Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 286/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 286/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 286/A/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-D. B.
Judecător: A. P.
Grefier: D.-M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror - I. N.
Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de P. de pe lângă Judecătoria D. împotriva sentinței penale nr. 43/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Se prezintă avocat M. R., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat B. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerul Public și apărătorul din oficiu al inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerul Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune executarea pedepsei în regim de detenție.
Avocat M. R., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat B. A. solicită respingerea apelului și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată. Arată că pedeapsa este proporțională cu gravitatea faptei.
C. DE A.,
Asupra apelului de față,
Prin sentința penală nr. 43/08 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul B. A. (fost B.-G.), fiul lui G. A. și A., născut la data de 22.08.1968 în localitatea Negrești Oaș, jud. Satu M., domiciliat în D., .. 37, ., CNP_, fără antecedente penale, la:
- 1 an închisoare pentru infracțiunea de delapidare, prev. și ped. de art. 215/1 alin. 1 C.p.
A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b și c C.p., în condițiile art. 71 C.p.
În baza art. 81, 82 și 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani .
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 și 84 C.p.
În baza art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p., rap. la art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 105.390 lei, plus dobânda legală aferentă calculată de la data de 03.09.2010 până la achitarea datoriei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B. – G. S. G. SA, cu sediul în București, .. 1-7, sector 1, cod_ – G. S..
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 550 lei, cheltuieli judiciare către stat.
A fost stabilită în sarcina Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și în favoarea Baroului Hunedoara plata sumei de 200 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara din data de 07.10.2013, în dosar nr. 694/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. A. (fost B. - G.) cercetat pentru comiterea infracțiunii de delapidare, prev. și ped. de art. 215/1 alin. 1 C.p.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: plângere (f. 4 dosar UP), înscrisuri depuse de partea vătămată (f. 5-21 dosar UP), referat preluare dosar (f. 22-23 dosar UP), forme de trimitere în lipsă (f. 24-77 dosar UP), fișă cazier (f. 78-79 dosar UP), instanța a reținut că inculpatul B. A. a îndeplinit funcția de administrator logistică și operator (gestionar) al ATM-urilor aparținând de B.R.D. – Sucursala D. și avea ca atribuții de serviciu întreținerea și alimentarea acestor ATM-uri cu sumele necesare.
În urma unor verificări făcute de unitatea bancară s-a constatat că dintr-un număr de 3 ATM-uri – care se aflau în gestiunea inculpatului B. A. – lipsea suma totală de 105.390,00 lei RON.
Cercetările efectuate în cauză au stabilit faptul că în data de 07.09.2010 inculpatul B. A. a luat cheile de la ATM-urile cu nr. 292 ( bancomatul de la Drexelmeier), 299 ( bancomatul de la Romtelecom) și 342 ( bancomatul de la Ulpia) și prin deschiderea acestora, a sustras sumele de: 18.790 lei ( de la ATM-ul 292), 25.800 lei ( de la ATM-ul 299) și 60.800 lei (de la ATM-ul 342).
S-a reținut că din nota explicativă dată de inculpat instituției bancare în data de 14.09.2010, rezultă faptul că a sustras aceste sume de bani întrucât, pe de o parte, avea o . datorii la diverse persoane fizice, iar pe de altă parte, în luna mai 2010 a uitat deschis ATM –ul 342, de unde ar fi dispărut suma de 412 milioane lei, fără să anunțe însă instituția bancară despre acest incident.
Pe de altă parte, inculpatul a mai precizat că suma de 10.000 lei a jucat-o la jocuri de noroc, sperând într-un câștig substanțial, care nu s-a materializat.
Procedând la încadrarea juridică a faptei, instanța a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. A., care în calitate de operator ATM, cu atribuții în gestionarea sumelor de bani, în luna septembrie 2010 a sustras din mai multe ATM-uri pe care le administra, situate pe raza municipiului D., suma totală de 105.390 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. și ped. de art. 215/1 alin. 1 C.p.
Din punct de vedere al laturii subiective, din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, instanța a apreciat, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, că aceasta a fost săvârșită cu intenție directă, în condițiile art. 19 alin. 1 lit. a C.p., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui, în scopul sporirii ilicite a patrimoniului.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța s-a întemeiat pe toate probele administrate în cauză și menționate, care conduc la concluzia săvârșirii faptei cu intenție.
Astfel, s-a avut în vedere nota explicativă dată de inculpat la data de 14.09.2010 din care reiese că avea o . datorii și că a uitat deschis ATM-ul 342, de unde ar fi dispărut suma de 412 milioane lei, fără a anunța instituția bancară ( filele 5,6 dos. u.p., 10-11 dos. u.p.), plângerea părții vătămate, procesul verbal de verificare numerar din ATM-urile gestionate de inculpat, răspunsul B. ( filele 12-21 dos. u.p.).
S-a menționat și faptul că, după comiterea faptei, inculpatul nu a mai putut fi găsit, deși s-au efectuat numeroase demersuri atât în faza de urmărire penală, cât și a judecății, aspect care conturează vinovăția acestuia, raportat la starea de fapt, anterior menționată.( filele 28-67 dos. u.p., filele 100-101 dos.).
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere prev. de art. 72 C.p., respectiv: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă și persoana inculpatului, care a recunoscut iniția comiterea faptei, dar s-a sustras urmăririi penale și a judecății, îngreunând cercetarea judecătorească.
În dezvoltarea celor expuse, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de delapidare, prev. și ped. de art. 215/1 alin. 1C.p.
S-a dispus ca în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.p., inculpatul va fi privat de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza ll și lit. b C.p.
Față de considerentele menționate anterior, referitoare la persoana inculpatului și considerând că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, în baza disp. art. 81, 82 și 71 al. 5 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale, precum și a pedepselor accesorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor legale menționate, în conformitate cu disp. art. 83 C.p., respectiv asupra faptului că, dacă în termenul de încercare va comite vreo altă faptă penală va interveni revocarea suspendării condiționate a pedepsei stabilită prin prezenta sentință, precum și ale disp. art. 84 C.p., referitoare la revocarea suspendării pedepsei în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală și în fața instanța a constatat că partea civilă B. – G. S. G. SA București a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de_ lei, reprezentând prejudiciu cauzat patrimoniului băncii, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data de 03.09.2010 și până la recuperarea efectivă a prejudiciului.( fila 89 dos.).
Raportat la cele menționate anterior, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 1357 C. civ. și art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p. pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, în raport cu partea civilă, în cadrul procesului penal și anume: existența unei fapte ilicite a inculpatului, existența prejudiciului suferit de partea civilă menționată, ca urmare a săvârșirii de către inculpat a faptei ilicite, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției inculpatului care a creat prejudiciul și manifestarea de voință a părții vătămate de a se constitui parte civilă în cauză și că prejudiciul cauzat de către inculpat a fost dovedit de către partea civilă (a se vedea plângerea părții civile, dar și declarațiile date de inculpat, filele 4,5 6 dos. u.p., precum și verificările efectuate la ATM-urile gestionate de inculpat).
Față de aspectele menționate inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă în sumă de 105.390 lei, plus dobânda legală aferentă calculată de la data de 03.09.2010, data cauzării prejudiciului, până la achitarea datoriei .
În baza disp. art. 191 alin. 1 C.p.p. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs (calificat ca apel în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013) P. de pe lângă Judecătoria D., criticând-o în privința individualizării judiciare a pedepsei și a modalității de executare. S-a apreciat că instanța de fond a dat o importanță redusă gradului de pericol social al infracțiunii, raportat la faptul că persoana care săvârșește infracțiunea de delapidare exprimă o dublă sfidare a legii penale, pe de o parte prin vătămarea adusă patrimoniului unității și pe de altă parte prin încălcarea obligației de fidelitate față de unitatea angajatoare. S-a făcut referire și la valoarea ridicată a prejudiciului cauzat de inculpat, la faptul că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, condiții în care nu este justificată aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Analizând apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria D., C. reține următoarele:
Inculpatul B. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 indice 1 alin. 1 Cod penal anterior, reținându-se în esență prin actul de sesizare în sarcina sa că, în luna septembrie 2010, în calitate de operator ATM aparținând de B.R.D. – Sucursala D., cu atribuții în gestionarea sumelor de bani, a sustras din mai multe ATM-uri pe care le administra, situate pe raza municipiului D., suma totală de 105.390 lei.
C. constată că în fața instanței de fond cauza a avut două termene de judecată în urma cărora a fost pronunțată hotărârea de condamnare a inculpatului B. A. la pedeapsa de 1 an închisoare, cu suspendare condiționată, fără a se proceda însă la efectuarea cercetării judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 322 și următoarele Cod procedură penală anterior, în vigoare la data respectivă.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2013, constatând lipsa inculpatului, citat în procedură obișnuită la adresa de domiciliu care rezulta din dosarul de urmărire penală, instanța a dispus amânarea cauzei, pentru data de 08 ianuarie 2014. Pentru acest termen s-a dispus efectuarea unor adrese către IPJ Hunedoara pentru a se comunica dacă inculpatul este încarcerat și către Direcția Publică Comunitară de Evidență a Persoanelor pentru a se comunica domiciliul/reședința inculpatului. S-a dispus citarea acestuia prin afișare la ușa instanței și la Consiliul Local D..
La termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2014 s-au constatat primite răspunsurile de la cele două instituții, din care rezultat că inculpatul nu figurează încarcerat și are aceeași adresă de domiciliu, s-a consemnat în încheierea de ședință faptul că procurorul, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat și apărătorul ales al părții civile nu mai au cereri de formulat, motiv pentru care instanța „a constatat cercetarea judecătorească terminată și a trecut la dezbateri acordând cuvântul în fond”.
Astfel, din cele expuse anterior rezultă în mod evident că în această cauză nu a fost efectuată cercetarea judecătorească. Instanța de fond nu a dispus începerea cercetării judecătorești, condiții în care consemnarea din partea introductivă a hotărârii referitoare la terminarea cercetării judecătorești nu are nicio justificare.
Nu rezultă că s-a dat citire actului de sesizare a instanței, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 322 Cod procedură penală anterior sau că s-au făcut demersuri suplimentare pentru aducerea inculpatului B. A. la judecată. În acest sens, raportat la faptul că inculpatul nu a fost audiat nici în faza de urmărire penală, ar fi fost oportună emiterea unui mandat de aducere pe numele acestuia, organele de poliție având posibilitatea să furnizeze instanței date suplimentare în privința inculpatului (ex. dacă mai locuiește sau nu la adresa respectivă, eventuale date de contact ale acestuia furnizate de aparținători, etc.).
C. constată că nu s-a administrat nicio probă în cursul judecății, iar faptul că nu au fost formulate cereri în probațiune de către procuror sau apărătorii părților la termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2014, nu împiedica cu nimic instanța ca din oficiu să pună în discuție administrarea unor mijloace de probă, căreia dimpotrivă îi revenea această îndatorire potrivit dispozițiilor art. 287 Cod procedură penală anterior (în vigoare la data respectivă), coroborate cu dispozițiile art. 289 Cod procedură penală și cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dispozițiile art. 287 Cod procedură penală anterior prevedeau că instanța de judecată își exercită atribuțiile în mod activ, în vederea aflării adevărului și a realizării rolului educativ al judecății și că instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză. Articolul 289 Cod procedură penală consacra principiile oralității, nemijlocirii și contradictorialității.
Dispoziții similare există și în noul Cod de procedură penală, relevante în acest sens fiind: art. 349 alin. 1 potrivit cărora instanța de judecată soluționează cauza dedusă judecății cu garantarea respectării drepturilor subiecților procesuali și asigurarea administrării probelor pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii; art. 351 alin. 1 potrivit cărora judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu.
Noul Cod de procedură penală prevede posibilitatea soluționării cauzei exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar în cazul în care inculpatul solicită aceasta și recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa și dacă instanța apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu excepția cazului în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață (art. 349 alin. 2 Cod procedură penală). În cauza de față nu era incidentă o astfel de situație în condițiile în care inculpatul nu a fost prezent la judecată. O concluzie similară se desprindea și din dispozițiile Codului de procedură penală anterior, posibilitatea de soluționare a cauzei exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fiind prevăzută doar în condițiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Concluzionând, C. apreciază că atâta timp cât în fața instanței de fond nu a fost efectuat niciun act de cercetare judecătorească, inculpatul B. A. a fost lipsit de beneficiile unui proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Numai după verificarea probelor strânse la urmărirea penală, prin procedee probatorii legale, în cursul judecății, în condiții de oralitate, contradictorialitate și nemijlocire a dezbaterilor, se poate stabili situația de fapt și, în acord cu aceasta, se pot trage concluzii motivate privind răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În jurisprudența sa, inclusiv în hotărâri contra României (ex. cauza B. împotriva României), C. europeană a drepturilor omului a statuat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. C. a reținut că întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Deși dispozițiile art. 471 Cod procedură penală (art. 371 în vechea reglementare), consacră efectul devolutiv al apelului, C. apreciază că efectul devolutiv nu presupune ca instanța de control judiciar să suplinească integral activitatea și atribuțiile primei instanțe. Efectul devolutiv nu poate fi înțeles ca o administrare a întregului material probator și deci ca o efectuare a întregii cercetări judecătorești de către instanța de apel, căci aceasta din urmă este una de control judiciar, neputând suplini, în baza efectului devolutiv, lipsa cercetării judecătorești în primă instanță.
În consecință, pentru a asigura respectarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care instituie dreptul la un proces echitabil, precum și a art. 2 din Protocolul 7 al Convenției Europene, care garantează dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, C. apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei D..
Cu ocazia rejudecării se vor efectua demersuri suplimentare pentru a se asigura prezența inculpatului în fața instanței de judecată. Se va proceda la efectuarea cercetării judecătorești în cadrul căreia se vor audia persoanele în fața cărora inculpatul a dat nota explicativă în data de 14.09.2010 depusă în copie la fila 5 în dosarul de urmărire penală, a persoanelor angajate în cadrul B. - S. G. care au întocmit raportul aflat la fila 16 din dosarul de urmărire penală. Se vor administra orice alte mijloace de probă apreciate ca fiind necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele și pentru aflarea adevărului.
Având în vedere cele expuse anterior, apreciind necesară trimiterea cauzei în rejudecare, C. de A. nu va proceda la analizarea pe fond a motivelor de apel invocate de P. de pe lângă Judecătoria D..
Raportat la cele de mai sus, 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, coroborat cu art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, C. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria D. împotriva sentinței penale nr. 43/08 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, pe care o va desființa în întregime și va trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei D..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.
Se va acorda onorariul în sumă de 200 lei apărătorului desemnat din oficiu (av. A. M.), sumă care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria D. împotriva sentinței penale nr. 43/08 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._, pe care o desființează în întregime și trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei D..
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Acordă onorariul în sumă de 200 lei apărătorului desemnat din oficiu (av. A. M.), sumă care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
A. D. B. A. P.
Grefier,
D. M. H.
Red. P.A.
Tehnored. D.M.H.
2 ex/06 MAI 2014
J. Fond N. D. P.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 285/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
