Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 2/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 2/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol judecarea contestației la executare formulată de persoana condamnată B. M. R. împotriva sentinței penale nr. 2104/18.11.2014 pronunțată de J. D. în dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă persoana condamnată B. M. R. aflată în stare de detenție în P. B. M., asistată de domnul avocat C. G., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat C. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Persoana condamnată B. M. R. întrebat fiind, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Instanța solicită părților să precizeze dacă au cereri de formulat sau excepții de invocat.
Domnul avocat C. G., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat C. G. pentru persoana condamnată B. M. R., solicită admiterea contestației și arată că prin cererea formulată, condamnatul solicită recunoașterea a două hotărâri străine pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia și deducerea perioadei executate în această țară.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția privind competenței materiale a Curții de A. A. I. susținând că dispozițiile din Legea nr. 302/2004 invocate de instanța de fond, nu sunt incidente în cauză și consideră că soluționarea cauzei este de competența judecătoriei D., care este instanță de executare.
În această situație se naște un conflict negativ de competență, motiv pentru care apreciază că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a se pronunța pe acest conflict și pentru a desemna instanța competentă să soluționeze cauza.
Arată că articolele din Legea 302/2004 invocate de judecătorul instanței de fond se referă la cooperare între state atunci când statul solicitant care a pronunțat o hotărâre de condamnare solicită Statului Român recunoașterea unei hotărâri, fie în cazul unui transfer de persoane condamnate ori în situația în care persoana condamnată se află în statul de condamnare. Mai arată că în sentința instanței de fond se face referire la Deciziile Cadru care sunt instrumentele aplicabile între relațiile dintre Statul Român și statele membre UE și la o convenție privind transferul în ceea ce privește statele terțe. Apreciază că în cererile de contopire, întră în discuție recunoașterea unor hotărâri străine doar pentru a se dispune asupra unei cereri de contopire și ar trebui avută în vedere competența în funcție de fapte, respectiv competența materială și de locul de deținere dacă este cazul, ori de domiciliul persoanei condamnate.
Pentru toate aceste motive apreciază că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța solicită apărătorului desemnat din oficiu, să formuleze concluzii cu privire la excepția invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Domnul avocat C. G., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat C. G. pentru persoana condamnată B. M. R., apreciază că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât instanța de fond în mod corect a dispus declinarea cauzei spre competeță soluționare în favoarea Curții de A. A. I.
Persoana condamnată B. M. R., având ultimul cuvânt solicită să i se deducă din pedeapsă perioada executată în străinătate.
C. DE A.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr. dosar_, contestatorul B. M. R. a contestat formele de executare inițiate în baza sentinței penale nr. 107/2013 pronunțată de J. F. în dosarul nr._, solicitând deducerea din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află, a perioadei de timp în care s-a aflat în detenție în Belgia.
Prin sentința penală nr. 210/28.01.2014, J. D. a respins cererea petentului,cu motivarea că în cauză nu există dovezi privind perioada executată în străinătate.
Împotriva acestei sentințe, petentul condamnat B. M. R. a formulat contestație ce a fost admisă prin decizia penală nr. 217/C/27.03.2014 și, în consecință, a fost desființată integral sentința penală atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanței.
În urma casării cu trimitere, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei D. la data de 22 mai 2014, sub nr._ 2014*
J. D. prin sentința penală nr.2/2015 în temeiul art. 47 alin. 2 Cod art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 140 ind. 1 și art. 142 alin. 2 din Legea nr.302/2004 a declinat competența de soluționare a cererii de contopire pedepse și recunoaștere hotărâre străină formulată de condamnatul B. M. R., fiul lui M. și T., născut la data de 05.04.1982, deținut în P. B. M., în favoarea Curții de A. A. I..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin cererea introductivă de instanță, persoana condamnată tinde la recunoașterea hotărârilor judecătorești de condamnare emise de autoritățile judiciare din Belgia, contopirea pedepsei în a cărei executare se află cu pedepsele aplicate pentru fapte comise pe teritoriul Belgiei și deducerea perioadelor de timp executate, inclusiv a celor executate în afara României.
Recunoașterea hotărârilor penale străine este reglementată de Legea nr. 302/2004. Această lege a fost modificată substanțial prin Legea nr. 300/2013, iar forma modificată a Legii nr. 302/2004 este aplicabilă din data de 01.02.2014, conform art. IV din Lg nr. 300/2013.
Cu privire la cererea de recunoaștere a hotărârilor penale străine, instanța de fond apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 conform căruia atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată iar atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere.
În continuare instanța de fond reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 140 ind. 1 din Legea nr. 302/2004- întrucât condamnatul B. M. R. se află încarcerat în P. B. M. în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, aflându-se în executarea mandatului nr. 151/23.07.2013 emis în baza sentinței penale nr.107/2013 pronunțată de J. F., iar dispozițiile legale vizează recunoașterea – pe cale principală sau incidentală – a hotărârilor judecătorești străine în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, și nu cele care sunt în executarea în regim de detenție, astfel cum este cazul de față.
C. de apel analizându-și competența materială raportat la dispozițiile legale incidente în cauză reține următoarele:
Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, modificată, reglementează procedura de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârilor penale și a actelor judiciare străine.
Potrivit art. 140/1din lege (2) recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare
Potrivit acestor dispoziții legale recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către procuror în faza de urmărire penală și de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte.
C. a reținut că într-adevăr,în conformitate cu dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 „Atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată” însă aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză,întrucât titularul cererii de recunoaștere a hotărârii străine nu este statul emitent ci persoana condamnată ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.140/1din Legea nr.302/2004, astfel cum a fost modificată și completată ulterior.
Se reține că din interpretarea dispozițiilor legale menționate anterior, rezultă că recunoașterea hotărârilor penale pronunțate de instanțele judecătorești din străinătate se face în principal, pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, situație în care competența materială aparține instanței de judecată sesizată de către condamnat, dar că, în egală măsură, această operațiune juridică poate avea loc și pe cale principală, caz în care competentă este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul.
Întrucât obiectul principal al cererii formulate de condamnat îl reprezintă contopirea celor două pedepse, recunoașterea hotărârii pronunțate de instanța judecătorească din Belgia fiind o cerere incidentală, solicitată în vederea producerii altor efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, competența de soluționare a cauzei este reglementată de prevederile art. 1401 alin. 2 din Legea 302/2004 republicată, și aparține instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 9/2010 pronunțată într-un recurs în interesul legii când a statuat că în cadrul unui proces penal în curs, recunoașterea hotărârii judecătorești poate fi realizată și pe cale incidentală, de instanța fața căreia cauza este pendinte, fără nicio distincție cu privire la obiectul cauzei supuse examinării, recunoașterea hotărârii străine, pe cale incidentală, putându-se face și în faza de punere în executare a hotărârilor penale definitive.
De asemenea instanța supremă în soluționarea unui conflict de competență ivit între Judecătoriei C. și C. de A. C. prin încheierea nr. 449 /13 mai 2014 pronunțată în dosar nr. _ a stabilit competența de soluționare a cererii de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și contopirea pedepselor în favoarea Judecătoriei C..
În prezenta cauză cum J. D. este instanță de executare, în raport de condamnarea inculpatului T.N. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. nr.107/2013 a Judecătoriei F., fiind totodată competent din punct de vedere teritorial, câtă vreme condamnatul este deținut la P. B. M., județul Hunedoara, rezultă că declinarea competenței în favoarea Curții de A. Alaba-I. este lipsită de temei legal. Pentru considerentele expuse, C., constatând existența conflictului negativ de competență, în temeiul disp. art.50 din Codul de procedură penală va declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul B. M.-R. în favoarea Judecătoriei D..
În baza art.51 C.pr.pen. constată ivit conflictul negativ de competență și va înainta cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.50 C.pr.pen. rap. La art. 140/1 din Legea 302/2004 declină competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul B. M.-R. în favoarea Judecătoriei D..
În baza art.51 C.pr.pen. constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2015.
Președinte, Grefier,
E. B. D. M.
Red./tehn./EB
2ex./14.01.2015
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
