii doi ani calendaristici, dacă nu a solicitat anularea înregistrării sale în scopuri de TVA, conform art. 153¹ alin. 8 din Codul Fiscal.

In faza de urmărire penală inculpatul L. V. a recunoscut efectuarea achizițiilor intracomunitare și interne de flori, în perioada 2009 -2012, achiziții pe care nu le-a înregistrat în contabilitate și nu le-a declarat la organele fiscale competente pentru calcularea TVA-ului și inițial s-a declarat de acord să achite către bugetul de stat TVA-ul aferent acestor achiziții.

În legătură cu valoarea de pe facturile de achiziție, inculpatul a declarat că acestea conțineau și ambalajele și că valoarea acestora trebuia dedusă de către organele fiscale.

Cu privire la acest aspect, s-a reținut că în conformitate cu art. 137 alin. 2 din Legea 571/2003 (rep.), „Baza de impozitare cuprinde următoarele: …b).cheltuielile accesorii cum sunt: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport și asigurare, solicitate de către furnizor cumpărătorului sau beneficiarului”.

În declarația dată în instanță aflată la fila 10, inculpatul a apreciat că nu avea obligația înregistrării sale ca plătitor de TVA, o astfel de obligație având în ipoteza în care încasările ar fi depășit suma de 35.000 euro.

Inculpatul face astfel o confuzie între obligația de a se înregistra ca plătitor de TVA în cazul realizării unui profit de 35.000 euro/an și obligația declarării și înregistrării ca plătitor de TVA în cazul achizițiilor intracomunitare care depășesc plafonul de 10.000 euro/an conform art. 153/1 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.

Inculpatul a contestat și că sumele din facturile cu care a realizat achizițiile intracomunitare însumate nu ar fi depășit plafonul de 10.000 euro /an, fapt contrazis de consemnările din procesul verbal de la filele 31-32 dos UP care detaliază pe fiecare an situația facturilor și a sumelor care demonstrează depășirea plafonului de 10.000 euro pe 2009,2010,2011 și 2012 .

Inculpatul a precizat că ar fi de acord cu plata prejudiciului în cazul în care se va stabili printr-o expertiză contabilă că acest prejudiciu a fost corect calculat.

In cursul judecării cauzei, la cererea inculpatului, a fost efectuat un raport de expertiză contabilă judiciară (filele 51-78) ale cărui concluzii au fost neechivoc în sensul că sumele datorate statului de către inculpat au fost stabilite de organele de control financiar conform raportului de inspecție fiscală nr.160/11.05.2012 la suma de 15.789 lei, deși corect ar fi fost la suma de 20.096 lei, adică cu 4.307 lei mai mult.

Instanța va avea însă în vedere ca valoare a prejudiciului suma de 15.789 lei, respectiv suma reținută prin actul de sesizare și evident mai favorabilă inculpatului.

Expertul contabil explică detaliat modul de aplicare a dispozițiilor art. 153/1 din Codul fiscal, nerespectate de inculpat, demonstrează că susținerile inculpatului nu sunt întemeiate, că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile legale și că datorează bugetului de stat suma de 15.789 lei plus accesorii.

Astfel, din raportul de expertiză rezultă următoarele aspecte:

- cifra de afaceri a PFA L. în perioada 2009-2012 din vânzarea la intern a unor bunuri nu are legătură cu plafonul de scutire prev. de art. 153/1 din Codul fiscal care se referă la achiziții intracomunitare de bunuri și servicii,

- PFA L. a realizat în fiecare an din perioada 2009-2012 o cifră de afaceri sub plafonul de scutire prev. de art. 152 al. 1 din Codul fiscal, deci nu avea obligația să se înregistreze în scopuri de TVA și să aplice regimul normal de taxare asupra veniturilor obținute,

- PFA L., depășind în cadrul unui an plafonul de achiziții intracomunitare prev. de art. 153/1 și pct. 67 al. 1 din Normele metodologice de 10.000 euro avea obligația să se înregistreze în scopuri de TVA pentru achiziții intracomunitare de bunuri.

Inculpatul face astfel o confuzie între plafonul de scutire și plafonul de achiziții intracomunitare.

- PFA L. a depășit plafonul la data de 27.11.2009 și nu la data de 22.03.2010, reținută în actul de sesizare, însă instanța va avea în vedere împrejurările mai favorabile inculpatului, respectiv acuzațiile aduse prin rechizitoriu, fără a lua în calcul concluziile expertului că suma datorată era de 20.096 lei în loc de 15.789 lei și pentru o perioadă mai mare.

