Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 4/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 4/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. M.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol contestația formulate de persoana condamnată G. G. împotriva sentinței penale nr.628/02.12.2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă persoana condamnată G. G., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, domnul avocat B. F. și apărătorul ales, domnul avocat G. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, conform dispozițiilor art. 91 alin.4 C.pr.pen ia act de încetarea mandatului domnului avocat B. F. privind asistența juridică obligatorie a inculpatului G. G. față de prezentarea apărătorului ales, domnul avocat G. O., și va face aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiției cu UNBR.
Domnul avocat G. O., apărătorul ales pentru persoana condamnată G. G., depune la dosar, motivele în scris ale contestației.
Întrebată fiind, persoana condamnată G. G., arată că vorbește și cunoaște limba română și nu are nevoie de interpret de limbă italiană și dorește să dea declarație.
Se procedează la audierea persoanei condamnate G. G. în condițiile prev. de art.107 și urm. C.pr.pen., declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, atașat separat la dosarul cauzei.
Instanța constată că pe cale incidentală, în contestația formulată se solicită recunoașterea unei sentințe penale în care i s-a aplicat contestatorului pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare în statul italian, potrivit Legii nr.302/2004, prin care se solicită reducerea pedepsei pe care o are de executat în România.
Domnul avocat G. O., apărătorul ales pentru persoana condamnată G. G., depune la dosar, motivele în scris ale contestației. La interpelarea instanței arată că nu a depus sentința penală, deoarece aceasta este scrisă cu pixul în limba italiană.
Instanța constată că înscrisurile aflate la filele 81-92 în dosarul instanței de fond reprezintă conținutul sentinței penale a cărei recunoaștere pe cale incidentală se solicită de către apărătorul ales, în conținutul cererii formulate.
Domnul avocat G. O., apărătorul ales pentru persoana condamnată G. G., întrebat fiind, arată că nu are traducerea integrală a acestei sentințe, decât formularistica scrisă pe calculator, deoarece scrisul este ilizibil și nu poate fi tradus.
Solicită să se efectueze o adresă Tribunalului din R., având în vedere că se contestă conținutul sentinței. Arată că a depus la dosar mai multe înscrisuri în care se face referire la acea sentință. Mai arată că sentința, în partea introductivă face referire la acele infracțiuni și prin actele depuse dorește să facă dovada cauzelor care determină recunoașterea pe cale incidentală. Invocă practica Curții de A. alba I. (filele 38-39).
Depune la dosar un set de înscrisuri conținând legislație juridică italiană.
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Domnul avocat G. O., apărătorul ales pentru persoana condamnată G. G., solicită ca instanța să efectueze o adresă la T. din R. la Biroul de executări penale prin care să solicite să precizeze dacă pedeapsa a fost contopită cu alte sentințe. Arată că toți inculpații din Italia au beneficiat de grațiere. La interpelarea instanței arată că Decretul de grațiere din 31.07.2007 a fost avut în vedere dar apreciază că această sentință nu a fost contopită în Italia iar mandatul de executare se referă la beneficiile pe care le-a avut acel decret de grațiere.
Instanța solicită părților să formuleze concluzii cu privire la cererea formulată de domnul avocat G. O..
Reprezentantul Ministerului Public, arată că sunt prea multe chestiuni nelămurite de către instanța de fond. Arată că pedeapsa de 1 an și două luni aplicată contestatorului, a cărei deducere se solicită a fost aplicată pentru fapte săvârșite în Italia. Apreciază că instanța de fond trebuia să obțină pe cale oficială și să aibă la dosar hotărârea de condamnare la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, tradusă, in extenso, a hotărârilor de contopire a tuturor pedepselor care s-au pronunțat față de condamnat în Italia și care trebuiau avute în vedere la recunoaștere, deoarece dacă s-ar deduce doar o sentință care ulterior a fost contopită în Italia, rezultă o deducere parțială.
Apreciază că se impune casarea hotărârii cu trimitere la instanța de fond pentru lămurirea acestor chestiuni, inclusiv a celor invocate la acest termen. Consideră că trebuie să existe o situație clară a inculpatului atât în Italia cât și în România și aceasta trebuie să existe cert în dosar. apreciază că trebuie lămurită cererea de transfer inițiată de către condamnat în vederea executării pedepsei. Arată că aceste cereri există la nivel de Minister, demersurile erau făcute, din actele depuse rezulta că restul de pedeapsă de 2 ani câteva luni rămase de executat urma să le execute atunci când va fi predat. Apreciază că instanța de fond cu prea multă ușurință a respins cererea de contestație la executare. Solicită desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Domnul avocat G. O., apărătorul ales pentru persoana condamnată G. G., achiesează la concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public.
