Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 831/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 831/A/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Prezentul complet a fost constituit potrivit art.98 alin.6 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului exercitat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 387 din data de 05.09.2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. C. apărător desemnat din oficiu pentru inculpata intimată R. E. L. și avocat V. V. apărător ales, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al inculpatei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr.4145/28.10.2014 reprezentând onorar avocațial.
Instanța, în temeiul disp. art.91 alin.4 Cod procedură penală constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata intimată, avocat A. C. prin prezentarea apărătorului ales al inculpatei urmând a face aplicarea în cauză a protocolului încheiat între M.J. și U.N.B.R. privind plata onorariului parțial cuvenit acestuia.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi soluții conform motivelor scrise.
Prima critică se referă la varianta în care s-ar accepta soluția de condamnare ca legală, hotărârea este greșită pentru aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 din Codul de procedură penală pentru că a fost obligată partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, lucru care era posibil doar în condițiile în care această solidaritatea ar fi existat și în ce privește latura civilă a cauzei. Ori, prejudiciul a fost achitat, s-a constatat acest lucru și partea responsabilă civilmente nu trebuia obligată la plata cheltuielilor avansate de stat în solidar cu inculpata.
Hotărârea este nelegală în ce privește soluția de condamnare soluția corectă în cauză era de încetare a procesului penal aplicând disp. art.16 lit.h Cod procedură penală și art.10 din Legea nr.241/2005. Art.10 din Legea nr.241/2005 așa cum era în vigoare la data comiterii faptei de către inculpată prevedea că dacă până la primul termen de judecată este achitat prejudiciul și acesta este sub 50.000 Eur se aplică o sancțiune administrativă care este notată în cazier. Primul termen de judecată în sensul art.10 ar trebui să fie primul termen la care se cunoștea valoarea certă a prejudiciului cauzat de inculpată. D. actele de la dosar se poate observa că la termenul din 03.09.2014, organele fiscale constituite parte civilă au precizat la solicitarea instanței, care este cuantumul exact al prejudiciului. Acesta a fost precizat și inculpata a depus chitanță în acest sens, astfel că soluția instanței era de încetare a procesului penal. Mai mult decât atât, la acel termen de judecată inculpata a precizat că dorește ca judecata să se desfășoare în procedura simplificat și instanța trebuia să facă aplicarea art.10 dacă nu, nu trebuia să aplice inculpatei nici procedura simplificată în această cauză deoarece procedura fusese îndeplinit în această cauză anterior și soluția corectă era de încetare a procesului penal și solicită ca în acest sens să se pronunțe și instanța de apel.
Apărătorul ales al inculpatului apelant avocat V. V. susține că ceea ce susține procurorul nu este în concordanță cu solicitările din apelul scris. Se critică în apel că inculpata a fost obligată în solidar cu partea civilmente și că nu ar fi trebuit acest lucru iar pe de altă parte se critică faptul că inculpata a beneficiat de clauza de nerăspundere iar instanța a procedat nelegal când a redus limitele de pedepse în condițiile art.10 din Legea nr.241/2005 atâta timp cât până la primul termen nu s-a achitat prejudiciul ci la un termen ulterior.
Azi se cere încetarea procesului și în aceste condiții dânsul ar trebui să solicite admiterea apelului și să fie exonerată inculpata de la plata cheltuielilor judiciare și să se dispună încetarea procesului penal rejudecând cauza.
Dar instanța de fond a procedat în mod corect și sensul art.10 nu este o cauză de exonerare a răspunderii penale ci de atenuare dacă se achită prejudiciul până la primul termen și se beneficiază de înjumătățirea pedepsei. Inculpata abordând procedura simplificată a acceptat și răspunderea penală și beneficiul legii pe această temă.
În vechiul text, înainte de modificarea de la 14.03.2013 faptele fiind cantonate în perioada 2011-2012, conform principiului aplicării legii penale mai favorabile instanța s-a orientat conform textului la o pedeapsă cu amendă.
D. toate punctele de vedere, pe această temă instanța a procedat corect urmează ca instanța să examineze și să aprecieze. Opinia redactorului apelului este greșită deoarece în materia chestiunilor civile și cheltuielile judiciare intră în sfera răspunderii civile delictuale, abordând problematica din perspectiva răspunderii comitentului pentru faptele prepusului ori, solidaritatea pentru că faptele s-au petrecut sub Noul cod civil există astfel că solicită respingerea apelului parchetului.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
P. sentința penală nr. 387 din data de 05.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, J. S., a hotărât următoarele:
În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin 2 C.pen. cu art 5 NCP., a condamnat pe inculpata R. E. L., fiica lui I. și O., născută la data de 26.09.1975 în S., cu domiciliul în S., ., jud. S., studii superioare, necăsătorită, posesoare a CI . nr._, CNP_, fără antecedente penale la 800 lei amendă penală.
În temeiul art. 81 alin. 1 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, a suspendat condiționat executarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 800 lei.
În temeiul art. 82 alin. 2 Cp 1969, cu aplicarea art. 5 NCp, a stabilit un termen de încercare de 1 an.
În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 cu art.5 C.pen. a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 din C.pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 19 și art. 397 alin. 1 N.C.pp a luat act că prejudiciu în cuantum de 9.070 lei a fost achitat integral către partea civilă S. R., prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., cu sediul în S., .. 17, jud. S..
În baza art.272 rap la art 274 alin.1 și 3 N.C.pr.pen. a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin administrator judiciar ., cu sediu în S., ., . la plata sumei de 845 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art 274 alin 1 teza finală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei a rămas în sarcina statului.
La data rămânerii definitive s-a hotărât a se comunica prezenta sentință Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța această sentință a reținut J. S. că prin rechizitoriul P. de pe lângă J. S. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei R. E.-L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare, s-a reținut că inculpata R. E.-L. în calitate de administrator al . S., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august 2011 – aprilie 2012, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de_ lei.
Mijloacele de probă administrate la urmărirea penală și reținute în rechizitoriul P. de pe lângă judecătoria S. sunt următoarele: sesizarea din oficiu a organelor de poliție( f. 6 ); adresa de constituire de parte civilă a D.G.F.P. S. și nota de prezentare anexată (f. 8,9 ); declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat ale . S. (f. 10-61 ); datele de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului ale . S. (f. 255-258 ); documentele contabile și bancare vizând activitatea . S. (f. 63-253 ); documentele furnizate de ITM S. (f. 260 ); declarația martorei R. L. C., ( f. 261); declarația învinuitei R. E.-L. (f. 267); fișa de cazier a învinuitei (f. 268 ).
S. R., prin Agenția Națională de A. F., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 17.608 lei, reprezentând debite neachitate pentru reținere la sursă.
P. adresa nr_/05.06.2014(f.75 d.inst) S. R., prin Agenția Națională de A. F., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 9.070 lei având în vedere că au fost efectuate plăți în cuantum de 8.538 lei.
Inculpata fiind prezentă în fața instanței a recunoscut fapta așa cum a fost reținută în sarcina sa și a solicitat ca judecată să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, motiv pentru care instanța a admis cererea de judecată conform dispozițiilor art 375 CPP, privind judecarea după procedura recunoașterii învinuirii.
Analizând actele și lucrările dosarului, J. S. a reținut următoarele:
- Situația de fapt
Inculpata R. L. este asociat la ., cu sediul în ., jud S., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, cod unic de înregistrare_, având ca obiect principal de activitate “activități ale agențiilor de turism ” și a administrat această societate comercială, de la înființare și până la ., conform informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului ( f. 38).
În data de 13.02.2013, organele de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S. - Serviciul de Investigare a Fraudelor au fost sesizate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice S. cu privire la faptul că numitul R. L., în calitate de administrator al . S. a reținut și nu a vărsat în termen de 30 de zile către bugetul de stat contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 17.000 lei, fiind săvârșită infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41, alin. 2 C.p.
Conform adresei nr. 3297/24.09.2012 a Inspectoratului Teritorial de Muncă S. societatea menționată a avut în perioada ianuarie 2010-martie 2012 un număr de 14 angajați (f.260).
Direcția Generală a Finanțelor Publice S., prin plângerea formulată, a comunicat organului de cercetare penală formularul 112 – declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, formularul 100 – declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat, formularul 102 – declarație privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurile speciale, balanțe de verificare, decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii și a transmis un centralizator al sumelor restante reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, rezultând un prejudiciu adus bugetului de stat în sumă de 17.608 lei, din care suma de 13.696 lei reprezintă debit restant, iar suma de 3912 lei reprezintă accesorii, suma totală fiind defalcată după cum urmează:
• 9.021 lei – impozitul pe veniturile din salarii, din care debit – 7.428 lei;
• 5.446 lei – contribuția individuală la asigurările sociale, din care debit – 4.034lei;
• 271 lei – contribuția individuală la asigurările pentru șomaj, din care debit – 193 lei;
• 2.870 lei – contribuția individuală la asigurările de sănătate, din care debit – 2.041 lei;
Conform plângerii formulate și documentelor anexate, perioada în care au fost acumulate debitele respective este august 2011-aprilie 2012.
În cursul cercetării penale, inculpata a pus la dispoziția organelor de cercetare penală documente de evidență contabilă din care rezultă faptul că, în perioada august 2011-aprilie 2012, societatea a desfășurat activitate comercială constantă, a reținut contribuțiile cu reținere la sursă, a realizat venituri prin efectuarea de încasări zilnice, având la dispoziție sumele necesare pentru plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă datorate către bugetul de stat, fără a achita sumele respective în termenul de 30 de zile de la scadența acestora, prevăzut de art. 6 din Legea 241/2005.
Această concluzie rezultă atât din formularele comunicate de partea vătămată, cât și din fișele conturilor în care se înregistrează reținerea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă (cont 444 – impozitul pe salarii, 4312 – contribuțiile personalului la asigurările sociale, 4372 – contribuția personalului la fondul de șomaj, 4314 – contribuția angajaților pentru asigurări sociale de sănătate) și fișele conturilor 531.1 (casa în lei), 512.1 (banca în lei), precum și din balanțele de verificare și fișele contabile puse la dispoziție pe parcursul cercetărilor de către inculpat (f.10-123).
D. balanțele contabile existente la dosar, rezultă că . a rulat sume importante de bani, având încasări semnificative și efectuând plăți considerabile către furnizori. Merită subliniat faptul că . a efectuat plăți importante către alți furnizori, plăți care depășesc cu mult cuantumul total al stopajului la sursă și care ar fi putut fi acoperit.
În cursul cercetării penale, din analiza documentelor de evidență contabilă depuse de societate la organele fiscale și din verificările efectuate la unitățile bancare unde societatea a avut deschise conturi, rezultă faptul că, în perioada reținută societatea a rulat sume importante de bani, având încasări și efectuând plăți către furnizori.
D. declarația martorului R. L. C.(f.261 dup) instanța a reținut că aceasta din anul 2008 a ținut contabilitatea la . în baza unui contract de prestări de servicii, iar colaborarea s-a încheiat la data de 31.07.2012. În baza acestei colaborări avea atribuții privind preluarea documentelor financiar-contabile primite de la societate și cu întocmirea balanțelor și a bilanțului. Totodată, aceasta întocmea și declarațiile privind reținerile la sursă și erau aduse la cunoștință administratorului lunar, aceasta fiind și singura persoană care putea efectua plăți. În perioada respectivă, societatea a desfășurat activitate comercială specifică domeniului de activitate, având încasări și efectuând plăți către parteneri, inclusiv către bugetul de stat, acestea fiind însă insuficiente pentru acoperirea tuturor datoriilor societății.
Astfel, se constată că sumele reprezentând contribuții cu reținere la sursă ar fi putut fi acoperite cu ușurință în cazul în care administratorul le-ar fi considerat prioritare, cuantumul acestora fiind foarte redus în comparație cu totalul sumelor rulate de societate.
Fiind prezentă în fața instanței, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că regretă cele întâmplate și că a întreprins toate demersurile în vederea acoperirii integrale a prejudiciului.
- Încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei R. L.
Fapta inculpatei R. L. care în calitate de administrator al . S., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august 2011 – aprilie 2012, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de_ lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Cu privire la aplicarea legii penale în timp,potrivit art. 5 alin. 1 din NCp „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Având în vedere că de la data săvârșirii faptei, august 2011-aprilie 2012 și până la soluționarea cauzei a intrat în vigoare Noul Cod Penal, instanța va analiza reglementările incidente în cauză, din perspectiva ambelor coduri, în mod global având în vedere Decizia nr 265 din data de 6 mai 2014 pronunțată de C. Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, care a stabilit că dispozițiile art. 5 din Noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Criteriile în baza cărora se stabilește legea penală mai favorabilă și care vor fi apreciate in concreto sunt: conținutul infracțiunii (vor fi avute în vedere elementul material al infracțiunii în forma de bază, variantele agravate, elementele circumstanțiale agravante, existența unor condiții suplimentare de incriminare etc.); existența unor impedimente la punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire; pedeapsa și prescripția.
Instanța a constatat că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 – închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda - a fost modificată prin Legea nr. 40/2013, intrată în vigoare la 22.03.2013, în sensul că se prevede ca unică pedeapsă închisoarea de la 1 la 6 ani, astfel că instanța a făcut aplicarea art. 5 NCp, referitor la legea penală mai favorabilă, și a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege la data săvârșirii infracțiunii (și anume de la 1-3 ani alternativ cu amenda). În ceea ce privește forma continuată a infracțiunii, instanța a constatat că art. 35 alin. 1 NCp, prevede că în cazul infracțiunii continuate se poate aplica un spor doar de 3 ani, comparativ cu Cp 1969 care prevedea un spor facultativ de 5 ani.
Analizând global legea penală mai favorabilă și având în vedere și modalitatea de executare a pedepsei la care instanța s-a oprit, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este legea de la momentul săvârșirii infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, elementul material constă în reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, iar urmarea imediată constă în prejudicierea bugetului general consolidat.
Urmarea imediată constă în crearea unei situații primejdioase pentru normala desfășurare a procesului de constituire a resurselor financiare ale bugetului consolidat al statului sau altor unități publice. P. urmare, infracțiunile de evaziune fiscala sunt infracțiuni de pericol.
Instanța a reținut faptul că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpată cu intenție directă, întrucât în perioada reținută partea responsabilă civilmente a desfășurat o activitate comercială realizând venituri și având disponibilul necesar pentru plata impozitelor și contribuțiilor datorate către bugetul de stat, neplata acestora este imputabilă inculpatului.
3.Individualizarea pedepsei principale aplicată inculpatei R. L.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnată inculpata R. L., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv:
- limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită (închisoare de la 1an la 3 ani sau amendă) reduse cu o treime,
- gradul de pericol social concret al faptei: este relativ scăzut având în vedere cuantumul redus al prejudiciului dar și numărul mic de salariați. Totodată, instanța a avut în vedere și faptul că inculpata a achitat întregul prejudiciu.
- modul de săvârșire al acesteia: inculpata, în calitate de administrator al . S., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august 2011 – aprilie 2012, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de_ lei
- atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei: acesta a recunoscut săvârșirea încercând să achite prejudiciu, făcând plăți parțiale;
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului: din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere cele expuse mai sus instanța în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin 2 C.pen. cu art 5 NCP. a condamnat pe inculpata R. L. la 800 lei amendă penală.
Inculpata a solicitat în baza 17 alin 2 NCpp. rap. la art.16 lit.h Cod procedură penală cu aplicarea art.10 alin.1 fraza a-III-a din Legea nr.241/2005 cu art. 5 NCP încetarea procesul penal, iar în baza art.10 alin.1 fraza a-III-a din Legea nr.241/2005 aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Conform art.10 alin.1 teza finală din Legea nr.241/2005, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecații, pâna la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplica o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.
Astfel, din interpretarea logico-juridică a textului de lege expus mai sus rezultă că pentru a se putea dispune încetarea procesului penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este necesar că prejudiciu să fie acoperit integral până la primul termen de judecată.
Or, în cauza de față primul termen de judecată a fost la data de 7.05.2014, când părțile au fost legal citate. Conform prevederilor art.353 CPP judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată și părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită, acesta fiind primul termen de judecată. Astfel, chiar dacă inculpata a achitat într-adevăr întreg prejudiciu datorat părții civile acest lucru nu s-a realizat la primul termen de judecată, astfel încât instanța nu a putut dispune încetarea procesului penale.
4. Modalitatea de executare a pedepsei.
Având în vedere faptul că prejudiciu a fost achitat după primul termen de judecată, faptul că pedeapsa aplicată este amenda, că inculpata nu a mai fost condamnată anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza art.81alin.1 C.pen. cu art 5 NCP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1an, termen de încercare calculat potrivit art.82 alin.2 C.pen.
În baza art.359 C.pr.pen. cu art 5 NCP a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83, 84 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
5. Acțiunea civilă.
S. R., prin Agenția Națională de A. F., prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. s-a constituit inițial parte civilă cu suma de 17.608 lei, dar datorită faptului că inculpatul a efectuat plăți parțiale a mai rămas un prejudiciu în cuantum de 9.070 lei(f.75 di).
La termenul de judecată din data de 03.09.2014, inculpata a depus chitanța . nr._ din care rezultă că aceasta a achitat prejudiciu în cuantum de 9.070 lei.
În concluzie, instanța a luat act că prejudiciu a fost achitat integral.
6. Cheltuieli judiciare.
În baza art.272 rap la art 274 alin.1 și 3 N.C.pr.pen. a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente ., prin administrator judiciar . la plata sumei de 845 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art 274 alin 1 teza finală onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei s-a hotărât să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului P. de pe lângă J. S..
În motivarea apelului său a arătat P. de pe lângă J. S. că hotărârea primei instanțe este nelegală sub două aspecte: sub aspectul greșitei obligări a inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și sub aspectul soluției de condamnare deoarece în speță ar fi incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005.
S-a detaliat în argumentarea primului motiv de critică arătându-se că instanța a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală. Statuează dispozițiile legale menționate că partea responsabilă civilmente este obligată în solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat doar în măsura în care este obligată în solidar cui acesta și la repararea pagubei. Or, în prezenta cauză, ca urmare a achitării integrale a debitului de către inculpată, aceasta nu a mai fost obligată la plata despăgubirilor civile. Concluzia este că nici partea responsabilă civilmente nu putea fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat de vreme ce nu a fost obligată la plata despăgubirilor civile.
În argumentarea celui de-al doilea motiv de critică s-a arătat că la termenul de judecată din data de 03.09.2014 prima instanță a dat citire actului de sesizare și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală. Tot la acest termen inculpata a achitat și prejudiciul. În aceste condiții inculpata trebuia să beneficieze de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 referitoare la existența cauzei de nepedepsire.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de P. de pe lângă J. S. este fondat în parte pentru considerentele ce urmează.
Încă dintr-un început dorim a sublinia faptul că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de inculpata R. E. L. a infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, evaziunea fiscală.
Fapta inculpatei R. L. care în calitate de administrator al . S., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august 2011 – aprilie 2012, a reținut și nu a virat la bugetul statului, în termen de 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de_ lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal.
Prima instanță, J. S., a realizat o analiză amplă și exhaustivă a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală. J. S. a prezentat detaliat starea de fapt reținută în sarcina inculpatei, a analizat probatoriul administrat în cauză și a concluzionat în mod temeinic că inculpata se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în cuprinsul actului de sesizare.
În plus, inculpata a înțeles să uzeze în fața primei instanțe de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.
Ampla analiză oferită de prima instanță și recunoașterea inculpatei considerăm că fac inutilă o nouă expunere a stării de fapt și o nouă analiză a probatoriului administrat în cauză.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpată, C. de A. A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acesteia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod amplu a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să aleagă legea penală mai favorabilă a cărei aplicare se impune în cauză, să stabilească pedeapsa și modalitatea de executare.
Latura civilă a cauzei a fost complet și corect soluționată
Apelul exercitat în cauză de P. de pe lângă J. S. este fondat și urmează a fi admis în ceea ce privește primul motiv de critică.
Inculpata R. Elan L. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005. Urmare a săvârșirii acestei infracțiuni, inculpata a cauzat părții civile S. R. reprezentat de A.N.A.F. un prejudiciu în cuantum de 17.608 lei. Acest prejudiciu a fost achitat integral de inculpată, ultima plată în sumă de 9.070 lei fiind efectuată înainte de termenul de judecată din data de 03.09.2014.
Urmare a achitării integrale a prejudiciului, instanța a luat act de acest fapt și nu a mai obligat-o pe inculpată la repararea prejudiciului.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. A.. 3 al aceluiași text de lege statuează faptul că partea responsabilă civilmente este obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat doar în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei.
Or, în prezenta cauză, nici inculpata și nici partea responsabilă civilmente nu au fost obligate la repararea pagubei de vreme ce inculpata a achitat integral prejudiciul cauzat. Concluzia ce se desprinde este aceea că partea responsabilă civilmente, nefiind obligată în solidar cu inculpata la repararea pagubei, nu putea fi obligată nici la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Cel de-al doilea motiv de critică, motiv prin care se urmărește obținerea unei soluții de încetare a procesului penal cu motivarea că inculpata a achitat integral prejudiciul până la primul termen de judecată și ar fi astfel aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, nu este întemeiat.
P. Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale legiuitorul român a extins aria faptelor incriminate ca "infracțiuni de evaziune fiscală" sau ca "infracțiuni aflate în legătură cu acestea".
Infracțiunea de stopaj la sursă, prev. de art. 6 din lege, este inclusă în categoria infracțiunilor având legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală.
Este semnificativ că dispozițiile Legii nr. 241/2005 referitoare la incriminarea faptelor de evaziune fiscală și a celor având legătură cu evaziunea fiscală nu conțin alte reglementări de detaliu privind cauzele de nepedepsire și de reducere a pedepselor decât cele cuprinse în art. 10 din această lege.
Or, prin textele de lege arătate se prevede că "în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei «prevăzute de lege» pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate", iar "dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă", și, în fine, "dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar".
Așa cum rezultă din reglementarea menționată, cauzele de nepedepsire și cele de reducere a pedepselor la care se referă art. 10 din Legea nr. 241/2005 sunt aplicabile numai "în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege".
O atare formulare limitativă este menită ca, în raport cu principiile de drept penal unanim acceptate, să restrângă incidența cauzelor de nepedepsire sau de reducere a pedepselor numai la infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, fiind excluse orice alte infracțiuni de la beneficiul reglementat prin art. 10 din această lege.
A considera altfel, ar însemna să se depășească limitele interpretării corecte impuse de conținutul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, prin care se stabilește că dispozițiile sale sunt aplicabile numai "în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege”.
Pentru aceste considerente cauza de nepedepsire prev. de art. 10 din Legea nr. 241/2005 nu își găsește aplicabilitatea și în ipoteza infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, infracțiune aflată în legătură cu infracțiunile de evaziune fiscală și nu infracțiune de evaziune fiscală.
Concluzionând, C. de A. A. I., văzând dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite apelul exercitat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 387 din data de 05.09.2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Va desființa sentința penală apelată doar în ceea ce privește greșita obligare a părții responsabile civilmente S.C. Mirage T. S.R.L. la plata, în solidar cu inculpata R. E. L., a cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe și, judecând cauza în aceste limite:
Va înlătura din sentința penală apelată dispoziția cu privire obligarea părții responsabile civilmente S.C. Mirage T. S.R.L., prin administrator judiciar S.C. R. Active SPRL S., la plata, în solidar cu inculpata, a cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de faza de urmărire penală și în fața primei instanțe
Va menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul exercitat de P. de pe lângă J. S. împotriva sentinței penale nr. 387 din data de 05.09.2014, pronunțată de J. S. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală apelată doar în ceea ce privește greșita obligare a părții responsabile civilmente S.C. Mirage T. S.R.L. la plata, în solidar cu inculpata R. E. L., a cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe și, judecând cauza în aceste limite:
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția cu privire obligarea părții responsabile civilmente S.C. Mirage T. S.R.L., prin administrator judiciar S.C. R. Active SPRL S., la plata, în solidar cu inculpata, a cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de faza de urmărire penală și în fața primei instanțe
Menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
L. G. O. D. G.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.G.L.O.
2ex/12.01.2015
J.F.F. L. A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 127/2014. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 838/2014. Curtea de... → |
|---|
