Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 867/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI P. CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 867/A/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Judecător C. M. M.
Grefier D. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de procuror – M. C.
Pe rol se află soluționarea apelului penal declarat de inculpatul Ș. V. împotriva sentinței penale nr. 52/2014 pronunțată de J. B. în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- inculpatul apelant Ș. V. asistat de domnul avocat Tomșiț T., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat Tomșit D.;
Au lipsit:
- partea civilă intimată C. G.;
- partea civilă intimată B. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că la dosarul cauzei a fost depus de către Serviciul Județean de Medicină Legală A. raportul de expertiză încuviințat în cauză.
Instanța solicită părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere conținutul raportului de expertiză solicită efectuarea unei adrese către Serviciul Județean de Medicină Legală A. cu solicitarea de a preciza dacă expertiza a fost efectuată în condițiile art. 184 C.pr.pen. arată că este foarte important să se precizeze ce acte au stat la baza efectuării expertizei și dacă expertiza a fost efectuată ca urmare a internării inculpatului sau pe baza examinării directe și a actelor medicale existente la dosar.
Domnul avocat Tomșiț T., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat Tomșit D., pentru inculpatul apelant Ș. V., solicită respingerea cererii formulate de reprezentantul Ministerului Public deoarece în cuprinsul expertizei se regăsește un istoric medical destul de amplu și consideră că medicul a avut la dispoziție toate înscrisurile necesare pentru a se pronunța și pentru a întocmi raportul de expertiză. Apreciază că nu se impune o nouă internare a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că în cazul în care instanța va aprecia că se impune achitarea, care presupune lăsarea în libertate a inculpatului, nu crede că inculpatul ar lua tratamentul medical de bună voie și raportat la gravitatea faptelor consideră că se impune luarea unei alte măsuri de siguranță și anume internarea medicală.
Instanța, în baza art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului Ș. V., care a avut o atitudine ireverențioasă, să respecte solemnitatea ședinței de judecată sub sancțiunea evacuării din sală.
Instanța, în raport de argumentele invocate de reprezentantul Ministerului Public și ținând cont de textul legal, constată pe de o parte, că s-a procedat la examinarea directă a inculpatului, iar pe de altă parte că s-au avut în vedere mai multe acte medico-legale și anume istoricul medical al inculpatului în intervalul de timp 1998-2004 și apreciază că nu rezultă o aparență de nelegalitate, motiv pentru care respinge cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public de a efectua o adresă către Serviciul Județean de Medicină Legală A..
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Domnul avocat Tomșiț T., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat Tomșit D., pentru inculpatul apelant Ș. V., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a C.pr.pen. 1969 raportat la art. 10 lit.e și art.48 C.pr.pen. 1969 fiind prezentă cauza de iresponsabilitate. Apreciază că, raportat la concluziile raportului de expertiză, executarea unei pedepse aplicată inculpatului în regim de detenție nu ar fi o soluție oportună.
Reprezentantul Ministerului Public, raportat la concluziile raportului de expertiză solicită achitarea inculpatului și aplicarea măsurii de siguranță prev. de art. 110 C.pen. – internarea medicală, având în vedere gravitatea faptei și faptul că inculpatul a mai comis astfel de infracțiuni.
Inculpatul apelant Ș. V., arată că nu este de este de acord cu concluziile procurorului și nici ale avocatului.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 52/24.07.2014 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._ 1. În baza art.257 alin.1 și alin.4 C.pen. rap.la art.206 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.1 C.pen. a fost condamnat inculpatul Ș. V., fiul lui D. și M., născut la data de 16.11.1973, în B., jud. A., CNP_, cetățean român, necăsătorit, având 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliat în Cenade, ., jud. A., cu antecedente penale, deținut în Penitenciarul Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 1/2014 emis de J. B.) la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În temeiul art. 67 alin. 1 NCp a fost interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. 1 NCp a fost interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
2. În baza art.257 alin.1 și alin.4 C.pen. rap.la art.206 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.1 C.pen. a fost condamnat inculpatul Ș. V., fiul lui D. și M., născut la data de 16.11.1973, în B., jud. A., CNP_, cetățean român, necăsătorit având 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliat în Cenade, ., jud. A., cu antecedente penale, deținut în Penitenciarul Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 1/2014 emis de J. B.) la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În temeiul art. 67 alin. 1 NCp a fost interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. 1 NCp a fost interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 38 alin. 1 NCp, a constatat că infracțiunile reținute prin prezenta în sarcina inculpatului se află în concurs real.
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b NCp a fost aplicată inculpatului Ș. V. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 1 an și 6 luni = 6 luni), respectiv un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 45 NCp a fost aplicată inculpatului dispozițiile art. 67 alin. 1 NCp și interzice acestuia ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 45 alin. 5 NCp au fost aplicate inculpatului dispozițiile art. 65 alin. 1 NCp și interzise acestuia, pe durata executării pedepsei principale rezultante, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.104 alin.2 NCp a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.570/2010 a Tribunalului A. și adaugă la restul neexecutat de 600 zile pedeapsa rezultantă de 2 ani stabilită prin prezenta sentință urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 600 zile închisoare.
În temeiul art. 45 NCp au fost aplicate inculpatului dispozițiile art. 67 alin. 1 NCp și interzice acestuia ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 45 alin. 5 NCp au fost aplicate inculpatului dispozițiile art. 65 alin. 1 NCp și interzice acestuia, pe durata executării pedepsei principale rezultante, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cpp a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului Ș. V. (mandat de arestare preventivă nr. 1/UP/2014 emis de J. B.).
În temeiul art. 72 NCp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive din 14.02.2014 la zi.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. G., cu domiciliul în B., ., ., ., și obligat inculpatul Ș. V., la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. L., cu domiciliul în comuna Valea L., . A, jud. A., și obligat inculpatul Ș. V., la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 a fost dispusă prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii lor în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art.5 alin.5 din Legea nr.76/2008 a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 2 Cpp a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 250 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu au rămas în sarcina statului.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 11.02.2014, în jurul orelor 11, partea vătămată C. G., agent principal de poliție în cadrul Postului de Poliție Cenade, a fost sesizat de numita G. M., vecina inculpatului, despre faptul că în seara zilei precedente, inculpatul Ș. V. i-a adresat amenințări cu moartea.
Din declarațiile date în fața instanței de către inculpat și de martorii G. M. și C. I. (f.193-194) reiese faptul că între inculpatul Ș. V. și familia G.-ciurara există un conflict mai vechi.
Aceste aspecte sunt confirmate și de către partea vătămată C. G. (f.248) care în declarația dată în fața instanței afirmă că inculpatul a fost amendat contravențional în vara anului 2013 pentru tulburarea ordinii și liniștii publice.
Revenind la evenimentul din data de 11.02.2014, în urma solicitării lui gașpar M., agentul de poliție C. G. s-a deplasat la fața locului pentru a culege date referitoare la sesizarea primită. La coborârea din mașină, la observat pe inculpat care se afla la poarta sa și repara un gard.
Agentul l-a salutat, încercând să-l abordeze dar inculpatul i-a adresat injurii, reproșuri, a pus mâna pe secure, amenințându-l că-l lovește și îl omoară. Agentul s-a retras câțiva pași în spate moment în care inculpatul a luat de jos drujba și a pornit-o, amenințându-l că-l taie cu ea.
Polițistul s-a urcat în mașină și a condus-o câțiva metri mai jos de locul incidentului, după care a coborât și a încercat să ia legătura cu ofițerul de serviciu pentru a anunța incidentul. În acest timp inculpatul a început să arunce o cărămida după el, fără a reuși să-l lovească.
În cele din urmă polițistul, prin serviciul 112, a anunțat incidentul, solicitând întăriri, iar la fața locului s-au deplasat agenții de poliție B. L. și C. F..
În timp ce persoana vătămată C. G. le relata celor doi incidentul, inculpatul a ieșit în curtea sa și văzându-i le-a cerut să plece, ieșind apoi din curte înarmat cu un topor. Agenții B. și C. i-au cerut agentului de poliție C. F. să se depărteze de ei, timp în care inculpatul avea drujba in mana, amenințându-i că-i taie. Văzând acestea, persoana vătămată B. L. a scos pistolul, ținându-l îndreptat în sus și a atras atenția inculpatului că dacă nu se oprește va face uz de armă.
Inculpatul și-a pus toporul pe umeri, a fugit în pădure și s-a ascuns fiind găsit în dimineața zilei de 14.02.2014 la S. de P. din Sibiu unde a fost dus de agenții de poliție din Mediaș.
Situația de fapt astfel reținută de către instanță și vinovăția inculpatului, dincolo de orice dubiu rezonabil, în săvârșirea faptelor de ultraj, rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, astfel cum au fost prezentate mai sus, respectiv:declarațiile inculpatului (f. nr. 16-17-up, 173-174di); declarațiile martorilor C. I., G. M., C. C. N., (f. nr. 18-30, 193-195, 247); declarațiile persoanelor vătămate (f. nr. 8-15, 248-249); procesul verbal de consemnare a plângerii și rapoartele întocmite de agenții de poliție B. L. și C. G. (f.4-7)
În drept,
La data comiterii faptelor de către inculpat, 11.02.2014, constând în exercitarea de amenintari cu moartea asupra părților vătămate C. G., agent principal de politie in cadrul Postului de Politie Cenade si Banta L., agent sef principal de politie in cadrul Postului de Politie Cenade, aflati în exercitarea atribuțiilor de serviciu intrunesc elementele constitutive a 2 infracțiuni de ultraj prevăzute de ultraj prev de art 257 alin 1 si 4 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 NCp și art. 41 al. 1 NCp.
Având în vedere că cele doua infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite înainte ca acesta să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile privind concursul de infracțiuni, art. 38 alin. 1 NCp.
De asemenea, având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 32-33 dup), instanța a constatat că acesta a săvârșit infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postcondamnatorie, art. 41 alin. 1 NCp raportat la art. 43 alin. 1 NCp, întrucât inculpatul a fost eliberat condiționat la data de 15.01.2013, potrivit sentinței penală nr. 41/2013 a Judecătoriei D., ramânând de executat un rest de 600 zile.
Instanța a apreciat că fapta inculpatului se incadreaza în prevederile art.257 alin.1 si 4 amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, ………….. comisa asupra unui politist aflat in exercitarea atributiilor de serviciu se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite se majoreaza cu jumatate.
Conform art.206 C.pen. (amenintarea), fapta de a ameninta o persoana cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva sa ori a altei persoane, daca este de natura sa ii produca o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp și anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – învinuitul a adresat amenintari cu moartea, avand in mana o drujba iar apoi o secure, părților vătămate C. G., agent principal de politie in cadrul Postului de Politie Cenade si Banta L., agent sef principal de politie in cadrul Postului de Politie Cenade, aflati în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de asemenea acesta a aruncat cu o caramidă dupa partile vătămate,
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – decurge din însăși reglementarea faptei de ultraj;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – inculpatul prin acțiunea sa a pus în pericol nu numai viata partilor vatamate ci si a altor persoane care ar fi putu sa treaca pe la locul comiterii faptei;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – inculpatul avea nemultumiri mai vechi in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu ale partii vatamate C. G., îi reprosa acestuia ca nu i-a solutionat anumite solicitari mai vechi;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul are antecedente penale (f. 33-34 dup), din analiza fișei de cazier judiciar a acestuia rezultă că a fost condamnat de multe ori pentru fapte de același gen ca și în prezentul dosar, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, respectiv pentru loviri sau alte violente, amenintare, distrugere, tulburarea ordinii si linistii publice, tentativa de omor, ultima fiind sentința penală nr. 570/2010 a Tribunalului A. – 5 ani, din care a fost eliberat condiționat la data de 15.01.2013 prin sentința penală nr. 41/2013 a Judecătoriei D., rest 600 zile.
Instanța analizând toate aceste sentințe penale, raportat la situația de fapt din prezentul dosar, a constatat că inculpatul are o conduită infracțională perseverentă, fiind condamnat cu executare la pedeapsa închisorii de foarte multe ori, pentru același gen de infracțiuni de violenta, fiind și eliberat condiționat din mai multe pedepse.
Cu toate acestea, inculpatul nu și-a îndreptat conduita socială, continuând în activitatea reprobabilă social de a comite infracțiuni aproape imediat după eliberarea din penitenciar, asigurându-și existența în acest mod, care a devenit de fapt un mod de viață.
Inculpatul, chiar dacă a fost supus unor măsuri de sancționare penală prin detenția în penitenciar, acesta nu și-a format o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpatul a dat declaratie in fata instantei prin care a recunoscut ca a proferat amenintari cu moartea la adresa partilor vătămate.
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpatul are studii medii – 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, stagiu militar satisfăcut, recidivist.
(2) Când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de criteriile prevăzute în alin. (1) și pentru alegerea uneia dintre acestea.”
Instanta a precizat faptul că, desi apărătorii aleși ai inculpatului au solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, inculpatul s-a opus în mod vehement efectuarii acesteia, afirmând că a mai fost expertizat în trecut și el nu este bolnav psihic.
Astfel că instanța raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, in baza art.257 alin.1 și alin.4 C.pen. rap.la art.206 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.1 C.pen. a condamnat pe inculpatul Ș. V., deținut în Penitenciarul Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 1/2014 emis de J. B.) la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj in dauna partii vătămate C. G..
În temeiul art. 67 alin. 1 NCp a interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. 1 NCp interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat
În continuare, instanța raportat la criteriile mai sus amintite și la analiza efectuată, in baza art.257 alin.1 și alin.4 C.pen. rap.la art.206 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin.1 C.pen. a condamnat inculpatul Ș. V., la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj in dauna partii vatamate Banta L..
În temeiul art. 67 alin. 1 NCp a interzis inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 65 alin. 1 NCp a interzis inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Instanța în temeiul art. 38 alin. 1 NCp, cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a NCp, astfel cum s-a explicat mai sus, a constatat că infracțiunile reținute prin prezenta în sarcina inculpatului se află în concurs real.
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b NCp care prevede că „(1) În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”, art. 10 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a NCp,
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b NCp a aplicat inculpatului Ș. V. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 1 an și 6 luni = 6 luni), respectiv un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 45 NCp a aplicat inculpatului dispozițiile art. 67 alin. 1 NCp și a interzis acestuia ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 45 alin. 5 NCp a aplicat inculpatului dispozițiile art. 65 alin. 1 NCp și interzice acestuia, pe durata executării pedepsei principale rezultante, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.104 alin.2 NCp a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.570/2010 a Tribunalului A. și a adăugat la restul neexecutat de 600 zile pedeapsa rezultantă de 2 ani stabilită prin prezenta sentință urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 600 zile închisoare.
În temeiul art. 45 NCp a aplicat inculpatului dispozițiile art. 67 alin. 1 NCp și interzice acestuia ca pedepse complementare, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei principale rezultante, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 45 alin. 5 NCp a aplicat inculpatului dispozițiile art. 65 alin. 1 NCp și a interzis acestuia, pe durata executării pedepsei principale rezultante, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b NCp, și anume:
- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 399 alin. 1 Cpp a menținut măsura arestării preventive a inculpatului Ș. V. (mandat de arestare preventivă nr. 1/UP/2014 emis de J. B.). pentru următoarele considerente:
Analizând măsura arestării preventive luată față de inculpatul Ș. V., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate raportat și la situația de fapt expusă mai sus, instanța a apreciat că aceasta este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în urmă cu aproximativ 5 luni jumătate (având deci o durată rezonabilă) prin prisma art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Astfel, la verificarea persistenței ori schimbării temeiurilor de arestare preventivă, instanța a ținut cont și de faptul că dispozițiile legii interne trebuie analizate prin prisma prevederilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În concepția instanței europene, privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă, încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, sunt considerate insuficiente, pentru salvgardarea unui interes public sau personal care ar impune detenția.
În cauza C. împotriva României (paragraful 93), C. reiterează din jurisprudența sa, cele patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 9, paragraful 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, . nr. 7, paragraful 14), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 10, paragraful 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, . nr. 207, paragraful 51 și Hendriks împotriva Olandei (Hotărârea), nr._/04, 5 iulie 2007).
Temeiul prevăzut de art. 223 alin. 2 Cpp (reținut la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului), presupune ca în cauză să existeprobe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la „pericolul concret pentru ordinea publică” care ar putea constitui temei pentru arestarea preventivă a unei persoane, CEDO a statuat că acesta își găsește expresia și prin sentimentul de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății, generată de faptul că persoana bănuită de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită, ar putea fi cercetate și judecate în stare de libertate.
Instanța a reținut că menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpat se justifică, luând în considerare toate circumstanțele cauzei, precum și faptul că acesta a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa închisorii cu executare, prezentul complet de judecată apreciind că inculpatul este vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
Pe de altă parte, instanța a constatat că de la data luării măsurii arestării preventive – 14.02.2014 nu a intervenit niciun element nou favorabil inculpatului, în ceea ce privește analizarea subzistenței temeiului prevăzut de art. 223 alin. 2 Cpp.
Toate aceste circumstanțe concrete au fost analizate de către instanță prin prisma scopului măsurilor preventive, acela de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepse, și prin prisma exigențelor impuse de CEDO când este vorba de detenția preventivă a unor persoane.
Instanța a apreciat în speța de față, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată și prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
În temeiul art. 72 NCp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive din 14.02.2014 la zi.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că persoana vătămată C. G. s-a constituit parte civilă în cursul judecății cu suma de 5.000 de lei (f. 155 și declarația din fața instanței de judecată), reprezentând daune morale; iar persoana vătămată BANTA L. s-a constituit parte civilă în judecății cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale (f. 156 și declarația din fața instanței de judecată) .
Ambele acțiuni civile au fost admise în parte pentru următoarele considerente:
Răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 NCc conform cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.”
Instanța a apreciat că în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie: săvârșirea unei fapte ilicite constând într-o infracțiune, cauzarea unui prejudiciu moral (atingere adusa reputatiei persoanei), raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa autorului faptei.
În ceea ce privește prejudiciul cauzat, acesta constă în atingerea adusa profesiei in exercitarea careia se aflau partile vatamate, onoarei acestora.
Vinovăția inculpatului din perspectiva laturii civile reiese din împrejurarea că acesta a comis faptele cu intenție urmărind rezultatul păgubitor pentru părțile civile.
Prin urmare, În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă C. G., cu domiciliul în B., ., și a obligat inculpatul Ș. V., la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. L., cu domiciliul în comuna Valea L., . A, jud. A., și a obligat inculpatul Ș. V., la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile
În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 2 Cpp a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 274 alin. 1 teza finală Cpp, suma de 250 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu a rămas în sarcina statului.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art.410 C.pr.pen. inculpatul Ș. V. pentru considerente de nelegalitate și netemeinicie, neexprimate în formă scrisă în fața Curții de A..
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în raport de principiile care reglementează soluționarea căii de atac prev. de art.416 – 419 C.pr.pen. C. constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
C. a procedat la audierea inculpatului care susține că este nevinovat și recunoaște că s-a manifestat față de părțile vătămate în sensul amenințării acestora cu toporul, concomitent cu verbalizarea acestei atitudini și a considerat că este încălcat dreptul de proprietate inervându-se atunci când polițiștii l-au făcut „gunoi” (filele 11-13).
C. a încuviințat efectuare unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică pentru a stabili dacă inculpatul a avut discernământ la momentul comiterii presupuselor fapte, probă neadministrată de către judecătorul fondului și apreciată ca fiind utilă cauzei.
Deoarece din conținutul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că discernământul inculpatului a fost abolit și se recomandă măsură de siguranță, C. în raport de dips. art. 421 alin. 2 pct. a C. pr. pen. a admis apelul declarat de inc. Ș. V. împotriva sentinței penale nr. 52/24.07.2014 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, a desființat în integralitate sentința penală atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. d teza II C.pr.pen. cu referire la art. 28 C.pen. a achitat inc. Ș. V., CNP_, de acuzația comiterii infracțiunilor prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., cu aplic. art. 38 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. în dauna persoanelor vătămate C. G. și B. L..
În baza art. 397 C.pr.pen. va respinge acțiunile civile formulate de părțile civile C. G. și B. L..
Față de recomandarea medicilor specialiști, evidențiată în raportul depus la fila 61 coroborat cu necesitatea înlăturării unei stări de pericol evidențiată pe de o parte de antecedentele medicale descrise în raportul de expertiză și comportamentul impulsiv-agresiv manifestat de inculpat în sala de judecată și pentru preîntâmpinarea săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală, C. a dispus în raport de art. 110 C.pen. internarea medicală a inc. Ș. V. într-o instituție medicală de specialitate până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Această măsură de siguranță se adoptă când făptuitorul este bolnav psihic și prezintă pericol pentru societate. Cele două condiții cumulative sunt evidențiate de antecedentele medicale, antecedentele penale rezultate din fișa de cazier, comportamentul impulsiv-agresiv susținut de exprimări verbale necontrolate manifestate la sala de judecată de către inculpat.
Măsura va dura până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol
În cursul derulării procedurilor judiciare și până la data comunicării și analizării raportului medical inculpatul a fost arestat ( în perioada 14.02.2014 și până la 11.11.2014) deoarece instanțele au constatat în raport de circumstanțele factuale și probele aflate la dosarul cauzei că se impune luarea unei măsuri preventive și menținerea acesteia mai ales în raport de pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul din perspectiva faptelor pentru care a fost condamnat în primă instanță. Menținerea stării de arest în apel a fost justificată de existența unei hotărâri de condamnare în prima instanță, circumstanțele particulare ale cauzei și constatarea proporționalității între gravitatea acuzației și scopul urmărit prin luarea măsurii preventive.
Raportat la soluția adoptată va dispune punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/2014 emis de J. B., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la urmărire penală, fond și în apel rămân în sarcina statului.
Suma totală de 450 lei, reprezentând onorariu apărător (fond și apel) va fi avansată din fondurile MJ).
P. aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inc. Ș. V. împotriva sentinței penale nr. 52/24.07.2014 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._ .
Desființează în integralitate sentința penală atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 396 alin. 5 C.pr.pen. raportat la art. 16 lit. d teza II C.pr.pen. cu referire la art. 28 C.pen. achită inc. Ș. V., CNP_, de acuzația comiterii infracțiunilor prev. de art. 257 alin. 1 și 4 C.pen., cu aplic. art. 38 C.pen. și art. 41 alin. 1 C.pen. în dauna persoanelor vătămate C. G. și B. L..
În baza art. 397 C.pr.pen. respinge acțiunile civile formulate de părțile civile C. G. și B. L..
În baza art. 110 C.pen. dispune internarea medicală a inc. Ș. V. într-o instituție medicală de specialitate până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Constată că inculpatul a fost arestat în perioada 14.02.2014 și până la 11.11.2014.
Dispune punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/2014 emis de J. B., dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare avansate de stat la urmărire penală, fond și în apel rămân în sarcina statului.
Suma totală de 450 lei, reprezentând onorariu apărător (fond și apel) va fi avansată din fondurile MJ).
Dispune achitarea sumei de 85 lei reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale psihiatrice din fondurile‚ speciale ale instanței în favoarea Serviciul Județean de Medicină Legală A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2014.
Președinte, Judecător,
A. G. M.C. M. M.
Grefier
D. M.
Red./tehn./CMM/DM
2ex/10.12.2014
Jud.fond A. B. Brădosu
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ și pentru cauze cu minori
DOSAR NR. _ A. I., 10.12.2014
C ă t r e,
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
- Departamentul economic -
Având în vedere că prin minuta deciziei penale nr. 867/A/2014 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr._ s-a stabilit că suma de 85 lei reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale psihiatrice, va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, vă solicităm să procedați la achitarea acesteia în favoarea Serviciul Județean de Medicină Legală A..
Anexăm alăturat factura fiscală SP-AB_ eliberată la data de 03 noiembrie 2014 de către S. Județean de Urgență A. I. și un exemplar al minutei deciziei penale nr. 867/A/2014 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de C. de A. A. I. în dosarul nr. _ .
PREȘEDINTE GREFIER
A. G. M. D. M.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 138/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 541/2014.... → |
|---|
