Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 882/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 882/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-11-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 882/A/2014

Ședința publică din 18 noiembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE A. P.

Judecător S. I. M.

Grefier D. M. H.

Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin: I. N. – procuror

Pe rol se află soluționarea apelurilor penale declarate de P. de pe lângă J. H., inculpatul N. G. și persoanele vătămate Tențer F., Tențer G., Tențer C. D., R. V. M., R. S. V., G. A. și D. D. D. I. împotriva sentinței penale nr. 151/23.09.2014 pronunțate de J. H. în dosarul nr._ .

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C. DE A.

Asupra apelului penal de față,

În deliberare, constată:

Prin sentința penală nr. 151/23.09.2014 pronunțată de J. H. în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 C. pr. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. G., din infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1, 2 și 3 C.pen., vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2, 3 și 5 C.pen. și conducerea autovehiculului sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 C.pen, în infracțiunile de

- ucidere din culpa, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza I și al. 5 din Codul penal din 1969;

- vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 din Codul penal din 1969;

A fost condamnat inculpatul N. G., fiul lui G.-I. și R., născut la data de 22.10.1988 în Municipiul H., domiciliat în ., jud. H., reședință în .. 1, ., CNP_, cetățean român, studii superioare, masterand la Facultatea de Geografie – Universitatea Babes Bolyai Cluj-N., ocupație bucătar la ., fără antecedente penale, la:

- pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I și al. (5) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. (2) și (4) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală;

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969, s-a constatăat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință sunt în concurs și în temeiul art. 34 lit b din Codul penal din 1969, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal din 1969, rap la art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 19 din Codul de procedură penală, s-au admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S. de Ambulanță Județean H., S. C. Județean de Urgență Timișoara și S. M. "Dr. A. S." H., și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. I. S.A., să plătească:

-1015,05 lei către partea civilă S. de Ambulanță Județean H.;

- 1975,79 lei către partea civilă S. M. "Dr. A. S." H.;

-4395,01 lei către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara.

S-a constatat că persoanele vătămate D. D. - D. – I. cu domiciliul în H., ., ., ., TENȚER F., TENȚER G., TENȚER C.-D., cu domiciliul în ., Județul H., R. V.-M., R. S.-V. și G. A. cu domiciliul în Municipiul H., .. 11, Județul H., nu s-au constituit ca parte civilă în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a fost obligat inculpatul să se prezinte la organele Poliției române în vederea prelevării de probe biologice.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. I. S.A să plătească 2200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 19.03.2014 întocmit în dosar nr. 2289/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. H., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul N. G., fiul lui G.-I. și R., născut la data de 22.10.1988 în mun. H., domiciliat în com. Toplița, ., jud. H., reședință în com. Florești, .. 1, ., jud. Cluj, CNP_, cetățean român, necăsătorit, studii superioare, masterand la Facultatea de Geografie – Universitatea Babes Bolyai Cluj-N., ocupație bucătar la ., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. 1, 2 și 3 C.pen.,

-vătămare corporală din culpă, faptă prev. de art. 196 alin. 2, 3 și 5 C.pen. și

-conducerea autovehiculului sub influența alcoolului, faptă prev. de art. 336 alin. 1 C.pen., toate cu aplic art. 33 alin. 1 lit b) C.P.. din 1969 și art. 5 C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut în fapt că la data de 02.09.2012, în jurul orei 16⁰⁰, inculpatul N. G. s-a întâlnit la barul „Scorpion” din mun. H. cu prietenul său, martorul P. S.-Laurian unde au consumat băuturi alcoolice, ulterior la masa lor venind și persoana vătămată D. D.-D.-I., continuând toți trei să consume băuturi alcoolice. Ulterior cei trei s-au despărțit, iar inculpatul N. G. s-a întâlnit în oraș cu victima G. N.-I. și s-au deplasat la barul „Retro” din Municipiul H., unde, în jurul orei 21⁰⁰ s-au reîntâlnit cu martorul P. S.-Laurian și persoana vătămată D. D.-D.-I., iar apoi acolo a venit și victima Tențer F.-O.. Aceștia au consumat băuturi alcoolice, cu excepția lui Tențer F.-O. care a consumat bere fără alcool.

În jurul orei 22⁰⁰ cei cinci s-au hotărât să părăsească acest local și să se deplaseze la un club din mun. D. cu autoturismul inculpatului marca Audi 90, cu numărul de înmatriculare_, care a fost condus de către Tențer F.-O., conform înțelegerii prealabile avute cu inculpatul. Ajunși în mun. D. au intrat într-un local unde au consumat bere cu alcool, cu excepția lui Tențer F.-O. care a consumat un suc și o cafea.

Puțin după miezul nopții s-au întors spre mun. H. cu același autoturism condus de Tențer F.-O.. Inculpatul N. G. a ocupat locul din dreapta-față, martorul P. S.-Laurian locul din stânga-spate, persoana vătămată D. D.-D.-I. locul din mijloc-spate și G. N.-I. locul din dreapta-spate. Când au ajuns în zona barului „G.” din cartierul Peștișu M. s-au oprit, din autoturism a coborât inculpatul N. G. pentru a-și satisface necesitățile fiziologice și la întoarcere, acesta s-a urcat la volanul autoturismului, iar numitul Tențer F.-O. a trecut pe locul din dreapta-față.

Și-au continuat deplasarea spre H., conducător auto fiind inculpatul N. G. și, după ce au trecut de benzinăria Petrom, din cauza neatenției acestuia, a vitezei excesive, a oboselii și a consumului de alcool, într-o curbă la dreapta, autoturismul a atins cu partea din dreapta pietrișul de la marginea drumului. Carosabilul era uscat, dar iluminatul stradal era nefuncțional. Inculpatul N. G. a virat stânga, apoi dreapta atingând din nou pietrișul de la marginea drumului. A tras din nou stânga și imediat dreapta de volan pentru redresare. Nu a reușit acest lucru deși volanul era la maxim dreapta, autoturismul nu a preluat comanda, ci a intrat în derapaj, în diagonală, spre sensul opus, unde a lovit doi copaci și s-a oprit la impactul cu cel de-al treilea copac. În urma impactului violent cu copacii, inculpatul N. G., persoana vătămată D. D.-D.-I. și victima Tențer F.-O. au fost proiectați afară din autoturism, căzând în șanțul de la marginea drumului. Membrul inferior drept al victimei Tențer F.-O. a fost retezat și aruncat pe carosabil. În autoturism au rămas încarcerați martorul P. S.-Laurian și numitul G. N.-I..

Tot ca urmare a impactului cu copacii, motorul autoturismului s-a desprins de caroserie și a fost proiectat pe șosea, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda O., cu numărul de înmatriculare_, ce circula regulamentar dinspre H. și era condus de martorul Tonko Z.. Pasageri în acest autoturism se aflau martorii B. D.-P. și V. O.-I.. Nici unul dintre aceștia nu au suferit leziuni corporale.

La fața locului a sosit un echipaj al serviciului de ambulanță care a constatat că Tențer F.-O. și G. N.-I. erau decedați. Inculpatul N. G., persoana vătămată D. D.-D.-I. și martorul P. S.-Laurian au suferit vătămări corporale, fiind transportați la S. municipal „Dr. A. S.” H., pentru acordarea de îngrijiri medicale, unde au rămas internați.

După accidentul produs puțin înainte de ora 00⁴⁰, inculpatului N. G. i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la orele 02³⁰ și 03³⁰. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1190; 1191, întocmit de S.J.M.L. H., inculpatul avea la proba nr. 1 o alcoolemie de 1,60 g ⁰/00 alcool pur în sânge, iar la proba nr. 2 o alcoolemie de 1,40 g ⁰/00 alcool pur în sânge. Valorile alcoolemiei au fost aduse la cunoștința inculpatului și acesta nu le-a contestat.

Persoana vătămată D. D.-D.-I. a fost transportată la S. municipal „Dr. A. S.” H. unde a rămas internată până în data de 04.09.2012 când a fost transferată la S. C. Județean de Urgență Timișoara - secția Politraumatologie, de unde a fost externată la data de 18.09.2012.Conform certificatului medico-legal nr. 1177/C/02.10.2012, întocmit de SJML H., persoana vătămată D. D.-D.-I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 110 - 120 zile de îngrijiri medicale.

Din raportul medico-legal de necropsie nr._/A/21.01.2013 privind decesul victimei Tențer F.-O., rezultă că moartea acestuia a fost violentă, cauzată de hemoragia mixtă consecutivă unui politraumatism cu multiple leziuni osteo-vasculo-viscerale, leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce în cadrul unui accident de trafic rutier, iar alcoolemia în momentul decesului era de 0,00 g ⁰/00.

Din raportul medico-legal de necropsie nr._/A/21.01.2013 privind decesul numitului G. N.-I., rezultă că moartea acestuia a fost violentă, cauzată de hemoragii mixte consecutivă unui politraumatism cu multiple leziuni osteo-vasculo-viscerale, leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce în cadrul unui accident de trafic rutier, iar alcoolemia în momentul decesului era de 1,80 g ⁰/00.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare tehnice auto de către expertul tehnic auto B. G. din cadrul Biroului Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul H.. Din raportul de expertiză a rezultat că accidentul s-a produs din cauza manevrelor greșite efectuate de conducătorul auto și alcoolemia pe care a avut-o acesta, nu au existat cauze tehnice la sistemul de frânare și direcție care să producă accidentul, viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat a fost de aproximativ 150 - 154 km/h, conducătorul auto N. G. avea posibilitatea să evite accidentul dacă nu conducea autoturismul, nu ar fi avut alcoolemia de 1,60 g ⁰/00 - 1,40 g ⁰/00, nu ar fi efectuat manevre greșite și ar fi circulat pe direcția înainte.

Pentru dovedirea situației de fapt descrise mai sus, în cursul urmăririi penale, organele de urmărire penală au administrat următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, fila nr. 8; procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție, cu planșe foto, filele nr. 9-28; procesele verbale de verificare tehnică a autoturismelor, filele nr. 29, 30; raport medico-legal de necropsie nr. 207.140/A/21.01.2013 privindu-l pe G. N. I., filele nr. 32-34; raport medico-legal de necropsie nr._/A/21.01.2013 privindu-l pe Tențer F. O., filele nr. 37-39; declarațiile părții civile R. V.-M., fila nr. 41; declarațiile părților civile Tențer F., Tențer G., D. D.-D.-I., filele nr. 49-58; plângerea penală a persoanei vătămate D. D. D. I. (f 55); certificat medico-legal nr. 1177/C/02.10.2012 privind leziunile persoanei vătămate D. D. D. I., fila nr. 59; cerere de analiză sânge întocmită de organele de poliție și procesul verbal de prelevare sânge de la inculpat întocmit de medic, filele nr. 139; buletin de examinare clinică a inculpatului întocmit de medic imediat după evenimentul rutier, fila nr. 140; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie privind pe inculpat, nr. 1190; 1191/03.09.2012 emis de S. Județean de Medicină Legală H., fila nr. 141; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie privind pe numitul Tonko Z., nr. 1192/03.09.2012 emis de S. Județean de Medicină Legală H., fila nr. 145; raport de expertiză judiciară tehnică auto întocmit de expert B. G., filele nr. 154-165; declarațiile martorului P. S.-Laurian, filele nr. 173-175; declarațiile martorului Tonko Z., filele nr. 176-177; declarațiile martorului B. D.-P., filele nr. 178-179; declarațiile martorului V. O. I. (f 180-181); declarațiile martorului M. P.-Laurian, fila nr. 182; declarațiile inculpatului N. G., filele nr. 183-194.

Prin încheierea din data de 08.05.2014, judecătorul de cameră preliminară a respins ca neîntemeiate cererile și excepțiile invocate de inculpat împotriva rechizitoriului, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, și a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriu, dispunând începerea judecății. Contestația inculpatului împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecății, a fost respinsă prin Încheierea penală 24/C/CP/2014 a Tribunalului H..

Pe parcursul cercetării judecătorești, nu au fost administrate probe noi, ținând seama că la primul termen de judecată la care cauza s-a aflat în stare de judecată, inculpatul a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 375 din Codul de procedură penală. Instanța a admis proba cu înscrisuri în circumstanțiere depuse la diosar de către inculpat.

Persoanele vătămate D. D. - D. – I., TENȚER F. și TENȚER G. (părinții victimei Tențer F.-O.), TENȚER C.-D. (fratele victimei Tențer F.-O.), R. V.-M. (mama victimei G. N.-I.), R. S.-V. (soțul lui R. V. M.) și G. A. (fratele victimei G. N.-I.), fiind reprezentate în fața instanței de apărător ales, au precizat că nu se constituie ca parte civilă în cauză, urmând să se îndrepte cu o acțiune la instanța civilă (f 268).

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut că în seara zilei de 02.09.2012, în jurul orelor 22.00, inculpatul N. G. împreună cu Tențer F.-O., G. N.-I., persoana vătămată D. D.-D.-I. și martorul P. S.-Laurian, s-au deplasat cu autoturismul proprietatea inculpatului marca Audi 90, cu numărul de înmatriculare_, din Municipiul H. până în Municipiul D. pentru a petrece la un local. Autoturismul a fost condus de victima Tențer F.-O., singurul care nu consumase băuturi alcoolice în ziua respectivă (fapt rezultat și din raportul medico legal de necropsie –f 37 dos urm pen). Ajunși în D., cei cinci au petrecut într-un local, consumând băuturi alcoolice, mai puțin victima Tențer F.-O. care nu a consumat alcool, întrucât conform înțelegerii cu inculpatul trebuia să conducă autoturismul și la întoarcere spre Municipiul H.. După miezul nopții, cei cinci s-au întors spre mun. H. cu același autoturism condus de Tențer F.-O.. Inculpatul N. G. a ocupat locul din dreapta-față, martorul P. S.-Laurian locul din stânga-spate, persoana vătămată D. D.-D.-I. locul din mijloc-spate și G. N.-I. locul din dreapta-spate.

Când au ajuns în zona barului „G.” din cartierul Peștișu M. s-au oprit, iar din autoturism a coborât inculpatul N. G. pentru a-și satisface necesitățile fiziologice apoi acesta s-a urcat la volanul autoturismului, iar numitul Tențer F.-O. a trecut de la volan pe locul din dreapta-față. Și-au continuat deplasarea spre H., conducător auto fiind inculpatul N. G. și, în jurul orelor 00.40, după ce au trecut de benzinăria Petrom, inculpatul care rula cu o viteză de aproximativ 154 km/h, afectat fiind și de consumul de alcool și probabil de lipsa iluminatului stradal, într-o curbă la dreapta, a ieșit cu roțile din dreapta ale autoturismului de pe partea carosabilă și a virat brusc stânga pentru redresare însă din cauza forței centrifuge apărute prin manevra sa asupra autoturismului, acesta a intrat în derapaj în diagonală, spre sensul opus, unde a lovit doi copaci și s-a oprit la impactul cu cel de-al treilea copac, conform dinamicii accidentului expusă în expertiza tehnică auto și prezentată mai sus. În urma impactului violent cu copacii, victimele G. N.-I. și Tențer F.-O. au decedat, iar inculpatul N. G., persoana vătămată D. D.-D.-I. și martorul P. S.-Laurian au suferit vătămări corporale, fiind transportați la S. municipal „Dr. A. S.” H., pentru acordarea de îngrijiri medicale, unde au rămas internați.

După cum s-a arătat și în rechizitoriu, inculpatului N. G. i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, la orele 02³⁰ și 03³⁰din data de 03.09.2012. Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1190; 1191, întocmit de S. Județean de Medicină Legală H., inculpatul avea la proba nr. 1 o alcoolemie de 1,60 g ⁰/00 alcool pur în sânge, iar la proba nr. 2 o alcoolemie de 1,40 g ⁰/00 alcool pur în sânge. Valorile alcoolemiei au fost aduse la cunoștința inculpatului și acesta nu le-a contestat.

Persoana vătămată D. D.-D.-I. a fost transportată la S. municipal „Dr. A. S.” H. unde a rămas internată până în data de 04.09.2012 când a fost transferată la S. C. Județean de Urgență Timișoara - secția Politraumatologie, de unde a fost externată la data de 18.09.2012, iar certificatul medico legal emis a atestat că a avut nevoie de 110-120 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în urma accidentului suferit.

În drept, având în vedere că inculpatul a săvârșit faptele anterior intrării în vigoare a Codului penal, instanța a apreciat că în speță, Codul penal din 1969 este legea mai favorabilă, având în vedere că această din urmă lege are un tratament mai ușor pentru concursul de infracțiuni (nefiind obligatorie aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea stabilită), iar infracțiunea de ucidere din culpă absoarbe în conținutul său, infracțiunea de conducere sub influența alcoolului.

Prin urmare, în temeiul art. 386 alin. 1 C. pr. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. G., din infracțiunile de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1, 2 și 3 C.pen., vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 2, 3 și 5 C.pen. și conducerea autovehiculului sub influența alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 C.pen, în infracțiunile de:

- ucidere din culpa, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza I și al. 5 din Codul penal din 1969;

- vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 din Codul penal din 1969;

S-a reținut că:

1. Fapta inculpatului N. G., constând în aceea că la data de 03.09.2014, în jurul orelor 00,40, a condus autoturismul marca Audi 90, cu numărul de înmatriculare_, în cartierul Peștișu M., pe DJ 687, pe direcția de mers D.- H., având o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală, rulând cu o viteză excesivă de aproximativ 154 km/h, ieșind din neglijență cu autoturismul de pe partea carosabilă, fără ca apoi să-l mai poată controla, acesta derapând și izbindu-se de doi copaci de la marginea drumului, cauzând astfel moartea victimelor G. N.-I. și Tențer F.-O., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și sancționată de art. 178 alin. 3 teza I și al. 5 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice cu încălcarea prevederilor legislației rutiere, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool în sânge, cu o viteză de aproximativ 154 km/h, cu mult peste limita legală pentru acel sector de drum (50 hm/h), cu efectuarea de manevre greșite constând îi ieșirea de pe partea carosabilă și pierderea controlului autoturismului care s-a izbit de doi copaci. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și prejudiciu (moartea) este dovedită prin raportul de expertiză judiciară auto care a descris dinamica accidentului, precum și rapoartele de expertiză medico-legale de necropsie susmenționate care au constatat cauza morții victimelor în urma evenimentului rutier, din declarațiile inculpatului, ale persoanei vătămate D. D.-D.-I. și ale martorului P. S.-Laurian.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit fapta de conducere a autoturismului cu o alcoolemie peste limita legală cu intenție directă, iar fapta de ucidere a celor două victime, a săvârșit-o din culpă cu neprevedere, în sensul că inculpatul n-a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să-l prevadă. Posibilitatea prevederii rezultatului faptei a rezultat din dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, care reglementează circulația pe drumurile publice, respectiv obligația conducătorului de a conduce fără a se afla sub influența alcoolului, fără a depăși limita legală de viteză și fără a ieși din neglijență de pe partea carosabilă.

Prin Decizia nr. I din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs in interesul legii, aceasta a stabilit că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala si de ucidere din culpa cu aceasta ocazie a unei persoane constituie o singura infractiune, complexa, de ucidere din culpa, prevazuta la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal din 1969, in care este absorbita infractiunea prevazuta la art. 87 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

De asemenea, fapta inculpatului constând în aceea că a pricinuit persoanei vătămate D. D.-D.-I., o vătămare a integrității corporale care a necesitat pentru vindecare 110-120 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și măsurilor de prevedere privind conducerea unui autoturism pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în formă agravată, prevăzută și sancționată de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal din 1969.

Sub aspectul laturii obiective, în speță elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul cu încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice (prezentate mai sus la analiza faptei de ucidere din culpă), rezultând izbirea acestuia de doi copaci de pe marginea drumului, fapt ce a cauzat vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate (leziunile produse necesitând pentru vindecare 110-120 de zile de îngrijiri medicale). Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin certificatul medico-legal (care a constatat realitatea traumatismelor, posibilitatea mecanismului de producere, natura agentului traumatic, data probabilă a traumatismului și gravitatea traumatismului exprimată prin criteriul numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă fără prevedere, acesta neavând reprezentarea faptelor sale și a consecințelor, deși trebuia și putea să le prevadă, după cum s-a arătat mai sus la analiza infracțiunii de ucidere din culpă.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală, deduse judecății.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 52 Cod penal din 1969, limitele de pedeapsă stabilite de lege (de la 3 ani și 4 luni la 12 ani închisoare pentru ucidere din culpă, și de la 4 luni la 2 ani pentru vătămare corporală din culpă, cu aplicarea art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală), gradul de pericol social al faptei săvârșite, determinat potrivit dispozițiilor art. 18¹Cod penal din 1969 (fapta a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice), urmarea produsă (moartea a două persoane) sau care s-ar fi putut produce (moartea sau vătămarea corporală gravă și a altor persoane).

