Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 193/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 193/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. –procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul G. A. împotriva sentinței penale nr. 227/24.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns condamnatul G. A., aflat în stare de deținere în P. A., personal și asistat de domnul avocat B. C., în substituirea avocatului D. D., apărător desemnat din oficiu pentru condamnat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul G. A. învederează că motivul contestației constă în aplicarea legii penale mai favorabile.
Instanța pune în vedere participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al condamnatului contestator și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Domnul avocat B. C., în substituirea avocatului D. D., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul G. A., solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând a se dispune aplicarea art. 6 Cod penal prin prisma legii penale mai favorabile.
Învederează că în dispozițiile Noului Cod penal se reține o singură infracțiune, respectiv tâlhăria săvârșită prin violare de domiciliu prev. de art. 234 alin. 1 lit. f. Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Condamnatul G. A. având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluția.
Asupra contestației de față,
C. DE A.
Constată:
Prin sentința penală nr. 227/24.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către deținutul G. A. cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 61/2012 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 88/A/2012 a Curții de A. A. I. și definitivă la 16.10.2012 prin decizia penală nr. 3291/16.10.2012 a ÎCCJ.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul G. A. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, deținutul G. A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 61/2012 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 88/A/2012 a Curții de A. A. I. și definitivă la 16.10.2012 prin decizia penală nr. 3291/16.10.2012 a ÎCCJ.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 61/2012 a Tribunalului Sibiu, modificată prin decizia penală nr. 88/A/2012 a Curții de A. A. I. și definitivă la 16.10.2012 prin decizia penală nr. 3291/16.10.2012 a ÎCCJ, deținutul G. A. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. d Cod penal.
- 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a,c Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1,2 tezele II și III Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 teza IV Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal pe o durată de 4 ani.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 61/11.05.2012, de către T. Sibiu.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
- În ceea ce privește pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. d Cod penal, prima instanță constată că această infracțiune se regăsește în art. 33 rap. la art. 189 lit. d din Noul Cod penal și are un maxim special de 20 de ani.
Pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special prevăzut în noul cod penal, ceea ce nu se întâmplă în acest caz.
- În ceea ce privește pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a,c Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, prima instanță constată că această infracțiune se regăsește la art. 234 lit. d, f din Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani. Prin aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320 ind. 1 din Vechiul Cod de procedură penală), maximul special se reduce cu o treime, la 6 ani și 8 luni închisoare.
Pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special prevăzut în noul cod penal, ceea ce nu se întâmplă în acest caz.
- În ceea ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1,2 tezele II și III Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, instanța constată că această infracțiune se regăsește la art. 224 alin. 2 din Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Prin aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320 ind. 1 din Vechiul Cod de procedură penală), maximul special se reduce cu o treime, la 2 ani.
Pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special prevăzut în noul cod penal, ceea ce nu se întâmplă în acest caz.
- În ceea ce privește pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 teza IV Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, instanța constată că această infracțiune se regăsește la art. 205 alin. 1, 2 și alin. 3 lit. c din Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani. Prin aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320 ind. 1 din Vechiul Cod de procedură penală), maximul special se reduce cu o treime, la 6 ani și 8 luni închisoare.
Pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special prevăzut în noul cod penal, ceea ce nu se întâmplă în acest caz.
Prin aplicarea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, conform noului cod penal, pedeapsa rezultantă ar fi de 11 ani, 4 luni și 20 de zile (art. 39 lit. b Noul Cod penal).
Prin urmare, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, întrucât pedeapsa aplicată condamnatului prin hotărârea judecătorească menționată mai sus, este mai mică decât pedeapsa care i-ar fi aplicată conform noului cod penal, a concluzionat prima instanță.
În privința pedepselor complementare și accesorii aplicate prin hotărârile menționate, prima instanță a reținut că acestea au corespondent în noul cod penal, fiind aplicate în limitele de timp prevăzute de art. 65 și 66 din Noul cod penal, astfel că situația condamnatului nu se va schimba din acest punct de vedere.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen, contestație condamnatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se dispune reducerea pedepsei rezultante, cu motivarea că infracțiunea de violare de domiciliu a fost absorbită de infracțiunea de tâlhărie prin violare de domiciliu.
Reprezentantul parchetului și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației.
Analizând sentința prin prisma motivelor invocate și a textelor legale pertinente, curtea reține:
Sentința primei instanțe de respingere a cererii de aplicare a legii penale mai favorabile este legală.
Cu privire la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. d Cod penal, prima instanță a constatat în mod corect că această infracțiune se regăsește în art. 33 rap. la art. 189 lit. d din Noul Cod penal și are un maxim special de 20 de ani.
Cu privire la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a,c Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, prima instanță a constatat în mod just că această infracțiune se regăsește la art. 234 lit. d, f din Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, prin aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320 ind. 1 din Vechiul Cod de procedură penală), maximul special reducându-se cu o treime, la 6 ani și 8 luni închisoare.
Cu privire la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 teza IV Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, prima instanță a constatat în mod corect că această infracțiune se regăsește la art. 205 alin. 1, 2 și alin. 3 lit. c din Noul Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, prin aplicarea art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală (echivalentul art. 320 ind. 1 din Vechiul Cod de procedură penală), maximul special reducându-se cu o treime, la 6 ani și 8 luni închisoare.
Cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1,2 tezele II și III Cod penal, cu aplic. art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, prima instanță ar fi trebuit să constate, într-adevăr, că această infracțiune, deși nu a fost dezincriminată, se regăsește și ca o circumstanță specială de agravare a infracțiunii de tâlhărie pentru care condamnatul a fost sancționat în speță, respectiv cea prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. f din noul Cod penal, prin aceasta fiind absorbită în respectiva formă calificată a tâlhăriei, neputând primi o dublă valență în aceeași speță, atât de infracțiune de sine stătătoare cât și de circumstanță specială de agravare.
În ciuda acestei omisiuni a primei instanțe, legalitatea sentinței nu este afectată deoarece, potrivit Deciziei nr. 1/14.04.2014 a Înaltei Curții de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală, doar în cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim, în caz contrar, pedeapsa rezultantă rămânând astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
Aplicând cele statuate de instanța supremă prin decizia amintită rezultă că, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni prevăzute la art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal, chiar și fără pedeapsa de 2 ani închisoare pentru violare de domiciliu, s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă de 10 ani 8 luni și 20 de zile închisoare (7 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de 3 ani 2 luni și 20 de zile, adică o treime din totalul pedepselor care nu se execută – 4 ani și 8 luni pentru tâlhărie și 5 ani pentru lipsire de libertate), cu mult peste pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului sub regimul sancționator al concursului din legea veche.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. A. împotriva sentinței penale nr. 227/24.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, condamnatul contestator va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
C. va acorda onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului contestator în sumă de 100 lei, stabilit cf. art. 5 lit, g din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul G. A. împotriva sentinței penale nr. 227/24.03.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe condamnatul contestator să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului contestator în sumă de 100 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2014.
Președinte, Grefier,
A. D. B. D. M. H.
Red. A.B./Tehnored. D.M.H.
12.05.2014, 2 ex.
J. Fond M. M. I.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