Inculpatul a depus la dosar o . facturi stornate (filele 100-105), facturi care însă nu au legătură cu cauza, nefiind menționate în procesul verbal de la filele 31-32 dos up și care au stat la baza învinuirii.

ÎN D.:

Faptele inculpatului L. V. în calitate de persoană fizică autorizată, în perioada 2009-2012, nu a înregistrat în contabilitate și nu a declarat organelor fiscale achiziții intracomunitare de flori în sumă totală de 39.814,99 Euro, efectuate de la firme din Olanda; suma de 535.570 forinți reprezentând achiziții intracomunitare de flori de la firme din Ungaria, precum și achiziții interne de flori de la societăți comerciale din România, în sumă de 9.162,23 lei, depășind astfel plafonul de 10.000 euro/an și producând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 15.789 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal.

Având în vedere că infracțiunea de evaziune fiscală a fost săvârșită în perioada 2009-2012, deci anterior intrării în vigoare a noului Cod penal la data de 01.02.2014, instanța va avea în vedere la stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare și accesorii, precum și a modalității de executare a pedepsei legea penală mai favorabilă conform prevederilor art. 13 Cod penal, art. 5 din noul Cod penal și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal.

Raportat la criteriul aprecierii globale a dispozițiilor cuprinse în cele doua legi penale succesive s-a constatat că vechiul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă inculpatului L. V..

Astfel, limitele de pedeapsă mai favorabile sunt cele prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, anterior modificării aduse acestora prin Legea nr. 50 din 14 martie 2013, la fel și regimul sancționator al infracțiunii continuate.

De asemenea, regimul suspendării condiționate prev. de art. 82 și art.83 Codul penal din 1969 este mai favorabil decât cel reglementat de art. 91 și 92 din noul Cod penal, luând în considerare condițiile de aplicare, condițiile revocării suspendării sau instituția reabilitării de drept la expirarea termenului de încercare.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, valoarea redusă a prejudiciului, persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, însă a avut o atitudine oscilantă, și nu a întreprins demersuri pentru acoperirea prejudiciului.

Pentru considerentele expuse mai sus, constatând că există probe de vinovăție, inculpatul L. V. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, prev. de art. 9 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 74 lit. b și c Cod penal, art.76 al. 1 lit. c și al. 3 Cod penal, art. 13 Cod penal, și art.5 noul Cod penal.

În favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b și c Cod penal, respectiv disponibilitatea inculpatului de a repara paguba pricinuita și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa in fata organelor judiciare și comportarea sincera in cursul procesului.

In acest context, văzând și valoarea relativ redusă a prejudiciului, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare este necesară și suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza-II-a, b și c Cod penal în condițiile art. 71 Cod penal, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii.

Având în vedere circumstanțele cauzei, dar și cuantumul pedepsei aplicate instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție, acesta nu va mai săvârși infracțiuni, motiv pentru care instanța în baza art. 82, art. 83 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe un termen de încercare compus din durata pedepsei la care s-a adaugat un interval de 2 ani.

Pedeapsa accesorie se va executa doar în ipoteza revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța a reținut următoarele:

P. adresa nr._/16.05.2012 a D.G.F.P. H. – Activitatea de Inspecție Fiscală (fila 22 dos up), prin nedeclararea operațiunilor intracomunitare și interne susmenționate la organele fiscale, s-a susținut că inculpatul L. V. a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 20.349 lei, din care TVA în sumă de 15.789 lei și accesorii în sumă de 4.560 lei (sumă compusă din 2.824 lei majorări TVA și 1.736 lei penalități), sumă cu care D.G.F.P. H. s-a constituit parte civilă în cauză.

Suma de 20.349 (15.789 lei plus accesorii în sumă de 4560 lei) a fost stabilită prin Raportul de inspecție fiscală nr. 160/11.05.2012 în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr.296/11.05.2012. De menționat că raportul de inspecție fiscală nr. 160/11.05.2012 a fost obținut de expertul contabil de la Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului H. nefiind depus în dosarul de urmărire penală.

Inculpatul nu a achitat nici o sumă din cea stabilită de către organele fiscale.

Așa fiind, în baza art. 19, 25 și 397 Cod procedură penală rap. la art. 1357 cod civil și art. 119 -120 din OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală instanța a obligat pe inculpatul L. V. să plătească părții civile S. R. prin A. București suma de 15.789 lei cu titlu de daune materiale și accesorii calculate conform art. 119 al. 1 și art. 120 al. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Instanța a reținut ca prejudiciu suma de 15.789 lei plus accesorii. Este adevărat că organele fiscale au calculat și suma de 4.560 lei accesorii până la data raportului de inspecție fiscală însă obligarea inculpatului conform art. 119 al. 1 și art. 120 al. 1 din OG nr. 92/2003 acoperă și această sumă.

P. ordonanța procurorului din 6.06.2012, s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului L. V., însă nu au existat dovezi că acest sechestru a fost adus la îndeplinire.

În vederea garantării recuperării prejudiciului, instanța a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din 06.06.2012 dată în dosarul nr.228/P/2012 al Parchetului de pe lângă T. H..

În baza art. 2, art. 4 și art. 6 al. 1 lit. a din O.G. nr. 75/2001, la rămânerea definitivă a sentinței, o copie a dispozitivului se va comunica Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice Timișoara pentru înscrierea în cazierul fiscal.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, la rămânerea definitivă a sentinței, o copie a dispozitivului acesteia se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. H. și inculpatul L. V..

P. de pe lângă T. H. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, a se da o mai mare eficiență disp. art. 74,76, C. pen, urmare a faptului că inculpatul a achitat prejudiciul reținut prin rechizitoriu, rămânând de achitat doar accesoriile la care a fost obligat de către instanța de fond.

În ceea ce privește solicitarea de constatare a prejudiciului ca fiind cel reținut în expertiza și nu cel stabilit de către instanța de fond, se consideră că trebuia avut în vedere actul de sesizare și suma pentru care A. s-a constituit parte civilă în cauză.

Expertul, la stabilirea prejudiciului, a considerat că organul fiscal în mod greșit a avut în vedere calculul prejudiciului raportat la faptul că din data de 27.11.2009 inculpatul ar fi dobândit calitatea de persoană fizică plătitoare de TVA, pentru depășirea plafonului de 34.000 lei cu aproximativ 230 lei. Consideră că și în condițiile în care într-adevăr plafonul a fost depășit, în cauză nu există nici o dovadă cu privire la intenția inculpatului în acest sens, având în vedere valoarea marjei și apreciază că în mod corect prejudiciul este cel pentru care s-a constituit parte civilă și care a fost achitat, fără accesorii, de către inculpat.

În ceea ce privește punctul trei al motivelor de apel, constată că nereținerea disp. art. 12 din Legea 241/2005 nu este o omisiune a instanție, având în vedere că acesta operează de lege ca urmare a prevederilor art. 13 din Legea 241/2005.

P. apărătorii aleși inculpatului apelant L. V. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, a se constata că inculpatul a achitat integral suma la care a fost obligat prin hotărârea instanței de fond, respectiv suma de 15.789 lei cu titlu de daune materiale și accesorii, conform art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG nr. 92/2003. Precizează că în motivarea sentinței se arată în mod clar că accesoriile în valoare de 4560 lei, sunt cuprinse în suma de 15.789 lei.

Se mai solicită aplicarea art. 19 din Legea 255/2013 și având în vedere că întreg prejudiciu a fost achitat și raportat la aceasta consideră că se impune achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Raportat la principiul legii penale mai favorabile, pentru fapta săvârșită de inculpat sunt aplicabile disp. art. 74/1, având în vedere că prejudiciul este sub limita de 50.000 Euro și pe cale de consecință solicită aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

În ceea ce privește latura civilă se solicită ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 06.06.2012, având în vedere că întreg prejudiciu a fost achitat.

C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și inculpatul L. V. sunt fondate și vor fi admise, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate în cursul cercetării penale și a celei judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel, s-a reținut că la data de 14.03.2012, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. H. – Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu față de inculpatul L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, constând în aceea că în perioada 2009 – 2012, în calitate de persoană fizică autorizată, nu a condus evidențele contabile primare și nu a înregistrat în evidențele contabile nici o factură de achiziție a mărfurilor (flori), de la furnizori din Olanda și Ungaria, și nu a declarat operațiunile respective la organele fiscale, pentru calcularea și plata TVA-ului aferent.

De asemenea, a achiziționat în anul 2009 flori și de la . Ghiroda, jud. T. – în sumă de 106,03 lei și . Timișoara, în sumă de 604,04 lei .

În același an a efectuat achiziții de flori de la societăți comerciale din România (. D., I.I. M. Darius Ineu, jud. A. și . Timișoara ) în sumă totală de 1.960,16 lei.

În conformitate cu art. 126 alin. 4 din Legea 571/2003 (rep.) - Codul Fiscal, nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri care nu depășesc pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depășit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro. Din acest punct de vedere, s-a constatat faptul că inculpatul L. V., în calitate de persoană fizică autorizată a depășit încă din anul 2009, valoarea de 10.000 euro și prin urmare, în conformitate cu art. 153¹ din Codul Fiscal, avea obligația să se înregistreze la organele fiscale ca și plătitor de TVA.