Față de criteriile de mai sus, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa, prevăzută de art. 178 alin. (3) teza I și al. (5) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală. Deși limita minimă a pedepsei în speță este de 3 ani și 4 luni închisoare, prin reducerea sa cu o treime conform art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, instanța a apreciat că pedeapsa trebuie sporită peste minimul special, ținând seama de împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta. Astfel, inculpatul a condus autoturismul cu o alcoolemie dublă (1,60 g/l alcool pur în sânge) față de limita minimă de la care fapta este considerată ca infracțiune. Deși inculpatul știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, a condus autoturismul cu o viteză excesivă determinată în urma expertizei tehnice la 154 km/h, pe un sector de drum din localitate, pe timp de noapte, neluminat, unde limita de viteza este de maxim 50 km/h, instanța a apreciat că inculpatul a creat cu bună știință starea de pericol pentru participanții la trafic dorind să provoace ”senzații tari”, sperând însă că nu se va întâmpla nimic grav prin această acțiune.

În speță, s-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit a din Codul penal din 1969, solicitate de inculpat, respectiv buna conduită a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii. După cum a reținut și doctrina și jurisprudența, buna conduită a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii este o circumstanță judiciară care poate fi aplicată doar prin luarea în calcul și a împrejurărilor săvârșirii faptei deduse judecății, fiind inoportun a fi acordată în situația în care fapta are o gravitate deosebită, ca în speță. Într-adevăr, inculpatul nu are antecedente penale, are studii superioare, în prezent frecventează cursuri universitare, este încadrat în muncă, însă comparând aceste împrejurări cu gravitatea concretă a faptelor deduse judecății, instanța a apreciat că în speță nu pot fi acordate circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit a din Codul penal din 1969.

De asemenea, în speță s-a apreciat că nu pot reținute nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit c din Codul penal din 1969, solicitate de inculpat, respectiv comportarea sinceră în cursul procesului. Astfel, deși inițial prin primele declarații date în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor deduse judecății, arătând că a circulat cu mașina foarte aproape de marginea din dreapta a drumului, și întrucât banda de rulare s-a îngustat, a ieșit cu o roata din dreapta de pe partea carosabilă, iar apoi în mod inexplicabil a pierdut controlul mașinii (f 186 dos urm pen), ulterior inculpatul și-a schimbat parțial declarațiile, susținând că anterior derapării autoturismului, victima Tențer F.-O. care se afla pe scaunul din față dreapta ar fi tras frâna de mână, fapt ce ar fi condus la deraparea autoturismului și pierderea controlului acestuia. Acest lucru a fost susținut de inculpat și în procedura de cameră preliminară precum și în fața instanței de judecată unde inculpatul a declarat că probabil pasagerul din dreapta i-a tras frâna de mână, dar nu poate dovedi acest lucru, și de aceea a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii.

După cum s-a arătat și în procedura de cameră preliminară, instanța a apreciat nesinceră declarația inculpatului că victima Tențer F.-O. ar fi tras frâna de mână anterior derapării autoturismului, întrucât acest lucru n-a fost invocat de inculpat în primele declarații, nici în fața expertului judiciar B. G. care a întocmit expertiza în cursul urmăririi penale, fapt ce rezultă din expertiză unde nu s-a pomenit nimic de susținerea inculpatului că pasagerul din dreapta i-a tras frâna de mână, precum și din împrejurarea că inculpatul n-a formulat obiecțiuni la expertiză, deși a avut apărător ales.

De asemenea, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. (2) și (4) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală și în acest caz limita minimă de pedeapsă (4 luni închisoare cu aplicarea art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală) trebuie sporită la 6 luni închisoare, ținând seama de numărul mare de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea persoanei vătămate, precum și de împrejurările în care s-a săvârșit fapta, arătate mai sus cu prilejul analizei faptei de ucidere din culpă.

În temeiul art. 33 din Codul penal din 1969, instanța a constatst că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință sunt în concurs și în temeiul art. 34 lit b din Codul penal din 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 10 luni închisoare. Instanța nu a mai sporit pedeapsa cea mai grea astfel cum îi permite art. 34 lit b din Codul penal din 1969, ținând seama că inculpatul nu are antecedente penale, iar 3 ani și 10 luni de închisoare reprezintă o sancțiune îndestulătoare cât și un mijloc de reeducare eficient în speță.

În baza art. 71 Cod penal din 1969, rap la art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta. Instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, este justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c, d și e din Codul penal din 1969. De asemenea, instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a din Codul penal din 1969.

În ceea ce privește modul de executare al pedepsei aplicate, instanța a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii sub supraveghere, întrucât pedeapsa aplicată în urma concursului de infracțiuni este mai mare de 3 ani, astfel că inculpatul va executa pedeapsa închisorii aplicate.

În privința laturii civile a cauzei, instanța a constatat că S.C. C. I. S.A. cu sediul în mun. București, .. 14, Sectorul 1 are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză, întrucât a asigurat pentru răspundere civilă delictuală autoturismul marca Audi 90, cu numărul de înmatriculare_ condus de inculpat, așa cum rezultă din polița de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./25/C25/HP nr._ (f 147 dos urm pen ), astfel că are obligația legală de a repara în solidar cu inculpatul, prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Prin urmare, în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 19, art. 86 din Codul de procedură penală, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S. de Ambulanță Județean H., S. C. Județean de Urgență Timișoara și S. M. "Dr. A. S." H., și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. I. S.A., să plătească:

-1015,05 lei către partea civilă S. de Ambulanță Județean H. reprezentând cheltuielile de asistență medicală de urgență acordate persoanei vătămate D. D.-D.-I., conform înscrisurilor depuse la dosar (f 59-65 dos urm pen); instanța nu a obligat inculpatul să-și plătească propriile cheltuieli de asistență medicală sau cele pentru îngrijirea martorului P. S. așa cum solicită partea civilă, întrucât aceste cheltuieli nu au legătură cu cauza de față, instanța nejudecând fapta de autovătămare a inculpatului sau cea de vătămare a martorului P. S..

- 1975,79 lei către partea civilă S. M. "Dr. A. S." H. reprezentând cheltuielile de asistență medicală de urgență acordate persoanei vătămate D. D.-D.-I. conform înscrisurilor depuse la dosar (f 66-128 dos urm pen); nici în acest caz instanța nu a obligat inculpatul să-și plătească propriile cheltuieli de asistență medicală sau cele pentru îngrijirea martorului P. S. așa cum solicită partea civilă, întrucât acestea nu au legătură cu faptele deduse judecății așa cum s-a arătat mai sus;

-4395,01 lei către partea civilă S. C. Județean de Urgență Timișoara, reprezentând cheltuielile de asistență medicală acordate persoanei vătămate D. D.-D.-I., conform înscrisurilor depuse la dosar (f 129-138 dos urm pen).

Instanța a constatat că persoanele vătămate D. D. - D. – I., Tențer F., Tențer G., Tențer C.-D., R. V.-M., R. S.-V. și G. A., nu s-au constituit ca parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. 1 și 3 C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. I. S.A să plătească 2200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă J. H., inculpatul N. G. și persoanele vătămate Tențer F., Tențer G., Tențer C. D., R. V. M., R. S. V., G. A. și D. D. D. I..

P. de pe lângă J. H. a invocat următoarele aspecte:

- că în mod greșit a schimbat încadrarea juridică instanța de fond, fără a ține cont de prevederile art. 386 alin. 1 CPP, fără ca în cursul dezbaterilor să fie pusă în discuția participanților la proces, apreciindu-se că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului.

- instanța trebuia să rețină în încadrarea juridică a faptei și prevederile art. 178 alin. 2 CP din 1969, având în vedere că instanța a fost sesizată și cu aspectele de fapt constând în conducerea autovehiculului cu o viteză peste limita legală, respectiv 154 km./oră, într-o zonă în care viteza maximă admisă era de 50 km/oră, existând o legătură de cauzalitate directă între viteza excesivă și decesul victimelor, așa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică auto efectuată în cursul urmăririi penale.

- instanța a omis să rețină și infracțiunea de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, deși actele de urmărire penală au dovedit că la momentul producerii accidentului, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 g/l alcool pur în sânge. S-a invocat Decizia nr. 26/2009 a ÎCCJ, publicată în M.Of. nr. 284/30.04.2010, prin care s-a reținut că în situația în care conducătorul auto aflat sub influența alcoolului peste limita legală, fără a exista stare de ebrietate, a produs o vătămare corporală din culpă, există o pluralitate de infracțiuni în concurs real, respectiv vătămare corporală din culpă și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice.

- instanța de judecată a omis să facă aplicarea art.5 CP, privind legea penală mai favorabilă.

Inculpatul N. G. a solicitat:

- reducerea duratei pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege, fără executarea efectivă a acesteia, respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 CP din 1969.

- reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a, b, c CP.

S-a invocat:

- comiterea faptelor în condițiile art. 19 pct. 2 lit. b CP, respectiv cu vinovăția sub forma culpei cu neprevedere

- faptul că inculpatul a efectuat toate manevrele posibil omenește pentru a evita impactul cu copacii;

- faptul că inculpatul nu a tergiversat soluționarea cauzei de către procuror

- existența unui dubiu, legat de apărarea inculpatului, că victima Tențer ar fi tras frâna de mână după momentul în care a pierdut controlul volanului.

- circumstanțele de ordin personal ale inculpatului: comportamentul său în fața autorităților, regretul manifestat, încercarea sa de a lua legătura cu familia victimei, faptul că este student, nu are antecedente penale, este și el marcat psihic de cele petrecute, motiv pentru care a manifestat tendințe de suicid.

În susținerea motivelor de apel, inculpatul a depus la dosarul de apel o expertiză extrajudiciară auto întocmită de expertul tehnic și criminalist autorizat ing. D. S. D., care a stabilit că:

- accidentul s-a putut produce prin pierderea controlului autovehiculului la o viteză de 114 km./oră, derapajul realizându-se cu cel puțin o roată blocată (aspect probat de urmele relevate de la locul accidentului)

- viteza determinată de impact cu copacul inițial a fost de cca 56 km./oră.

- nu se poate stabili pe baza expertizei tehnice cauza care a generat pierderea controlului autoturismului.

Persoanele vătămate Tențer F., Tențer G., Tențer C. D., R. V. M., R. S. V., G. A. și D. D. D. I. au solicitat:

- majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de ucidere din culpă, respectiv închisoare de la 5 ani la 15 ani, faptul că prin conduita inculpatului s-au pus în primejdie și alte vieți, valoarea mare a alcoolemiei care la momentul producerii accidentului s-a situat în jur de 2 gr./mie.

- aplicarea unui spor de pedeapsă conform art. 34 lit. b CP din 1969, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor.

- aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. 1 lit. c CP din 1969.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu cu raportare la dispozițiile art. 417 alin. 2 CPP, C. de A. constată că apelurile declarate de P. de pe lângă J. H. și persoanele vătămate Tențer F., Tențer G., Tențer C. D., R. V. M., R. S. V., G. A. și D. D. D. I. sunt fondate, iar apelul declarat de inculpatul N. G. este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Într-o primă analiză, C. de A. constată că instanța de fond a făcut o justă interpretare a materialului probator administrat în cauză, reținând în mod întemeiat vinovăția inculpatului în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de apel reține că inculpatul a uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate la urmărire penală.

Cu toate acestea, referitor la ipoteza invocată în apărare, aceea cu privire la faptul că pasagerul de pe locul din dreapta față ar fi tras frâna de mână în timpul derapajului autoturismului, C. de A. reține că această ipoteză nu a fost dovedită cu probele administrate, nici măcar pe calea expertizei tehnice auto efectuate în cauză. De altfel, această supoziție a inculpatului nu a fost exprimată din primele declarații ale sale, ci abia în declarația din 25.11.2013. De altfel, inculpatul nici nu a susținut cu certitudine că ar fi văzut pe victima Tențer O. să acționeze frâna de mână, ci a concluzionat că aceasta ar fi singura explicație pentru faptul că mașina nu răspundea la comenzi și că trăgea dreapta.

Aceste susțineri ale inculpatului au fost infirmate de concluziile raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, care a stabilit, din constatările efectuate asupra elementelor existente ale autoturismului Audi, că nu a reieșit ca accidentul să se fi produs dintr-o cauză tehnică la sistemul de frânare sau direcție a autoturismului.

Nici raportul de expertiză extrajudiciară depus în susținerea apelului (care în primul rând nu are forța probantă necesară a infirma lucrarea efectuată la urmărire penală, nefiind efectuat în condiții de contradictorialitate) nu a fost de natură să ducă la o atare concluzie, în afara oricărui dubiu. În mod evident că expertul extrajudiciar nu a putut stabili cauza care a generat pierderea controlului autoturismului, câtă vreme, așa cum s-a reținut din ansamblul probelor administrate în cauză, aceasta nu s-a datorat unui factor tehnic, ci lipsei de reacție și vitezei neadecvate, în condițiile specifice de drum și în condițiile consumului de alcool de către inculpat.

2. C. de A. constată că de la momentul comiterii faptei și până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit o succesiune de legi penale, ceea de a impus identificarea și aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului. Ca atare, ceea ce a determinat instanța de fond să facă aplicarea prevederilor art. 386 CPP a fost necesitatea aplicării legii penale mai favorabile.

C. de A. apreciază că doar aceste demers, al aplicării legii penale mai favorabile, care presupune identificarea și aplicarea prevederii legale mai favorabile dintre vechea reglementare și cea nouă corespondentă, nu impunea cu necesitate aplicarea prevederilor art. 386 CPP, neconstituind o situație tipică de schimbare a încadrării juridice. De altfel, la nivelul instanțelor din circumscripția Curții de A., s-a format practica în sensul de a constata care dintre cele două reglementări succesive este mai favorabilă inculpatului, fără a proceda în sine la aplicarea procedurii prev. de art. 386 CPP.

Analiza incidenței legii penale mai favorabile a trebuit să constituie și una din îndatoririle constituirii apărării inculpatului, astfel că nu se poate susține că prin metoda pentru care a optat instanța de fond, de a schimba încadrarea juridică urmare a reținerii legii penale mai favorabile inculpatului, reținând în concret aceleași elemente ale laturii obiective ale infracțiunilor din rechizitoriu, i s-ar fi încălcat inculpatului dreptul la apărare.

De altfel, se constată că instanța de fond a cerut părților, cu ocazia dezbaterii cauzei, concluziile cu privire la legea penală mai favorabilă inculpatului.

Ca atare, C. de A. apreciază că nu este întemeiat primul motiv de apel al Parchetului.

3. C. de A. reține că prin decizia nr. 26/2009 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, s-au statuat următoarele:

În cazul în care conducătorul de autovehicul sau tramvai nu se află în stare de ebrietate, dar are o îmbibație alcoolică peste limita legală, există o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real între infracțiunea prevăzută la art. 184 alin. 4 din Codul penal și art. 87 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Instanța de fond a constatat că încadrarea juridică mai favorabilă inculpatului este cea prevăzută de CP din 1969, însă a omis a reține și incidența infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.

Totodată, în privința infracțiunii de ucidere din culpă, la stabilirea încadrării juridice corespondente din vechea reglementare, mai favorabilă, se impunea ca instanța de fond să rețină și art. 178 alin. 2 CP din 1969, de vreme ce consecința decesului victimelor s-a produs urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice.

4. Nu este întemeiat motivul de apel al Parchetului, prin care s-a invocat neaplicarea art. 5 CP. Atât în considerentele sentinței, cât și în conținutul introductiv al minutei, instanța de fond a făcut expres referire la aplicarea prevederilor art. 5 CP, cu privire la legea penală mai favorabilă.

5. C. de A. constată că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 CP.

În aplicarea art. 5 CP în interpretarea dată prin Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale, se va reține că încadrarea juridică mai favorabilă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este cea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Ținând seama de criteriile de individualizare a pedepsei, de gravitatea faptei, de starea de pericol creată, de persoana inculpatului, reținând vinovăția inculpatului și pentru această infracțiune, C. de A. îl va condamna pe inculpatul N. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

6. În propria evaluare a criteriilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, în aplicarea art. 74 CP, în privința celorlalte infracțiuni, C. de A. apreciază că pedepsele de:

-3 ani și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2, alin. 3 teza I și alin. 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

- 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP

sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise, fiind apte să asigure împlinirea dublului scop, educativ și represiv al sancțiunilor.

În această apreciere, s-au avut în vedere și circumstanțele de ordin personal pe care le-a invocat inculpatul pe calea apelului, poziția sa de recunoaștere valorificată în baza art. 396 alin. 10 CPP, dar și celelalte criterii de individualizare legate de comiterea faptelor, de urmările grave produse (decesul a două persoane, vătămarea corporală a alteia), de starea de pericol creată.

Ca atare, se vor menține pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2, alin. 3 teza I și alin. 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP și pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b CP din 1969, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare, care va fi sporită cu 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În procesul de individualizare a modalității de executare a pedepsei, C. de A. apreciază că executarea acesteia în regim de detenție răspunde cerinței proporționalității cu gravitatea faptelor comise și compatibilității cu o reală conștientizare în planul conștiinței inculpatului a faptelor comise, tocmai pentru ca sancțiunea aplicată să aibă efectul reeducării inculpatului și conformării sale la normele de conduită din domeniul circulației pe drumurile publice.

Aceste aprecieri constituie un răspuns și față de motivele de apel ale persoanelor vătămate, vizând majorarea pedepselor și aplicarea unui spor de pedeapsă, respectiv față de motivele de apel ale inculpatului, vizând reducerea pedepselor și schimbarea modalității de executare a acesteia.

Nu au fost identificate circumstanțe personale sau reale care să poată fi calificate juridic ca circumstanțe atenuante, cu efectul reducerii pedepselor aplicate.

7. Ținând seama de persoana inculpatului, de lipsa antecedentelor sale penale, de regretul manifestat și de modalitatea de executare a pedepsei principale, C. de A. apreciază nejustificată solicitarea persoanelor vătămate, formulată pe cale motivelor de apel, de a i se aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prev. de art. 64 lit. c CP din 1969, respectiv dreptul de a conduce autovehicule.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a CPP, art. 421 pct. 1 lit. b CPP, C. de A. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. H. și persoanele vătămate Tențer F., Tențer G., Tențer C. D., R. V. M., R. S. V., G. A. și D. D. D. I. împotriva sentinței penale nr. 151/23.09.2014 pronunțate de J. H. în dosarul nr._ .

Se va desființa sentința penală atacată, numai în ce privește nereținerea alin. 2 al art. 178 CP și nereținerea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în urma schimbării încadrării juridice și rejudecând cauza în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului N. G. în pedepsele componente de:

- 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 3 teza I și alin. 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

- 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

Se va constata că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 CP.

Va fi condamnat inculpatul N. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

Se vor reține la încadrarea juridică a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 teza I și alin. 5 CP din 1969, și dispozițiile alin. 2 al art. 178 CP din 1969.

Se va menține pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2, alin. 3 teza I și alin. 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP și pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b CP din 1969, se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare, pe care o sporește cu 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Va fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. G. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 CPP, va fi obligat inculpatul apelant N. G. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. H. și persoanele vătămate Tențer F., Tențer G., Tențer C. D., R. V. M., R. S. V., G. A. și D. D. D. I. împotriva sentinței penale nr. 151/23.09.2014 pronunțate de J. H. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată, numai în ce privește nereținerea alin. 2 al art. 178 CP și nereținerea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 în urma schimbării încadrării juridice și rejudecând cauza în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului N. G. în pedepsele componente de:

- 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 3 teza I și alin. 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

- 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

Constată că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. 1 CP.

În aplicarea art. 5 CP în interpretarea dată prin Decizia nr. 265/6.05.2014 a Curții Constituționale, reține că încadrarea juridică mai favorabilă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este cea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Condamnă pe inculpatul N. G. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

Reține la încadrarea juridică a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 3 teza I și alin. 5 CP din 1969, și dispozițiile alin. 2 al art. 178 CP din 1969.

Menține pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2, alin. 3 teza I și alin. 5 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP și pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 CP din 1969, cu apl. art. 396 alin. 10 CPP.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b CP din 1969, contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 10 luni închisoare, pe care o sporește cu 2 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. G. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. 2 CPP, obligă pe inculpatul apelant N. G. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în apel.

În baza art. 275 alin. 3 CPP, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.11.2014.

Președinte, Judecător,

A. P. S. I. M.

Grefier,

D. M. H.

Red. M.I.S.

Tehnored. D.M.H/MIS./2 ex/6.02.2015

J. Fond I. N.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 298/2014. Curtea de... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 882/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 882/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA