Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 829/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 829/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 29-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 829/A/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător D. G.
Grefier A. B.
Prezentul complet a fost constituit potrivit art.98 alin.6 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol apelul declarat de inculpatul C. P. împotriva sentinței penale nr. 45/15.07.2014 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant C. P. asistat de apărător ales A. D. și avocat Hurdubeu Nicușor apărător ales al părții vătămate intimate M. Nicușor, lipsă fiind acesta și partea civilă intimată S. M. H..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocat A. D. depune la dosar motive de apel și chitanța nr.119/29.10.2014 reprezentând onorariu avocațial iar de către avocat Hurdubeu P. chitanța nr.35/29.10.2014 reprezentând onorar avocațial și bon fiscal nr46/29.10.2014 reprezentând bon carburant.
Întrebat fiind de către președintele de complet, inculpatul apelant C. P. susține că nu dorește să dea declarație în cauză și nu dorește să administreze probe.
Apărătorul ales al părții civile intimate, avocat Hurdubeu Nicușor și reprezentanta Ministerului Public susțin că nu mai au alte cereri în probațiune de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat A. D. având cuvântul solicită admiterea apelului, achitarea inculpatului pentru art.16 lit.a și c Cod procedură penală.
La fila 4-5 dosar fond se află declarația părții vătămate care în declarația lui la Poliție în 24.04.2012 când s-a întâmplat acea faptă a spus că a fost lovit cu bâta în cap iar la fila 5 spune că a fost lovit cu bâta în cap, a căzut și apoi a fost lovit cu bâta în șold, declarație dată în acea dată la ora 21, 30, semnată de agentul de poliție.
Ulterior, la judecătorie audiat în fața primei instanțe, partea a spus că ar fi fost dus la spitalul Hațeg, că ar fi fost căzut jos și că și-a pierdut cunoștința lucru infirmat de cele declarate în declarația dată în fața agentului de poliție și că partea era conștientă la acea dată și acea oră.
În certificatul medico legal s-a reținut că a fost lovit la antebrațul stâng. Și în toate declarațiile părții vătămate nu spune niciunde că ar fi fost lovit peste antebrațul stâng și pentru acest antebraț stâng s-au acordat un număr de îngrijiri medicale . Dar în cauză sunt doi martori oculari care au participat la acest incident B. I. și D. C. care arată că era prezent cu inculpatul cu oile la pășunat și la acea oră erau la adăpat și ca orice cioban inculpatul avea în mână o bâtă. Martorul I. a spus că l-a văzut pe partea vătămată că venea peste câmp, într-o poziție șerpuind fiind sub influența alcoolului, că avea în mână cu un topor și că pe față avea urme de pete de sânge iar pe haine urme de pământ (fila 14-15 ds. fond). La fila 20 ds. martorul D. C. care era cu inculpatul cu oile la adăpat spune că nu a văzut nici un incident între cele două părți. Partea civilă însă i-a reproșat de ce a pășunat oile pe terenul său dar inculpatul era la adăpat cu oile. Nu s-a văzut un incident fizic, să se lovească ci doar un incident verbal. Mai mult decât atât martorii părții vătămate spun că știu din discuțiile purtate cu partea vătămată că ar fi fost lovit de către inculpat dar nu sunt martori oculari.
Martorul B. I. nu a putut fi audiat la instanța de fond însă declarația dată de acesta în fața organelor de poliție nu poate fi omisă.
Toate aceste incidente petrecute între cei doi nu sunt reale, se demonstrează însă această stare a părții vătămate de a provoca și niciuna din probele de la fond nu au stat la baza dovedirii faptei de către inculpat. Partea vătămată venea peste câmp cu un topor în mână, de la lucru de la cineva, era băut, s-ar fi putut să fi căzut și să se lovească în niște spini și avea sânge pe față și ar fi avut o altercație verbală dar nu fizică cu inculpatul.
Astfel că din aceste considerente, fapta nu este conturată ca element justificativ pentru o condamnare a inculpatului pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o.
La fond s-au dat daune morale stabilite de instanță la suma de 8000 lei, daune materiale pentru că partea vătămată a fost lipsită de postura de a mai lucra, dar la dosarul de fond există o singură declarație din care rezultă că martorul îl lua pe partea vătămată la lucru când și când și-l plătea cu 5 lei /oră, și dacă aceasta era un lucru constat chiar dacă erau 20 de zile pe lună și 50 lei /zi se ajungea la 1000 lei și nu la 8000 lei daune materiale cum a stabilit instanța de fond.
Au dorit în principiu să se împace, s-a luat un împrumut. S-a dorit suma de 2500 lei, s-a ajuns la 1500 plus acea sumă de la CAR, nu s-a dorit împăcarea la cei 3000 lei dați de inculpatul iar instanța i-a dat 8000 lei și nu este corect. Solicită admiterea apelului și modificarea sentinței penale atacate cu achitarea inculpatului.
Apărătorul părții vătămate avocat Hurdubeu Nicușor având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond. Motivele invocate în apel sunt nefondate raportat la probele din dosar, raportat la declarația inculpatului care a recunoscut că s-a întâlnit cu partea vătămată în seara zilei de 24.04.2012.
Astfel că, în acea seară la ora 19,30 – 20,30 martorii M. P., U. A. și N. O. s-au întâlnit cu partea vătămată și niciunul dintre martori care au discutat cu partea vătămată nici chiar martorul N. care l-a dus la spital pe partea vătămată nu au sesizat ca partea vătămată să fie în stare de ebrietate, această apărare că partea vătămată a fost sub influența alcoolului și s-ar fi lovit singură nu poate fi primită și nu este susținută de nici o probă.
Instanța de fond în mod temeinic a înlăturat declarația martorului I. B. deoarece s-a dovedit că între martor și partea vătămată a existat o stare conflictuală mai veche, sens în care s-a depus la dosar o plângere care era anterioară momentului din 24.04.2012 și nu a fost depusă la dosar la momentul cercetării penale deoarece partea vătămată nu a știut că respectivul va fi pus martor în cauză.
Este fără dubiu că partea vătămată a fost lovită de către inculpat și a suferit pe lângă o pagubă materială însemnată și suferința fizică cauzată de loviturile suferite.
Martorul N. a arătat că are o pepinieră de pomi fructiferi de peste 7 ha unde lucrează împreună cu soția sa tot anul și martorul la care a lucrat în acea zi N. O. a spus că este din cultul baptist, nu consumă alcool și nu dă de băut nici oamenilor care lucrează, astfel că partea vătămată când a plecat acasă nu era sub influența băuturilor alcoolice. Instanța de fond temeinic a fundamentat latura civilă a cauzei deoarece inculpatul nu a putut să muncească, a fost nevoit să urmeze tratament deoarece a avut sechele mult timp după acel moment, astfel că coroborând aceste probe propuse de către parchet și administrate în faza de urmărire penală conduc fără dubiu la cele susținute și exclud orice variantă invocată de către inculpat.
Reprezentanta Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate doar pe latură civilă.
În ce privește latura penală a cauzei, soluția de condamnare a inculpatului este legală și temeinică, există probe care dovedesc fapta pentru care a fost trimis în judecată. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului D. C. I., M. P., N. O., U. A. și A. V.. Toți martorii au afirmat că deși nu au văzut incidental l-au găsit pe partea vătămată lovit și plin de sânge, partea declarând că a fost lovit de către inculpate. De altfel inculpatul a confirmat că s-a întâlnit cu partea vătămată, au avut o dispută pe tema pășunatului oilor, dar ar fi negat că ar fi lovit partea vătămată.
Pe latură civilă, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 8.000 lei - fila 58 ds. fond și a precizat că 4000 lei reprezentând daune morale și 4000 lei despăgubiri materiale. Instanța în motivarea hotărârii a reținut că despăgubirile s-au acordat raportat la suferințele fizice ale părți vătămate și trebuie să se arate expres că s-au admis despăgubirile morale de 4000 lei însă în ce privesc despăgubirile materiale a fost dovedită doar suma de 1650 lei iar martorul N. a arătat că victima lucra în acea perioadă la el, că din momentul incidentului ar mai fi avut nevoie de acesta o lună și că îl plătea pe zi cu 50-55 lei /zi. Ori această sumă raportată la 30 de zile rezultă un maxim 1650 lei sumă care trebuie acordată.
Solicită admiterea apelului și reducerea cuantumul total al despăgubirilor la 5650 lei din care 4000 lei daune morale și restul despăgubiri materiale.
Inculpatul apelant C. P. în ultimul cuvânt susține că și la ora actuală partea a fost beat și a căzut de pe cal și dacă era dânsul acolo partea spunea că el l-a lovit, iar dacă partea era bolnavă așa cum a pretins și a solicitat bani nu se ducea la lucru, un om care pretinde că este bolnav stă acasă.
C. DE A.
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 45 din data de 15.07.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Hațeg, a condamnat pe inculpatul C. P., fiul lui A. si I., născut la 19 mai 1954 în loc. Sântămărie-O., județul H., domiciliat în loc. B., nr. 96, . H., cetățean român, căsătorit, fără copii minori, studii 10 clase+ profesională, fără antecedente penale, posesor al C.id. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violente, prev. și ped.de art. 193 alin.2 Noul Cod Penal ( vătămare corporală prev.de art. 181 Cod Penal de la 1969), cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal, la pedeapsa de 3.600 lei amendă penală ( 180 zile amendă x 20 lei) în procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate M. NICUȘOR, domiciliat în comuna Sântămărie-O., ., județul H..
În baza art. 397 Noul Cod de Procedură Penală ( art.346 Cod procedură penală de la 1968), a obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă M. N..
În baza art. 275 Noul Cod de Procedură Penală ( art. 191 Cod procedură penală de la 1968), a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria Hațeg că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hațeg, înaintat instanței la data de 04.01.2014, înregistrat sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul C. P., născut la data de 19.05.1954 în loc. Sântămărie-O., județ H., fiul lui A. si I., domiciliat în loc. B., nr. 96, . H., C.N.P._, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 181 alin. 1 Cod penal de la 1969 (art. 196 NCP).
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 24.04.2012, în jurul orelor 20,30 l-a agresat fizic pe M. Nicușor, lovindu-l cu o bâtă în zona capului și cauzându-i acestuia leziuni pentru care a avut nevoie de un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale.
Ca stare de fapt, s-a reținut că în seara zilei de 24.04.2012 în jurul orelor 20,30 partea vătămată M. Nicușor s-a întâlnit cu inculpatul C. P. la locul numit „ Gura Vâlcelii”, ocazie cu care între cei doi a avut loc o discuție aprinsă legată de pășunatul oilor inculpatului pe terenul ce aparține părții vătămate. Această discuție a degenerat în scandal, părțile adresându-și reciproc insulte si injurii, ocazie cu care inculpatul C. P. l-a lovit pe M. Nicușor cu bâta ce o avea la oi, în zona capului si peste corp.
Urmare a acestui incident, partea vătămată a plecat spre casă, iar la intrare în loc. B. l-a întâlnit pe numitul M. P., care văzându-l că este lovit si plin de sânge în zona capului l-a ajutat să ajungă acasă. Întrucât în urma loviturilor primite partea vătămată se simțea rău, a solicitat ambulanța, fiind transportat la S. mun. H. unde a primit îngrijiri medicale și a rămas internat 4 zile.
Partea vătămată M. Nicușor s-a prezentat la SJML D. unde i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 407/C din 25.04.2012 din care rezultă că acesta a suferit leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 9-10 zile de îngrijiri medicale. Ulterior acesta a obținut o completare a certificatului medico-legal arătat, concluzionându-se de către SJML D. că timpul necesar vindecării leziunilor suferite sunt de 23-25 zile de îngrijiri medicale.
În drept, s-a arătat prin rechizitoriu că fapta inculpatului C. P., care la data de 24.04.2012 în jurul orelor 20.30 l-a agresat fizic pe partea vătămată M. N. lovindu-l cu o bâtă în zona capului și cauzându-i acestuia leziuni pentru care a avut nevoie de un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală faptă prev. și ped. de art. 181 alin.1 din Codul penal de la 1969.
În cursul urmării penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate declarații martori certificat medico-legal și completare, fișa de cazier judiciar a inculpatului, declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei (f.59).
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Judecătoria Hațeg a reținut următoarea situație de fapt:
Prin plângerea penală înregistrată la data de 24.04.2012 la P. de pe lângă Judecătoria Hațeg, partea vătămată M. Nicușor a reclamat faptul că în aceeași zi în jurul orelor 20,30 a fost lovit de către inculpatul C. P. cu o bâtă în zona capului, suferind leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare 23-25 zile de îngrijiri medicale, astfel că a solicitat luarea măsurilor legale și trimiterea în judecată a acestuia pentru fapta săvârșită.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a fost internată în S. municipal H. unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.
Potrivit concluziilor certificatului medico-legal nr. 407/C din 25.04.2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală H., timpul de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor părții vătămate, este de 9-10 zile de la data producerii lor, iar potrivit completării acestui certificat, timpul de zile de îngrijiri medicale s-a prelungit totalizând astfel 23-25 zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor posttraumatice și consecințelor acestora.
Sub aspect obiectiv, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a realizat elementul material al infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, prin aplicarea loviturilor; din constatările cuprinse în certificatul medico-legal și completarea la acesta, rezultă și legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea produsă.
Caracterul multiplu al vătămărilor reflectă un șir succesiv de loviri, aplicate de inculpat cu intenție directă, acesta urmărind în fapt provocarea de suferințe victimei, așa cum este prevăzut de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal.
În drept, fapta inculpatului C. P. de a-i aplica mai multe lovituri părții vătămate M. Nicușor, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal de la 1969, iar potrivit noilor reglementări în vigoare, prin aplicarea art. 5 Noul Cod penal, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente prev.și ped.de art. 193 alin.2 Noul Cod Penal.
Faptul că partea vătămată M. Nicușor a fost lovită se către inculpatul C. P. rezultă din declarațiile martorilor M. P. și Urșic A., care au arătat că în seara respectivă l-au întâlnit pe partea vătămată imediat după incident iar acesta se simțea rău și era plin de sânge în zona capului, spunându-le martorilor cu aceea ocazie că a fost lovit de către inculpat. De asemenea, acest aspect reiese și din declarația martorului B. I., care a spus că între inculpat si partea vătămată a avut loc un incident în locul numit „ Gura Vîlcelii”, ocazie cu care a văzut că inculpatul avea în mâini o bâtă, însă a plecat și nu a asistat până la capăt la scandalul dintre părți.
Față de aceste considerente instanța a hotărât ca în baza art. 193 alin 2 alin 1 Noul Cod penal să îl condamne pe inculpatul C. P..
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a aplicat-o inculpatului instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv: pericolul social concret al faptei, persoana făptuitorului, consecințele faptei, limitele pedepsei precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Relevând împrejurările ce definesc profilul socio-moral al inculpatului, instanța a reținut împrejurarea că aceasta nu are antecedente penale, însă nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Reținând vinovăția inculpatului în contextul stării de fapt sus-menționate și procedând la individualizarea pedepsei în raport cu criteriile generale, a fost aplicată inculpatului pedeapsa de 3.600 lei amendă penală (180 zile amendă x 20 lei) în procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate M. N., domiciliat în comuna Sântămărie-O., ., județul H..
Cu privire la despăgubirile solicitate de către persoana vătămată M. Nicușor, s-a reținut faptul că acestea sunt întemeiate în raport cu suferința fizică la care a fost expus persoana vătămată, la faptul că a pierdut posibilitatea de a munci, așa cum făcea până la data incidentului, lucru care rezultă din declarația martorului N. I. O., care a arătat că persoana vătămată a lucrat la el însă de la data incidentului nu l-a mai putut lua la muncă deși ar fi avut nevoie de el, fiind o persoană conștiincioasă și harnică. Tot acest martor a mai declarat că îl plătea cu 5 lei pe oră și trei mese pe zi, iar persoana vătămată lucra câte 10-11 ore pe zi.
Raportat la această stare de fapt, în baza art. 397 Noul Cod de Procedură Penală ( art.346 Cod procedură penală de la 1968), a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 lei despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă M. Nicușor.
În baza art. 275 Noul Cod de Procedură Penală ( art. 191 Cod procedură penală de la 1968), a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului inculpatul C. P. criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său a arătat inculpatul că deși a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire această faptă nu există, nu a fost săvârșită de el și nu există probe la dosar din care să rezulte că ar fi săvârșit această faptă.
Continuă inculpatul critica sa arătând că în ziua incidentului s-a întâlnit cu persoana vătămată la momentul la care se afla cu oile la pășunat și că nu a avut vreun incident cu aceasta. Cele învederate afirmă el că sunt susținute și de declarația ciobanului ce îl însoțea dar și a altor persoane ce nu au observat să fi agresat persoana vătămată.
În ceea ce privește daunele solicitate de persoana vătămată, inculpatul apreciază că acesta este unul exagerat în condițiile în care persoana vătămată i-a solicitat suma de 3.000 lei pentru a se împăca.
Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează.
C. de A. A. I. reține că din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul C. P. a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, vătămarea corporală(conform Codului penal din 1969), respectiv lovire sau alte violențe(conform Codului penal în vigoare).
Astfel, fapta inculpatului C. P. de a aplica mai multe lovituri persoanei vătămate M. Nicușor, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violente prevăzută de art. 193 alin. 2 din Codul penal.
Reținem noi, în baza propriei noastre analize, că în seara zilei de 24.04.2012 în jurul orelor 20,30 persoana vătămată M. Nicușor s-a întâlnit cu inculpatul C. P. la locul numit „ Gura Vâlcelii”, ocazie cu care între cei doi a avut loc o altercație verbală legată de pășunatul oilor inculpatului pe terenul ce aparținea persoanei vătămate. Această altercație verbală a degenerat, părțile adresându-și reciproc insulte si injurii, ocazie cu care inculpatul C. P. a lovit persoana vătămată M. Nicușor cu o bâtă în zona capului si peste corp.
Urmare a agresării sale, persoana vătămată a plecat spre casă, iar la intrare în localitatea B. l-a întâlnit pe numitul M. P., care văzând-o lovită și cu urme de sânge în zona capului a ajutat-o să ajungă acasă. Întrucât în urma loviturilor primite partea vătămată se simțea rău, a fost solicitată ambulanța, care a transportat-o la S. M. H. unde a primit îngrijiri medicale și a rămas internată 4 zile.
Persoana vătămată M. Nicușor a suferit leziuni posttraumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 9-10 zile de îngrijiri medicale. Ulterior timpul necesar vindecării leziunilor suferite a crescut la 23-25 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt mai sus expusă a fost reținută de C. de A. A. I. din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe.
Faptul că în data de 24.04.2012 persoana vătămată M. Nicușor a fost victima unei agresiuni este susținut de mențiunile din cuprinsul certificatului medico-legal eliberat acesteia, certificat din care rezultă că leziunile suferite de persoana vătămată pot data din ziua incidentului și că s-au putut produce prin lovire cu un corp dur. În cuprinsul actului medico-legal sunt descrise leziunile suferite de persoana vătămată și poziționarea acestora pe corpul victimei.
Împrejurarea că inculpatul este cel ce a agresat-o pe persoana vătămată este susținută nu numai de declarațiile constante ale victimei ce îl indică pe inculpat ca fiind agresorul dar și de declarațiile martorilor ce au întâlnit-o pe persoana vătămată imediat după incident și au observat starea fizică în care aceasta se afla. Aceeași martori sunt cei care relatează cele povestite de persoana vătămată precum și faptul că aceasta l-a indicat de la început pe inculpat ca fiind agresorul. Când facem referire la martori avem în vedere pe M. P. și U. A..
Martorul propus de inculpat în apărarea sa ca de altfel și ceilalți martori audiați în fața primei instanțe susțin că nu au auzit despre incidentul părților sau că deși au auzit despre acest incident au înțeles din relatărilor terțelor persoane că inculpatul ar fi agresat persoana vătămată.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia cu vinovăție de inculpat, C. de A. A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. A motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia.
Apelul exercitat în cauză de inculpat este întemeiat în ceea ce privește greșita soluționare a acțiunii civile .
Inculpatul C. P. a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, infracțiune prevăzută în actuala reglementare în cuprinsul art. 193 alin. 2 din Codul penal.
Împărtășim punctul de vedere al primei instanțe referitor la faptul că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și anume fapta ilicită a inculpatului cauzatoare de prejudicii, prejudiciul cert atât sub aspectul existenței sale cât și a întinderii lui, raportul dintre fapta ilicită și prejudiciile încercate de persoana vătămată și vinovăția inculpatului sub forma intenției.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză încă din faza de urmărire penală solicitând obligarea inculpatului C. P. la plata sumei de 8.000 lei, fără a o detalia sau defalca(fila 7 dosar urmărire penală). În fața primei instanțe, persoana vătămată detaliază constituirea de parte civilă arătând că înțelege să solicite obligarea inculpatului C. P. la plata sumei de 8.000 lei. Această sumă o defalcă susținând că dorește obligarea inculpatului la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de daune materiale și 4.000 lei cu titlu de daune morale(fila 58 dosarul primei instanțe).
Soluționând acțiunea civilă alăturată celei penale prima instanță hotărăște obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 8.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale. Această sumă pare a reprezenta(după cum pare a rezulta din motivarea foarte generală a primei instanțe) o compensație atât a suferințelor fizice(și pare că aici ne-am îndrepta spre daunele morale) cât și o compensație a sumelor de bani pierdute de persoana vătămată ca urmare a imposibilității de a presta activitatea pentru care o persoană o plătea cu 5 lei pe zi și cu trei mese(și aici prima instanță pare că a avut în vedere daunele materiale). Cu toate acestea, prima instanță îl obligă pe inculpat, fără nicio justificare legală, la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de daune materiale. Această dispoziție evident este greșită și trebuie desființată de vreme ce prima instanță a acordat daunele materiale într-un cuantum dublu față de cel solicitat de persoana vătămată.
Pentru a trage o primă concluzie, instanța de apel observă, așa cum deja am arătat, că persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.000 lei cu titlu de daune morale și cu suma de 4.000 lei cu titlu de daune materiale iar prima instanță i-a acordat suma de 8.000 lei exclusiv cu titlu de daune materiale.
La acest moment instanța de apel este sesizată doar cu apelul inculpatului prin care critică inclusiv cuantumul daunelor acordate de prima instanță.
În condițiile în care prima instanță a acordat persoanei vătămate exclusiv daune materiale și în condițiile în care suntem sesizați exclusiv cu apelul inculpatului, nu putem decât să reducem cuantumul daunelor materiale acordate de prima instanță de la 8.000 lei la suma de 1.650 lei. Reducerea se impune deoarece persoana vătămată solicitase doar suma de 4.000 lei cu titlu de daune materiale(și nu 8.000 lei cum acordase prima instanță) și întrucât din declarațiile martorilor rezultă că persoana vătămată lucra la unul dintre martori 10-11 ore pe zi, la un cost al orei de muncă de 5 lei. Înmulțind cele 11 ore pe zi cu contravaloarea orei de lucru(5 lei) și cu numărul de zile pentru care persoana vătămată ar fi fost angajată de martorul N. I.(30 de zile-fila 97 dosarul primei instanțe) ajungem la suma de 1.650 lei ca fiind suma ce reflectă prejudiciul material încercat de persoana vătămată.
Instanța de apel nu va putea acorda persoanei vătămate și daune morale de vreme ce prima instanță i-a acordat acesteia exclusiv daune materiale iar noi suntem sesizați doar cu apelul inculpatului, a cărui situație în mod evident nu o putem agrava în propria cale de atac.
Pentru toate aceste considerente instanța de apel, văzând dispozițiile art. 421 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul C. P. împotriva sentinței penale nr. 45/15.07.2014 pronunțată de Judecătoria Hațeg și în consecință:
Va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii civile și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Va reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile M. Nicușor cu titlu de daune materiale de la suma de 8000 lei, la suma de 1650 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul C. P. împotriva sentinței penale nr. 45/15.07.2014 pronunțată de Judecătoria Hațeg și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii civile și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
Reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile M. Nicușor cu titlu de daune materiale de la suma de 8000 lei, la suma de 1650 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
L. G. O. D. G.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored.G.L.O.
2ex/12.01.2014
J.F.C.N.M.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 803/2014.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 830/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
