Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 287/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 287/A/2014

Ședința publică de la 16 Aprilie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. B.

Judecător: A. P.

Grefier: D. M. H.

Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. - procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria D. și inculpatul V. C. F. împotriva sentinței penale nr. 254/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă:

- inculpatul apelant V. C. F., în stare de arest din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat M. R., în substituirea av. A. M., apărător desemnat din oficiu;

- inculpatul intimat P. C. C., în stare de arest preventiv din Penitenciarul Aiud, asistat de avocat M. R., în substituirea av. C. R., apărător desemnat din oficiu;

- inculpatul intimat G. I. C., asistat de avocat S. S. L., apărător ales,

lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat S. S. L., apărător ales al inculpatului intimat G. I. C., depune la dosar concluzii scrise.

La interpelarea instanței, inculpații V. C. F., P. C. C. și G. I. C. învederează că nu au reușit să finalizeze demersurile în vederea realizării împăcării.

La interpelarea instanței, inculpații V. C. F., P. C. C. și G. I. C. precizează că își mențin declarațiile și nu doresc să dea noi declarații în fața instanței de apel.

Avocat S. S. L., apărător ales al inculpatului intimat G. I. C., formulează o cerere în probațiune solicitând ascultarea convorbirilor telefonice din data de 27.06._13 având în vedere modul în care au fost întocmite procesele-verbale, în special cel aflat la fila 112 din dosarul de urmărire penală.

Instanța pune în discuție cererea în probațiune formulată de avocat S. S. L., apărător ales al inculpatului intimat G. I. C..

Reprezentantul Ministerului Public învederează că cererea formulată în cauză nu este concludentă.

Avocat M. R., în substituirea av. A. M., apărător desemnat din oficiu pentru V. C. F. și în substituirea avocatului C. R., apărător desemnat din oficiu pentru P. C. C., arată că lasă la aprecierea instanței.

Instanța, deliberând, respinge ca nefiind utilă cererea în probațiune formulată de avocat S. S. L., apărător ales al inculpatului intimat G. I. C..

Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorii părților și reprezentantul Ministerul Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune condamnarea inculpatului G. I. C. care a fost achitat de prima instanță, cu argumentația că probațiunea este aceeași și pentru ceilalți inculpați.

Precizează că raportat la declarația martorului M. G., la declarațiile inculpați și la datele tehnice rezultate din convorbirile telefonice, probațiunea este completă și justifică o hotărâre de condamnare, existând participația clară la săvârșirea infracțiunii.

Avocat S. S. L., apărător ales al inculpatului intimat G. I. C., solicită, în principal, în baza art. 421 alin. 1 lit. b. Cod procedură penală, respingerea apelului formulat de parchet ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată, iar, în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile.

Precizează că în cauză s-a reținut în mod corect starea de fapt.

Învederează că din convorbirile telefonice a inculpatului G. I. C. cu ceilalți inculpați, nu rezultă că inculpatul G. I. C. a intrat în curtea lui V. V. și ar fi sustras cazanul din cupru al acestuia.

Arată că din probele administrate la dosar rezultă adevărata stare de fapt, respectiv martorul Chirlea I. a declarat că inculpatul G. I. C. nu a încercat să valorifice nici un bun sustras, martora Dipan N. a susținut că în data de 27.06.2013 s-a aflat în permanență cu inculpatul, iar martorul M. G. nu face vorbire despre inculpatul G. I. C., ci doar despre inculpații V. C. F. și P. C. C., care au transportați cu taxiul.

Cu privire la latura civilă, precizează că nu ar trebui despăgubită partea vătămată atâta timp cât inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt.

Avocat M. R., în substituirea av. A. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat V. C. F., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, rejudecând, a se dispune reducerea pedepsei.

Învederează că inculpatul a recunoscut faptele prevalându-se de dispozițiile art. 320/1 din Vechiul Cod de procedură penală.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că apelul formulat de inculpatul V. C. F. este admisibil și se impune o reducere substanțială a pedepsei la limita de 1 an.

Avocat M. R., în substituirea av. A. M., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat P. C. C., față de apelul inculpatului V. C. F., solicită extinderea și asupra inculpatului P. C. C..

Față de apelul Parchetului, arată că lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul intimat G. I. C., având ultimul cuvânt, arată că are un copil minor în întreținere în vârstă de 1 an și 5 luni împreună cu o concubină minoră și se descurcă greu.

Inculpatul apelant V. C. F., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei. Arată că a executat o pedeapsă de 3 ani și 4 luni, apoi s-a eliberat dar nu i-a dat nimeni nici un ajutor și a furat.

Inculpatul intimat P. C. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față, constată:

Prin sentința penală nr. 245/30 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria D., în dosar nr. _, s-au hotărât următoarele:

Au fost condamnați inculpații:

1. V. C.-F. la:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal, art. 37 al. 1 lit. a C. penal și art. 320/1 C.p.p.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. g, i C. penal și al. 3 lit.h C.penal cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a C. penal și art. 320/1 C.p.p.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A fost menținut beneficiul liberării condiționate cu privire la restul de 607 zile, rămas de executat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 107/2011 a Judecătoriei D..

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a Teza II, lit. b C.p. în condițiile art.71 C.p.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 al.1 C.p., s-a dedus din pedeapsa stabilită, timpul reținerii și arestării preventive de la 18.07.2013 până la 30.01.2014.

2. P. C.-C. la:

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. a, g, i C. penal cu aplic. art. 41 al. 2 C. penal și art. 320/1 C.p.p.

A fost privat inculpatul de exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a Teza II, lit. b C.p. în condițiile art.71 C.p.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 al.1 C.p., s-a dedus din pedeapsa stabilită, timpul reținerii și arestării preventive de la 18.07.2013 până la 30.01.2014.

În baza art. 11 pct. 2 lit a C,.p.p rap. la art. 10 lit. b C.p.p, a fost achitat inculpatul G. I.-C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. a, i C. penal cu aplic. art. 74 lit d C. penal.

S-a constatat că partea vătămată P. D. F. a renunțat la cerere privind constituirea de parte civilă în cauză.

S-a confiscat în favoarea statului de la inculpații V. C. F. și P. C.-C. suma de 4.200 lei, conform art. 118 al.1 lit.e cod penal.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații V. C. F. și P. C.-C. în solidar, plata următoarelor sume cu titlu de daune materiale:

- 2.500 lei către partea civilă M. I. cu domiciliul în ., nr. 265, jud. Hunedoara.

- 150 lei către partea civilă C. L. cu domiciliul în ., nr. 75, jud. Hunedoara.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul V. C. F. la plata următoarelor sume cu titlu de daune materiale:

- 3.500 către partea civilă V. V. cu domiciliul în Hunedoara, ., ..

- 2.982,03 lei către partea civilă . DE OPERAȚIUNI V., departamentul C. DE OPERAȚIUNI AR - HD – A..

S-a stabilit în sarcina Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și în favoarea Baroului Hunedoara plata sumei de 300 lei, onorariu pentru apărătorul desemnat să acorde asistență juridică din oficiu inculpatului V..

În baza art. 191 al. 1,2 C.p.p au fost obligați inculpații V. și P. la plata a câte 750 lei cheltuieli judiciare către stat

În baza art. 192 al.3 C.p.p, cheltuielile judiciare în cuantum de 300 lei s-a dispus să rămână în sarcina statului

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr.1668/P/2013 din data de 14.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria D. au fost trimiși în judecată inculpații, după cum urmează:

P. C. – C., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplic. art.41 alin. 2 Cod pen.;
V. C. – F., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii a două infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplic. art.41 alin. 2 Cod pen., în condițiile art.37 alin. 1 lit. a Cod pen. respectiv art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. g, i și alin. 3 lit. h Cod pen., în condițiile art.37 alin. 1 lit. a Cod pen.;
G. I. – C., în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. a C.p., cu aplic. art.41 alin. 2 Cod pen

Se reține, în esență, în actul de sesizare, în sarcina inculpaților, următoarea situație de fapt:

Inculpatul V. C. F. împreună cu inculpatul P. C. – C. sau inculpatul G. I. - C., în perioada 25.05.27.06.2013, au pătruns, prin efracție sau escaladare, pe timp de zi sau noapte, în dependințele imobilelor aparținând părților vătămate M. I., P. D. – F., C. L. și V. V., situate în ., jud.Hunedoara, de unde au sustras bunuri în valoare totală de 10.400 lei.

Deasemenea, inculpatul V. C. – F., în noaptea de 20/21.06.2013, prin escaladarea unor stâlpi aparținând rețelei de telefonie fixă, a tăiat și sustras 976 metrii liniari de cablu de telefonie aparținând părții vătămate S.C. R. S.A..- D. de Operațiuni V. – C. de Operațiuni AR – HD, pe tronsonul Certeju de Sus – Măgura – Toplița, jud.Hunedoara, în valoare de 2.982,03 lei.

Totodată, inculpatul G. I. C., împreună cu inculpatul V. C. F. au pătruns în imobilul aparținând părții vătămate V. V. și, din anexele gospodărești au sustras bunuri în valoare totală de 3.500 lei.

Prin sentința penală nr. 1598/28.10.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, în baza disp. art.332 alin. 2 C.pr.pen., s-a restituit cauza la P. de pe lângă Judecătoria D. pentru refacerea urmăririi penale față de inculpații V. C. F. și P. C. C..

În baza art.300 ind.2 rap. la art.160 ind. b C.pr.pen. rap. la art.332 alin. 3 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestării preventivea inculpaților V. C. - F. (fiul lui F. și M., născ. la 13.07.1989 în mun. Oradea, jud. Bihor, domiciliat în ., ., ., jud. Hunedoara, identificat C.I. . nr._ elib. de S.P.C.L.E.P. D., CNP_, fără ocupație, recidivist, deținut în Penitenciarul B. - M. în baza M.A.P.nr.28/19.07.2013 emis de Judecătoria D.) și P. C. - C. (fiul lui G. și A., născ. la 16.10.1984 în mun. D., jud. Hunedoara, domiciliat în ., ., ., ., cunoscut cu antecedente penale, identificat cu C.I. . nr._ elib. de Poliția mun. D., CNP-_, deținut în deținut în Penitenciarul B. - M. în baza M.A.P.nr.29/19.07.2013 emis de Judecătoria D.).

Prin decizia penala nr. 1177/2013, pronunțată de C. de A. A. I. în dosar nr._/221/2013 a fost admis recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA D. împotriva sentinței penale nr.1598/28.10.2013, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, care a fost casata doar sub aspectul soluției de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale și, rejudecând în aceste limite:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 332 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale și, în consecință, s-a trimis cauza la Judecătoria D. pentru continuarea judecății în primă instanță.

S-au menținut dispozițiile sentinței recurate cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților V. C. F. și P. C. C..

S-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații V. C. F. și P. C. C. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 300² din Codul de procedură penală, cu referire la art. 160^b alin. 3 din Codul de procedură penală, s-a menținut ca fiind legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților V. C. F. și P. C. C..

În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, au fost obligați inculpații V. C. F. și P. C. C. să plătească statului următoarele sume cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs: 400 lei inculpatul V. C. F.; 175 lei inculpatul P. C. C..

Prima instanță a reținut, din conținutul actelor administrate în faza de urmărire penală, următoarea stare de fapt, pe care se sprijină de altfel, întregul act de sesizare al instanței.

În nopțile de 14/15.06.2013 și 15/16.06.2013, persoane necunoscute, prin escaladarea gardului împrejmuitor al imobilului situat în satul Certeju de Sus, nr. 286, județul Hunedoara, au pătruns într-o anexă gospodărească din curtea imobilului, care era neasigurată cu sisteme de închidere, de unde și-au însușit fără drept un cazan confecționat din cupru, doi colaci din sârmă confecționați din cupru și două canistre cu cantitatea de 20 litri motorină fiecare, aducând un prejudiciu estimat de partea vătămată la suma de 4.260 lei.

În perioada de 25.06._13, persoane necunoscute prin escaladarea gardului împrejmuitor al imobilului situat în satul Certeju de Sus, nr. 109, județul Hunedoara, au pătruns într-o anexă gospodărească din curtea imobilului, care era neasigurată cu sisteme de închidere, de unde și-au însușit fără drept un cazan confecționat din cupru și alte materiale neferoase, aducând un prejudiciu estimat de partea vătămată la suma de 2.000 lei.

Inculpații V. C.-F. și P. C.-C., ambii din ., în noaptea de 05/06.07.2013, au pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor al imobilului situat în satul Certeju de Sus, nr. 75, județul Hunedoara, într-o anexă gospodărească din curtea imobilului, care era neasigurată cu sisteme de închidere, de unde și-au însușit fără drept un număr de 3 păsări domestice(găini), aducând un prejudiciu estimat de partea vătămată la suma de 150 lei.

În noaptea de 20/21.06.2013, persoane necunoscute prin escaladarea unor stâlpi aparținând rețelei de telefonie fixă, au tăiat și sustras 976 metri liniari, din cablul de telefonie fixă, aparținând S.C. R. S.A., de pe tronsonul Certeju de Sus - Măgura - Toplița, aducând un prejudiciu părții vătămate la suma de 2.982,03 lei.

În urma interceptării convorbirilor telefonice, autorizate conform art.91¹ C.p.p. și derulate între inculpați și învinuit, se arată în rechizitoriu faptul că la data de 22.06.2013, ora 21, inculpatul V. C. - F. a contactat telefonic pe martorul J. A., din ., căruia i-a oferit spre vânzare cantitatea de 40 litri motorină, pe care i-a adus-o în două recipiente din plastic, în volum de 20 litri, respectiv 25 litri, pe care i-a oferit suma de 160 lei, conform celor declarate de martorul J. A.. Astfel că, în urma prezentării pentru recunoaștere a celor două recipiente din plastic, partea vătămată P. D.-F. a recunoscut fără dubii că cele două recipiente îi aparțin, fiind sustrase din anexa sa gospodărească, în cele două nopți consecutive. Totodată, din declarația martorului S. M., reiese faptul că în data de 20.06.2013, a fost contactat telefonic de inculpatul P. C.-C., ocazie cu care acesta 1-a întrebat dacă este interesat să cumpere cantitatea de 40 litri motorină, la prețul de 4 lei/litru.

La data de 28.06.2013, într-o altă convorbire telefonică interceptat ce are loc între inculpatul V. C.-F. și învinuitul G. I.-C., se susține de către procuror că cei doi se află în gospodăria părții vătămate V. V., de unde sustrag un cazan confecționat din cupru și alte materiale feroase, faptă constatată și reclamată de partea vătămată, la data de 12.07.2013.

Totodată, în alte două convorbiri telefonice înregistrate la data de 27.06.2013, ora 17⁴¹ și 27.06.2013, ora 20⁰⁰, se arată faptul că, după ce cei doi au sustras cazanul de cupru din anexa gospodărească aparținând părții vătămate V. V., învinuitul G. I.-C., încearcă să valorifice bunul sustras la centrul de colectare aparținând S.C. DARIANIS IMPEX S.R.L. Certeju de Sus, contactând telefonic, atât pe administratorul centrului, martorul Chiria I.-S., cât și pe numitul C. V. persoana care se află în permanență la centrul de colectare, fiind angajat în cadrul centrului de colectare.

În noaptea de 06.07.2013, ora 03⁰⁸, în urma unei convorbiri telefonice dintre cei doi inculpați, se arată faptul că aceștia pregătesc săvârșirea unei noi infracțiuni de furt calificat, respectiv, urmează să se deplaseze pentru a sustrage păsări din gospodăriile cetățenilor de pe raza comunei Certeju de Sus, faptă ce se coroborează cu plângerea penală a părții vătămate C. L., la data de 13.07.2013, precum și cu declarația martorului D. Oliviea, care este vecina părții vătămate.

De asemenea, interceptările convorbirilor telefonice, existente la dosar, sunt interpretate de către procuror în sensul că cei doi inculpați au avut legături cu învinuitul G. I.-C., existând convorbiri în care învinuitul și cu inculpatul V. C.-F., încearcă să valorifice diverse materiale neferoase la centrul de colectare aparținând S.C. DARIANIS IMPEX S.R.L. Certeju de Sus, administrat de martorul Chiria I.-S., a căror proveniență ar putea fi din furturile comise de pe raza comunei Certeju de Sus.

Din declarația martorului Chiria I.-S., reiese faptul că la data de 14.07.2013, inculpatul V. C.-F., a predat la centrul de colectare S.C. DARIANIS IMPEX S.R.L. Certeju de Sus, pe care acesta îl administrează, mai multe deșeuri de materiale neferoase, reprezentând cabluri a cărui înveliș era distrus prin ardere. Întrucât acesta avea suspiciuni cu privire la proveniența acestora a sesizat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Certeju de Sus, motiv pentru care deșeurile respective au fost ridicate. De asemenea, martorul mai arată în declarație, că cei doi inculpați și învinuitul G. I.-C., se deplasează mereu împreună, în special inculpatul V. C. - F. și învinuitul G. I. C., pe timp de noapte, și că aceștia sunt implicați în furturile de pe raza satului Certeju de Sus, fiind semnalați cu sume de bani asupra acestora, pe care nu le pot justifica, având în vedere faptul că cei trei nu sunt încadrați în muncă.

La data de 15.07.2013, cu ocazia audierii, în calitate de parte vătămată a numitului M. I., acestuia i-au fost prezentate deșeurile de materiale neferoase, ridicate de la martorul Chiria I.-S., ocazie cu care acesta a recunoscut tară dubii mai multe segmente din cablu având învelișul ars, ca provenind de la aparatul de sudură, care i-a fost sustras din anexa sa gospodărească, în perioada de 25.05._13, fapt pentru care segmentele de cablu recunoscute i-au fost restituite acestuia.

In completarea declarației martorului Chiria I.-S., acesta arată faptul că în data de 17.07.2013, ora 16⁰⁰, în timp ce se afla pe raza satului Certeju de Sus, a fost contactat de inculpatul V. C. F., care i-a spus că are de vânzare cantitatea le aproximativ 7(șapte) kilograme de deșeuri din cupru, pentru care i-a pretins suma de 5 lei/kg. După ce a fost de acord să le achiziționeze, inculpatul V. C. F. a trimis pe minorul V. A., în vârstă de 10 ani, să predea la centrul de colectare, administrat de martor, deșeurile de materiale neferoase, în cantitate de 6,475 kg, pentru care a primit suma de 97,5 lei.

După ce a achiziționat aceste deșeuri neferoase, martorul Chiria I.-S. a sesizat organele de poliție judiciară, care în urma cercetărilor efectuate au stabilit că aceste deșeuri provin dintr-un cablu de alimentare de la rețeaua de telefonie fixă aparținând S.C. R. S.A., care a fost sustras de pe raza comunei Certeju de Sus.

Deșeurile de materiale neferoase în cantitate de 6,475 kilograme, ridicate de la îtorul Chiria I.-S., au fost restituite pe bază de dovadă procedurală numitului mea Marinei, reprezentantul părții vătămate S.C, R. S.A..

Martorul L. M. arată faptul că cei doi inculpați se deplasau frecvent împreună cu învinuitul G. lulian-C., pe timp de noapte, pe a localității Certeju de Sus, fiind bănuiți că sunt implicați în flirturile comise de pe a localității Certeju de Sus.

Prima instanță a constatat că inculpatul G. I. C. a fost trimis în judecată doar pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. a, i C. penal (faptă comisă în perioada 25.06._13), nu și pentru comiterea unor acte materiale care să intre în conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat, în formă continuată (vf. 1,5,6- rechizitoriu).

Principalul suport probatoriu al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului G. I. C., astfel cum mai sus s-a arătat, îl constituie procesele verbale, de transcriere a unor convorbiri telefonice purtate între acest inculpat și V. C. F., martorul C. I. și alte persoane (vf. 99-120 dosar de urmărire penală)

În primul rând, se constată de către prima instanță că, deși sunt avute în vedere în actul de sesizare convorbiri telefonice purtate între inculpat și alte persoane, probe ce ar trebui să confere precizie, acuratețe, cel puțin cu privire la data comiterii unei fapte, în rechizitoriu se arată că unicul act material de sustragere s-ar fi săvârșit în perioada 25.06._13 (fapta nu are încadrarea juridică a unei forme continuate, conform dispozitivului rechizitoriu și stării de fapt descrise în partea expozitivă).

În al doilea rând, și relativ la aspectul mai sus menționat, se arată că din transcriptul convorbirilor telefonice ar rezulta că la data de 28.06.2013 ar fi fost sustras un cazan de țuică din gospodăria lui V. V. de către inculpații G. și V., dar care ar fi fost valorificat tot de către cei doi inculpați cu o zi înainte, în data de 27.06.2013, care, dincolo de elementul contradictoriu, generat de afirmația în sine, nu poate reflecta adevărul, sub aspectul realității obiective.

În al treilea rând, prima instanță a constatat că declarația martorului C. I. nu-l incriminează în nici un mod pe inculpatul G., indicând faptul că acesta nu a încercat niciodată valorificarea vreunui cazan de țuică, confecționat din cupru, ci doar obișnuia să valorifice la centrul de colectare a fierului vechi, pe care îl administrează „material feros rezultat din săpături în halda de steril” (vf.38).

În al patrulea rând, prima instanță, analizând conținutul interceptărilor telefonice, atașate la dosarul cauzei, la file 99-120, constată că aceste probe nu conturează elemente certe de vinovăție cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat de către inculpatul G. în perioada 25.06._13 (vf.100,101,102,104,105).

În considerarea celor descrise maia sus prima instanță a constatat că infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al.1, art.209, al.1 lit a,i C.penal, în perioada 15.06._13 nu a fost săvârșită de inculpat, sens în care a pronunțat soluție de achitare, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a C,.p.p rap. la art. 10 lit. b C.p.p.

Relativ la inculpați P. și V. faptele din 06.07.2013 și 21.06.2013, astfel cum au fost prezentate mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped de art. 208 al.1, art. 209 al.1 lit.a,g,i C.penal, cu aplicarea art. 41 al.2 C.penal (formă continuată), a mai reținut prima instanță.

În baza acestor texte de lege, inculpații au fost condamnați astfel cum mai sus s-a arătat.

La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere disp. art. 52 și art. 72 C.p. disp. părții generale din codul penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaților, împrejurările care agravează răspunderea penală.

Prima instanță a mai avut în vedere că inculpatul V. C. F. a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie (art. 37 al.1 lit.a C.penal) respectiv în perioada eliberării condiționate din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 107/2011, a Judecătorie D..

În favoarea ambilor inculpați au fost reținute dispozițiile art. 320/1 c.p.p, privind recunoașterea totală și necondiționată a vinovăției.

Prima instanță, în baza art. 350 alin. 1 C.p.p., a menținut starea de arest a celor doi inculpați condamnați și a dedus perioadele în care aceștia au fost reținuți sau arestați preventiv, cum mai sus s-a arătat.

Prima instanță a mai constatat constata că partea vătămată P. D. F. a renunțat la cerere privind constituirea de parte civilă în cauză și a confiscat în favoarea statului de la inculpații V. C. F. și P. C.-C. suma de 4.200 lei, conform art. 118 al.1 lit.e cod penal.

Prima instanță a făcut, apoi, aplicarea art. 14, 346 Cod procedură penală, în legătură cu latura civilă a cauzei, astfel cum mai sus s-a arătat, după care a dispus avansarea onorariilor apărătorilor din oficiu și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, recurs P. de pe lângă Judecătoria D. și inculpatul V. C.-F..

Prin declarația de recurs, aflată la fila 70 a dosarului de primă instanță, parchetul s-a referit la toți cei trei inculpați pentru ca, în adresa de înaintare a memoriului cuprinzând motivele de recurs, același parchet să precizeze că recursul se referă doar la inculpatul G.. În memoriul cuprinzând motivarea scrisă a recursului, parchetul se referă doar la inculpatul G. dar, într-unul dintre ultimele aliniate, solicită și menținerea arestării preventive a inculpaților V. și P., față de care susține parchetul că nu se impune nici aplicarea legii penale mai favorabile.

O astfel de exprimare echivocă a intenției parchetului cu referire la limitele personale ale recursului a fost de natură să împiedice prima instanță să constate rămânerea definitivă a sentinței cu privire la inculpatul P. dar și să determine curtea să procedeze la citarea acestui inculpat ca parte la judecata în apel.

Ceea ce transpare ca fiind o certitudine din recursul parchetului este critica referitoare la soluția de achitare a inculpatului G., față de care se solicită casarea sentinței și, în rejudecare, a se dispune condamnarea.

În motivarea recursului parchetul a susținut, în esență, că prima instanță nu a dat relevanța potrivită declarațiilor martorului C. I., în special celor din faza de urmărire penală și nici interceptărilor convorbirilor telefonice consemnate în procesele verbale de la filele 99-120, dar nici declarațiilor martorului M. G. de la filele 121-124.

Prin recursul său inculpatul V. a solicitat reducerea pedepselor aplicate, cu motivarea orală consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.

Reprezentantul parchetului și-a precizat poziția procesuală în sensul admiterii apelului parchetului dar și al apelului inculpatului V., cu motivarea cuprinsă, de asemenea, în partea introductivă a prezentei.

Inculpatul G. a solicitat, în principal, respingerea apelului parchetului, cu motivarea, în esență, că este nevinovat de săvârșirea faptelor care i se impută. În subsidiar, în ipoteza condamnării, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Inculpatul P., prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat extinderea efectelor apelului inculpatului V. și asupra sa și a i se aplica legea penală mai favorabilă.

La data de 01.02.2014 s-a produs . noului Cod de procedură penală, astfel că, potrivit art. 10 alin. 2 din Lg. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, recursurile au fost analizate potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.

Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de parchet și de inculpatul V. dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:

Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, interpretând și coroborând în mod logic probele cauzei.

În legătură cu faptele de furt săvârșite de inculpații V. și P. nu există dubii, aceștia din urmă recunoscând săvârșirea faptelor, care sunt confirmate și de ansamblul materialului probatoriu.

De asemenea, prima instanță a realizat și o justă încadrare juridică a faptelor celor doi inculpați mai sus amintiți, în raport de prevederile legale în vigoare la data pronunțării sentinței.

Asupra apelului parchetului

Cu privire la inculpatul G., prima instanță a reținut în mod just că probele cauzei nu confirmă participația acestuia la fapta de furt săvârșită în dauna părții vătămate V. V..

Astfel, în declarațiile de la filele 46-49 din dosarul de urmărire penală, pe care parchetul apelant le consideră ca relevante sub aspectul participației inculpatului G., martorul C. I. S. face doar referiri generale de genul „din discuțiile purtate (cu inculpații) și din comportamentul acestora, mi-am dat seama că susnumiții sunt implicați în furturile din gospodăriile cetățenilor…”, care nu pot duce la concluzia că inculpatul G. a participat la furtul descris în rechizitoriu. Același martor arată că „nu mi-au fost oferite și nu am achiziționat de la aceștia (inculpații) cazane de cupru sau componente ale acestor și nici aparate de sudură”, astfel că acest martor nu poate fi considerat ca relevant atâta vreme cât inculpatului G. i se impută, în rechizitoriu, că ar fi participat la sustragerea, în principal, a unui cazan din cupru de la partea vătămată V. V..

Nici martorul M. G. nu se referă, în declarațiile de la filele 124-124 din dosarul de urmărire penală, invocate de parchetul apelant, la nici o faptă comisă de inculpatul G..

Efectuând o proprie analiză a transcrierilor convorbirilor telefonice aflate în procesele verbale de la filele 99-120 din dosarul de urmărire penală, nici curtea, cum nici prima instanță nu a făcut-o, nu a descoperit aspecte menite să confirme participarea inculpatului G. la fapta de furt care i se impută prin rechizitoriu.

Față de toate cele mai sus reținute, soluția de achitare a inculpatului G. apare ca fiind justă. Deși prima instanță ar fi trebuit să rețină ca temei al achitării pe acela prevăzut de art. 10 lit. c din Codul de procedură penală din 1968 în loc de cel prevăzut de art. 10 lit. b din același cod, curtea, având în vedere că acest aspect nu a fost criticat de parchet, nu va proceda la remedierea lui.

Asupra apelului inculpatului V.

C. reține că de la pronunțarea soluției de condamnare de către prima instanță și până la soluționarea apelului a intervenit, la data de 01.02.2014, . noului cod penal, care prevede pentru faptele comise de inculpatul V. pedepse mult reduse, aspect care impune aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, cu consecința unei reindividualizări a pedepselor principale și accesorii.

Având în vedere că inculpatul neapelant P. este, din punct de vedere al legii penal mai favorabile, în aceeași situație ca și inculpatul apelant V., curtea va proceda, potrivit art. 419 din noul Cod de procedură penală, la extinderea efectelor favorabile ale apelului acestuia din urmă și asupra inculpatului P..

Pentru toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va admite apelul declarat de inculpatul V. C.-F. împotriva sentinței penale nr. 245/30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosar nr. _, extinzând efectele apelului declarat de inculpatul V. C.-F. asupra inculpatului P. C.-C. și desființând sentința penală apelată sub aspectul incidenței art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, al individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpaților V. C.-F. și P. C.-C., al aplicării pedepselor accesorii și, rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului V. C.-F. și va repune în individualitate pedepsele, astfel:

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 al. 1 lit. a Cod penal și art. 320/1 Cod procedură penală;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. g, i și al. 3 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal și art. 320/1 Cod procedură penală.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal va constata că infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. C.-F. se încadrează în dispozițiile art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d din noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior.

Va menține soluția de condamnare a inculpatului V. C.-F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d din noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior) și va reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, durată considerată a fi potrivită în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din noul Cod penal și a răspunde cel mai bine dezideratului de prevenție generală și specială.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal va constata că infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. C.-F. se încadrează în dispozițiile art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 3 lit. h din noul Cod penal.

Va menține soluția de condamnare a inculpatului V. C.-F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 3 lit. h din noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior) și va reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare, durată considerată a fi potrivită în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din noul Cod penal și a răspunde cel mai bine dezideratului de prevenție generală și specială.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal va aplica tratamentul pluralității de infracțiuni mai favorabil inculpatului și în baza art. 34 lit. b Cod penal anterior, raportat la art. 33 lit. a Cod penal anterior va contopi pedepsele de 2 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.

Va păstra dispoziția instanței de fond referitoare la menținerea liberării condiționate cu privire la restul de 607 zile, rămas de executat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 107/2011 a Judecătoriei D..

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal anterior.

În baza art. 72 alin. 1 din noul Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V. C.-F. perioada reținerii și arestării preventive din data de 18 iulie 2013 până în data de 16 aprilie 2014.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal va constata că infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P. C.-C. se încadrează în dispozițiile art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d din noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior.

Va menține soluția de condamnare a inculpatului P. C.-C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1lit. b, d din noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior) și va reduce pedeapsa de la 2 ani închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție, durată considerată a fi potrivită în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 din noul Cod penal și a răspunde cel mai bine dezideratului de prevenție generală și specială.

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal anterior.

În baza art. 72 alin. 1 din noul Cod penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P. C.-C. perioada reținerii și arestării preventive din data de 18 iulie 2013 până în data de 16 aprilie 2014.

Va menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru aceleași considerente, văzând dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. declarat împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.

C. va acorda onorariile în sumă de câte 300 lei apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații P. C. C. (av. C. R.) și V. C.-F. (av. A. M.), sume care se vor avansa, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, din fondul special destinat al Ministerului Justiției. C. va acorda și onorariul parțial în sumă de 75 lei apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G. I. (av. C. M.), sumă care se va avansa, în baza aceluiași text de lege, din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul V. C.-F. împotriva sentinței penale nr. 245/30 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria D., în dosar nr. _ .

Extinde efectele apelului declarat de inculpatul V. C.-F. asupra inculpatului P. C.-C..

Desființează sentința penală apelată sub aspectul incidenței art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, al individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpaților V. C.-F. și P. C.-C., al aplicării pedepselor accesorii și, rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului V. C.-F. și repune în individualitate pedepsele, astfel:

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal constată că infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. C.-F. se încadrează în dispozițiile art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d din noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior.

Menține soluția de condamnare a inculpatului V. C.-F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d din noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior) și reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal constată că infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul V. C.-F. se încadrează în dispozițiile art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 3 lit. h din noul Cod penal.

Menține soluția de condamnare a inculpatului V. C.-F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d, alin. 3 lit. h din noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior) și reduce pedeapsa de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal aplică tratamentul pluralității de infracțiuni mai favorabil inculpatului și în baza art. 34 lit. b Cod penal anterior, raportat la art. 33 lit. a Cod penal anterior contopește pedepsele de 2 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.

Păstrează dispoziția instanței de fond referitoare la menținerea liberării condiționate cu privire la restul de 607 zile, rămas de executat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 107/2011 a Judecătoriei D..

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal anterior.

În baza art. 72 alin. 1 din noul Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V. C.-F. perioada reținerii și arestării preventive din data de 18 iulie 2013 până în data de 16 aprilie 2014.

Cu aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal constată că infracțiunea de furt calificat în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P. C.-C. se încadrează în dispozițiile art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d din noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior.

Menține soluția de condamnare a inculpatului P. C.-C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1lit. b, d din noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală anterior) și reduce pedeapsa de la 2 ani închisoare la 1 an și 2 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.

Cu aplicarea art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal anterior.

În baza art. 72 alin. 1 din noul Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P. C.-C. perioada reținerii și arestării preventive din data de 18 iulie 2013 până în data de 16 aprilie 2014.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. declarat împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.

Acordă onorariile în sumă de câte 300 lei apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații P. C. C. (av. C. R.) și V. C.-F. (av. A. M.), sume care se vor avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Acordă onorariul parțial în sumă de 75 lei apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul G. I. (av. C. M.), sumă care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2014.

Președinte, Judecător,

A. D. B. A. P.

Grefier,

D. M. H.

Red. A.B./Tehnored. D.M.H.

14.05.2014, 2 ex.

J. Fond C. F.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 299/2014. Curtea...		Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 279/2014.... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA