Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 772/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-09-2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU
CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.772/2013
Sedința publică din 2 septembrie 2013
Președinte: A. B. -judecător
A. P. -judecător
S. I. M. - judecător
T. C. -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de partea civilă S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr.145/2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata intimată N. A. S., asistată de avocat S. M., în substituirea av. S. M., apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind reprezentantul părții civile recurente S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpata intimată N. A. S. întrebată fiind de către instanță învederează că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul inculpatei intimate și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat S. M., în substituirea av. S. M., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata intimată N. A. S. solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Susține că nu sunt întrunite în cauză cerințele prev. de art. 163 Cod procedură penală întrucât inculpata nu deține nici bunuri mobile și nici bunuri imobile.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
Inculpata N. A. S., având ultimul cuvânt învederează că va face tot posibilul să-și plătească datoria.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
P. sentința penală nr. 145/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara s-au dispus următoarele:
A fost condamnată inculpata N. A. - S., fiica lui L. și M., născută la data de 19.12.1972 în municipiul Hunedoara, județul Hunedoara, cetățean român, studii postliceale, posesorul CI . nr._, cu CNP_, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Hunedoara, ., . și fără forme legale în D., ..19, județul Hunedoara, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen., art. 13 C. pen., art. 3201 alin.7 C. proc.pen, art. 74 alin. 1 lit. “a, c” C.pen. raportat la art. 76 alin.1 lit “d” C. pen.
În baza art. 81, art. 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. “a” teza II și lit. “b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 alin.1 C.proc.pen. s-au pus în vedere inculpatei disp. art. 83 și art. 84 C.pen.
În baza art. 14, art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. inculpata a fost obligată să plătească părții civile S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – cu sediul în D., .. H3, parter, județul Hunedoara, suma de 24.636 lei despăgubiri civile împreună cu accesoriile aferente (majorări de întârziere) calculate până la data plății efective a daunelor.
S-a constatat că inculpata a achitat părții civile despăgubiri civile în sumă de 720 lei, din prejudiciul total de 25.356 lei.
A fost respinsă cererea părții civile privind instituirea măsurilor asigurătorii.
S-a constatat că . a fost radiată din registrul comerțului ..
În baza art. 191 alin.1 C.proc.pen. inculpata a fost obligată la plata sumei de 650 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 3365/P/2011 întocmit la data de 09.05.2013 de P. de pe lângă Judecătoria Hunedoara s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei N. A. S., pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă prev.și ped.de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
P. actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpata N. A. S., în perioada 25.05._08, în calitate de administrator al . Hunedoara a reținut și nu a virat în termenul prevăzut de lege de cel mult 30 de zile de la scadență, către bugetul consolidat al statului, suma de 11.947 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.(f.26, 29).
Examinând plângerea penală (f.26 - 29), fișă de identificare a . efectuată de ORC (f.12-22), proces verbal din 08.05.2013, extras din buletinul procedurilor de insolvență (f.23 - 25), adresa nr. 6655 din 19.05.2011 a D.G.F.P. Hunedoara – AFP Hunedoara pentru comunicarea debitului (f.26-29), bilanțuri contabile și balanțe contabile aferente anilor 2006- 2008 (f.30-56), proces verbal ridicare documente și documentele ridicate – fișe cont pentru anii 2007-2008 (57-172); adresa de constituire parte civilă nr. 1957/C/15.04.2013 (f. 173); adresele de identificare bunuri (f.176), chitanțe doveditoare pentru plățile efectuate în contul taxelor și impozitelor cu stopaj la sursă (f. 177-181); declarațiile martorului B. L. (f.182 - 184); declarațiile inculpatei N. A. S. și procese verbale de aducere la cunoștință a învinuirii (f. 186, 196), fișa de cazier a inculpatei (f. 202 rechizitoriu și fila 11), celelalte acte și lucrări ale dosarului, instanța a reținut sub aspectul stării de fapt următoarele:
Inculpata N. A. S. a înființat în anul 2005, împreună cu soțul ei N. V. O., . Hunedoara, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, societatea având ca principal obiect de activitate „recuperarea deșeurilor și resturilor nemetalice reciclabile – cod CAEN 3720” . În cadrul societății, inculpata N. A. S. a dobândit calitatea de administrator, potrivit fișei de identificare listată de Oficiul Registrului Comerțului (f.18 verso) până în cursul anului 2011, când această calitate a fost preluată de un lichidator judiciar. În cursul anului 2012, cu privire la . s-a dispus lichidarea și radierea societății (f. 23-25).
La data de 19.05.2011 Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Hunedoara a depus plângere penală împotriva . arătând că figurează la data de 31.12.2010 în evidențele contabile cu obligații de plată cu reținere la sursă, fără însă a le achita către bugetul general consolidat.
S-a constatat că în perioada 25.05._08, . a înregistrat debite cu reținere la sursă, detaliate în adresa cu numărul 6655/19.05.2011 a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Hunedoara, soldurile debitelor fiind următoarele: 3097 lei reprezentând impozit pe venit; 520 lei reprezentând șomaj asigurați; 3342 lei reprezentând sănătate asigurați, 4988 lei reprezentând CAS asigurați, rezultând suma totală de 11.947 lei (f.26-29).
Datele mai sus-menționate se coroborează cu datele cuprinse în balanțele de verificare ale societății în cauză, existente la dosarul cauzei, aferente anilor 2006 – 2008, precum și cu datele existente în fișele de cont pentru conturile cu stopaj la sursă ale societății respective.
Instanța a reținut că în anul 2006, conform balanței, soldul conturilor 4312, 4314, 4372 și 444 sunt creditoare (ceea ce exprimă în fapt o obligație de plată a societății către bugetul de stat), sumele de final de an fiind de 750 lei pentru contul 4312, 522 lei pentru contul 4314, 140 lei pentru contul 4372 și 517 lei pentru contul 444, în situația în care sumele declarate pentru fiecare tip de impozit în parte, aferente lunii decembrie 2006, sunt mult inferioare respectiv 76 lei pentru asigurări sociale, 52 lei pentru sănătate, 20 lei pentru șomaj și 25 lei impozit pe salarii (f. 55-56). Se deduce astfel că soldul finalului de an provine din sumele declarate pe mai multe luni și neachitate, ceea ce se coroborează cu datele înscrise în adresa cu numărul 6655/2001 a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Hunedoara, potrivit cărora stopajul la sursă s-a realizat începând cu luna mai 2006 (f.22 - 25).
Analizând conturile de activ, respectiv, casa în lei 5311 și banca în lei 5121 ( f. 55-56), s-a constatat că societatea înregistrează rulaj prin aceste conturi, ceea ce semnifică în fapt că societatea a dispus de sume de bani pe care le-a folosit în alte moduri.
Astfel, în luna decembrie 2006 a fost încasată prin bancă suma de 26.543 lei, fiind efectuate plăți bancare în valoare de 26.633 lei, în timp ce, cumulat pe întregul an, încasările bancare au fost de 257.141 lei, iar cele prin casă în valoare de 281.013 lei, plățile fiind de 257.134 lei prin bancă și 281.013 lei prin casă.
S-a constatat că începând cu 01.01.2007 și până în octombrie 2008, societatea Cartopet SRL a înregistrat doar obligații de plată pentru taxele și impozitele cu reținere la sursă, aspect relevat de faptul că pentru balanțele din decembrie 2007 și decembrie 2008, sumele înscrise în coloana 3 debit pentru cele 4 conturi cu reținere la sursă (4312, 4314, 4372, 444) sunt egale cu 0. Astfel, în cursul celor 20 de luni din anii 2007 - 2008, inculpata N. A. S. nu s-a preocupat să plătească nicio sumă în contul taxelor pe care lunar le-a reținut de la salariații societății, cu obligația de a vira aceste taxe către bugetul consolidat al statului. Trebuie făcută precizarea că pentru anul 2008, ultima lună de stopaj la sursă a fost octombrie (în 25.10.2008 erau scadente sumele de plată pentru salariile achitate în septembrie 2008 f. 37-38, 46-47).
Instanța a reținut că situația mai sus descrisă este prezentată detaliat și în adresa cu numărul 6655/19.05.2011 a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Hunedoara, în care se prevede în mod distinct, pentru fiecare tip de impozit în parte, faptul că pe parcursul perioadei mai sus-menționate . a reținut impozite și taxe datorate de angajați, fără a se preocupa de virarea acestor sume către bugetul de stat. Datele înscrise în balanțe sunt certificate și de datele din fișele de cont pentru conturile cu stopaj la sursă aferente anilor 2007-2008, precum și fișele de cont pentru conturile de casă și bancă.
Astfel, potrivit fișelor de cont, în 2007 societatea nu face nicio plată către impozitele și taxele cu reținere la sursă (f. 58-61), aspecte care se întâlnesc și în cursul anului 2008 (f. 127 - 130).
Instanța a apreciat că lipsa disponibilităților bănești nu poate fi o scuză acceptată a inculpatei, întrucât în cursul celor doi ani, societatea a rulat prin bancă și casă importante sume de bani (în 2007 încasări prin bancă în valoare de 165.133 lei și prin casă în valoare de 556.597 lei, cu un sold de casă la 31.12.2007 în sumă de 6.076 lei, suficient pentru achitarea – măcar în parte a acestor debite; în 2008 încasări doar prin casă, în valoare de 352.126 lei) (f. 37-38, 65-126 pentru anul 2007, f. 46-47, 137- 172 pentru anul 2008). S-a reținut și faptul că reaua credință a administratorului în achitarea taxelor și impozitelor cu reținere la sursă este faptul că în cursul anilor 2007 și 2008 a dispus de resurse financiare să împrumute terțe persoane cu sume de bani.
Astfel, în cursul anului 2007, a fost împrumutată suma totală de 33.372 lei (rulaje cont 461 – dosar f. 46, 63), restituită, până la finalul anului, în timp ce în cursul anului 2008 împrumuturile au totalizat 19.600 lei, din care suma de 3.006 lei a fost acordată în luna decembrie 2008 (coloana 3 din balanța de verificare), fără a mai fi restituită până la finalul anului (sold debitor al contului 461 – dosar fila 37, 131).
Instanța a apreciat că ceea ce interesează în acest caz este de a se constata dacă, în perioada de referință, societatea a avut la dispoziție sume de bani, indiferent de sursa acestora, cu care ar fi putut achita aceste contribuții. Or, aceste aspecte rezultă tocmai din analiza principalelor operațiuni contabile atestate de societate și mai sus detaliate, respectiv sumele rulate prin casă și bancă, sumele împrumutate de societate, unor terțe persoane .
Faptul că ulterior societatea a preferat să achite cu prioritate datoriile către diferiți furnizori sau cele cu administrarea firmei, în detrimentul plăților către bugetul de stat, sau a folosit sume în alte scopuri ce exced activității normale a societății și scopului comercial al acesteia, ține doar de o ierarhizare a priorităților pe care le are administratorul și nu îl exonerează pe acesta de obligațiile fiscale, cu atât mai mult cu cât neplata acestora poate avea consecințe deosebit de grave asupra angajaților, în ceea ce privește asigurările de sănătate, contribuțiile la sistemul de pensii etc.
După cum s-a arătat și în literatura de specialitate, în măsura în care activitatea societății cunoaște un impas, reprezentanții acesteia au posibilitatea reducerii schemei de personal sau chiar a veniturilor acordate angajaților, rentabilizarea activității neputând fi acceptată prin încălcarea obligației legale de a vira la bugetul de stat contribuțiile reținute de la salariați.
Inculpata N. A. S. a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și pe parcursul urmăririi penale a achitat suma totală de 720 lei, conform unui număr de 5 chitanțe atașate la dosarul de urmărire penală (f.177-181). Sumele în cauză au fost distribuite de către DGFP Hunedoara în contul impozitelor și taxelor cu stopaj la sursă, respectiv 640 lei pentru impozit pe salarii și 80 lei pentru impozit CAS asigurați (dosar fila 173)
Așadar, datele contabile evidențiază că disponibilitățile bănești ale societății acopereau mai mult decât suficient sumele pe care societatea le reținuse și nu le-a virat la bugetul de stat.
Infracțiunea de stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 constă în reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
P. impozite și contribuții cu reținere la sursă se înțeleg acele impozite și contribuții individuale, stabilite prin leg, în sarcina salariaților care se rețin de către angajator din drepturile salariale lunare cuvenite angajaților și sunt virate apoi către bugetul de stat.
P. scadență se înțelege termenul prevăzut de lege pentru virarea la bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă care este cel mai târziu la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.
Totodată, până cel mai târziu la data sus-menționată, angajatorul, prin administrator, are obligația de a depune la organele fiscale declarațiile fiscale ce conțin cotele reținute scriptic, reprezentând impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă pentru fiecare angajat și de a vira aceste sume bugetului de stat consolidat.
P. reținere, se înțelege calcularea și evidențierea în actele contabile (declarații fiscale depuse lunar la organele fiscale, state de plată) a sumelor datorate de către angajator către bugetul de stat consolidat, sume datorate de către angajați cu titlul de impozite și contribuții iar prin virare se înțelege plata efectivă a sumelor datorate către bugetul de stat.
În speță, inculpata în perioada 25.05._08, având calitate de administrator al . Hunedoara, în mod repetat a reținut și nu a virat în termenul legal de cel mult 30 de zile de la scadență către bugetul consolidat a statului suma totală de 11.947 lei - reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, respectiv: 3097 lei –impozit pe venit din salariu; 520 lei – șomaj asigurați, 3342 lei - sănătate asigurați, 4988 lei - CAS asigurați; deși societatea a dispus de resurse financiare, împrumutând terțe persoane cu sume de bani.
La această sumă potrivit art. 119 alin. 1 din OG. nr. 92/2003 s-au calculat dobânzi și majorări de întârziere, astfel că prejudiciul total cauzat părții civile este în sumă de 24.636 lei, sumă cu care, S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara s-a constituit în cursul judecății parte civilă (f. 13).
Sub aspectul încadrării juridice s-a reținut că, fapta săvârșită de inculpata N. A.-S., în împrejurările descrise mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de stopaj la sursă prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatei.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere în condițiile art. 72 C.pen. limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost comisă și urmarea produsă prin raportare la valoarea prejudiciului adus bugetului de stat.
Instanța a ținut seama și de persoana inculpatei, care nu posedă antecedente penale, după săvârșirea infracțiunii s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală cu care a cooperat, recunoscându-și fapta și a achitat suma de 720 lei. De asemenea, în cursul cercetării judecătorești a avut o atitudine sinceră.
S-a reținut că inculpata prin comportamentul său a evidențiat o căință activă pentru fapta comisă, astfel, conduita sa înainte de săvârșirea infracțiunii și după aceasta, constituie împrejurări ce se vor reține în favoarea acesteia ca circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.”a, c” C.pen. rap. la art. 76 alin.1 lit. „d” C.pen.
Totodată în procesul individualizării judiciare a pedepsei s-a făcut și aplicarea disp. art. 320/1 alin.7 C.pr.pen., inculpata recunoscându-și fapta în condițiile acestui text de lege.
Față de acestea inculpata N. A.-S. a fost condamnată la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, că inculpata nu posedă antecedente penal, că este o persoană tânără, instruită având studii postliceale, care a regretat fapta comisă, instanța a apreciat că inculpata prezintă garanții că nu va mai săvârși alte infracțiuni și că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă. Din aceste motive în baza art. 81, art.82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor civile prev.de art.64 lit.”a” teza II și lit.”b și c” C.pen. în condițiile și pe durata prev.de art.71 C.pen.
În baza art.71 alin.5 C.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii sus-menționate.
În baza art.359 alin.1 C.proc.pen. s-au pus în vedere inculpatei disp.art.83 și art.84 C.pen.
Sub aspectul laturii civile a procesului penal s-a constatat că partea vătămată S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 24.636 lei daune civile, din care: suma de 11.227 lei debit principal și suma de 13.409 lei - dobânzi majorări, respectiv prejudiciul cauzat bugetului general consolidat, solicitând totodată în baza art. 119-120 din OG nr. 92/2003 plata accesoriilor calculate până la data efectuării plății debitului principal (f.173). Partea civilă a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii în temeiul art. 163 alin.2 C.pr.pen. asupra bunurilor inculpatei până la concurența daunei de 24.636 (f.173, 13).
Instanța a constatat că prejudiciul în cuantumul mai sus menționat de 24.636 lei a fost recunoscut de inculpată (f.197, 198,.200, 201, 25), fiind astfel incidente și disp. art. 16/1 alin.3 C.pr.pen.
Prejudiciul total cauzat părții civile a fost în sumă de 25.356 lei, dar în cursul urmăririi penale inculpata a achitat suma de 720 lei, rămânând un prejudiciu efectiv în sumă de 24.636 lei, recunoscut în totalitate de inculpată.
Potrivit art. 998 C.civil orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara iar în baza art. 999 C.civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Prejudiciul în temeiul dispozițiilor legale mai sus - citate trebuie reparat integral, o atare reparație fiind unul din principiile răspunderii civile delictuale.
În baza art. 119 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. (în forma existentă în vigoare la data derulării activității infracționale) pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Potrivit art. 120 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. (în forma existentă în vigoare la data derulării activității infracționale) „majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv”.
Raportat la cele de mai sus instanța în baza art.14, art.346 C.proc.pen. raportat la art.998 – 999 C.civ. inculpata a fost obligată să plătească părții civile S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara suma de 24.636 lei despăgubiri civile împreună cu accesoriile aferente (majorări de întârziere) calculate până la data plății efective a daunelor.
S-a constatat că inculpata a achitat părții civile despăgubiri civile în sumă de 720 lei respectiv cu chitanța . nr._ emisă de Trezoreria municipiului Hunedoara la data de 23.08.2011 suma de 500 lei (f.177), cu chitanța . nr._ emisă de Trezoreria municipiului Hunedoara la data de 29.09.2011, suma de 40 lei (f.178) cu chitanța . nr._ emisă de Trezoreria municipiului Hunedoara la data de 29.09.2011, suma de 40 lei (f.179) cu chitanța . nr._ emisă de Trezoreria municipiului Hunedoara la data de 25.05.2012, suma de 40 lei (f.180) cu chitanța . nr._ emisă de Trezoreria municipiului Hunedoara la data de 10.04.2013, suma de 100 lei (f.181).
Întrucât în urma demersurilor întreprinse nu s-au identificat în proprietatea inculpatei nici un fel de bunuri care să poată fi indisponibilizate și nici venituri (f.176) a fost respinsă cererea părții civile privind instituirea măsurilor asigurătorii.
În baza art.191 alin.1 C.proc.pen inculpata a fost obligată la plata sumei de 650 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara. În motivarea recursului, partea civilă a criticat hotărârea doar în ceea ce privește modul de soluționare al cererii de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatei, apreciind că în mod nelegal s-a dispus respingerea acesteia. Recurenta a învederat că în înscrisul depus pentru termenul din data de 3 iunie 2013 care conține constituirea de parte civilă a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatei, până la concurența sumei de 24.636 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 385 indice 4 Cod procedură penală, art. 163 alin. 2 și următoarele Cod procedură penală.
Curtea verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu în raport de exigențele impuse de art. 385/6 alin. 3 C.pr.pen., constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, bazată pe mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cauza fiind soluționată prin aplicarea dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, raportat la poziția exprimată de inculpata N. A.-S. care la termenul de judecată din data de 01 iulie 2013 a arătat că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Probele administrate în faza de urmărire penală au dovedit fără dubiu vinovăția inculpatei N. A.-S., în săvârșirea infracțiunii prevăzute art. de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen., constând în aceea că, în perioada 25.05._08, având calitate de administrator al . Hunedoara, în mod repetat a reținut și nu a virat în termenul legal de cel mult 30 de zile de la scadență către bugetul consolidat a statului suma totală de 11.947 lei - reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, deși societatea a dispus de resurse financiare, împrumutând terțe persoane cu sume de bani.
Reținând vinovăția inculpatei, instanța a aplicat în mod corect criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 Cod penal și a stabilit o pedeapsă în limitele legale prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal, art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal, consecutiv reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, c Cod penal.
Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică și în privința laturii civile, inculpata fiind obligată părții civile S. R. prin Agenția Națională de A. Fiscală reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, suma de 24.636 lei solicitată cu titlu de despăgubiri civile împreună cu accesoriile aferente (majorări de întârziere) calculate până la data plății efective a daunelor.
Referitor la motivul de recurs invocat de partea civilă, Curtea constată că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatei, dispunând respingerea acesteia, raportat la faptul că în proprietatea inculpatei nu au fost identificate bunuri care să poată constitui obiectul unor astfel de măsuri. În acest sens s-a avut în vedere adresa emisă de Primăria Mun. Hunedoara – Biroul Impozite și Taxe Locale Persoane Fizice din care reiese că inculpata nu figurează în evidențe cu bunuri imobile și/sau mobile (fila 176 dosar urmărire penală). Față de conținutul adresei sus-menționate, Curtea apreciază că în mod legal și temeinic a fost respinsă cererea formulată de partea civilă, recursul formulat sub acest aspect fiind nefondat. Trebuie menționat că pentru instituirea măsurilor asigurătorii prevăzute de art. 163 și următoarele Cod procedură penală este absolut necesară identificarea unor bunuri mobile sau imobile aflate în proprietatea inculpatei, aceste măsuri neputând fi dispuse generic „asupra tuturor bunurilor mobile sau imobile” până la concurența sumei stabilită cu titlu de despăgubiri civile.
Raportat la cele de mai sus, constând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 17 indice 2 Cod procedură penală, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA pentru partea civilă S. R. împotriva sentinței penale nr. 145/01.07.2013, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, recurenta va fi obligată să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
În baza art. 189 Cod procedură penală se va acorda onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei în recurs, în sumă de 200 lei, care va fi avansată din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE HUNEDOARA pentru partea civilă S. R. împotriva sentinței penale nr. 145/01.07.2013, pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosarul nr._,
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă recurenta să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al inculpatei în recurs, în sumă de 200 lei, care va fi avansată din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. B. A. P. S. I. M.
GREFIER,
T. C.
Red. PA
Tehnored. CT 2 ex/04.09.2013
J.F. Florincaș G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 792/2013. Curtea de... | Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... → |
|---|
