Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 852/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 852/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-11-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 852/A/2014

Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. M. M.

Judecător D. G.

Grefier D. M.

Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:

I. N. – procuror

Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă J. H., inculpatul U. S. R. și partea vătămată P. C. împotriva sentinței penale nr. 122/01.07.2014 pronunțată de J. H. în dosarul penal nr._

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2014, care fac parte din prezenta hotărâre.

La dosar au fost depuse din partea părții responsabile civilmente . SRL, concluzii scrise.

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față:

Constată că prin sentința penală nr. 122/1.07.2014 pronunțată de J. H., a fost condamnat inculpatul U. S. –R. fiul lui S. și V., născut la data de 01.08.1975 în Municipiul H., județul H., având CNP_, căsătorit, studii 10 clase, fără antecedente penale, cu domiciliul în Municipiul H., ., ., Județul H., la:

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 din Codul penal din 1969 (faptă încriminată și de art. 196 al. 3 din Codul penal), cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in muncă (faptă incriminată și de art. 350 al. 1 și 3 din Codul penal ), cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În temeiul art. 33 lit b din Codul penal din 1969 s-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință sunt în concurs, și în temeiul art. 34 lit b din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal din 1969, rap la art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

În baza art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin hotărârea instanței.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 din Codul civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. cu domiciliul în Municipiul H., ., ., ., având CNP_, și în consecință a fost obligat inculpatul U. S. –R. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. P. M. S.R.L. cu sediul în H., ., jud. H., având cod unic de înregistrare RO_, J_, să-i plătească părții civile suma de 6.470 (șase mii patru sute șaptezeci) de lei despăgubiri materiale și 40.000 (patruzeci de mii) de lei daune morale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 19 din Codul de procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. Dr Al S. H., și în consecință a fost obligat inculpatul U. S. –R. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. P. M. S.R.L., să-i plătească părții civile respective suma de_,86 lei cheltuieli de spitalizare și asistență medicală acordate persoanei vătămate P. C..

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a fost obligat inculpatul să se prezinte la organele Poliției române în vederea prelevării de probe biologice

În baza art. 274 alin. 1 și 3 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În temeiul art. 276 al. 1 și 4 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să-i plătească părții civile P. C., suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerente instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă J. H. la data de 10.10.2013 în Dosar nr. 303/P/2012 și înregistrat pe rolul instanțeI la data de 18.10.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului U. S. –R. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 din Codul penal din 1969;

- nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 a securității si sănătății in muncă, ambele cu aplicarea art. 33 lit b din Codul penal din 1969.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență că la data 07.02.2012, s-a înregistrat plângerea formulată de către persoana vătămată P. C., împotriva inculpatului U. S.-R. și a numitului N. G. – administrator al părții responsabile civilmente S.C. A. P. M. S.R.L. pentru vătămare corporală gravă, constând în aceea că în data de 01.12.2011, în timp ce se afla în atelierul de vulcanizare situat în mun. H., . B, din cauza unei metode neautorizate folosite pentru umflarea roților, una dintre anvelope a explodat provocându-i două fracturi la piciorul drept.

În urma cercetărilor efectuate în cauză și a probelor administrate a rezultat că partea responsabilă civilmente S.C. A. P. M. S.R.L. reprezentată de administrator N. G. deține punctul de lucru în mun. H., . B, unde funcționează un atelier de vulcanizare. La data de 01.12.2011, în jurul orelor 13.30, la atelierul susmenționat s-a prezentat persoana vătămată P. C. cu autocamionul TIR, compus din cap tractor, cu nr. de înmatriculare_ și semiremorcă cu nr. de înmatriculare_, de unde a achiziționat trei anvelope pentru a le monta pe autocamion. Persoana vătămată, având funcția de conducător auto la .-Export SRL, conform propriei declarații, se afla în timpul serviciului urmând să continue cursa de transport în străinătate, la momentul respectiv aflându-se în tranzit.

După achiziționarea anvelopelor, persoana vătămată a luat legătura cu inculpatul - angajat ca vulcanizator la partea responsabilă civilmente, pentru efectuarea operațiunilor de înlocuire a celor trei anvelope. La demontarea a două roți, de pe partea stângă a semiremorcii, au participat inculpatul, persoana vătămată și martorul P. T.. Inculpatul a efectuat, pe rând, la cele două roți, operațiunile de dejantare (desprinderea anvelopei de pe jantă) și montarea anvelopelor achiziționate, aceste două roți fiind montate pe autocamion.

Cea de-a treia roată a fost transportată în atelier de inculpat, care a efectuat operațiunea de dejantare și apoi a montat anvelopa pe janta pusă la dispoziție de persoana vătămată. Pentru a fixa anvelopa pe jantă, înainte să o umfle, inculpatul a apelat la o metodă neomologată, respectiv a pus benzină în interiorul jantei, apoi i-a dat foc și prin explozia gazelor, anvelopa s-a umflat suficient cât să se fixeze pe jantă. După această operațiune, inculpatul a umflat anvelopa cu aer introducând o presiune de 6,5 bar, după cum declară că a observat pe manometru.

După ce a umflat roata, inculpatul a luat-o de pe aparatul de dejantare/montare, a lăsat-o jos rezemată lângă aparat, de unde a fost luată de către persoana vătămată P. C. pentru a o transporta la autocamion, moment în care anvelopa a sărit de pe jantă, provocându-i părții vătămate mai multe fracturi la piciorul drept. În acel moment în atelier se afla și martorul P. T., vulcanizator la aceeași societate.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 01.12.2011, s-a constatat că anvelopa care a sărit de pe jantă, rămânând intactă este marca Bridgestone, ..C.7.RTRJ4309 și janta din oțel este marca Sudra . . 01-76, aceasta prezentând urme de deformare pe partea superioară (cămașă).

În urma "exploziei" anvelopei, persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 180 - 185 zile de îngrijiri medicale.

Din analiza probelor existente în cauză, a rezultat fără nici un dubiu că inculpatul angajat al părții responsabile civilmente . SRL în calitate de vulcanizator, nu a respectat regulile de acces în atelierul de lucru, de verificare a jantei și instrucțiunile și procedeele de umflare a anvelopelor, așa cum sunt prevăzute în fișa postului. Persoana vătămată P. C. a intrat în atelierul de vulcanizare, deși acest lucru este interzis, cu acordul inculpatului, acest aspect fiind motivat de către inculpat prin faptul că persoana vătămată era un client fidel al atelierului și întotdeauna a ajutat la montarea anvelopelor.

Totodată, din fișa postului inculpatului, întocmită la data de 01.04.2010, rezultă că roțile autovehiculelor se umflă doar în colivia închisă sau după ce au fost montate pe autovehicul și strânse în șuruburi, această obligație fiind încălcată de către inculpat prin faptul că a umflat anvelopa pe aparatul de dejantare, fapt ce a condus la "explozia" anvelopei.

Colivia de protecție pentru umflarea anvelopelor de autocamion, deși exista în curtea imobilului părții responsabile civilmente, nu a fost folosită de către inculpat întrucât accesul la aceasta era blocat cu alte anvelope. Janta de pe care s-a desprins anvelopa prezenta urme de deformare pe circumferința superioară (unde se fixează partea inferioară a anvelopei), care nu au fost observate de către inculpat, acesta efectuând operațiunile de schimbare/montare și umflare a anvelopei, fără să verifice janta.

Practica de specialitate, cu privire la procedeele de umflare a anvelopelor autocamioanelor, prevede că acestea se umflă inițial într-o colivie cu o presiune minimă, până la fixarea pe jantă, cca 2-2,5 bar, în scopul de a preveni explozia acesteia, după care se umflă în colivie sau montată pe autocamion.

Persoana vătămată a suferit leziuni traumatice care, conform certificatului medico legal 527/C din 22.05.2012, au necesitat pentru vindecare 180-185 zile de îngrijiri medicale, iar prin decizia medicală nr. 2586/04.10.2012 a fost încadrat în gradul I de invaliditate, pierzându-și locul de muncă, în prezent fiind pensionar. Aceasta se constituie parte civilă împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune materiale și morale.

Pentru dovedirea situației de fapt descrisă mai sus, au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate (f 9 dos urm pen); procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto( filele nr. 13-17 dos urm pen); declarațiile persoanei vătămate ( filele nr. 18-20 dos urm pen); certificatele medico-legale ale persoanei vătămate (filele nr 21-23 dos urm pen); decizia medicală asupră capacității de muncă a persoanei vătămate (fila nr. 24 dos urm pen); decizia de încetare a contractului de muncă al persoanei vătămate ( fila nr. 25 dos urm pen); contractul individual de muncă al persoanei vătămate (f 26 dos urm pen); cererea de constituire de parte civilă a Spitalului M. H. cu documente în susținere (f 50-96 dos urm pen); declarațiile inculpatului (f 97-102 dos urm pen); contractul individual de muncă al inculpatului (f 103 dos urm pen), anexa la fișa postului (f 105 dos urm pen); declarațiile martorilor P. T. ( filele nr. 106-108 dos urm pen), P. C. A. (f 109 dos urm pen).

În drept, se arată prin rechizitoriu că fapta inculpatului U. S. R. care, prin omisiunea de a-și îndeplini obligațiile privind securitatea și sănătatea în muncă, a provocat părții vătămate P. C. leziuni care au necesitat 180 - 185 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, faptă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din C.pen. din 1969 și nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, faptă prevăzută de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, infracțiuni aflate în concurs ideal, prev. de art. 33 lit. a) C.pen. din 1969.

Pe parcursul judecăți, anterior începerii cercetării judecătorești, persoana vătămată P. C. și-a precizat cererea de constituire parte civilă (f 35), solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente să-i plătească daune materiale constând în 765,54 lei contravaloarea medicamentelor aferente îngrijirilor medicale; 1135,51 lei + 3150 lei contravaloarea transportului persoanei vătămate la unități spitalicești pentru tratament; 5400 lei contravaloarea remunerației plătite persoanei care l-a îngrijit pe perioada convalescenței și imobilizării; salariul nerealizat de 720 lei lunar începând cu data de 01.12.2011 și până la rămânerea definitivă a sentinței penale; 5000 euro reprezentând beneficiul nerealizat din prestarea a două curse Turcia –Suedia și retur. De asemenea, persoana vătămată a solicitat și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, să-i plătească_ euro daune morale și cheltuieli judiciare. A depus în susținerea acțiunii civile înscrisuri (f 38-75).

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul (f 78-80, f 116), persoana vătămată (f 81), martorii P. T. (f 107-111), P. A. C. (f 112-115), P. A. N. (f 137-138), Szekely Z. ( f 139), P. S. (f 140-142), M. F. A. (f 143-144) .

La solicitarea persoanei vătămate, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize medico legale în cauză având următoarele obiective:

- să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea persoanei vătămate în urma accidentului suferit de aceasta la data de 01.12.2011;

- să se precizeze dacă îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate pe perioadele internării la spitalul din Timișoara (19.06._12 și 06.08._12) au legatura de cauzalitate cu accidentul suferit de acesta la data de 01.12.2011.

Raportul de expertiza a fost depus la dosar (f 177), iar părțile nu l-au contestat.

Analizând actele și materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a constatat că starea de fapt reținută prin rechizitoriu împotriva inculpatului se confirmă.

Astfel, din declarațiile inculpatului și ale persoanei vătămate, rezultă că la data de 01.11.2011, inculpatul în calitate de angajat al părții responsabile civilmente în meseria de vulcanizator, a montat o anvelopă pe o jantă pusă la dispoziție de persoana vătămată, jantă care prezenta deformări/deteriorări vizibile evidențiate și prin fotografiile și constatările efectuate de organele de cercetare penală (f 16 dos urm pen). Inculpatul a declarat că a observat că janta era deformată doar după producerea accidentului, însă anterior montării nu a verificat janta, întrucât mai montase și în trecut anvelope pe unele jante uzate și nu s-au produs evenimente în urma cărora să fie vătămate persoane (f 78). Inculpatul, după ce a montat anvelopa pe jantă a introdus în aceasta o presiune de aproximativ 6 bari (conform propriei declarații), umflând-o pe aparatul de dejantare/montare în interiorul atelierului, după care a pus anvelopa jos și a permis persoanei vătămate să intre în atelierul de vulcanizare și să ia roata respectivă în vederea montării pe autocamion. Când persoana vătămată a intrat în atelier să ia roata, anvelopa a ieșit de pe jantă din cauza deformării acesteia din urmă, iar din pricina presiunii de aproximativ 6 bari pe care o introduse inculpatul, s-a produs o explozie cauzată de eliberarea bruscă a aerului din roată, al cărei suflu a aruncat persona vătămată și în urma impactului cu podeaua sau cu obiectele din interiorul atelierului, aceasta a suferit fractură de femur drept, o fractură de tibie dreaptă și o fractură peroneu drept, pentru a căror vindecare au fost necesare 280-285 de zile de îngrijiri medicale, conform expertizei medico legale efectuate în cauză.

Prin fapta sa, inculpatul a încălcat mai multe măsuri de prevedere pentru exercițiul meseriei de vulcanizator cuprinse în anexa la fișa postului pe care a semnat-o în procesul de instruire la locul de muncă (f 105 dos urm pen). Astfel, inculpatul avea ca obligația să-și desfășoare activitatea în așa fel încât să nu expună la pericole de accidentare alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. În speță, prin faptul că inculpatul a montat anvelopa pe o jantă deteriorată, după care a introdus o presiune mai mare în anvelopă, decât cea necesară montării acesteia pe jantă, și apoi a permis persoanei vătămate să intre în interiorul atelierului și să o ia, inculpatul a expus persoana vătămată la un pericol de accidentare, întrucât știa că presiunea necesară rulării trebuia introdusă în exteriorul atelierului, respectiv în colivia închisă care se afla în curtea vulcanizării tocmai pentru a se evita producerea unei explozii în spațiu închis cu consecințe mai grave.

În anexa la fișa postului semnată de inculpat, se specifică cu majuscule că roțile autovehiculelor se umflă doar în colivie închisă sau după ce au fost montate pe autovehicul și strânse în șuruburi. Deci, inculpatul putea să nu folosească colivia închisă pentru umflarea anvelopei, însă cu condiția să monteze în prealabil roata pe autovehicul și după aceea să o umfle cu presiunea necesară de rulare.

În drept, fapta inculpatului, constând în aceea că a pricinuit persoanei vătămate, o vătămare a integrității corporale care a necesitat pentru vindecare 280-285 de zile de îngrijiri medicale, ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere privind exercițiul meseriei de vulcanizator, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în formă agravată, prevăzută și sancționată de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal din 1969.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a monta anvelopa pe o jantă vizibil deteriorată și de a o umfla fără a folosi colivia închisă sau fără a monta mai întâi roata pe autovehicul, și de a permite apoi persoanei vătămate să intre în atelier să ia roata, acțiuni ce au avut ca urmare ieșirea anvelopei de pe jantă cu consecința unei explozii al cărei suflu a cauzat vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate (leziunile produse necesitând pentru vindecare 280-285 de zile de îngrijiri medicale). Legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin certificatul medico-legal și expertiza medico legală susmenționate (care au constatat realitatea traumatismelor, posibilitatea mecanismului de producere, natura agentului traumatic, data probabilă a traumatismului și gravitatea traumatismului exprimată prin criteriul numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).

După cum s-a arătat prin expertiza medico legală, având în vedere că afecțiunile cardicace ale persoanei vătămate au fost preexistente accidentului din data de 01.12.2011, leziunile traumatice suferite de persoana vătămată pot constitui cel mult factori favorizanți ai agravării bolilor sale cardiace, care au impus intervențiile de chirurgie cardiacă, neputându-se stabili o legătură de cauzalitate directă între accidentul suferit în data de 01.12.2011 și internările în clinica de chirurgie cardiovasculară din Timișoara din perioadele 19.06.-30.07.2012 și 06.08.-21.08.2012.

Având în vedere prevederile art. 4 al. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, instanța a considerat că nu există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice suferite de persoana vătămată prin fapta inculpatului și agravarea bolilor sale cardiace.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă fără prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal din 1969. Inculpatul nu a avut reprezentarea faptelor sale și a consecințelor, deși trebuia și putea să le prevadă. Obligația de prevedere a rezultatului este prevăzută de fișa postului, care reglementează obligațiile de prevedere ale vulcanizatorului arătate mai sus.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în forma agravată, prevăzută și sancționată de art. 184 alin. 2, 4 Cod penal din 1969. Aspectul de calificare este atras, întrucât persoana vătămată a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, iar fapta s-a produs ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru îndeplinirea unei anume meserii.

De asemenea, fapta inculpatului de nerespectare a obligatiilor si a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in muncă, prin care a creat un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca, întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in muncă.

Sub aspectul laturii obiective, acțiunea inculpatului este aceiași ca în cazul infracțiunii de vătămare corporală analizată mai sus (cele două infracțiuni deduse judecății sunt în concurs ideal), respectiv de a monta anvelopa pe o jantă vizibil deteriorată și de a o umfla fără a folosi colivia închisă sau fără a o monta mai întâi pe autovehicul, de a permite . persoanei vătămate, acțiuni prin care a creat un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit și această infracțiune din culpă, neputându-se reține ca întemeiată susținerea parchetului că fapta a fost săvârșită cu intenție. Inculpatul chiar dacă ar fi putut prevedea rezultatul faptei sale de creare a unui pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă, acesta nici nu a urmărit și nici nu a acceptat posibilitatea producerii lui. Nu există nicio probă la dosar din care să se tragă concluzia că inculpatul a urmărit sau acceptat producerea rezultatului.

Mai mult, dacă infracțiunea de nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă s-a săvârșit cu intenție, atunci parchetul trebuia să-l trimită în judecată pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, tot cu intenție, în forma prev. de art. 182 din Codul penal din 1969, iar nu în forma prev de art. 184 din Codul penal din 1969 cum a făcut-o prin rechizitoriu. Având în vedere că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite sub forma concursului ideal de infracțiuni, nu este posibil ca o infracțiune să fie săvârșită din culpă ( vătămare corporală) iar una cu intenție (nerespectarea obligațiilor și măsurilor privind sănătatea și securitatea în muncă). În speță, după cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu a verificat janta pe care a montat anvelopa dintr-o omisiune, acesta neprevăzând rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă prin prisma obligațiilor pe care le avea ca vulcanizator. În cel mai rău caz se poate concluziona că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă acesta nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce, astfel că fapta a fost săvârșită din culpă.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 52 Cod penal din 1969, identificat ca lege mai favorabilă în speță prin prisma modalității de executare a pedepsei.

În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18¹alin. 2 Cod penal din 1969, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Din extrasul după cazierul judiciar, a rezultat că inculpatul nu are antecedente penale, însă simplul fapt că o persoană nu a mai fost condamnată, nu poate constitui circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a din Codul penal din 1969.

Instanța a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a recunoscut că nu a verificat janta pe care a montat anvelopa, că a umflat roata în spațiu închis la aproximativ 6 bari fără a folosi colivia de protecție și că a permis persoanei vătămate să intre în atelier și să ia roata, însă nu s-a considerat vinovat de săvârșirea infracțiunilor, apreciind că accidentul persoanei vătămate nu putea fi prevăzut.

Instanța a constatat că într-adevăr, inculpatul a acționat cu o vină ușoară (culpă fără prevedere) la săvârșirea infracțiunilor, fiind oarecum constrâns și de obiceiul practicat de partea responsabilă civilmente de a permite accesul clienților în atelier pentru a da o mână de ajutor în manipularea roților. Astfel, martorii P. T. și P. S.-foști vulcanizatori la partea responsabilă civilmente au declarat în fața instanței că era o practică curentă a părții responsabile civilmente să permită accesul clienților în atelier, iar persoana vătămată în calitate de client a mai intrat și în alte rânduri în atelier pentru a manipula roțile. Această practică era cunoscută și de reprezentantul legal al părții responsabile civilmente după cum rezultă din declarațiile martorilor respectivi și a martorului P. A..

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 și 2 din Codul Penal din 1969, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 din Codul penal din 1969. Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1969 este mai favorabilă față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Codul penal, ținând seama de împrejurarea că în cadrul suspendării condiționate a executării pedepsei, condamnatul nu este supus niciunei măsuri de supraveghere și nu-i poate fi stabilită nicio obligație. În cazul amânării pedepsei, inculpatul ar trebui să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 85-86 din Codul penal.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, după cum s-a arătat mai sus, persoana vătămată a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente să-i plătească daune materiale constând în 765,54 lei contravaloarea medicamentelor aferente îngrijirilor medicale; 1135,51 lei + 3150 lei contravaloarea transportului persoanei vătămate la unități spitalicești pentru îngrijiri/tratamente; 5400 lei contravaloarea remunerației plătite persoanei care l-a îngrijit pe perioada convalescenței și imobilizării; 720 lei lunar reprezentând salariul nerealizat începând cu data de 01.12.2011 și până la rămânerea definitivă a sentinței penale; 5000 euro reprezentând beneficiul nerealizat din prestarea a două curse Turcia –Suedia și retur. De asemenea, persoana vătămată a solicitat și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, să-i plătească_ euro daune morale și cheltuieli judiciare. A depus în susținerea acțiunii civile înscrisuri (f 38-75).

Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în parte a acțiunii civile prev. de art. 1357 din Codul Civil potrivit căruia: cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. În speță, s-a dovedit fapta ilicită a inculpatului sub forma acțiunilor susmenționate care au condus la vătămarea integrității corporale a persoanei vătămate constituită parte civilă. A fost dovedit prejudiciul adus părții civile constând în costul medicamentelor pe care a trebuit să și le achiziționeze în perioada îngrijirilor medicale; costul transportului la spital cu autoturismul ținând seama că din cauza fracturilor suferite nu se putea deplasa pe propriile picioare; contravaloarea salariului nerealizat între data încetării contractului de muncă și data pensionării de invaliditate. A fost dovedită și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs. A fost dovedită și vinovăția inculpatului sub forma culpei. Sub aspectul reparării prejudiciului, autorul faptei ilicite repară integral prejudiciul indiferent de forma culpei (art. 1357 al. 2 din Codul civil rap. la art. 1385 din Codul civil).

În speță sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 1373 din Codul civil pentru obligarea și a părții responsabile civilmente în calitate de comitent (angajator), să repare prejudiciul cauzat de inculpat (prepus), întrucât fapta săvârșită de inculpat a avut legătură directă cu atribuțiile inculpatului de vulcanizator, încredințate de către comitent. La dosar a fost depus contractul individual de muncă al inculpatului de unde rezultă că atunci când a săvârșit fapta, se afla sub direcția, supravegherea și controlul părții responsabile civilmente. În speță nu există nicio cauză de exonerare a răspunderii părții responsabile civilmente, aceasta fiind chemată să răspundă pe temei de garantare a reparării prejudiciilor aduse terților prin activitatea prepușilor săi în realizarea obiectului de activitate, indiferent de vina prepusului. Partea responsabilă civilmente și-ar putea înlătura răspunderea doar în situația în care ar face dovada că inculpatul nu a acționat în cadrul atribuțiilor încredințate, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât inculpatul în momentul săvârșirii faptei exercita atribuția de vulcanizator încredințată de partea responsabilă civilmente în folosul acesteia din urmă.

Având în vedere prevederile art. 1382 din Codul civil, inculpatul și partea responsabilă civilmente au fost obligați în solidar să repare prejudiciul cauzat părții civile. Instanța a apreciat că partea responsabilă civilmente poartă o vină cel puțin la fel de mare ca inculpatul în producerea accidentului întrucât a tolerat . de vulcanizare în vederea manipulării roților.

Reținând concluziile expertizei medico legale în sensul că nu există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice suferite de persoana vătămată prin fapta inculpatului și agravarea bolilor sale cardiace, instanța nu a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor acordate, cheltuielile făcute de persoana vătămată după împlinirea celor 285 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (după 1 octombrie 2012). Astfel, din înscrisurile depuse de persoana vătămată la dosar în dovedirea pretențiilor, au fost avute în vedere cele de la fila 52 în valoare de 269,01 lei privind medicamente achiziționate în anul 2012 precum și înscrisurile de la filele 54 și 56 privind cheltuielile de transport ale persoanei vătămate în sumă de 722,41 lei, urmând a fi înlăturate toate celelalte înscrisuri depuse la dosar reprezentând cheltuieli făcute după împlinirea celor 285 de zile de îngrijiri medicale. Pentru aceleași motive vor fi respinse pretențiile părții civile de-ai fi plătite 9 drumuri a 350 lei la clinica de cardiologie din Timișoara.

Instanța a apreciat că persoana vătămată are dreptul să beneficieze de salariul net nerealizat conform art, 1388 din Codul civil, începând cu luna decembrie 2011 și până la data de 10.10.2012 de când i se plătește pensie de invaliditate conform deciziei_ emisă de Casa Județeană de Pensii H. (f 73), respectiv 5440 lei (10 luni a 544 lei net /lună conform statelor de plată - f 42). Având în vedere că pensia de invaliditate stabilită în favoarea persoanei vătămate este mai mare decât salariul net lunar realizat anterior pensionării (544 lei), aceasta nu mai poate beneficia de despăgubiri constând în venitul nerealizat din muncă după data stabilirii pensiei de invaliditate (art. 1393 din codul civil).

Instanța a apreciat că sunt neîntemeiate pretențiile persoanei vătămate de-ai fi plătite cheltuielile de 5400 lei reprezentând contravaloarea remunerației plătite persoanei care l-a îngrijit pe perioada convalescenței și imobilizării. Instanța a observat că aceste pretenții au fost dovedite doar cu declarațiile de martori ale copiilor săi P. A. C. (f 112-115) și P. A. N. (f 137-138), însă acestea nu pot constitui singura probă în baza cărora să fie acordate, ținând seama de interesul direct/subiectivismul pe care-l au acești martori pe latură civilă. Instanța a reținut și că persoana vătămată a fost internat în spital o lună cât a fost imobilizat, iar spitalul s-a constituit parte civilă cu_,86 lei cheltuieli de spitalizare și asistență medicală care urmează a fi plătite de inculpat și partea responsabilă civilmente, nejustificându-se însă plata unor îngrijiri care n-au fost dovedite decât cu declarațiile familiei persoanei vătămate.

De asemenea, instanța a apreciat ca neîntemeiate pretențiile persoanei vătămate de 5000 euro reprezentând beneficiul nerealizat din prestarea a două curse Turcia –Suedia și retur. Astfel, persoana vătămată a făcut dovada că era angajat ca șofer cu un salariu lunar de 720 lei (544 lei net) la .-Export SRL, însă prin nicio probă n-a dovedit că ar fi realizat un venit de 5000 de euro prin efectuarea a două curse internaționale dus - întors în beneficiul angajatorului respectiv, dovedind doar încasarea salariului menționat.

În concluzie, instanța a obligat inculpatul și partea responsabilă civilmente să-i plătească în solidar persoanei vătămate cu titlu de daune materiale, suma de 6.470 lei compusă din 269,01 lei contravaloarea medicamentelor achiziționate în anul 2012, 722,41 lei cheltuieli de transport în anul 2012, 5440 lei salariu nerealizat și 38,90 lei contravaloarea certificatului medico legal.

În privința daunelor morale, partea civilă a arătat că traumatismele suferite la care se adaugă agravarea bolilor cardiace, cu consecința a numeroase intervenții chirurgicale și a pensionării de invaliditate, i-au cauzat o suferințe fizice și psihice pentru care cere să fie despăgubită cu_ euro. După cum s-a arătat mai sus, partea civilă solicită și despăgubiri legate de agravarea afecțiunilor cardiace care nu au legătură de cauzalitate cu fapta inculpatului. Instanța a reținut că este neîndoielnic că traumatismele suferite prin fapta inculpatului i-au pricinuit persoanei vătămate suferințe fizice și psihice semnificative, care trebuie compensate cu o sumă de bani și apreciază că pentru traumatismele descrise în certificatul medico legal și în expertiza medico legală care au necesitat pentru vindecare 285 de zile de îngrijiri medicale, o despăgubire de_ de lei daune morale este potrivită ținând seama și de faptul că partea civilă este o persoană modestă din punct de vedere material, iar fapta ilicită suferită nu poate constitui prilej de îmbogățire fără justă cauză, fiind necesar a i se compensa suferința pricinuită și prin raportare la starea sa materială.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă J. H., partea civilă P. C. și inculpatul U. S. R..

Prin apelul declarat P. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, identificarea corectă a temeiului de drept care fondează admiterea acțiunii civile, în cauză fiind incident art. 1375 C.civ. Oral, s-a precizat că nu susține latura penală a apelului.

În motivele scrise P. a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 38 al. 1 și 3 din Legea nr. 319/2006 cu aplic. art. 5 C.p., reținerea culpei comune a inculpatului și părții civile și prin urmare, diminuarea despăgubirilor acordate.

În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 38 din Legea nr. 319/2006, din al. 1 și 3 în al. 1 și 4 și în mod greșit l-a condamnat pe inculpat pentru încadrarea juridică schimbată.

La fel, prin rechizitoriu s-a reținut o culpă comună a inculpatului și părții civile, aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.

Prin apărătorul ales partea vătămate P. C. a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C. pr. pen., desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, sub aspectul laturii penale, să se constate că pedeapsa aplicată inculpatului U. S. este prea redusă, arătând că însuși reprezentantul parchetului din cadrul P. de pe lângă J. H. a solicitat o pedeapsă orientată spre limitele maxime prevăzute de lege raportat la probatoriul administrat în cauză.

Solicită a se avea în vedere poziția procesuală a inculpatului care în mod constant, pe întreg parcursul procesului penal, a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor și nu a manifestat o atitudine de compasiune către partea vătămată și nu s-a interesat de problemele medicale pe care acesta le-a avut.

Arată că partea vătămată, fiind singurul întreținător de familie a intrat într-un declin, având în vedere că banca a executat creditele rămase restante iar asociația de proprietari a dispus executarea silită, precum și alte repercusiuni ca urmarea săvârșirii celor două infracțiuni de către inculpat.

Solicită a se avea în vedere că potrivit încheierii penale pronunțate anterior pronunțării asupra fondului care face obiectul cererii formulate de partea vătămată de sechestru asigurator asupra inculpatului, judecătorul fondului a motivat că inculpatul cu rea credință a efectuat un partaj deghizat și a înstrăinat bunul, în timpul procedurii instituirii sechestrului.

Consideră că nu poate fi primită motivarea judecătorul fondului cu privire la reținerea faptului că infracțiunea de vătămare corporală în forma agravantă a fost săvârșită de către inculpat fără prevedere, având în vedere că inculpatul a semnat fișa postului și avea cunoștință de faptul că este accesul interzis oricărei persoane, precum și faptul că procedura nu s-a efectuat conform normelor omologate și procedurale aferente acesteia, folosindu-se o normă empirică care a pus în pericol cu prevedere toate persoanele.

Solicită a se reține în sarcina inculpatului cupla exclusivă raportat la ansamblul probator efectuat în prezenta cauză, având în vedere faptul că însăși instanța în considerente motivează pe culpa exclusivă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei solicită a se avea în vedere că cele două părți și-au creat o stare de solvabilitate vădită prin partajul deghizat al inculpatului, respectiv prin . părții responsabile civilmente, înstrăinându-și tot activul către o altă societate de asemenea deținută de același administrator.

Apreciază că daunele acordate de instanța fondului reprezintă o sumă derizorie, raportat la leziunile traumatice suferite de către partea vătămată, constatându-se gradul 1 de invaliditate și fiind pensionat pe caz de boală și raportat la acestea solicită admiterea laturii civile și acordarea integrală a daunelor morale solicitate, precum și a daunelor materiale care au fost dovedite cu acte aflate la dosarul cauzei, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin apelul declarat inculpatul apelant U. S. R. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, în principal, achitarea sa deoarece nu se face vinovat de săvârșirea faptelor, iar în subsidiar, achitarea sa deoarece a existat o cauză justificativă – consimțământul părții civile.

În motivarea apelului se arată că deflagrația s-a petrecut după umflarea roții, în timpul transportului acesteia de către partea civilă.

Dacă partea civilă nu ar fi intrat și transportat roata, explozia nu l-ar fi afectat, astfel că în cauză și acesta se face vinovat de producerea evenimentului.

C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelurile declarate de P. de pe lângă J. H., partea civilă P. C. și inculpatul U. S. R. sunt fondate și vor fi admise, din următoarele considerente:

Pe baza probelor administrate instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.

Astfel, s-a reținut că la data de 01.11.2011, inculpatul apelant, în calitate de angajat al părții responsabile civilmente în meseria de vulcanizator, a montat o anvelopă pe o jantă pusă la dispoziție de partea civilă, jantă care prezenta deformări/deteriorări vizibile evidențiate și prin fotografiile și constatările efectuate de organele de cercetare penală (f 16 dos urm pen).

Inculpatul a declarat că a observat că janta era deformată doar după producerea accidentului, însă anterior montării nu a verificat janta, întrucât mai montase și în trecut anvelope pe unele jante uzate și nu s-au produs evenimente în urma cărora să fie vătămate persoane (f 78).

Inculpatul, după ce a montat anvelopa pe jantă a introdus în aceasta o presiune de aproximativ 6 bari (conform propriei declarații), umflând-o pe aparatul de dejantare/montare în interiorul atelierului, după care a pus anvelopa jos și a permis persoanei vătămate să intre în atelierul de vulcanizare și să ia roata respectivă în vederea montării pe autocamion.

Când partea civilă a intrat în atelier să ia roata, anvelopa a ieșit de pe jantă din cauza deformării acesteia din urmă, iar din pricina presiunii de aproximativ 6 bari pe care o introduse inculpatul, s-a produs o explozie cauzată de eliberarea bruscă a aerului din roată, al cărei suflu a aruncat persona vătămată și în urma impactului cu podeaua sau cu obiectele din interiorul atelierului, aceasta a suferit fractură de femur drept, o fractură de tibie dreaptă și o fractură peroneu drept, pentru a căror vindecare au fost necesare 280-285 de zile de îngrijiri medicale, conform expertizei medico legale efectuate în cauză.

Față de starea de fapt rezultată din probele administrate rezultă cu evidență vinovăția inculpatului, afirmațiile acestuia că nu s-ar face vinovat fiind pur subiective, inculpatul nerespectând din culpă obligațiile pe care le avea, inclusiv prin a permite părții civile să intre în atelier și să transporte roata umflată.

Cu toate acestea C. reține că și partea civilă are un grad de culpă apreciat la 30%, cunoscând că nu are dreptul legal de a se implica în orice mod în operațiunea efectuată de inculpat și de a intra în atelier pe timpul acesteia, cu toate acestea – cu acceptul tacit al inculpatului a intrat în atelier și a procedat la transportul roții.

În ce privește încadrarea juridică dată faptelor C. apreciază că legea mai favorabilă aplicabilă în cauză este legea veche, având în vedere tratamentul sancționator și concursul de infracțiuni.

Cu toate acestea, instanța de fond, în mod greșit și fără a pune în discuție schimbarea încadrării juridice, a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă reținută în sarcina inculpatului U. S. R., apreciind că această faptă ar fi fost săvârșită din culpă, unul dintre argumente fiind acela că vătămarea corporală a fost săvârșită din culpă, astfel că și fapta de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă nu putea fi săvârșită decât tot din culpă.

Acest argument este evident greșit deoarece infracțiunea de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă este una de pericol, pe când infracțiunea de vătămare corporală din culpă este una de rezultat, neexistând nici un impediment ca aceste fapte să fie reținute în concurs.

Pe de altă parte, în mod evident inculpatul cu intenție – chiar indirectă, a ales să nu respecte obligațiile și măsurile cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, deși le cunoștea, dar le-a ignorat.

În ce privește latura civilă a cauzei, C. constată că instanța de fond a reținut în mod greșit temeiul juridic al obligării la despăgubiri juridice, astfel că acesta va fi modificat, acestea acordându-se în baza art. 397 al. 1 C.p.p. raportat la art. 1357 și 1373 din Codul civil.

În ce privește cuantumul despăgubirilor acordate părții civile C. constată că reținând concluziile expertizei medico legale în sensul că nu există legătură de cauzalitate între leziunile traumatice suferite de partea civilă prin fapta inculpatului și agravarea bolilor sale cardiace, instanța nu a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor acordate, cheltuielile făcute de persoana vătămată după împlinirea celor 285 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (după 1 octombrie 2012), respectiv cele 9 drumuri a 350 lei la clinica de cardiologie din Timișoara.

Cu toate acestea C. apreciază că este evident că traumatismele suferite de partea civilă au avut ca efect și agravarea bolii cardiace a părții civile, astfel că va acorda acestuia și suma de 3150 lei, corespunzătoare cheltuielilor aferente acestor drumuri.

C. apreciază că în raport de suferința părții civile și traumele morale suferite de aceasta, în cauză se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate, de la 40.000 lei la 80.000 lei.

Ca efect a reținerii unui grad de culpă și în sarcina părții civile într-un grad de 30%, C. va diminua despăgubirile civile acordate, cu acest procent.

Față de acestea C., în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite ca fondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. H., partea civilă P. C. și inculpatul U. S. R..

Va descontopi pedepsele aplicate inculpatului U. S. R. în elementele componente și le va repune în individualitatea lor.

Va menține pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului U. S. R. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 din C.p. 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

Va aplica inculpatului U. S. R. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, cu aplicarea art. 5 din C.p.

În baza art. 33 lit. b C.p. 1969, art. 34 lit. b C.p. 1969, art. 5 C.p. va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul U. S. R. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C.p. 1969, cu aplicarea art. 5 din C.p., va suspenda condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 397 al. 1 C.p.p. raportat la art. 1357 și 1373 din Codul civil, va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și va obliga pe inculpatul U. S. R., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. P. M. S.R.L., să-i plătească părții civile suma de 6.734 lei despăgubiri materiale și 56.000 lei daune morale ( sume corespunzătoare unui grad de culpă a părții civile de 30%. ).

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 19 din Codul de procedură penală, va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. Dr Al S. H., și obligă pe inculpatul U. S. R., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. P. M. S.R.L., să-i plătească părții civile respective suma de_,60 lei cheltuieli de spitalizare și asistență medicală acordate părții civile P. C. ( sumă corespunzătoare unui grad de culpă a părții civile de 30%. ).

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. H., partea civilă P. C. și inculpatul U. S. R. împotriva sentinței penale nr. 122/1.07.2014 pronunțată de J. H. și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei vizând încadrarea juridică a faptei de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă reținută în sarcina inculpatului U. S. R., a nereținerii culpei comune, precum și a cuantumului despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și, procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:

Descontopește pedepsele aplicate inculpatului U. S. R. în elementele componente și le repune în individualitatea lor.

Menține pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului U. S. R. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 din C.p. 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal;

Aplică inculpatului U. S. R. pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 319/2006, cu aplicarea art. 5 din C.p.

În baza art. 33 lit. b C.p. 1969, art. 34 lit. b C.p. 1969, art. 5 C.p. contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul U. S. R. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C.p. 1969, cu aplicarea art. 5 din C.p., suspendă condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 397 al. 1 C.p.p. raportat la art. 1357 și 1373 din Codul civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și obligă pe inculpatul U. S. R., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. P. M. S.R.L., să-i plătească părții civile suma de 6.734 lei despăgubiri materiale și 56.000 lei daune morale ( sume corespunzătoare unui grad de culpă a părții civile de 30%. ).

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 19 din Codul de procedură penală, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. Dr Al S. H., și obligă pe inculpatul U. S. R., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. P. M. S.R.L., să-i plătească părții civile respective suma de_,60 lei cheltuieli de spitalizare și asistență medicală acordate părții civile P. C. ( sumă corespunzătoare unui grad de culpă a părții civile de 30%. ).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 5.11.2014.

Președinte, Judecător, C. M. M. D. G.

Grefier

D. M.

Red./tehn. DG

2ex./05.12.2014

Jud. fond. I. N.

← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 830/2014. Curtea de Apel...		Mandat european de arestare. Sentința nr. 138/2014. Curtea de... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 852/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 852/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA