Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 189/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 189/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror A. P..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul M. F. împotriva sentinței penale nr. 195 din data de 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat M. F., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat T. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță condamnatul arată că își susține contestația formulată, precizând că nu el este autorul faptei pentru care în prezent este arestat, fiind vorba de fratele său. Solicită reducerea pedepsei, dorind de beneficieze de legea penală mai favorabilă.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat M. F., avocat T. B., solicită admiterea contestației, precizând că instanța urmează să aprecieze prin raportare la noile prevederi dacă există o lege mai favorabilă în ce-l privește pe condamnatul contestator.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea sentinței penale nr. 195/2014 a Tribunalului A., apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea condamnatului deoarece pedepsele aplicate nu depășesc maximele prevăzute de prevederile noului cod penal.
Contestatorul condamnat M. F., având ultimul cuvânt, arată că nu este el vinovat, fiind vorba de o confundare de nume. Precizează că a fost plecat în străinătate și a fost judecat în lipsă, fără a mai fi audiat.
C. DE A.
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 195 din data de 17.03.2014, Tribunalul A.-Secția penală a hotărât următoarele:
În baza art.595 C.pr.pen a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată M. F. ns. la data de 12.09.1972 deținută în P. A. de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. a obligat persoana condamnată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Tribunalul A.-Secția penală că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr._, persoana condamnată M. F. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 69/2011 a Tribunalului M..
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 69/2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3201/2013 a ÎCCJ, inculpatul M. F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:
-15 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 75 lit.a, c C.pen., art.37 lit.b C.pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și e C.pen.;
-6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 75 lit.a, c C.pen., art.37 lit.b C.pen .
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 91/2011 din data de 22.10.2013 de către Tribunalul M., executarea pedepsei începând la data de 28.10.2009.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În consecință, pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare.
Conform noului Cod penal, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul infracțiunii de omor calificat (art.188 C.pen.) pedeapsa maximă este de 20 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de vătămare corporală (art.193 alin.2 C.pen.), pedeapsa maximă este de 5 ani închisoare, pedepse prin urmare mai mari decât pedepsele în executarea cărora se află condamnatul.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a contestației contestatorul M. F. criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a contestației sale a susținut contestatorul că este nemulțumit de sentința primei instanțe deoarece nu este autorul faptei pentru care a fost condamnat. În subsidiar solicită a i se aplica legea penală mai favorabilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, C. de A. A. I. constată că prezenta contestație este nefondată pentru considerentele ce urmează.
Din actele existente la dosar, C. de A. A. I. a ajuns la concluzia că în mod corect prima instanță, Tribunalul A.-Secția penală, a apreciat că în prezenta cauză nu se impune a se aplica legea penală mai favorabilă.
În baza propriei sale analize reține C. de A. A. I. că prin sentința penală nr. 69/04.05.2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3201/21.10.2013 a Î.C.C.J., inculpatul M. F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare ca urmare a contopirii următoarelor pedepse:
-15 ani închisoare pentrusăvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i C.pen., cu aplicarea art. 75 lit.a, c C.pen., art.37 lit.b C.pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și e C.pen.;
-6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 75 lit.a, c C.pen., art.37 lit.b C.pen.
Continuând analiza noastră am avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul penal, având denumirea marginală „aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Rezultă de aici că pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal referitoare la legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, este necesar ca în primul rând să se verifice dacă a apărut o lege nouă și, imediat după primirea unui răspuns afirmativ, dacă legea nouă prevede o pedeapsă mai ușoară decât legea veche. Apoi, după constatarea îndeplinirii acestei duble condiții(apariția unei noi legi ce prevede o pedeapsă mai ușoară decât legea veche)trebuie să se verifice dacă sancțiunea aplicată definitiv depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită. Abia după momentul constatării ca îndeplinită și a acestei condiții se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de legea nouă.
Pe de altă parte în determinarea „maximului special prevăzut de legea nouă” considerăm noi că trebuie să pornim de la dispozițiile art. 187 din Codul penal potrivit cărora prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei(cum sunt de exemplu circumstanțele atenuante, starea de recidivă, infracțiunea continuată).
Revenind la cauza de față, constatăm noi că actualul contestator a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal. Codul penal sancționează infracțiunile săvârșite de condamnat cu limite de pedeapsă între care se situează pedepsele stabilite de instanță. Astfel:
-infracțiunea de omor pentru care actualul contestator a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare este reglementată în Codul penal în cuprinsul art. 188 și este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi și
-infracțiunea de vătămare corporală pentru care actualul contestator a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare este reglementată în Codul penal în cuprinsul art. 193 alin. 2 și este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Rezultă cu evidență că pedepsele stabilite sub imperiul Codului penal din 1969 nu depășeșsc limita maximă prevăzută de Codul penal în vigoare după data de 01.02.2014, astfel încât nu se pune problema reducerii lor.
Motivele invocate de contestator, motive legate de nevinovăția sa, nu pot forma obiectul analizei în cadrul procedurii vizând contestația la executare.
Pentru a concluziona, C. de A. A. I. va respinge ca nefondată contestația exercitată de condamnatul M. F. împotriva sentinței penale nr. 195 din data de 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația exercitată de condamnatul M. F. împotriva sentinței penale nr. 195 din data de 17.03.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte,Grefier,
G. L. OdagiuCornelia M. N.
Red. / Tehnored. G.L.O.
2 ex./ 28.04.2014
Jud. fond M. E. F.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 286/2014. Curtea... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
