Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 188/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 188/2014
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Grefier C. M. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – S. T. A. I. este reprezentat de procuror I. F..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul G. G. împotriva sentinței penale nr. 158 din data de 25.02.2014 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat G. G., aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat S. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de instanță, contestatorul condamnat G. G. arată că a formulat contestație deoarece dorește să-i fie aplicată legea penală mai favorabilă. Solicită aplicarea art. 15 alin. 2 din vechiul cod penal și reducerea pedepsei cu o treime.
Curtea constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat G. G., avocat S. C., solicită admiterea contestației, casarea sentinței penale atacate și o analizare mai elaborată a art. 6 din noul cod penal cu reducerea limitelor de pedeapsă.
Reprezentanta D. solicită respingerea contestației ca nefondată, învederând că în mod greșit s-a reținut în considerentele hotărârii că limita maximă este de 15 ani, având în vedere că limitele s-au redus de la 2 la 7 ani, însă arată că pedeapsa de 2 ani aplicată inculpatului nu depășește limita maximă redusă, motiv pentru care apreciază că în mod corect nu s-a dispus admiterea sesizării.
Contestatorul condamnat G. G., având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie condamnat la pedeapsa de 2 ani și aceasta să fie redusă cu o treime.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 158 din data de 25.02.2014, T. H. - Secția penală a hotărât următoarele:
A respins ca nefondată cererea condamnatului G. G., fiul lui G. și R., născut la data de 08.12.1986, CNP_, deținut în P. B. M. de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art.275 al.2 NCPP a fost obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință a reținut T. H. - Secția penală că prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ persoana condamnată G. G. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 141/31.05.2013 pronunțată de T. A., definitivă prin nerecurare la data de 13.08.2013.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 141/31.05.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 320/1 Cod procedură penală.
Condamnatul solicită a i se modifica sau micșora pedeapsa pe care o execută, respectiv reindividualizarea pedepsei pentru infracțiunea de trafic de droguri.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare întocmită de Comisia constituită la P. B. M., o copie a minutei sentinței penale nr. 141/31.05.2013 și o copie a mandatului de executare a pedepsei nr. 212/30.08.2013.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că actualul condamnat G. G. se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/31.05.2013 pronunțată de T. A., definitivă prin nerecurare la data de 13.08.2013.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr.212/20.08.2013 de către T. A., executarea pedepsei începând la data de 12.03.2013.
Contestatorul este nemulțumit de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală mai sus menționată, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile însă infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 nu a fost modificată după data de 01.02.2014. Prin urmare, pedeapsa de 2 ani închisoare nu poate fi redusă pe calea contestației la executare, nefiind incidente dispozițiile art. 6 Noul Cod Penal.
Potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod Penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Analizând situația juridică a condamnatului contestator, prin prisma dispozițiilor art.6 din noul Cod Penal, instanța constată că dispozițiile legale menționate nu sunt aplicabile în privința pedepsei în a cărei executare se află condamnatul.
Astfel, faptele sub aspectul cărora a fost condamnat petentul (trafic de droguri prev. de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000) nu au fost dezincriminate, fiind în continuare prevăzute și pedepsite ca infracțiuni, iar pedeapsa aplicată petentului nu depășește maximul special de 15 ani închisoare, împrejurare care înlătură aplicarea dispozițiile art.6 noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Instanța va avea în vedere și dispozițiile art.4 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod Penal potrivit cărora, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod Penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Așa fiind, aplicarea art. 6 din noul Cod Penal ar trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, iar pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din noua lege, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 23 din Legea 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală, instanța a respins ca nefondată cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul G. G..
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a contestației contestatorul G. G. criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a contestației sale a susținut contestatorul că este nemulțumit de sentința primei instanțe deoarece nu i s-a aplicat legea penală mai favorabilă. Solicită contestatorul a-i fi redusă pedeapsa cu o treime
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Curtea de Apel Alba Iulia constată că prezenta contestație este nefondată pentru considerentele ce urmează.
Din actele existente la dosar, Curtea de Apel Alba Iulia a ajuns la concluzia că în mod corect prima instanță, T. H. - Secția penală, a apreciat că în prezenta cauză nu se impune a se aplica legea penală mai favorabilă.
În baza propriei sale analize reține Curtea de Apel Alba Iulia că prin sentința penală nr. 141/31.05.2013 pronunțată de T. A., definitivă prin nerecurare la data de 13.08.2013, inculpatul(la acea vreme ) G. G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a și b din Codul penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din Codul penal din 1969 și art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968.
Continuând analiza noastră am avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 6 din Codul penal, având denumirea marginală „aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei”, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Rezultă de aici că pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 din Codul penal referitoare la legea penală mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, este necesar ca în primul rând să se verifice dacă a apărut o lege nouă și, imediat după primirea unui răspuns afirmativ, dacă legea nouă prevede o pedeapsă mai ușoară decât legea veche. Apoi, după constatarea îndeplinirii acestei duble condiții(apariția unei noi legi ce prevede o pedeapsă mai ușoară decât legea veche)trebuie să se verifice dacă sancțiunea aplicată definitiv depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită. Abia după momentul constatării ca îndeplinită și a acestei condiții se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de legea nouă.
Pe de altă parte în determinarea „maximului special prevăzut de legea nouă” considerăm noi că trebuie să pornim de la dispozițiile art. 187 din Codul penal potrivit cărora prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei(cum sunt de exemplu circumstanțele atenuante, starea de recidivă, infracțiunea continuată).
Revenind la cauza de față, constatăm noi că actualul contestator a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b din Codul penal din 1969 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 al. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 al. 2 din Codul penal din 1969 și art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Anterior intrării în vigoare a Codului penal infracțiunea săvârșită de inculpat, trafic de droguri de risc era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. După . Codului penal(01.02.2014) infracțiunea săvârșită de inculpat este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Rezultă de aici că noua reglementare sancționează infracțiunea săvârșită de condamnat cu limite de pedeapsă între care se situează pedeapsa stabilită de instanță. Astfel infracțiunea de trafic de droguri pentru care actualul contestator a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare este reglementată în continuare în cuprinsul art. 2 din Legea nr. 143/2000 și este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Rezultă cu evidență că pedeapsa stabilită sub imperiul vechii reglementări nu depășește limita maximă prevăzută de noua reglementare, în vigoare după data de 01.02.2014, astfel încât nu se pune problema reducerii sale.
Motivele invocate de contestator legate de reducerea cu o treime a pedepsei nu pot fi primite din două considerente. În primul rând pentru că, atât dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală din 1968 cât și cele ale art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală fac referire la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și nu a pedepsei . În al doilea rând, așa cum mai sus am arătat, potrivit art. 187 din Codul penal prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei(cum sunt de exemplu circumstanțele atenuante, starea de recidivă, infracțiunea continuată, recunoașterea vinovăției).
Pentru a concluziona, Curtea de Apel Alba Iulia va respinge ca nefondată contestația exercitată de condamnatul G. G. împotriva sentinței penale nr. 158 din data de 25.02.2014 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația exercitată de condamnatul G. G. împotriva sentinței penale nr. 158 din data de 25.02.2014 pronunțată de T. H. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
Președinte,Grefier,
G. L. OdagiuCornelia M. N.
Red. / Tehnored. G.L.O.
2 ex./ 28.04.2014
Jud. fond T. C. M.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
