Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 269/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 269/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-04-2014

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 269/A/2014

Ședința publică din 14 aprilie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE S. I. M.

Judecător A. D. B.

Grefier T. C.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I.

reprezentat prin: I. N. – procuror

Pe rol se află soluționarea apelului penal formulat de inculpatul S. V. D. împotriva sentinței penale nr. 240/2014 pronunțată de Judecătoria D. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant S. V. D., aflat în stare de arest preventiv în P. Târgu-M., asistat de doamna avocat C. I., apărător desemnat din oficiu pentru inculpat, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Inculpatul S. V. D. învederează instanței că nu a putut contacta partea vătămată.

Avocat C. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant S. V. D., solicită acordarea unui nou termen de judecată și a se cita aparținătorii inculpatului în vederea efectuării demersurilor necesare împăcării părților. Susține că se poate schimba situația juridică a inculpatului urmare a încunoștințării aparținătorilor acestuia.

Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului apelant pentru a se încunoștința aparținătorii inculpatului în vederea efectuării demersurilor necesare împăcării cu părțile civile.

Reprezentantul parchetului învederează că se opune amânării cauzei.

Instanța, deliberând, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului apelant, în raport de împrejurarea că în cauză s-a acordat un termen de judecată pentru împăcarea părților, la care părțile civile au fost legal citate chiar cu mențiunea că este posibilă o împăcare cu inculpatul.

Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.

Apărătorul inculpatului apelant și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat C. I., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant S. V. D., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și, procedând la o nouă judecare, a se face aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal și a se reduce pedeapsa, conform noii legi penale mai favorabile.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului inculpatului sub aspectul incidenței în cauză a legii penale mai favorabile și a se reduce pedeapsa aplicată acestuia.

Inculpatul S. V. D., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei. Arată că are un copil și dorește să-l vadă.

C. DE A.,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată:

Prin sentința penală nr. 240/29.01.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ /2013, s-au hotărât următoarele:

1. În baza disp. art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. e, g, i și alin. 2 lit. b Cod pen, cu aplic. art.320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul S. V. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat (faptă comisă în noaptea de 06/07.03.2012 în dauna părții civile L. W.).

S-a consattat că infracțiunea de mai sus este concurentă cu infracțiunea prev. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 a, g, i C.p. pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.319/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2011.

În baza disp. art.33 lit. a și art.36 alin. 1 C.pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare aplicate inculpatului, conform celor de mai sus, în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

2. În baza disp. art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. g, i Cod pen., cu aplic. art.320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat (faptă comisă în noaptea de 14/15.12.2013 în dauna părții civile C. I. - O.).

În baza disp. art.61 alin.1 C.pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.319/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2011 și s-a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 175 zile cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre (pct.2), în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 39 alin. 1 C.pen. au fost contopite pedepsele rezultante de 3 ani și 6 luni închisoare (pct.1) și 3 ani și 6 luni închisoare (pct.2) aplicate inculpatului, conform celor de mai sus, în pedeapsa mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea disp. art.64 alin. 1 lit.a teza a II - a și lit. b C. pen., în condițiile art.71 C. pen.

În temeiul disp. art.350 alin. 1 C.p.p. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza M.A.P.Nr1./16.01.2014 emis de Judecătoria D. în dosarul nr._ .

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, de la data de 05.04.2012 până la data de 11.10.2013, iar în baza art.88 alin. 1 C.pen. a fost dedusă și durata reținerii și a arestării prevetive, de la data de 15.01.2014 la zi (29.01.2014).

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.371/21.03.2012 emis de Judecătoria D. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art.346 C.p.p. rap. la art.14, art.15 și art.16 ind. 1 alin. 3 teza a I C.p.p. și art.1349, art.1357, art.1381 Noul cod civil au fost admise acțiunile civile formulate și alăturate acțiunii penale de părțile civile L. W. (domiciliat în mun.D., jud.Hunedoara, Aleea Armatei ., . I. O. (domiciliat în mun.D., jud.Hunedoara, Aleea Viitorului ., . consecință:

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile L. W. suma de 2.000 lei respectiv părții civile C. I. - O. suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către Stat.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat în cuantum de 200 lei s-a dispus a se avansa din fondul special al Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr.742/P/2012 din data de 24.01.2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria D. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul S. V. - D. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de furt calificat, în forma prev. și ped. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit.e, g, i și alin. 2 lit. b C.pen. respectiv de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. g, i C.pen., în condițiile art.37 lit. a C.p. ambele cu aplic. art.33 lit. a C.p.

Se reține, în esență, în actul de sesizare în sarcina inculpatului următoarea situație de fapt: în noaptea de 06/07.03.2013, prin folosirea de chei potrivite a sustras din autoturismul marca Peugeot Partner cu nr. de înmatriculare_, aflat parcat în fața imobilului cu nr. 43A de pe .. D., aparținând părții vătămate L. W., un CD-player marca Panasonic și un portmoneu cu suma de 500 lei și acte care servesc dovedirii stării civile, bunuri în valoare totală de 2.000 lei. Deasemenea, același inculpate, în noaptea de 14/15.12.2013, prin efracție, a pătruns în două magazii, situate în mun. D., ., jud. Hunedoara, aparținând S.C. SERE și PEPINIERE CFR S.A. BUCUREȘTI, de unde a sustras mai multe scule electrice și un cazan, fabricat pentru producerea băuturilor alcoolice, aparținând părții vătămate C. I.-O., în valoare totală de 5.000 lei.

Situația de fapt astfel reținută s-a întemeiat pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, și anume: procese-verbale de cercetare la fața locului (f.10-15; 32-34, 35-46), plângerile părților vătămate (f.17-18; 31), declarația părților vătămate (f.16; 47), adresele nr._/2012 și nr.296.609/16.12.2013 emise de Serviciul Criminalistic Hunedoara (f.22; 54), rapoartete de constatare tehnico-științifică nr._/2013 și nr.296.704/2014 (f.23-27; 56-62) respectiv declarațiile inculpatului (f.69-77).

În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut și a regretat comiterea faptelor.

În vederea soluționării legale și temeinice a cauzei penale de față, cu ocazia dispunerii măsurilor pregătitoare judecății conform disp. art.295 alin. 1 C.p.p. prima instanță, examinând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.nr.90 - 92) a procedat, din oficiu, la atașarea copiei sentinței penale nr.319/2012 pronunțată de Judecătoria D. respectiv a deciziei penale nr.859/2012 a Curții de A. A. I. (f.nr.114 - 118), cu mențiunea datei și a modalității rămânerii definitive pentru inculpatul S. V. D.. Deasmenea, a fost atașată și fișa de evidență a inculpatului, extrasă din bazele electronice de date ale A.N.P. în vederea stabilirii perioadei executate din pedeapsa aplicată prin hotărârea menționată respective pentru identificarea mandatului de executare a pedepsei închisorii (f.121, 122). Totodată, au fost atașate și dosarele nr._ ale Judecătoriei D. și Tribunalului Hunedoara, având ca obiect propunere de arestare preventivă în cursul urmăririi penale.

În ședința din camera de consiliu din 29.01.2014 instanța a comunicat un exemplar al actului de sesizare inculpatului și a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, conform disp. art.300/1 C.p.p. Întrucât inculpatul a învederat instanței împrejurarea că recunoaște săvârșirea faptelor și înțelege să se prevaleze de disp. art.320/1 C.p.p., instanța, din oficiu, în vederea soluționării cu celeritate maximă a cauzei penale, a procedat la preschimbarea primului termen de judecată fixat la 03.03.2014 pentru data de, 29.01.2014, constatând că sunt legal citate și părțile civile, partea civilă L. W. fiind prezent și declarând că își menține cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză (f.nr.119).

În aceeași ședință, anterior citirii actului de sesizare, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare și a fost de acord să fie judecat pe baza probelor din faza de urmărire penală, declarând că le cunoaște și le însușește și nu înțelege să propună alte probe (fila nr.120 dosar).

Față de această stare de lucruri, prima instanță a constatat că în cauza sunt incidente disp. art.320 ind. 1 C.proc.pen., astfel că a procedat la judecarea cauzei numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Examinând ansamblul actelor și lucrărilor existente la dosar, prima instanță a reținut următoarele:

1. La data de 07.03.2012 Poliția Mun. D. a fost sesizată de numitul L. W., cu privire la faptul că în noaptea de 06/07.03.201, autori necunoscuți, prin folosirea de chei potrivite au sustras din autoturismul marca Peugeot model Partner cu nr. de înmatriculare_, parcat în fața imobilului cu nr.43A de pe ..D., un CD Player marca PANASONIC și un portmoneu în care se aflau următoarele bunuri: suma de 500 lei, certificatul de înmatriculare al autoturismului în cauză, permis de conducere, legitimație de arbitru chinolog și mai multe carduri, prejudiciul creat fiind de 2.000 lei.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constat că ușile autoturismului au fost găsite în poziția închis - dezasigurate, fără a prezenta urme de forțare. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/2013 întocmit de Serviciul Criminalistic Hunedoara, a rezultat că urma papilară ridicată cu ocazia cercetării la fața locului a fost creată de mâna stângă a inculpatului S. V.-D..

Cu ocazia audierii, inculpatul S. V.-D. a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, fără a mai fi în măsură să indice persoanele cărora le-a vândut CD-player-ul, marca Panasonic sustras.

2. La data de 15.12.2013 Poliția Mun. D. a fost sesizată de numitul C. I.-O., angajat ca paznic la S.C. Sere și Pepiniere C.F.R. S.A. București, cu privire la faptul că în noaptea de 14/15.12.2013, prin efracție, autori necunoscuți au pătruns în două magazii aparținând societății de mai sus, situată în mun. D., ., jud. Hunedoara de unde i-au sustras mai multe scule electrice și un cazan fabricat pentru producerea de băuturi alcoolice, prejudiciul creat fiind de 5.000 lei.

Cu ocazia cercetării la fața locului s-a constat că ușa uneia dintre magazii prezenta urme de efracție, iar la cealaltă magazie autorul a dislocat un panou din lemn dintr-un perete comun cu al unei sere dezafectate, în interiorul acestora fiind identificate urme de răvășire a bunurilor. Din raportul de constatare tehino-științifică nr.296.704/2014 întocmit de Serviciul Criminalistic Hunedoara, a rezultat că cele trei urme palmare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au fost create de degetul mare, degetul arătător și cel mijlociu de la mâna dreaptă ale inculpatului S. V.-D..

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, despre bunurile sustrase precizând că le-a valorificat sub formă de deșeu la Centrul de Colectare a Deșeurilor aparținând S.C. R. PROD IMPEX S.R.L. D..

S.C. Sere și Pepiniere CFR S.A. București a comunicat organului de urmărire penală că nu se constituie parte civilă în cauză, nesuferind vreun prejudiciu (f.48).

Această situație de fapt se reține în baza probelor administrate în cauză, analizate conform celor de mai sus, probe se coroborează cu declarațiile inculpatului care, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor.

În drept, fapta inculpatului S. V.-D., care în noaptea de 06/07.03.2013, prin folosirea de chei potrivite a sustras din autoturismul marca Peugeot Partner cu nr. de înmatriculare_, aflat parcat în fața imobilului cu nr. 43A de pe .. D., aparținând părții vătămate L. W., un CD-player marca Panasonic și un portmoneu cu suma de 500 lei și acte care servesc dovedirii stării civile, bunuri în valoare totală de 2.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiuniii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.a, g și i, al.2 lit.b C.p. a reținut prima instanță.

De asemenea, fapta inculpatului S. V.-D., care în noaptea de 14/15.12.2013, prin efracție, a pătruns în două magazii, situate în mun. D., ., jud. Hunedoara, aparținând S.C. SERE și PEPINIERE CFR S.A. BUCUREȘTI, de unde a sustras mai multe scule electrice și un cazan, fabricat pentru producerea băuturilor alcoolice, aparținând părții vătămate C. I.-O., în valoare totală de 5.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.g și i C.p., în condițiile art.37 al.1 lit.a C.p., a reținut prima instanță.

Astfel, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunilor, prima instanță a constatat că elementul material al laturii obiective (verbum regens) s-a realizat prin acțiunea de sustragere exercitată de inculpatpe timp de noapte, prin efracție, escaladare repsetic prin folosirea unei chei potrivite, a bunurilor aparținând părților vătămate (printre care și acte care servesc dovedirii stării civile), fără consimțământul acestora și în scopul de a le însuși pe nedrept, prin aceasta fiind încălcate relațiile sociale referitoare la integritatea patrimoniului, între urmarea socialmente periculoasă și faptă existând o legătură de cauzalitate certă, directă și neîntreruptă.

Sub aspectul laturii subiective prima instanță a reținut fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub forma intenției directe (art.19 alin. 1 pct.1 lit. a C.pen).

Prima instanță a mai reținut că inculpatul a săvârșit faptele în concurs real (două sau mai multe infracțiuni săvârșite de același inculpat, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele), stare de lucruri care atrage incidența disp. art.33 lit. a C.p..

Totodată, văzând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.nr.90 - 92) respectiv copia sentinței penale nr.319/2012 pronunțată de Judecătoria D. (f.nr.114 - 117), prima instanță a reținut că prima infracțiune dedusă judecății (comisă în noaptea de 06/07.03.2012 în dauna părții civile L. W.) este concurentă cu infracțiunea prev. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 a, g, i C.p. pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală menționată întrucât, această din urmă infracțiune a fost săvârșită la data de 18.11.2011 în condițiile în care, hotărârea de condamnare pentru această faptă a rămas definitivă la data de 21.03.2012 (f.117 verso).

Se mai reține de către prima instanță că inculpatul a săvârșit a doua infracțiune dedusă judecății (comisă în noaptea de 14/15.12.2013 în dauna părții civile C. I. - O.) în stare de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art.37 lit. a C.p. Astfel, prin sentința penală menționată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (condamnare care nu face parte dintre cele enumerate în art.38 C.p.) iar la data comiterii infracțiunii deduse prezentei judecăți inculpatul se afla în executarea acestei pedepse în condițiile în care, la data de 11.10.2013 a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 175 zile închisoare (conform fișei de cazier judiciar – f..91).

Constatând că, din probele administrate în cauza penală de față rezultă că faptele deduse judecății există, constituie infracțiunile prev. și ped. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit.e, g, i și alin. 2 lit. b C.pen. respectiv de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 lit. g, i C.pen., în condițiile art.37 lit. a C.p. ambele cu aplic. art.33 lit. a C.p. și au fost săvârșite de inculpat, prima instanță a făcut aplicarea disp. art.345 alin. 2 C.pr.pen. pronunțând condamnarea acestuia.

La stabilirea și individualizarea pedepsei prima instanță a arătat că a avut în vedere disp. art.52 C.p. privind scopul pedepsei precum și de criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.p. raportate asupra cauzei penale de față, respectiv gradul de pericol al faptelor săvârșite concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanțele reale și personale respectiv de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Întrucât inculpatul, anterior începerii cercetării judecătorești, a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor, astfel cum au fost reținute în actul de sesizare, nu a solicitat administrarea de probe și a însușit probele administrate în faza de urmărire penală, prima instanță a constatat că acesta beneficiază de prevederile art.320 ind.1 alin. 7 C.pr.pen.

Prima instanță nu a reținut în beneficiul inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin. 1 lit. a și b C.pen. întrucât acesta este cunoscut cu antecedente penale (săvârșind a doua faptă chiar în condițiile recidivei mari postcondamnatorii) și nu a depus nici o stăruință în vederea înlăturării rezultatului infracțiunii, prejudiciul cauzat părților civile nefiind reparat nici până în prezent.

Referitor la atitudinea sinceră a inculpatului în cursul urmării penale și în cursul judecății în sensul că acesta a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor prima instanță a constatat că, în condițiile în care aceste elemente sunt dintre acelea care intră în beneficiul legal al cauzei de reducere a pedepsei prevăzute de art. 320/1 al. 7 C.pr.pen., nu se impune reținerea unei circumstanțe atenuante având același obiect, respectiv comportamentul sincer și regretul în comiterea faptei, manifestat de către inculpat. În acest sens, prima instanță are în vedere decizia pen. nr. 2974/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care se arată că: „prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților” - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoașterea căreia instanța i-a acordat eficiență juridică prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.” . Tot în acest context, prima instanță a avut în vedere și cele statuate în decizia penală nr.754/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală în sensul că „în cazul aplicării dispozițiilor art. 320/1 C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât recunoașterii săvârșirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului.

În acest context, prima instanță a avut în vedere, în primul rând, circumstanțele personale ale inculpatului, și anume că acesta nu este încadrat în muncă, nu are nicio ocupație și nu desfășoară nicio îndeletnicire socialemnte utilă, ducând o viață de tip parazitar. Edificator este și trecutul infracțional al inculpatului, din fișa de cazier judiciar (f.91, 92) rezultând că acesta a suferit două condamnări anterioare sub aspectul săvârșirii aceleiași infracțiuni (furt calificat), beneficiind și de clemența organelor judiciare, fiind liberat condiționat în data de 11.10.2013. Cu toate acestea, inculpatul nu a înțeles să-și îndrepte conduita, manifestând în continuare dispreț și desconsiderare față de valorile sociale ocrotite de legea penală, perseverând pe calea infracțională prin săvârșirea unor fapte de aceeași natură, stare de lucruri din care se desprinde concluzia că, pedepsele aplicate anterior nu și-au îndeplinit funcția de reeducare și nu și-au realizat nici scopul, adică prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Astfel fiind, prima instanță a constatat că se impune un tratament penal mai aspru, o represiune penală mai fermă față de inculpat în cadrul raportului juridic de drept penal

Față de cele expuse, prima instanță a aplicat inculpatului pentru fiecare faptă câte o pedeapsă în cuantum sensibil peste minimul special prevăzut de norma incriminatoare, și anume câte 3 ani închisoare, apreciind că acestea sunt echilibrate și răspund în concret principiului proporționalității și nevoilor reeducării, îndeplinind scopurile prevăzute la art. 52 Cod penal. La stabilirea cuantumului acestor pedepse prima instanță a avut în vedere că, în raport de particularitățile care caracterizează persoana inculpatului respectiv de nivelul de dezvoltare psihosocială al acestuia, aplicarea în continuare a unui regim sancționator mai blând ar fi iluzorie din punct de vedere al atingerii funcției de reducare a pedepsei respectiv a scopului acesteia (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni), instanța având convingerea că inculpatul și-ar continua activitatea infracțională.

În privința celorlalte de împrejurările care agravează răspunderea penală, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Constatând că infracțiunea de furt calificat săvârșită de inculpat în noaptea de 06/07.03.2012 este concurentă cu infracțiunea prev. de art.208 alin. 1 – art.209 alin. 1 a, g, i C.p. pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.319/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2011, prima instanță a aplicat mai întâi regimul sancționator al concursului de infracțiuni în privința celor două fapte menționate, urmând a proceda, potrivit prevederilor art.33 lit. a și art.36 alin. 1 C.pen., la contopirea pedepselor de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare aplicate inculpatului, conform celor de mai sus, în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care, față de perseverența infracțională a inculpatului, a sporit-o cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, cu toate că prin prezenta hotărâre prima instanță a reținut existența recidivei mari postcondamnatorii în privința infracțiunii de furt calificat săvârșită în noapte de 14/15.12.2013, având în vedere că aceasta a fost săvârșită în perioada liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani închisoare (aplic. prin s.p. nr.319/2012 a Judecătoriei D.), nu a aplicat regimul sancționator general corespunzător recidivei mari postcondamnatorii ci a aplicat tratamentul sancționator special reglementat de art.61 alin. 1 C.pen..

Prin urmare, în baza disp. art.61 alin.1 C.pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.319/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._/221/2011 și a contopit restul rămas neexecutat din această pedeapsă de 175 zile cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre pentru infracțiunea comisă în noaptea de 14/15.12.2013, în pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

În continuare, cu privire la cele două pedepse rezultante de câte 3 ani și 6 luni închisoare, stabilite conform celor de mai sus, prima instanță a aplicat regimul sancționator prevăzut art.39 alin. 1 C.pen., procedând la contopirea acestora, în pedeapsa mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 4 ani închisoare.

Cu privire la necesitatea aplicării sporurilor facultative de câte 6 luni închisoare (în baza art.33 lit.a – art.36 alin. 1, art.61 C.p. respective art.39 alin. 1 C.p.) prima instanță a avut în vedere, în primul rând, antecedența infracțională a inculpatului, faptul că acesta a perseverat în comiterea infracțiunilor de furt calificat, neînțelegând să adopte o conduită conformă cu regulile de conviețuire socială, instanța constatând că se impune aplicarea unui regim sancționator mai aspru întrucât pedepsele anterioare nu numai că nu și-au atins scopul dar nu au fost suficiente nici măcar de a iniția un eventual proces de reeducare în condițiile în care inculpatul a prezentat o apărare în sensul că a fost nevoit să comită infracțiunile pentru a-și asigura mijloacele de existență întrucât nu are nici o sursă de venit.

Totodată, pronunțând condamnarea, prima instanță a făcut aplicarea disp.art.71 C.pen.. interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 alin. 1 lit. a teza a II - a și lit. b C.pen. prima instanță nu ainterzis inculpatului dreptul de a alege, ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în care C. a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și Pîrcalab împotriva României, că nu se impune interzicerea „ope legis” a drepturilor electorale, acest lucru trebuind să fie dispus în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune, însă, a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.

Cu privire la măsurile preventive luate față de inculpat în cauza penală de față prima instanță a constatat că, prin ordonanța din data de 15.01.2015 s-a dispus reținerea timp de 24 de ore a inculpatului (f.84) iar prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr.3/CC din data de 16.01.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ (atașat dosarului cauzei) s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile sens în care a fost emis și mandatul de arestare preventivă Nr.1/2014 al aceleiași instanțe. Ulterior, măsura a fost menținută, conform prevederilor art.300 ind. 1 C.p.p. în ședința din camera de consiliu din data de 29.01.2014 (f.124, 125). Astfel fiind, apreciind că se impune în continuare măsura preventivă privativă de libertate, întrucât temeiurile avute în vederea la luarea acesteia subzistă iar punerea în libertate a inculpatului ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică, prima instanță, în temeiul disp. art.350 alin. 1 C.p.p., a manținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Verificând situația juridică a inculpatului (f.121, 122) prima instanță a constatat că, executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p.nr.319/2012 a Judecătoriei D. a început la data de 05.04.2012, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 11.10.2013, cu un rest neexecutat de 175 zile. Întrucât cu privire la fapta ce a format obiectul hotărârii menționate prima instanță a aplicat în cauza penală de față regimul sancționator al concursului de infracțiuni (însă doar în privința primei infracțiuni deduse judecății), prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, de la data de 05.04.2012 până la data de 11.10.2013. Totodată, reținând că, în cauza de față, inculpatul a fost reținut iar ulterior arestat preventiv, văzând și disp. art.88 alin. 1 C.pen. prima instanță a dedus și durata reținerii și a arestării prevetive, de la data de 15.01.2014 la zi (29.01.2014).

Contopind pedepse aplicate prin hotărâri penale diferite, prima instanță a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.371/21.03.2012 emis de Judecătoria D. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la data rămânerii definitive a sentinței.

Asupra laturii civile prima instanță a reținut următoarele:

Prealabil examinării acțiunilor civile formulate și alăturate acțiunii penale, prima instanță a constatat că, întrucât infracțiunile s-au consumat în datele de 07.03.2012 respectiv 15.12.2013, legea civilă aplicabilă în cauză acțiunii civile formulate și alăturate acțiunii penale este Noul Cod Civil, în condițiile în care, potrivit art.39 din Legea nr.71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, acesta a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, adică anterior comiterii infracțiunilor.

Prin cereri scrise depuse la dosar, părțile vătămate L. W. și C. I. - O. s-au constituit părți civile în cauză cu sumele de 2.000 lei respectiv 5.000 lei (f.nr.18, 47 verso).

Cu ocazia audierii în fața instanței, partea civilă Land W. si-a menținut constituirea de parte civilă, astfel cum a fost formulată în faza de urmărire penală (nr.f.119).

Inculpatul, cu ocazia audierii sale în fața instanței (f.nr.120) a recunoscut săvârșirea faptelor și a arătat că este de acord să repare prejudiciul cauzat părților civile în cuantumul solicitat de acestea, necontestând întinderea acestuia sau cuantumul pretențiilor civile.

Astfel fiind, întrucât conform prevederilor art. 16¹ alin. 3 teza a I C.p.p., în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii, văzând și disp. art.346 C.p.p. rap. la art.14, art.15 și art.16¹ alin. 3 teza a I C.p.p. și art.1349, art.1357, art.1381 Noul Cod Civil prima instanță a admis acțiunile civile formulate și alăturate acțiunii penale de părțile civile L. W. și C. I. - Olimoiu și, în consecință, a obligat inculpatul să plătească părții civile L. W. suma de 2.000 lei respectiv părții civile C. I. - O. suma de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Văzând și disp. art.191 C.proc.pen., prima instanță a obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către Stat, din care suma de 600 lei aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, apel inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a-i fi redusă pedeapsa.

Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul dar, prezent fiind în fața curții, personal și prin apărător ales, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal și a se reduce pedeapsa, conform noii legi penale mai favorabile.

Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul admiterii apelului inculpatului sub aspectul incidenței în cauză a legii penale mai favorabile și a se reduce pedeapsa aplicată acestuia.

Analizând sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea reține următoarele:

Cu privire la starea de fapt reținută de prima instanță curtea nu a desprins neregularități, starea de fapt fiind conformă cu cele ce rezultă din ansamblul materialului probatoriu, confirmat, de altfel și de recunoașterea inculpatului.

De asemenea corectă este și încadrarea în drept a faptelor în dispozițiile art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din Codul penal din 1969 (fapta comisă la data de 06/07.03.2012) și art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din Codul penal din 1969 (fapta comisă la data de 06/07.03.2012), în vigoare la data faptei și la data pronunțării sentinței.

La data de 01.02.2014, s-a produs . noului Cod penal, care a redus limitele de pedeapsă pentru infracțiunile precum cele săvârșite de inculpat. În acest context, curtea va reține incidența dispozițiilor art. 5 alin. 1 din noul Cod penal și va stabilii că faptele săvârșite de inculpat și deduse judecății în prezenta cauză se încadrează juridic astfel:

- fapta de furt calificat comisă în data de 06/07.03.2012, în disp. art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal;

- fapta în disp. art. cea prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal.

Reținând incidența legii penale mai favorabile, curtea va reduce pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare din cele două infracțiuni de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare, păstrând raționamentul de individualizare al primei instanțe sub acest aspect, un raționament de o acuratețe deosebită și având ca rezultat pedepse legale și temeinice potrivit legii în vigoare la acea dată, necontestat de inculpat. Astfel, curtea s-a oprit la o durată peste cea minimă la care se putea ajunge prin reducerea prevăzută de art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (fostul art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968), anume la 1 an de zile.

C. va păstra și procedeul primei instanțe de contopire a pedepselor aplicate în prezenta cauză între ele și cu cea pentru care inculpatul a fost definitiv condamnat prin sentința penală nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D., definitivă pentru inculpat la 21.03.2012 și în raport de care prima faptă din cauză se găsește în concurs de infracțiuni iar a doua faptă se găsește în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind săvârșită în termenul de liberare condiționată.

O singură ilegalitate a descoperit curtea în legătură cu durata sporului de pedeapsă aplicat de prima instanță pe baza art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969 și care a fost stabilit la o valoare (6 luni) peste cea a pedepsei (restului de pedeapsă de 175 zile) care nu se execută, contrar disp. art. 34 alin. 2 din Codul penal din 1969. Această nelegalitate va fi, însă, înlăturată de curte cu ocazia realizării propriului proces de individualizare.

Procedând, pe lângă analiza aspectelor legate de motivele de apel invocate de inculpat, și la analiza sub toate aspectele de fapt și de drept, în acord cu dispozițiile art. 417 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, curtea nu a identificat alte fine de nelegalitate sau de netemeinicie ale sentinței primei instanțe.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea va admite apelul declarat de inculpatul S. V. D. împotriva sentinței penale nr. 240/29.01.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ /2013, pe care o va desființa sub aspectul intervenirii legii penale mai favorabile și sub aspectul nelegalității sporului de contopire aplicat în baza art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969 și, rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă finală principală de 4 ani închisoare în elementele ei componente, astfel:

- 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsă rezultantă inițială conform art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969;

- 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsă rezultantă inițială conform art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969;

- 6 luni închisoare spor de contopire.

Va descontopi pedeapsa principală rezultantă inițială conform art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969, de 3 ani și 6 luni închisoare, în elementele ei componente:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. e, g și i din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968 (comisă la data de 06/07.03.2012);

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. a, g și i din Codul penal din 1969 (pedeapsă definitiv aplicată prin sentința penală nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D., definitivă pentru inculpat la 21.03.2012);

- 6 luni închisoare spor de contopire.

Va descontopi pedeapsa principală rezultantă inițială conform art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969, de 3 ani și 6 luni închisoare, în elementele ei componente:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. g și i din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968 (comisă la data de 14/15.12.2013);

- 175 de zile închisoare rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, definitiv aplicată prin sentința penală nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D., definitivă pentru inculpat la 21.03.2012;

- 6 luni spor de contopire, pe care îl va înlătura.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, va stabili că noua încadrare juridică a faptei de furt calificat comisă în data de 06/07.03.2012 este cea prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, va menține soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat (comisă în data de 06/07.03.2012) prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal și, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968), va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, în baza art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969, va contopi pedepsele de 1 an închisoare (pentru fapta comisă în data de 06/07.03.2012) și 2 ani închisoare (definitiv aplicată prin sentința penală nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D.) în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o va spori cu 2 luni, spor considerat suficient pentru a nu crea senzația de impunitate inculpatului, pedeapsa rezultantă inițială fiind de 2 ani și 2 luni închisoare.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, va stabili că noua încadrare juridică a faptei de furt calificat comisă în data de 14/15.12.2013 este cea prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, va menține soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, comisă la data de 14/15.12.2013) prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal și, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968), va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, va menține dispoziția de revocare în baza art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969 a liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D. și va contopi pedeapsa de 1 an închisoare (pentru fapta comisă în data de 14/15.12.2013) și restul rămas neexecutat de 175 zile în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, în baza art. 39 alin. 1 din Codul penal, va contopi cele două pedepse rezultante inițiale de 2 ani și 2 luni închisoare și 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare, pe care o va spori cu 2 luni, spor considerat, de asemenea, suficient pentru a nu crea senzația de impunitate, inculpatul S. V. D. urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

Cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, va menține și pedeapsa accesorie aplicată de prima instanță.

C. va deduce din pedeapsa rezultantă finală, pe lângă perioadele deduse de prima instanță (05.04._13, perioadă executată în baza sentinței nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D. și 15.01._14, perioada reținerii și arestării preventive în prezenta cauză) și perioada 30.01._14, reprezentând continuarea arestării preventive în cauză.

C. va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

C. va acorda onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, stabilit. cf. art. 5 lit. a din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu și care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va suporta din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII.

DECIDE:

Admite apelul declarat de inculpatul S. V. D. împotriva sentinței penale nr. 240/29.01.2014, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ /2013, pe care o desființează sub aspectul intervenirii legii penale mai favorabile și sub aspectul nelegalității sporului de contopire aplicat în baza art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969 și, rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă finală principală de 4 ani închisoare în elementele ei componente, astfel:

- 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsă rezultantă inițială conform art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969;

- 3 ani și 6 luni închisoare pedeapsă rezultantă inițială conform art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969;

- 6 luni închisoare spor de contopire.

Descontopește pedeapsa principală rezultantă inițială conform art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969, de 3 ani și 6 luni închisoare, în elementele ei componente:

- 6 luni închisoare spor de contopire.

Descontopește pedeapsa principală rezultantă inițială conform art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969, de 3 ani și 6 luni închisoare, în elementele ei componente:

- 6 luni spor de contopire, pe care îl înlătură.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, stabilește că noua încadrare juridică a faptei de furt calificat comisă în data de 06/07.03.2012 este cea prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, menține soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat (comisă în data de 06/07.03.2012) prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal și, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968), reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, în baza art. 34 lit. b și art. 36 alin. 1 din Codul penal din 1969, contopește pedepsele de 1 an închisoare (pentru fapta comisă în data de 06/07.03.2012) și 2 ani închisoare (definitiv aplicată prin sentința penală nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D.) în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 luni, pedeapsa rezultantă inițială fiind de 2 ani și 2 luni închisoare.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, stabilește că noua încadrare juridică a faptei de furt calificat comisă în data de 14/15.12.2013 este cea prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, menține soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, comisă la data de 14/15.12.2013) prev. de art. 228 alin. 1 și art. 229 alin. 1 lit. b și d din noul Cod penal și, cu aplicarea art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320¹ alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968), reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, menține dispoziția de revocare în baza art. 61 alin. 1 din Codul penal din 1969 a liberării condiționate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D. și contopește pedeapsa de 1 an închisoare (pentru fapta comisă în data de 14/15.12.2013) și restul rămas neexecutat de 175 zile în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În aplicarea art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, în baza art. 39 alin. 1 din Codul penal, contopește cele două pedepse rezultante inițiale de 2 ani și 2 luni închisoare și 1 an închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 2 luni închisoare, pe care o sporește cu 2 luni, inculpatul S. V. D. urmând a executa în final pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

Cu aplic. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, menține și pedeapsa accesorie aplicată de prima instanță.

Deduce din pedeapsa rezultantă finală, pe lângă perioadele deduse de prima instanță (05.04._13, perioadă executată în baza sentinței nr. 319/05.03.2012 a Judecătoriei D. și 15.01._14, perioada reținerii și arestării preventive în prezenta cauză) și perioada 30.01._14, reprezentând continuarea arestării preventive în cauză.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Acordă onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului în apel, în sumă de 200 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

S. I. M. A. D. B.

GREFIER,

T. C.

Red. BA/Tehnored. CT

12.05.2014, 2 ex.

J.F. P. F.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 285/2014. Curtea de... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 269/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 269/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA