Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 830/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 830/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 830/A/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Prezentul complet a fost constituit potrivit art.98 alin.6 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de inculpatul P. I. S. G. împotriva sentinței penale nr. 202/19.09.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare se constată lipa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură al instanței de către avocat D. D. apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant P. I. S. cerere de strigare a cauzei după ora 12,00 motivat de faptul că de dimineață are cauze de susținut pe rolul Judecătorie T., jud. Cluj.
Față de cererea depusă la dosar de apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant P. I., avocat D. D. lasă cauza la doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ultima strigare se prezintă avocat D. D. apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant P. I. S. G. care este lipsă. Lipsă fiind și intimat parte civilă H. D. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.
Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, avocat D. D. având cuvântul solicită admiterea apelului declarat în cauză de către inculpat și desființarea sentinței penale atacate cu rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului în baza art.396 pct.5 combinat cu art.16 din Noul Cod de procedură penală având în vedere că din probe nu rezultă cu certitudine că inculpatul este vinovat și că ar fi săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată. Între părți nu au existat relații tensionate iar singurele probe care-l incriminează sunt declarațiile celor doi martori cu care se află în relații de dușmănie. În ce privește latura civilă a cauzei partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului.
În concluzie solicită admiterea apelului declarat de inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate ca temeinică și legală, probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Martorii audiați în cauză au precizat că în repetate rânduri inculpatul a amenințat cu incendierea și a afirmat în prezența martorului Grunță G. ca va incendia clăile acelei persoane. Declarațiile martorilor coroborate cu rezultatul testului poligraf unde la întrebările esențiale s-a detectat comportamentul simulat al inculpatului conducă la ideea că acesta a comis fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 202/19.09.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani, în baza art. 386 al.1 C.pr.pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. I. S. G. prin rechizitoriu, din art. 217 al.1 C.pen. din 1969 în art. 253 al.1 și 4 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
În temeiul art. 253 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul P. I. S. G., fiul lui I. și S., născut la data de 19.02.1951 în P., jud. Hunedoara, cu domiciliul în P., ., . legale în P., ., jud. Hunedoara, CNP_, cetățenie română, studii medii, pensionar, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul P. I. S. G. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul P. I. S. G. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Orașului Petroșani sau Primăriei Municipiului V., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă H. D. C. și, în baza art. 25, rap. la art. 397 Cod procedură penală cu referire la art. 1357 C.civ. s-a dispus obligarea inculpatului P. I. S. G. la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă H. D. C..
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 276 al.1 C.pen. la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă, conform chitanței nr. 41/18.06.2014 depusă la dosar.
În considerentele acestei sentințe s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani nr. 4917/P/2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. I. S. G. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută de art. 217 alin.1 și alin.4 C.p. din 1969, constând în aceea că în noaptea de 04/05.10.2012 a incendiat bunuri aparținând persoanei vătămate H. D. C., creându-i un prejudiciu de 50.000 lei.
Audiat fiind, atât în cursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
Din fișa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, fiind liberat condiționat la 16.01.2002, cu un rest de 481 zile.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Persoana vătămată H. D. C. a depus la data de 05.10.2012 o plângere la Poliția Orașului P. prin care reclama faptul că în noaptea de 04/05.10.2012, persoane necunoscute i-au dat foc la o căsuță din lemn și două clăi de fân pe care le deținea pe un teren proprietatea sa situat în P., ., creându-i astfel un prejudiciu estimat la 50.000 lei, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.
În urma cercetărilor efectuate în cauză s-au constatat următoarele:
Persoana vătămată H. D. C. deținea un teren situat în ., nr. 26, pe care avea construită o căsuță, confecționată în întregime din material lemnos și acoperită cu tablă cu dimensiunile de 4/4 metri, compusă dintr-o cameră și o terasă. În apropierea căsuței se aflau câteva clăi de fân.
Proprietatea persoanei vătămate se învecinează cu proprietățile numiților Grunță G., Grunță I. și a inculpatului P. I. S. G..
În noaptea de 04/05.10.2012, inculpatul P. I. S. G. s-a deplasat la grădina persoanei vătămate, dând foc casei și clăilor de fân aparținând acesteia, astfel cum a rezultat din coroborarea probelor administrate în cauză:
Astfel, din declarația martorului Grunță I. a rezultat faptul că în momentul în care s-a deplasat spre locul în care izbucnise incendiul și a constatat că două clăi de fân și cabana vecinului său H. D. ardea, l-a observat lângă incendiu pe inculpatul P. I. S. și în momentul în care l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta i-a relatat că nu știe cum a izbucnit incendiul și deși a încercat să sune proprietarul, acesta nu i-a răspuns.
Distanța dintre cabană și cele două clăi de fân era de cca. 15-20 metri, iar atâta vreme cât ardea claia care era mai îndepărtată de cabană și nu cea care era în apropierea cabanei a apreciat că focul a fost pus.
Cu privire la bunurile distruse aparținând părții civile, martorul a declarat că acea căbănuță de dimensiuni de aproximativ 5/5 metri era placată pe exterior cu scândură, lăcuită, având o verandă în față, acoperișul fiind din eternită sau scândură prevăzută cu geamuri termopan, fiind mobilată cu fotolii, canapea, iar în interiorul cabanei nu era nici o sursă de curent. Valoarea unei clăi de fân în anul în care a avut loc incendiu era de 1000 lei.
Martorul Grunță G., vecin cu inculpatul, a declarat cu ocazia audierii atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, că în urmă cu puțin timp față de noaptea în care a avut loc incendiul, inculpatul P. S., pe fondul geloziei a amenințat că va da foc la fânul și la casele vecinilor care au primit-o la lucru pe fosta sa concubină, această amenințare vizând și proprietatea sa întrucât o primise la lucru pe G. G..
Deși nu a văzut personal când inculpatul a dat foc, are convingerea că numai inculpatul P. S. putea să facă acest lucru, deoarece în momentul în care consumă băuturi alcoolice este în stare să dea foc. De asemenea, martorul a precizat că inculpatul putea să vină de acasă de la el fără a fi văzut, prin grădina lui H. D., deoarece proprietățile celor doi sunt vecine, fiind despărțite doar de un gard. Clăile care au ars erau amplasate la cca. 25-30 metri de cabană, focul fiind din exterior.
Cu privire la faptul că în faza de urmărire penală fratele său, martorul Grunță I. a declarat că a aflat de la martor că inculpatul ar fi declarat că-i dă foc așa cum i-a dat lui H. D., martorul a declarat că nu-și explică de ce fratele său a declarat acest lucru întrucât nu este adevărat.
În ceea ce privește dimensiunile cabanei, acesta apreciază că era de 6/4 sau 4/4 metri, fiind construită din lemn, lăcuită cu o verandă în față, fără a avea sursă de curent, însă nu cunoaște dacă era mobilată, iar în ceea ce privește valoarea unei clăi de fân acesta a declarat că ar fi de 700 lei.
Martorul a mai precizat că în data de 07.10.2012, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a declarat fratelui său – numitului Grunță I.- că o să-i dea foc și martorului Grunță G., „așa cum i-a dat foc lui H. D.”. Deși în faza de judecată martorul a declarat că nu își mai aduce aminte acest detaliu, a precizat că atâta vreme cât a declarat în faza de urmărire penală cu ocazia audierii, acest lucru corespunde adevărului întrucât nu a fost constrâns să dea astfel de declarație, menținându-și în totalitate declarația dată în faza de urmărire penală.
Este adevărat că, principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată posibilitatea să aprecieze concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului impune instanței de judecată să dea valoare doar acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
În cadrul operațiunii de sinteză a probelor, instanțele a apreciat, care dintre declarațiile date de martori reflectă adevărul, și anume cele făcute în cursul anului 2012, într-un moment foarte apropiat de producerea faptelor și în care s-a relatat de către aceștia, cu lux de amănunte, evenimentele, ori cele date după scurgerea unui interval de timp de 2 ani și în care aceștia și-au exprimat îndoiala cu privire la aceleași aspecte, redate fidel în primele declarații.
În timp ce credibilitatea depozițiilor inițiale nu poate fi contestată, declarațiile date ulterior apar ca fiind făcute în vederea disculpării inculpatului, motiv pentru care au fost avute în vedere aspectele din declarațiile date în faza de urmărire penală de acest martor pe latură penală.
Martorul B. V., propus de inculpat, a declarat că a aflat de la soția sa că arde cabana lui H. D., aceasta fiind anunțată telefonic de sora inculpatului, însă nu crede că inculpatul este în stare să săvârșească o astfel de faptă pentru acre este cercetat în prezenta cauză, acesta consumă băuturi alcoolice momente în care „ vorbește mult” însă nu a auzit ca acesta să amenințe pe cineva. În ceea ce privește dimensiunile cabanei, martorul a apreciat că aceasta era de 4/4 metri, construită din lemn, lăcuită, acoperișul fiind din tablă, observând totodată când partea civilă a transportat mobilă la cabană ( fotolii, dulapuri) și întrucât cabana nu era prevăzută cu sursă de curent apreciază că focul a fost pus de cineva fără a putea preciza cine anume însă în ceea ce-l privește pe inculpat nu crede că inculpatul ar fi în stare de asemenea faptă.
Martorul P. R. S. S., sora inculpatului, a precizat că în noaptea de 04/05.10.2012, în jurul orelor 03 dimineața, a fost trezită de fratele său care i-a bătut în geamul camerei spunându-i că arde ceva în zonă. Ieșind din locuință pentru a merge la vecinul B. V., a constatat că ardea ceva pe proprietatea numitului H. D., astfel că l-a anunțat telefonic despre incendiu, după care a încercat împreună cu fratele său să stingă acel incendiu până la momentul sosirii pompierilor. Este adevărat că l-a auzit pe inculpat în urmă cu o lună că a amenințat că va da foc clăilor de fân aparținând lui Grunță Gheoghe, motivat de faptul că acesta o ajuta pe fosta concubină a inculpatului, însă niciodată nu a amenințat cu privire la bunurile aparținând lui H. D. întrucât avea o relație de prietenie cu acesta. De asemenea, martorul a precizat că acea căbănuță a persoanei vătămate nu avea nici o sursă de curent, în interiorul acesteia se afla o canapea, o sobă metalică, nefiind pardosită, fiind construită direct pe pământ, însă ulterior datei în care a vizitat acea căbănuță, în cursul anului 2012, a văzut muncitori venind la cabană însă nu a mai vizitat cabana ulterior. Cu privire la valoarea unei clăi de fân aceasta o apreciază ca fiind de 300 lei.
Din declarația martorului G. G., concubina inculpatului, a rezultat faptul că din momentul despărțirii de inculpat, acesta o amenința continuu că îi dă foc la casă, iar în situația în care nu se va împăca cu el se va spânzura. De asemenea, martorul a declarat că în momentul în care s-a întors de la familia Grunță G. pe care a ajutat-o la fân, inculpatul i-a precizat că „așteaptă să aducă Grunță fânul acasă pentru a-i da foc”. În data de 04.10.2012 a ajutat persoana vătămată H. D. la pregătirea unei pomeni și întrucât inculpatul a aflat că i-a acordat ajutor persoanei vătămate, fiind gelos, este convinsă că acesta a dat foc cabanei și clăilor de fân aparținând persoanei vătămate, însă nu a văzut personal acest lucru.
Din procesul verbal de intervenție nr. 375/05.10.2012 încheiat de Detașamentul de Pompieri Petroșani, a rezultat faptul că locul focarului a fost acoperișul, sursa probabilă de aprindere flacăra, iar mijlocul care putea aprinde flacăra - chibriturile, primul material care s-a aprins fiind lemnul, împrejurarea determinantă fiind folosirea intenționată a sursei de aprindere pentru a genera incendiul.
Căbănuța părții civile avea dimensiuni de 4/4 metri, compusă dintr-o cameră cu mobilă de bucătărie și mobilă de cameră ( canapea, fotolii, dulap), aragaz, gresie, fiind acoperită cu eternită. Înainte de incendiu lângă căbănuță se aflau trei sau patru clăi de fân.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/31.05.2013, a rezultat că pentru răspunsurile inculpatului la întrebările relevante R5 ( în data de 04/05.10.2012 ai dat foc la clăile de fân ale lui H. D. ?– NU), R8 ( în data de 04/05.10.2012 ai dat foc la căsuța de lemn a lui H. D. ?– NU), R11( în data de 04/05.10.2012 ai pus material inflamabil la clăile de fân și căsuța lui H. D. ? – NU) s-au evidențiat modificări care sunt interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat al subiectului.
Deși rezultatul testului poligraf nu reprezintă probe în sensul codului de procedură penală, ele pot constitui un indiciu care trebuie coroborat cu alte probe certe, chiar dacă nu obligatoriu directe de natură să întemeieze dincolo de orice îndoială rezonabilă o soluție de condamnare. Concluziile rezultatului testului poligraf au fost valorificate, în planul unei soluții, doar în calitatea lor de indicii care, coroborate, cu alte elemente de fapt au condus către o anume concluzie.
Fiind ascultat, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestei fapte, declarând că în noaptea de 04/05.10.2012, în timp ce se afla în locuința sa amplasată la cca. 300-400 m de căsuța din lemn a persoanei vătămate, în jurul orelor 02-03 noaptea, în momentul în care a ieșit afară din locuință, a constatat că în zonă se văd flăcări, astfel că s-a deplasat la geamul camerei în care se afla sora sa, căreia i-a solicitat să-i dea telefon lui H., întrucât a considerat că flăcările vin de pe proprietatea acestuia. De asemenea, inculpatul a declarat că este adevărat că în acea noapte s-a întâlnit cu Grunță I., însă acest lucru s-a întâmplat după ce la fața locului a sosit persoana vătămată H. D..
Aspectele declarate de inculpat au fost infirmate însă de declarațiile martorilor audiați în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, precum și de celelalte probe administrate în cauză.
Or, din cuprinsul probelor administrate (plângerea și declarațiile persoanei vătămate, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de intervenție încheiat de pompieri, declarațiile martorilor, raport de constatare tehnico-științifică nr._/31.05.2013), în cauză a rezultat că anterior incendiului, inculpatul, pe fondul gelozie, a adresat amenințări la adresa vecinilor care o chemau la lucru pe fosta sa concubină, în sensul că le va da foc, iar în ziua incendiului G. G. l-a ajutat la o pomană pe H. D. proprietarul cabanei și al clăilor de fân incendiate.
Apărările inculpatului au fost infirmatede martorii audiați în cauză, inclusiv sora inculpatului, care nu au confirmat faptul că așa cum a declarat inculpatul,acesta a aflat despre incendiu, de la sora sa, iar discuția cu Grunță I. a avut loc după sosirea persoanei vătămate, din contră, sora inculpatului - martorulP. R. S. S., a declarat că în noaptea de 04/05.10.2012, în jurul orelor 03 dimineața, a fost trezită de fratele său care i-a bătut în geamul camerei spunându-i că arde ceva în zonă, iar martorul Grunță I. a declarat că l-a observat lângă incendiu pe inculpatul P. I. S. și în momentul în care l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta i-a relatat că nu știe cum a izbucnit incendiul și deși a încercat să sune proprietarul, acesta nu i-a răspuns.
Declarațiile martorilor audiați în cauză, concluziile procesului verbal de intervenție nr. 375/05.10.2012 întocmit de Detașamentul de Pompieri, dar și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică au confirmat în aceste condiții că autorul faptei de distrugere din noaptea de 04/05.10.2012 este inculpatul P. I. S. G., niciuna din apărările inculpatului neputând fi confirmată de probele administrate în cauză.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța a reținut că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, astfel că prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 99 C.p.p. fiind răsturnată.
În forma agravata a incendierii, elementul material constă în oricare dintre acțiunile ce pot fi întâlnite la primele doua variante, cu deosebirea că distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare se realizează prin mijloace deosebit de primejdioase: incendiere, ceea ce reprezintă a pune foc unui bun.
Urmarea imediata consta în schimbarea negativa, în rău, a existentei bunului sau a capacității de utilizare pe care o avea bunul înaintea săvârșirii acțiunii si prin aceasta în producerea unei pagube pentru persoana căreia îi aparținea bunul ( în speța de față viind vorba de incendierea cabanei și a clăilor de fân), între acțiunea de incendiere ce formează elementul material si urmarea imediata (distrugerea bunurilor) existând o legătură de cauzalitate.
Pentru existența infracțiunii în forma agravantă a incendierii, se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiții: distrugerea să se realizeze prin incendiere, explozie ori prin alt asemenea mijloc și să rezulte pericol public. În speța de față, distrugerea a fost realizată prin incendierea de către inculpat a bunurilor aparținând persoanei vătămate, iar prin fapta produsă de inculpat s-a produs un pericol public, în condițiile în care în apropierea locului unde acesta a dat foc existau gospodării care au fost puse în pericol de a fi incendiate, inclusiv proprietatea inculpatului.
Din punct de vedere al laturii subiective se constată că infracțiunea a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenția directă, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin incendierea cabanei și a clăilor persoanei vătămate.
Față de toate aceste criterii și circumstanțe concrete, reale și personale ale faptei, instanța a constatat că fapta inculpatului constând în aceea în noaptea de 04/05.10.2012 a incendiat bunuri aparținând persoanei vătămate H. D., creându-i un prejudiciu în valoare de 50.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere.
Conform jurisprudenței Curții Constituționale, a deciziei 265/2014, instanțele judecătorești pot dispune aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C.pen., pentru faptele săvârșite în intervalul cuprins între momentul săvârșirii faptei și momentul judecării definitive.
În ceea ce privește mecanismul identificării legii penale mai favorabile, se conturează două etape. O primă etapă presupune compararea legilor succesive – stabilirea în concret a legii mai favorabile și în final aplicarea acesteia în ansamblu.
În speța de față, s-a constatat că infracțiunea de distrugere în varianta incendierii este pedepsită în Codul penal din 1969 în art. 217 al. 4 cu închisoare de la 2 la 7 ani, apreciindu-se astfel că legea nouă este mai favorabilă.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, s-au avut în vedere suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere și executarea pedepsei la locul de muncă prevăzute de Codul penal din 1969, respectiv amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de codul penal în vigoare.
Comparând dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată reglementată de Codul Penal din 1969 cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei s-a impus concluzia potrivit căreia legea veche este mai favorabilă atât în ceea ce privește condițiile de acordare ( limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse obligațiile de pe durata termenului de încercare sunt mai puține). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă este doar durata termenului de încercare, însă insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.pen., instanța a avut în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, având prioritate durata termenului de încercare sau supraveghere. Având în vedere că în legea nouă este instituită o obligație importantă ce nu se regăsește în codul penal din 1969, respectiv munca în folosul comunității - și este eliminat efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, s-a apreciat că reglementarea din legea veche este mai favorabilă în ceea ce privește regimul suspendării executării pedepsei.
Având în vedere și dispozițiile obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 care precizează că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei nefiind permisă combinarea dispozițiilor penale din mai multe legi succesive și constatând în ceea ce privește limitele de pedeapsă reglementate de cele două legi succesive că cele prevăzute în legea nouă sunt mai favorabile, chiar dacă în ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei este mai favorabilă cea reglementată de Codul Penal din 1969 conform motivelor expuse anterior, instanța, apreciind în ansamblu că legea nouă este mai favorabilă, în baza art. 386 al.1 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului P. I. S. G. prin rechizitoriu, din art. 217 al.1 C.pen. din 1969 în art. 253 al.1 și 4 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen.
La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, reținând în acest sens că inculpatul, pe fondul geloziei, fiind nemulțumit de faptul că persoana vătămată H. D. apelase la fosta sa concubină pentru pregătirea unei pomeni,a recurs la un gest extrem, dând foc cabanei persoanei vătămate și clăilor de fân aparținând acesteia, manifestând o totală indiferență față de starea de pericol care a creat-o prin incendiere, că ulterior a încercat să inducă în eroare martorii și autoritățile judiciare prin participarea sa la stingerea incendiului, manifestând o atitudine nesinceră pe parcursul soluționării cauzei. Instanța a mai reținut, ca circumstanță personală, că inculpatul este cunoscut cu antecedente care nu reprezintă recidivă, fiind liberat condiționat la 16.01.2002, cu un rest de 481 zile dintr-o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Pedeapsa fiind o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni și pe lângă scopul său represiv având și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 253 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 5 C. pen., instanța a dispus condamnarea inculpatului P. I. S. G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că executarea acesteia în regim privativ de libertate ar fi excesivă în raport de persoana inculpatului și circumstanțele concrete ale cauzei, deși inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, dar având în vedere posibilități reale de îndreptare și reintegrare socială, pedeapsa în sine fiind un avertisment pentru el, precum și manifestarea de voință a inculpatului în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunității, instanța, în baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul P. I. S. G. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul P. I. S. G. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Orașului Petroșani sau Primăriei Municipiului V., pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.
În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.
Cu privire la latura civila a cauzei, instanța a constatat că persoana vătămată H. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune materiale.
Coroborând probele administrate în cauză în această privință, respectiv declarațiile părții civile, declarațiile martorilor P. R. S., G. G., Grunță I., Grunță G., B. V. cu privire la dimensiunile cabanei, materiale din care era construită aceasta și bunurile existente în cabana persoanei civile ( construcție de 4/4 m, acoperită cu eternită, placată pe exterior cu scândură și lăcuită, geamuri termopan, în interiorul cabanei existând mobilă de bucătărie, mobilier de dormitor – fotolii, canapea, gresie, valoarea unei clăi de fân fiind evaluată între 300-1000 lei), fiind astfel dovedite daunele materiale și constatând că există legătură de cauzalitate între prejudiciul creat părții civile și incendiul din noaptea de 04/05.10.2012, fiind îndeplinite conditiile prev. de art.. 25, rap. la art. 397 Cod procedură penală cu referire la art. 1357 C.civ..: fapta ilicita- infracțiunea de distrugere, prejudiciul – rezultatul negativ suferit de partea civila ca urmare a incendierii bunurilor aparținând persoanei vătămate, cert (cuantumul a fost stabilit în funcție de depozițiile martorilor) si nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma intenției directe, astfel că a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă H. D. C. și, în baza art. 25, rap. la art. 397 Cod procedură penală cu referire la art. 1357 C.civ. și s-a dispus obligarea inculpatului P. I. S. G. la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă H. D. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. I. S. G..
Prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea sa în baza art. 396 pct.5 combinat cu art.16 din Noul Cod de procedură penală având în vedere că din probe nu a rezultat cu certitudine că s-ar face vinovat și că ar fi săvârșit fapta pentru care este trimis în judecată.
Între părți nu au existat relații tensionate iar singurele probe care-l incriminează sunt declarațiile celor doi martori cu care se află în relații de dușmănie. În ce privește latura civilă a cauzei partea civilă nu a făcut dovada prejudiciului.
C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de inculpatul P. I. S. G. este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cursul cercetării penale și a celei judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.
Astfel, s-a reținut că partea civilă H. D. C. deținea un teren situat în ., nr. 26, pe care avea construită o căsuță, confecționată în întregime din material lemnos și acoperită cu tablă cu dimensiunile de 4/4 metri, compusă dintr-o cameră și o terasă. În apropierea căsuței se aflau câteva clăi de fân.
Proprietatea părții civile se învecinează cu proprietățile numiților Grunță G., Grunță I. și a inculpatului P. I. S. G..
În noaptea de 04/05.10.2012, inculpatul P. I. S. G. s-a deplasat la grădina persoanei vătămate, dând foc casei și clăilor de fân aparținând acesteia.
Încadrarea juridică dată faptei precum și legea penală aplicabilă a fost corect stabilită de către instanța de fond, la fel și individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Prin apelul declarat inculpatul apelant a solicitat achitarea sa, arătând că probele administrate nu stabilesc că s-ar face vinovat de săvârșirea faptei iar despăgubirile civile acordate de către instanța de fond sunt prea mari.
Motivul principal pentru care inculpatul apelant contestă probele administrate este acela al stării de dușmănie în care se află cu martorii audiați în cauză, declarațiile acestora neconținând fapte reale.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză C. constată că deși inculpatul nu și-a recunoscut fapta, probele administrate dovedesc cu certitudine vinovăția sa.
Astfel, din declarația martorului Grunță I. a rezultat faptul că în momentul în care s-a deplasat spre locul în care izbucnise incendiul și a constatat că două clăi de fân și cabana părții civile H. D. ardea, l-a observat lângă incendiu pe inculpatul P. I. S. și în momentul în care l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta i-a relatat că nu știe cum a izbucnit incendiul și deși a încercat să sune proprietarul, acesta nu i-a răspuns.
Distanța dintre cabană și cele două clăi de fân era de cca. 15-20 metri, iar atâta vreme cât ardea claia care era mai îndepărtată de cabană și nu cea care era în apropierea cabanei martorul a apreciat că focul a fost pus.
Martorul Grunță G., vecin cu inculpatul, a relatat atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de fond, că în urmă cu puțin timp față de noaptea în care a avut loc incendiul, inculpatul P. S., pe fondul geloziei a amenințat că va da foc la fânul și la casele vecinilor care au primit-o la lucru pe fosta sa concubină, această amenințare vizând și proprietatea sa întrucât o primise la lucru pe G. G. – fosta concubină.
Martorul a mai precizat că inculpatul putea să vină de acasă de la el fără a fi văzut, prin grădina părții civile H. D., deoarece proprietățile celor doi se învecinează, fiind despărțite doar de un gard. Clăile care au ars erau amplasate la cca. 25-30 metri de cabană, focul fiind din exterior.
De remarcat este faptul că martorul a mai precizat în faza de cercetare penală că la data de 07.10.2012, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a spus fratelui său – martorul Grunță I. - că o să-i dea foc și martorului Grunță G., „așa cum i-a dat foc lui H. D.”.
În speță au mai fost audiați martorii B. V., P. R. S. S. - sora inculpatului și G. G. - concubina inculpatului pentru a clarifica starea de fapt.
Martorul B. V. a declarat că a aflat de la soția sa că arde cabana lui H. D., aceasta fiind anunțată telefonic de sora inculpatului.
Martorul P. R. S. S. - sora inculpatului, a declarat că în noaptea de 04/05.10.2012, în jurul orelor 03 dimineața, a fost trezită de fratele său care i-a bătut în geamul camerei spunându-i că arde ceva în zonă. Ieșind din locuință pentru a merge la vecinul B. V., a constatat că ardea ceva pe proprietatea părții civile H. D., astfel că l-a anunțat telefonic despre incendiu, după care a încercat împreună cu fratele său să stingă acel incendiu până la momentul sosirii pompierilor.
Martora a mai declarat că l-a auzit pe inculpat în urmă cu o lună că a amenințat că va da foc clăilor de fân aparținând lui Grunță Gheoghe, motivat de faptul că acesta o ajuta pe fosta concubină a inculpatului, însă niciodată nu a amenințat cu privire la bunurile aparținând lui H. D. întrucât avea o relație de prietenie cu acesta.
Martora G. G. - concubina inculpatului, a declarat că din momentul despărțirii de inculpat, acesta o amenința continuu că îi dă foc la casă, iar în situația în care nu se va împăca cu el se va spânzura. De asemenea, martora a declarat că în momentul în care s-a întors de la familia Grunță G. pe care a ajutat-o la fân, inculpatul i-a precizat că „așteaptă să aducă Grunță fânul acasă pentru a-i da foc”. În data de 04.10.2012 a ajutat pe partea civilă H. D. la pregătirea unei pomeni și întrucât inculpatul a aflat că i-a acordat ajutor persoanei vătămate, fiind gelos, este convinsă că acesta a dat foc cabanei și clăilor de fân aparținând persoanei vătămate, însă nu a văzut personal acest lucru.
Toate aceste probe testimoniale se coroborează cu procesul verbal de intervenție nr. 375/05.10.2012 încheiat de Detașamentul de Pompieri Petroșani, din care a rezultat faptul că locul focarului a fost acoperișul, sursa probabilă de aprindere flacăra, iar mijlocul care putea aprinde flacăra - chibriturile, primul material care s-a aprins fiind lemnul, împrejurarea determinantă fiind, precum și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr._/31.05.2013, din care a rezultat că pentru răspunsurile inculpatului la întrebările relevante R5 ( în data de 04/05.10.2012 ai dat foc la clăile de fân ale lui H. D. ?– NU), R8 ( în data de 04/05.10.2012 ai dat foc la căsuța de lemn a lui H. D. ?– NU), R11( în data de 04/05.10.2012 ai pus material inflamabil la clăile de fân și căsuța lui H. D. ? – NU) s-au evidențiat modificări care sunt interpretate ca indici cerți ai comportamentului simulat al subiectului.
Față de aceste probe singura apărare a inculpatului a constat în invocarea stării de dușmănie cu martorii. Mai mult, propriile declarații nu se coroborează nici cu cele ale surorii sale care nu a confirmat faptul că acesta a aflat despre incendiu, de la ea, iar discuția cu Grunță I. a avut loc după sosirea părții civile, din contră, martoraP. R. S. S., a declarat că în noaptea de 04/05.10.2012, în jurul orelor 03 dimineața, a fost trezită de fratele său care i-a bătut în geamul camerei spunându-i că arde ceva în zonă, iar martorul Grunță I. a declarat că l-a observat lângă incendiu pe inculpatul P. I. S. și în momentul în care l-a întrebat ce s-a întâmplat, acesta i-a relatat că nu știe cum a izbucnit incendiul și deși a încercat să sune proprietarul, acesta nu i-a răspuns.
Față de probațiunea administrată s-a stabilit cert vinovăția inculpatului iar apelul inculpatului este nefondat sub acest aspect.
Și sub aspectul laturii civile soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Prejudiciul a fost stabilit coroborând declarațiile martorilor cu privire la paguba suferită de partea civilă, natura și valoarea bunurilor distruse, iar valoarea stabilită nu este apreciată de către Curte a fi excesivă.
Față de cele expuse, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. I. S. G..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. inculpatul apelant va fi obligat săplătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. I. S. G. împotriva sentinței penale nr. 202/19.09.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani.
Obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
L. G. O. D. G.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.D.G.
2ex/27.11.2014
J.F.A. I.
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 829/2014.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