Persoana condamnată G. G., având ultimul cuvânt, arată că el personal a cerut extrădarea dorind să execute pedeapsa în Italia. Mai arată că a solicitat Tribunalului din R. de două ori sentința, dar aceasta i-a fost comunicată doar în forma existentă la dosar, aceasta fiind indescifrabilă. Solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și deducerea perioadei executate în Italia de 1 an și 2 luni, fără aplicarea unui spor.
C. DE A.
Asupra contestației de față
I. Constată că prin sentința penală nr..628/02.12.2014 pronunțată de T. A. a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul G. G. fiul lui Bruno și Marra A. C., n. la 08.01.1975 în R., cetățean italian, deținut în P. A..
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 109/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.543/A/2014 a Curții de A. A. I., a fost condamnat contestatorul la pedeapsa de 9,6 ani închisoare (urmare contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 468/2009 a Tribunalului A.)- filele 31-69 de la dosar.
Conform adresei comunicate instanței de judecată de către P. A. ( fila 78) condamnatul se află încarcerat în P. A., în executarea pedepsei de 9,6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 109/2014 a Judecătoriei Alba Iulia, conform mandatului de executare nr. 143/2014.
Din înscrisul aflat la fila 110 din dosar, reprezentând traducerea autorizată din limba italiană a mandatului de executare a pedepselor concurente pe numele persoanei condamnate, emis de P. de pe lângă T. din R., rezultă următoarele:
Pe numele persoanei G. G., există următoarele măsuri de condamnare:
1.Sentința din 16.03.2005 a Tribunalului din R., definitivă la data de 07.12.2005.
Pedeapsa principală 1 an închisoare și 200,00 Euro amendă.
2.Cumulare de pedepse din 16.12.2005- P. General din R., cuprinzând:
-sentința din 10.05.1995;
-sentința din 12.10.1992;
-sentința din 14.01.1994;
-sentința din 20.05.1996;
-sentința din 16.01.1996;
-sentința din 10.12.2002;
-sentința din 10.05.2000;
-sentința din 09.05.2003;
-sentința din 14.10.2004.
Pedeapsa principală: -5 ani, 2 luni, 22 zile închisoare și 3.372,21 EUR amendă.
Din această pedeapsă s-a executat perioada de 2,2 ani în intervalul 28.07._06.
3. Sentința din 22.09.1999 a Judecătoriei R. – pedeapsa principală de 2,2 ani închisoare și 774,68 euro amendă.
4. Sentința din 20.01.2005 a Tribunalului R. – pedeapsa principală 6 luni închisoare.
5. Sentința din 21.10.2008 a Tribunalului din R. – pedeapsa principală de 1,2 ani închisoare.
Această pedeapsă a fost executată în perioada 23.11._09.
Cumularea pedepselor rezultă a fi de:
Pedeapsa principală:
-închisoare 10 ani și 22 zile.
-amendă de 4.344,89 EUR.
Pedepse accesorii:
-interzicerea exercitării funcțiilor publice pe o perioadă de 5 ani.
Din pedeapsa principală s-a dedus perioada de detenție executată, respectiv pedeapsa de 3,4 ani, beneficiile de amnistie - 3 ani închisoare; amendă 4.340,00 EUR și s-au luat în considerare zilele de liberare anticipată: 270 zile.
După aceste deduceri, pedeapsa totală rămasă de executat în sarcina condamnatului este de 2 ani, 11 luni și 25 zile închisoare.
Prin urmare, așa cum rezultă din acest înscris, pedeapsa de 1,2 ani închisoare aplicată prin sentința din 21.10.2008 a Tribunalului din R., la care face referire condamnatul și cu privire la care solicită recunoașterea, contopirea cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 109/2014 a Judecătoriei Alba Iulia și deducerea acesteia, ca perioadă executată, a fost cumulată de statul italian, cu toate celelalte pedepse ce i-au fost aplicate, în pedeapsa principală de 10 ani și 22 zile închisoare.
Din această pedeapsă i-a fost dedusă perioada executată în regim de detenție, 3,4 ani închisoare, respectiv 1,2 ani închisoare aplicate prin sentința din 21.10.2008 a Tribunalului din R. și executată în perioada 23.11._09 și 2,2 ani închisoare, executată în perioada 28.07._06 ( total 3,4 ani).
Practic condamnatul are în prezent de executat în Italia pedeapsa de 2 ani, 11 luni și 25 zile închisoare, pedeapsă la care s-a ajuns, după ce au fost scăzute din pedeapsa de 10 ani și 22 zile, perioadele executate și mai sus amintite și zilele de liberare anticipată( deci inclusiv pedeapsa de 1,2 ani închisoare, care face obiectul prezentei cauze).
Deci, condamnarea în sine de 1,2 ani închisoare nu mai există, întrucât a fost cumulată cu celelalte condamnări și în final a fost dedusă, ca fiind executată.
Ori, în aceste împrejurări solicitarea condamnatului de a i se contopi această pedeapsă și cu pedepsele din România și a i se deduce din pedeapsa rezultantă alături de perioadele executate în România, este complet neîntemeiată.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 598 Cod procedură penală, T. a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul G. G..
Instanța a făcut aplicarea art. 275 alin. 2 Cod procedură penală prin prisma căreia va obliga condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termenul prevăzut de art.597 alin.7 Cod procedură penală persoana condamnată G. G. care invocă greșita nerecunoaștere pe cale incidentală a hotărârii de condamnare pronunțată de statul italian în legătură cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare, executată de contestator în Italia și care, pe cale de consecință, se impunea a fi dedusă din pedeapsa rezultantă de 9 ani și 6 luni închisoare aplicată de autoritățile judiciare române.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor contestației și a aspectelor invocate de către reprezentanta parchetului în dezbaterea cauzei din perspectiva dispozițiilor art.4251 Cod procedură penală și art. 597 și urm. Cod procedură penală cu referire la prevederile Legii nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constată următoarele:
Contestatorul a solicitat pe calea unei contestații la executare deducerea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare ce i-a fost aplicată de către T. din R. din perioada ce o are de executat în România efect al condamnării definitive la pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni închisoare aplicată de autoritățile judiciare române.
Din modul de formulare și expunere a situației ce intră în conținutul motivării, C. constată că, în speță, contestatorul solicită recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri judecătorești străine, ce trebuie analizată din perspectiva Legii speciale nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Acest aspect rezidă și din solicitarea pe care contestatorul o adresează instanței de fond în conținutul motivării contestației (fila 3 dosar fond) în sensul ca tribunalul să efectueze o adresă pentru comunicarea sentinței la care se face referire.
Din documentele aflate la dosarul instanței de fond rezultă împrejurarea că, contestatorul a avut pe rolul autorităților judiciare italiene afaceri judiciare soluționate, conform mandatului de executare a pedepselor concurente emis de P. de pe lângă tribunalul din R. (depus la filele 108-109 în limba italiană și la filele 110-115 în limba română) dar are de executat în România o pedeapsă în conexiune cu care dorește ca perioada la care face referire (de 1 an și două luni închisoare) să-i fie dedusă.
Contestatorul a formulat o cerere similară în dosarul penal nr._ al Curții de A. A. I. judecătorii care au analizat solicitarea din perspectiva Legii nr.302/2004 și a înscrisului depus de către contestator la acel moment („adresă a Parchetului General de pe lângă C. de A. din R. – Italia din care rezultă că în privința inculpatului s-a pronunțat sentința penală din 21.10.2008 a Tribunalului din R., Italia, privind unificarea unor pedepse concurente, se pare pe teritoriul Statului italian menționându-se o perioadă de arest preventiv executată din 23.11.2007 până la 22.01.2009. În aceeași adresă se menționează faptul că la predarea inculpatului către autoritățile italiene, parchetul va putea cuantifica pedeapsa rămasă pe care inculpatul va trebui să o execute în baza sentinței penale anterioare de condamnare din România.”) cu referire la fila 994 din dosarul de fond indicat anterior (fila 68/verso, dosar fond contestație). Cu referire la aceeași situație judecătorii din apel în dosarul_ au stabilit că respectivul înscris nu constituie o hotărâre judecătorească străină de condamnare care să poată face obiectul recunoașterii incidentale în baza procedurii prevăzute de legea nr.302/2004, republicată, și nu este, astfel, apt să producă efectele unei deduceri de pedeapsă sau perioadă executată. Se arată în conținutul aceleiași motivări, că „autoritățile italiene s-au obligat ca la predarea inculpatului în Italia să procedeze la o nouă contopire de pedepse, ținând seama și de condamnările inculpatului din România, cu posibilitatea deducerii perioadelor executate pentru infracțiunile concurente.
C. constată că în cauza pendinte pe rolul Curții de apel instanța de fond a acordat două termen de judecată în care a verificat doar mandatul de executare al pedepselor concurente și a omis discutarea solicitării formulate în scris de către contestator iar pe fondul cererii a respins contestația efectuând o analiză exclusiv în baza hotărârilor judecătorești emise de către autoritățile judiciare române, a adresei Penitenciarului A. și a traducerii autorizate din limba italiană a mandatului de executare a pedepselor concurente emis pe numele persoanei condamnate de P. de pe lângă T. din R..
Analizând cererea persoanei condamnate, C. reține împrejurarea că pentru a putea fi analizată solicitarea formulată de către contestator se impune efectuarea verificărilor prevăzute de art.132 din Legea nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală în raport de dispozițiile art.1401 din Legea nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care reglementează recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea procedurii de alte efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei, precum și a altor acte judiciare emise de autoritățile străine.
Recunoașterea se poate face pe cale principală la sesizarea persoanei interesat și pe cale incidentală, astfel cum reglementează norma specială anterior invocată.
Aceasta impune din partea autorității judiciare investite obținerea înscrisurilor și informațiilor menționate la art.132 din Legea nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, verificare care nu a fost efectuată de către judecătorul fondului, în fapt omițându-se efectuarea tuturor acestor diligențe impuse de norma penală specială.
Pe fond, contestatorul a solicitat contopirea pedepsei din Italia cu pedepsele aplicate în România, în executarea cărora se află pe teritoriul acestui stat.
Din punct de vedere al competenței, C. constată că în acest sens există jurisprudență a Înalte Curți de Casație și Justiție pronunțată atât pe calea recursului în interesul legii prin Decizia nr.9/2010, cât și prin Încheierea nr.449/13.05.2014 din dosar nr._ .
Din punct de vedere a jurisprudenței Curții Europene art.13 din convenție trebuie interpretat într-un mod în care exigențele sale să fie concrete și efective. În consecință, se impune ca autoritatea judiciară să efectueze o anchetă reală și eficientă care să lămurească situația juridică a contestatorului în raport de documentele depuse de acesta atât în fața instanței de fond cât și în contestație, rezultând în mod evident că simpla existență a unui mandat de executare nu este suficientă pentru a stabili dacă cererea acestuia este sau nu fondată și întemeiată.
C. de A. menționează că înscrisurile aflate la filele 81-92 în dosarul instanței de fond reprezintă conținutul sentinței penale a cărei recunoaștere pe cale incidentală ( sentința netradusă din limba italiană, deoarece aceasta este scrisă cu pixul în limba italiană) se solicită de către apărătorul ales, în conținutul cererii formulate.
Raportat la documentele aflate la dosar rezultă că, atât hotărârea care conține condamnarea a cărei deducere se solicită, cât și hotărârea de contopire și hotărârile în baza cărora s-au pronunțat pedepse contopite de autoritățile judiciare italiene, se impun a fi analizate pentru stabilirea corectă a situației juridice a contestatorului. De asemenea, rezultă că persoana condamnată a beneficiat în Italia de un decret de grațiere cu privire la care instanța de fond nu a solicitat date autorităților judiciare italiene.
Judecătorul fondului nu a efectuat o astfel de analiză, iar în ipoteza în care în calea de atac s-ar proceda la efectuarea acestor investigații s-ar îngrădi dreptul contestatorului la o cale efectivă de atac din perspectiva și a complexității situației sale juridice în raport cu autoritățile judiciare italiene.
Pentru a oferi garanții efective contestatorului la o anchetă reală și eficientă din partea autorităților judiciare române în fața cărora s-a formulat cererea, în raport de exigențele art.13 din Convenție, constatând că instanța de fond nu a analizat solicitarea din perspectiva legii speciale sub a cărei incidență seaflă solicitarea contestatorului în raport de cererea de recunoaștere pe cale incidentală a unei hotărâri judecătorești străine, respectiv a Legii nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală,constată că asupra acestei cereri tribunalul nu s-a pronunțat și nu a analizat-o, raportat la prevederile art.4251 Cos procedură penală:
IV. Va admite contestația formulată de persoana condamnată G. G. împotriva sentinței penale nr.628/02.12.2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
Va desființa sentința penală contestată și va dispune rejudecarea cauzei de către T. A..
Procedura se va relua de la primul termen de judecată.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de persoana condamnată G. G. împotriva sentinței penale nr.628/02.12.2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
Desființează sentința penală contestată și dispune rejudecarea cauzei de către T. A..
Procedura se va relua de la primul termen de judecată.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2015.
Președinte, Grefier,
C. M. M. D. M.
Red/tehn./CMM/DM
2ex./30.01.2015
Jud. fond. C. M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
