Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 931/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 931/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 931/A/2015
Ședința publică de la 08 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C.
Judecător A. L.
Grefier N. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpata N. A. împotriva Sentinței penale nr. 400/06.07.2015 pronunțată de J. S. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata apelantă N. A., în stare de deținere din P. G., asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. R., lipsă fiind intimata persoană vătămată V. E..
Procedura de citare nu este îndeplinită cu intimata persoană vătămată V. E., nefiind restituit procesul verbal de predare a citației.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța întreabă pe inculpata N. A. care sunt motivele de apel.
Întrebată fiind, inculpata N. A. arată că s-a recuperat prejudiciul, a mers pe recunoaștere dar consideră că pentru 37 de lei pedeapsa de 9 luni închisoare este foarte mare.
Instanța având în vedere motivul de apel invocat de inculpată și față de împrejurarea că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză apreciază că poate fi judecată cauza la termenul de astăzi.
Luând act că nu sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat și chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentanta P. solicită admiterea apelului formulat în cauză de P. de pe lângă J. S. așa cum a fost declarat și motivat în scris.
În susținerea orală a apelului, arată că instanța de fond în mod greșit a făcut vorbire în sentința penală atacată de prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 ca dispoziții tranzitorii în condițiile în care fapta comisă de inculpată s-a comis sub incidența noului Cod penal astfel încât instanța de fond trebuia să aplice în totalitate față de inculpată noul Cod penal.
În raport de fapta săvârșită și de antecedentele penale ale inculpatei s-ar fi impus ca instanța de fond să facă aplicarea față de inculpată a prevederilor art. 67 alin. 1 din noul Cod penal privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b și în temeiul art. 65 alin. 1 să dispună interzicerea acelorași drepturi și ca pedeapsă accesorie.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului și rejudecând cauza să se dispună aplicarea față de inculpată atât a pedepsei complementare cât și a pedepsei accesorii.
Avocat C. R., apărător desemnat din oficiu pentru inculpata apelantă N. A., solicită admiterea apelului și, pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de legea penală dat fiind faptul că suma a fost recuperată, inculpata a recunoscut integral săvârșirea faptei, motiv pentru care pedeapsa aplicată este foarte mare în raport de prejudiciul cauzat, de altfel recuperat.
Cu privire la apelul parchetului, solicită să fie respins și să fie menținută hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală
Reprezentanta P. solicită respingerea apelului declarat de inculpată ca nefondat. Apreciază că instanța de fond a individualizat corect cuantumul pedepsei aplicate acesteia având în vedere faptul că inculpata este recidivistă.
Inculpata apelantă N. A., având ultimul cuvânt, arată că este într-adevăr în stare de recidivă dar consideră că pentru 37 de lei pedeapsa de 9 luni închisoare este exagerat de mare.
C. DE A.,
Asupra apelurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.400/2015 pronunțată de J. S. în dosar_ /2013 s-a dispus în temeiul art. 228 alin.1 Cod pen. cu aplicarea art.43 Cod pen. și art. 396 alin.10 Cod pr.pen. condamnarea inculpatei N. A., aflată în stare de arest în altă cauză, deținută în P. G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt in stare de recidivă postexecutorie la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 din vechiul Cod pen. și s-au interzis inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cp.
S-a constatat că persoana vătămată V. E. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 272 Cod pr.pen., art. 274 alin. 1 Cod pr.pen. a fost obligată inculpata la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cod pr.pen. s-a dispus ca suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 13.02.2015 organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului S. – Secția 1 Poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt de către inculpata N. A., față de împrejurarea că la data susmenționată, în jurul orelor 14:00, au observat-o pe inculpata N. A. în timp ce o urmărea îndeaproape pe persoana vătămată V. E. care se deplasa pe str. . municipiul S..
Persoana vătămată V. E. s-a oprit lângă un automat de lapte situat în apropierea magazinului alimentar Trans A. și, din geanta pe care o purta pe umăr, a scos un portmoneu din care a luat o sumă de bani pe care a introdus-o în aparat, după care a introdus portmoneul în geanta care a rămas deschisă. Inculpata N. A. s-a apropiat de persoana vătămată și a sustras din geanta acesteia portmoneul, după care s-a îndepărtat de persoana vătămată, traversând . oprindu-se la intersecția cu . apropierea barului „Pitici”, lângă un bancomat,fiind surprinsă de către organele de poliție în timp ce se uita în portmoneul sustras, aparținând persoanei vătămate.
Prin procesul-verbal de prindere în flagrant întocmit la data de 13.02.2015, s-a menționat că lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului S. – Secția 1 Poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu au observat cum o persoana de sex feminin aflata pe . mun. S. era urmărită de către o altă persoană de sex feminin, cu păr roșcat și în apropierea barului „Pitici”, amplasat lângă un automat de lapte, persoana vătămată a scos din poșetă un portmoneu, a introdus banii pentru a cumpăra lapte, după care a introdus în geantă portmoneul, persoana de sex feminin și cu păr roșu apropiindu-se foarte mult de aceasta, a o distantă foarte mică, fiind apoi văzută de către agenții de poliție cotrobăind prin respectivul portmoneu pe care îl ținea în mână; la întrebarea agenților de poliție referitor la proveniența obiectului respectiv, inculpata a relatat că este al mătușii sale, căreia însă nu a putut să îi indice numele; că în cuprinsul portmoneului respectiv se găseau acte și un cupon de pensie aparținând persoanei vătămate V. E., care l-a recunoscut ca fiind al său, aceasta din urmă relatând agenților de politie că după ce a cumpărat laptele de la automat, a introdus în geantă portmoneul, a simțit că la un moment dat, o persoană se apropiase mai mult de ea pe partea stângă, însă nu a dat importanță, dar îndreptându-se înspre domiciliul său și intenționând să își închidă geanta a sesizat că ii lipsea portmoneul, la scurt timp agenții de poliție solicitându-i să îi însoțească pe trotuarul de la intersecția străzilor N. I. cu . a-și recupera portmoneul găsit asupra inculpatei, precum și suma de 37 lei ce fusese sustrasă din interior.
Aspectele reținute în cuprinsul procesului verbal de mai sus se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate (filele 9-11 dos.u.p.), cu planșele fotografice cuprinzând imagini realizate în momentul prinderii în flagrant a inculpatei (22-29); cu declarațiile martorului I. N., acesta relatând că la data de 13.02.2015, în jurul orelor 14,00 se afla la intersecția străzilor N. I. cu . a văzut o mașină de politie care a oprit în zonă, din autoturism coborând 2 agenți de poliție, care s-au apropiat de o persoană de sex feminin cu părul roșu în momentul când aceasta se uita în interiorul unui portmoneu negru; că întrebată fiind despre proveniența portmoneului de către unul dintre agenții de poliție, inculpata a relatat că ar aparține unei mătuși, neștiind la întrebarea agenților de poliție, să relateze ce conținea acel obiect, după care a scos o sumă de bani din buzunarul gecii pe care o purta, spunând că acei bani se aflau în portmoneu; că după câteva secunde a apărut o persoană de sex feminin care i-a spus martorului că i-a fost furat portmoneul, recunoscând obiectul ca fiind acela din mâna inculpatei.
Având în vedere probatoriul administrat la urmărirea penală, astfel cum a fost analizat, probatoriu însușit de inculpată, ținând cont și de poziția procesuală exprimată de inculpată în conformitate cu art. 375C.p.p., instanța a constatat că acest probatoriu dovedește existența infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin.1 Cod pen. dar și vinovăția inculpatei în săvârșirea acesteia.
În drept s-a reținut că fapta inculpatei N. A. care la data de 13.02.2015, în jurul orelor 14:00, a sustras din geanta persoanei vătămate V. E. un portmoneu conținând suma de 37 de lei, un card bancar ING, o carte de alegător pe numele V. E. și un cupon de pensie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin.1 C.pen.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnată inculpata instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită: închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă (reduse cu o treime); gradul de pericol social concret al faptei: care este unul ridicat având în vedere faptul că in plină zi, în loc public inculpata a sustras din geanta persoanei vătămate portmoneul, aspect ce denotă o deosebita îndrăzneală; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului: din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatei rezultând că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, (fila 23 dos.inst.), fiind condamnată în repetate rânduri pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt sau furt calificat, de asemenea, față de aceasta s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale la data de 04.07.2014 în dosarul penal nr. 6996/P/2014 al P. de pe lângă J. B. pentru săvârșirea a două infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin.1 C.pen. precum și în dosarul penal nr. 1955/P/2014 al P. de pe lângă J. A. I., pentru săvârșirea a 8 infracțiuni de furt, prev. de art. 228 alin.1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin.1 C.pen., săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie fiind condamnată la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr.229/31.03.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei S., definitivă prin decizia penală nr.623/9.09.2010 a Curții de A. A. I., arestată la data de 29.01.2010, în baza Mandatului de arestare preventivă nr. 9/29.01.2010 emis de J. S., fiind liberată condiționat la data de 2.10.2012, cu un rest rămas neexecutat de 299 zile; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal: inculpata după săvârșirea infracțiunii a recunoscut săvârșirea faptei.
Având în vedere că infracțiunea săvârșită de inculpata N. A. se află în stare de recidivă postexecutorie s-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.43 alin.5 Cod pen., tratamentul sancționator presupunând că dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.
Pentru considerente de fapt si de dreptmai sus expuse instanța în temeiul art. 228 alin.1 Cod pen. cu aplicarea art.43 Cod pen. și art. 396 alin.10 Cod pr.pen. a condamnat inculpata N. A. aflată in stare de arest in altă cauză, deținută în P. G., pentru săvârșirea infracțiunii de furt în stare de recidivă postexecutorie la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 din vechiul Cod pen. și a interzis inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cp.
Referitor la latura civila instanța a constatat că persoana vătămată V. E. nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale și nici în faza de judecată, prejudiciul fiind integral recuperat în natură, prin restituirea bunurilor sustrase.
S-a constatat că persoana vătămată V. E. nu s-a constituit parte civilă.
Reținând culpa procesuală exclusivă a inculpatei, în temeiul art. 272 Cod pr.pen., art. 274 alin. 1 Cod pr.pen. a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cod pr.pen. a dispus ca suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu să rămână în sarcina statului.
Împotriva hotărârii de prima instanță au declarat apel P. de pe lângă J. S. și inculpata N. A..
Apelurile au fost declarate în termen, iar apelul parchetului a fost motivat în scris.
În motivarea apelului parchetul a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, susținând că, în condițiile în care fapta a fost săvârșită la 13.02.2015, în cauză nu se impunea aplicarea disp. art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, și a solicitat instanței aplicarea unei pedepse complementare în temeiul art. 67 alin. 1 C.pen. și unei pedepse accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.
În motivarea apelului inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ținând seama de împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat.
Apelurile sunt fondate din următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 aplicând inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin . 1 lit. a teza a II- a și lit. b C.pen. din 1968, deși fapta a fost săvârșită în data de 12.02.2015.
Raportat la fapta săvârșită, la recunoașterea săvârșirii faptei, instanța apreciază că nu se impune aplicarea unei pedepse complementare inculpatei și, pe cale de consecință, nici aplicarea unor pedepse accesorii, iar sub acest aspect, care este mai favorabil inculpatei, apelul acesteia este fondat.
În condițiile în care inculpata a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, iar limitele pedepsei au fost majorate cu jumătate, prima instanță i-a aplicat inculpatei pedeapsă la minimul special, ținând seama și de disp. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., nu se impunea reducerea pedepsei, critica inculpatei fiind neîntemeiată.
Având în vedere considerentele de mai sus în temeiul art. 421 alin 1 pct. 2 lit. a C.pr.pen. instanța va admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpata N. A. împotriva sentinței penale nr.400/2015 pronunțată de J. S. în dosar_ /2013.
Va desființa sentința penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii inculpatei N. A. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Va înlătura dispozițiile privind aplicarea pedepselor accesorii inculpatei N. A..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. S. și inculpata N. A. împotriva sentinței penale nr.400/2015 pronunțată de J. S. în dosar_ /2013.
Desființează sentința penală atacată numai în ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii inculpatei N. A. și procedând la o nouă judecată în aceste limite:
Înlătură dispozițiile privind aplicarea pedepselor accesorii inculpatei N. A..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Suma de 260 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpată va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08 10 2015.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
N. M.
Red.L.C.
Tehnored. N.M.-2 ex/12.10.2015
Jud fond C. E. B.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 914/2015.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 927/2015. Curtea de... → |
|---|