De asemenea, s-a constatat și că în anul 2010, efectuând achiziții intracomunitare în valoare de 24.016,13 euro și 158.300 forinți, precum și achiziții interne în valoare de 1960,16 lei, inculpatul L. V. avea aceeași obligație de a se înregistra la organele fiscale ca și plătitor de TVA.

În legătură cu valoarea de pe facturile de achiziție, inculpatul a declarat că acestea conțineau și ambalajele și că valoarea acestora trebuia dedusă de către organele fiscale.

Inculpatul a apreciat că nu avea obligația înregistrării sale ca plătitor de TVA, o astfel de obligație având în ipoteza în care încasările ar fi depășit suma de 35.000 euro.

Inculpatul a precizat că ar fi de acord cu plata prejudiciului în cazul în care se va stabili printr-o expertiză contabilă că acest prejudiciu a fost corect calculat.

Expertul contabil a explicat detaliat modul de aplicare a dispozițiilor art. 153/1 din Codul fiscal, nerespectate de inculpat, a demonstrat că susținerile inculpatului nu sunt întemeiate, că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile legale și că datorează bugetului de stat suma de 15.789 lei plus accesorii.

Astfel, din raportul de expertiză a rezultat următoarele aspecte:

Inculpatul face astfel o confuzie între plafonul de scutire și plafonul de achiziții intracomunitare.

Încadrarea juridică dată faptelor este legală, la fel și legea penală aplicată de către instanța de fond.

P. apelul declarat inculpatul a solicitat aplicarea disp. art. 74/1, având în vedere că prejudiciul este sub limita de 50.000 Euro și pe cale de consecință se impune aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

C. constată că sub acest aspect apelul declarat de inculpat este nefondat, deoarece disp. art. 74/1 au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale, pronunțată anterior epuizării infracționale, astfel încât acesta nu este aplicabil în speță.

Se constată însă că în apel inculpatul a achitat suma de15.789 lei conform chitanțelor . nr._ din 21.01.2015 și TS5 nr._ din 02.02.2015 emise de Trezoreria Hațeg, rămânând totuși de achitat accesoriile la această sumă conform actelor existente la dosarul cauzei, astfel că se va menține dispoziția de obligare a inculpatului la plata de accesorii calculate conform art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculate până la data plății debitului conform chitanțelor menționate.

La fel, având în vedere această obligație se impune și menținerea sechestrului asigurător, până la stingerea completă a datoriei.

Cu toate acestea, având în vedere faptul că inculpatul a achitat prejudiciul efectiv, C. apreciază că în cauză se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului, astfel că având în vedere și cele reținute de către instanța de fond, se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/205 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. 1969, art. 74 lit. b și c, art. 76 alin. 1 lit. c și alin 3 C. pen. 1969, art. 13 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. actual, de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.

Se va reduce durata termenului de încercare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii, de la 3 ani la 2 ani și 6 luni.

Se va înlătura din conținutul pedepselor accesorii aplicate pedeapsa prev. de art. 64 alin. 1it. c C. pen. 1969.

Față de cele expuse, C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite ca fondate – în limitele arătate, apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și inculpatul L. V..

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă T. H. și inculpatul L. V. împotriva sentinței penale nr. 374/15.10.2014 pronunțată de T. H. în dosar nr._ și în consecință:

Desființează sentința penală atacată sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, a duratei termenului de încercare, a conținutului pedepselor accesorii precum și a laturii civile și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea 241/205 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. 1969, art. 74 lit. b și c, art. 76 alin. 1 lit. c și alin 3 C. pen. 1969, art. 13 C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. actual, de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.

Reduce durata termenului de încercare pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii, de la 3 ani la 2 ani și 6 luni.

Înlătură din conținutul pedepselor accesorii aplicate pedeapsa prev. de art. 64 alin. 1it. c C. pen. 1969.

Constată că inculpatul a achitat părții civile intimate S. R. prin A. București daunele materiale, reprezentând TVA, în sumă de 15.789 lei conform chitanțelor . nr._ din 21.01.2015 și TS5 nr._ din 02.02.2015 emise de Trezoreria Hațeg.

Menține dispoziția de obligare a inculpatului la plata de accesorii calculate conform art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, calculate până la data plății debitului conform chitanțelor menționate.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 04.03.2015.

Președinte Judecător

D. G. A. G. M.

Grefier

L. B.

Red DG/13.03.2015

Tehn LB/13.03.2015/2 exp.

Jud fond T. C. M.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 248/2015. Curtea... →

Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 244/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 244/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA