Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 163/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA NR. 163/2015
Ședința publică din data de 03 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. M. M.
Grefier: R. A.
D.- Serviciul T. A. I. a fost reprezentat prin:
Procuror: I. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul B. T. R. împotriva încheierii penale din 28.10.2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator B. T. R., aflat în stare de arest, lipsă fiind apărătorul ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul contestator B. T. R., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat R. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar împuternicirea avocațială (fila 10).
Inculpatul contestator B. T. R., întrebat fiind, arată că nu dorește să dea declarație și își va exprima punctul de vedere în cadrul ultimului cuvânt.
Avocatul inculpatului arată că dacă se va înlocui măsura arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu vrea să precizeze adresa unde poate fi luată, anume S., Șoseaua A. I., nr. 67, ., jud. S., cod._, însă nu este proprietarul imobilului.
Instanța precizează că dacă se solicită stabilirea domiciliului în alt loc decât cel unde are proprietatea, se impune existența unui acord al proprietarului, luat în fața notarului sau instanței.
Avocatul inculpatului arată că nu știe dacă proprietara poate veni acum în fața instanței, dar a fost în sala de judecată și la instanța de fond, însă până la închiderea ședinței va trimite prin fax acordul.
Instanța stabilește ora de pronunțare pentru ora 14, iar avocatul inculpatului își asumă obligația comunicării pe fax a declarației notariale.
Constatând că nu sunt alte cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocatul inculpatului solicită, văzând dispozițiile art. 206 alin. 7 C.pr.pen., admiterea contestației formulate și pe care le consecință, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, să se dispună înlocuirea acesteia cu cea a arestului la domiciliu, fiind o măsură suficientă în acest moment procesual pentru aducerea la îndeplinire a scopului măsurilor preventive.
Apreciază că două direcții a analizat și în fața instanței de fond.
A arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, ulterior la prelungire și mai apoi la menținere, la acest moment procesual, având în vedere și scopul măsurilor preventive, ar fi încetat, raportat la faptul că au fost audiați majoritatea martorilor. Arată că de la momentul de la care s-au petrecut pretinsele fapte nu a încercat să ia legătura cu nici un martor, lucru confirmat de fiecare dintre cei 5 martori. Consideră că motivarea instanței care face trimitere la faptul că urmează să fie audiați alți doi martori și un investigatorul sub acoperire, probă solicitată de altfel în apărare, nu reflectă o realitate, care a fost dovedită faptic.
Mai arată că inculpatul este în stare de arest preventiv din 5 aprilie 2015, perioadă foarte lungă de timp și apreciază că a fost depășit termenul rezonabil, indicat de Curtea Europeană de Justiție în cauze similare, mai ales că nu se discută de un dosar cu un grup de crimă organizată în care nu se poate face urmărirea penală sau, în speță, judecata față de acest inculpat datorită complexității cauzei. Menționează că în alte situații similare, după o lună și jumătate – două luni și jumătate se înlocuiesc măsurile de arest preventiv, în cauze în care pericolul social pentru lăsarea în libertate a inculpaților este mult mai mare față de ceea ce reprezintă inculpatul B. pentru societate.
Solicită înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, care din punctul de vedere al reglementării legale prevăzută de art. 218 și urm. din C.pr.pen. nu diferă foarte mult față de măsura arestării preventive, ci doar locul detenției s-a schimbat, modalitatea în care inculpatul nu poate în continuare să interfereze cu procedurile judiciare desfășurate împotriva sa, fiind foarte ușor de respectat prin condițiile care vor fi impuse, în măsura în care se va dispune înlocuirea.
Arată că a formulat și separat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu pe considerentele expuse, însă instanța de fond a respins-o, în condițiile în care a dispus menținerea măsurii, astfel că din acest punct de vedere și susținerea se referă la înlocuirea măsurii.
Reprezentantul D.- Serviciul T. A. I. solicită respingerea contestația formulată ca nefondată pentru motivele invocate în susținerea acesteia. Apreciază că instanța de fond a evaluat cazurile și condițiile prevăzute de lege și a decis că se impune menținerea arestului preventiv prin prisma criteriilor avute în vedere și de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la antecedentele penale ale inculpatului, conduita acestuia, gravitatea faptelor pentru care este trimis în judecată, parcurgându-se o mare parte din etapele procesuale în ceea ce privește soluționarea cauzei cu care instanța a fost sesizată.
Apreciază că temeiurile avute în vedere și reținute în considerentele încheierii atacate sunt temeinice și legale, se raportează și se regăsesc în dispozițiile legii, care reglementează condițiile în care se impune menținerea unei măsuri preventive.
Inculpatul B. T. R., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu avocatul, este de mult timp în arest, lasă soluționarea cererii la aprecierea instanței și va respecta obligațiile ce vor fi impuse.
CURTEA DE APEL,
I. Constată că prin încheierea penală din data de 28 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 15 a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, formulată de inculpatul B. T. R., prin apărător ales.
În baza art. 362 alin.2 C.pr.pen. raportat la art. 208 alin.2, 4 C.pr.pen. a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul B. T. R., fiul lui natural și E. C., născut la data de 22 iulie 1975 în mun. S., domiciliat în mun. S., .. 21, jud. S., cetățean român, necăsătorit, studii superioare, fără ocupație, cu antecedente penale, CNP_, în prezent aflat în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă A. (mandat de arestare preventivă nr. 18/UP/06.04.2015 emis de Tribunalul S. în dosarul nr._ ).
În baza art.275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării arestării preventive a inculpatului B. T. R. a fost cel prevăzut de art.223 alin.2 C.pr.pen., în sensul că a existat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar gravitatea faptei și circumstanțele comiterii acesteia au impus privarea de libertate, pentru înlăturarea unei stări de pericol și pentru ordinea publică, unde faptele acestuia au avut un ecou social deosebit.
Conform jurisprudenței C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură excepțională, astfel încât luarea și menținerea acesteia trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. Ea este și în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și este necesară pentru a preveni riscul săvârșirii unor noi infracțiuni (cauza Matznetter c/a Austriei), o eventuală punere în libertate a inculpatului putând tulbura în mod real opinia publică, față de natura și modalitatea de comitere a faptelor, luarea unei măsuri mai puțin restrictive nefiind de natură a proteja societatea.
Instanța a considerat că privarea de libertate a inculpatului este necesară și în continuare raportat și la faptul că din materialul probator administrat până în acest moment în speță, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, a rezultat existența unor indicii temeinice din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit o faptă incriminată de legea penală și care este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, avându-se în vedere natura și gravitatea faptei imputate, circumstanțele concrete bănuite de săvârșire a acesteia, de scopul pretins a fi fost urmărit, de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află și în stare de recidivă postcondamnatorie
S-a mai avut în vedere și faptul că inculpatul B. T. R. prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, numărul mare de fapte, natura și modalitatea în care se presupune că au fost comise.
Tribunalul a considerat că și la acel moment au subzistat temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și ele nu s-au modificat și nici nu au încetat, sens în care s-a impus menținerea acestei măsuri pentru a se asigura o bună desfășurare și în continuare a procesului penal, având în vedere faptul că în speță a început cercetarea judecătorească, au fost audiați o aparte din martori, urmând a fi administrate și celelalte probe,
Raportat la toate cele expuse anterior, Tribunalul a considerat că în speță au fost incidente și în continuare dispozițiile art. 223 alin.2 C.p.p. și a fost necesar a fi menținută măsura arestării preventive luată față de inculpat, având în vedere și necesitatea evitării oricărui risc pentru influențarea administrării probatoriului în cauză, pentru buna desfășurare a procesului penal sau posibila sustragere a inculpatului de la judecată.
Având în vedere cele expuse anterior s-a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
II. Împotriva acestei încheieri a declarat contestație în termenul prevăzut de lege ( art. 206 C.pr.pen.) inculpatul B. T. R., care solicită revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu cea a arestului la domiciliu. Apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, inculpatul se consideră nevinovat, a trecut o perioadă rezonabilă de timp de când acesta se află în arest preventiv, perioadă în care nu au fost identificate aspecte concrete cu privire la un eventual pericol social.
Susține prin apărător desemnat din oficiu că nu există nici un risc rezonabil de influențare din partea acestuia a procedurilor de desfășurare în viitor a acestui proces, de influențare a martorilor sau a probelor și nici riscul de săvârșire de noi infracțiuni.
III. Examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea acesteia constată contestația nefondată, potrivit art.206 C. pr. pen cu referire la art.348 C. pr. pen.
1. Din punct de vedere al măsurilor preventive și a actelor procesuale efectuate în cauză până la acest moment procesual se rețin următoarele:
Prin încheierea penală nr. 8/CC/06.04.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului contestator, măsură ulterior prelungită ( în faza urmăririi penale ) și menținută de către instanța de judecată în fiecare dintre etapele procesuale parcurse până în acest moment pentru argumente care au fost analizate și de instanța de control judiciar.
Inculpatul a fost trimis în judecată sub acuzația comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, în forma continuată, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. și art. 41 C.pen.
2. Din perspectiva circumstanțelor legale impuse de dispozițiile art. art. 242 alin. 1 și 2 C.pr.pen. ,,măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală” Curtea apreciază ca întemeiată soluția adoptată de judecător față de inculpatul-contestator B. T. R. deoarece la acest moment procesual și raportat la faza în care se află procedura judiciară nu sunt îndeplinite condițiile obiective care să justifice aprecierea faptului că ar fi „încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii”.
Circumstanțele individuale ale inculpatul-contestator B. T. R. sunt analizate în raport de condițiile impuse de legiuitor pentru stabilirea îndeplinirii condițiilor și analizării oportunității revocării și/înlocuirii măsurii preventive astfel cum sunt reglementate de dispozițiile legale anterior invocate coroborat cu prevederile art. 202 C.pr.pen.și 223 C.pr.pen. Din această perspectivă legiuitorul a stabilit că măsura arestului preventiv poate fi dispusă dacă există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și există una din situațiile prev. la lit.a-d ale art. 223 alin 1 C.pr.pen., precum și în situația în care din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că a fost săvârșit vreuna dintre infracțiunile grave menționate de alin. 2 ale aceluiași articol. Conform prevederilor legale măsurile preventive dispuse în cauză trebuie analizate și din punct de vedere al necesității asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Cu titlu excepțional, nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.
De asemenea, orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
3. Curtea analizează cererile inculpatul-contestator B. T. R. din perspectiva stării de pericol pentru ordinea publică
În contextul în care inculpatul-contestator B. T. R. a fost trimis în judecată sub acuzația săvârșirii unor infracțiuni grave (trafic de droguri de mare risc, în forma continuată, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin.1 C.pen. și art. 41 C.pen.), constatând că există probe din care rezulta suspiciunea rezonabilă că a săvârșit faptele pentru care a fost trimiși în judecată, că rolul său în ansamblul relațional reținut în rechizitoriul D. este unul esențial raportat la actele materiale și tipologia faptelor imputate, Curtea apreciază că există pericolul social al sustragerii din procedurile judiciare pendinte pe rolul autorităților române iar persoana prezentată trebuie să rămână sub incidența mandatului de arestare emis în această cauză. Articolul 5 alineatul (1) punctul c) din Convenție, care permite detenția unei persoane daca aceasta a fost arestată sau dacă a fost reținută în vederea aducerii sale în fata unei autorități judiciare competente, atunci când exista „ motive verosimile ” de a se bănui ca a săvârșit o infracțiune, sau când exista „ motive temeinice” ale necesității de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Pericolul concret pe care-l reprezintă pentru siguranța publică lăsarea inculpatul-contestator B. T. R. în libertate sau aplicând o măsură preventivă mai puțin restrictivă decât cea adoptată până la acest moment, chiar sub incidența condițiilor restrictive aferente arestului la domiciliu este evidențiat de periclitarea securității publice a membrilor societății în general raportat la natura faptelor imputate și specificitatea acestora, precum și tulburarea ordinii din comunitate determinată de anchetarea acestuia în cadrul unei alte măsuri preventive în circumstanțele în care se găsește cauza în acest stadiu procesual, al derulării cercetărilor judecătorești și audierii martorilor acuzării.
Din perspectiva condițiilor impuse de textul art. 223 C.pr.pen. Curtea relevă incidența alin 1 lit.a C.pr.pen. dar și a alin.2 al aceluiași temei invocat în raport de natura infracțiunilor și limitele de pedeapsă pentru aceste fapte.
Mediul din care inculpatul-contestator B. T. R. provine relevat în conținutul actelor de urmărire penală, gravitatea faptei în raport de vârsta persoanelor care au intrat în posesia substanțelor furnizate de acuzat sunt argumente suplimentare în sensul că starea de pericol pentru ordinea publică poate fi înlăturată la acest moment doar prin privarea de libertate.
4. Proporționalitatea și necesitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului pentru buna desfășurare a anchetei judiciare
Măsura arestării preventive a inculpatul-contestator B. T. R. este până în acest moment procesual proporțională cu gravitatea acuzațiilor și este necesară pentru buna desfășurare a procedurilor judiciare, existând temeri justificate că s-ar putea încerca influențarea acestora martorilor.
5. Pericolul de repetare al faptelor
Gravitatea unei inculpări poate să conducă autoritățile judiciare să plaseze și să lase suspectul în detenție provizorie pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracțiuni. Mai este nevoie, în plus, față de alte condiții, ca circumstanțele cauzei și mai ales antecedentele și personalitatea celui acuzat să facă plauzibil pericolul și adecvată măsura (cauza Clooth c.Belgiei - 12 nov.1991). Actele dosarului reliefează un asemenea pericol prin specificitatea modului de operare, reliefat în conținutul rechizitoriului și care se desprinde din analiza declarațiilor administrate în faza urmăririi penale.
CEDO învederează că în ceea ce privește teama de recidivă, referirea la antecedente nu poate fi suficientă pentru a justifica refuzul de punere în libertate. (cauza Richet c.Franței - 13.02.2001) dar repetabilitatea operațiilor cu caracter ilicit este un argument suficient în acest moment pentru a respinge argumentele inculpatului pentru a justifica admiterea cererii de revocare și / înlocuire a măsurilor preventive cu măsuri mai puțin restrictive.
Din perspectiva caracterului repetabil al actelor materiale, al perioadei de timp în care acestea s-au efectuat, ce rezultă din probele administrate până la acest moment procesual, se poate conchide faptul că acest pericol este de actualitate în ipoteza în care s-ar opta pentru o altă măsură preventivă.
Curtea reține faptul că în încheierea contestată toate aceste elemente factuale au fost analizate de judecător și s-a justificat într-o măsură suficientă și elocventă soluția adoptată.
IV. În raport de aceste argumente și de dispozițiile art. 206 C.pr.pen. raportat la art. 348 C.pr.pen. Curtea va respinge contestația formulată de inculpatul B. T. R. împotriva încheierii penale din 28.10.2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul-contestator B. T. R. să achite statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul B. T. R. împotriva încheierii penale din 28.10.2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă inculpatul-contestator B. T. R. să achite statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11. 2015.
Președinte,Grefier,
C. M. ManRamona A.
Red./Tehn. MCM/RA
2ex./ 10.11.2015
Jud.c.p.fond: C. B.
| ← Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului. Art.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 4/2015.... → |
|---|
