Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 792/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-09-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 792/2013
Ședința publică de la 04 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. L. O.
Judecător A. I. P.
Judecător S. T.
Grefier A. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror A. P.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de P. DE PE L. T. A. împotriva deciziei penale numărul 2/A/08.04.2013 pronunțate de T. A. – Secția penală în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat R. B. A. asistat de apărător din oficiu T. C. și inculpatul intimat T. M. asistat de avocat T. C. apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul de registratură al instanței de către Primăria comunei Bucium o adresă în care precizează că nu au fost citați în cauză și nu au fost solicitate anchete sociale în anul 2008 când aceștia erau încă minori.
Instanța, din oficiu, pune în discuție cazul de casare prevăzut de art.385ind.9 pct.3 din Codul procedură penală, raportat la calificarea de către T. A. a căii de atac formulate de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni ca fiind apel, la data pronunțării sentinței penale nr.196/ 4 noiembrie 2012 pronunțate de Judecătoria Câmpeni și la dispozițiile art. XXIV din Legea nr.202/2010.
Reprezentanta parchetului având cuvântul, arată că modifică motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă T. A. în sensul că solicită casarea deciziei pronunțate de T. A. și constatarea că în mod greșit a fost recalificată calea de atac declarată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni din recurs în apel, decizia fiind pronunțată după apariția Legii nr.202/2010 iar calea de atac corectă era recursul la Curtea de Apel A.-I..
În concluzie solicită admiterea căii de atac declarată în cauză de parchet și constatarea că aceasta este recurs la Curtea de Apel A.-I..
Apărătorul din oficiu al inculpaților intimați, avocat T. C. având cuvântul pune aceleași concluzii și susține că în cauză greșit a fost recalificată calea de atac de către T. A., aceasta era recursul la Curtea de Apel A.-I..
Inculpatul intimat R. B. A. în ultimul cuvânt susține că nu are nimic de spus.
Inculpatul intimat T. M. în ultimul cuvânt susține că nu are nimic de spus.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Constată că prin sentința penală nr.196/ 4 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr._, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” C.pr.pen. rap. art. 10 lit. „b/1” C.pr.pen. și art. 18¹ C.pen., achitarea inculpaților R. B. A. și T. M. de sub săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped. de art. 208 alin. 1 C.pen., art. 209 alin.1 lit. „a” și „g” C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., art.75 lit.c C.pen. și art.320/1 C.pr.pen. (inculpatul R.) și de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev.și ped.de art. 208 alin.1 C.pen., art. 209 alin.1 lit. „a”, „g” și „i” C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 99 alin.3 C.pen. și art.320/1 C.pr.pen. (inculpatul T.).
În baza art. 91 lit. „c” C.pen. și art. 18¹ C.pen. s-a aplicat fiecărui inculpat amenda administrativă, în cuantum de 1000 lei.
S-a luat act partea vătămată G. Școlar „H., C. și C.” Abrud și succesorul în drepturi al părții vătămate decedate V. A., nu s-au mai constituit părți civile în cauză.
S-a făcut aplicarea art.189, 192 lit.d C.pr.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni, arătând, în esență, că în mod greșit au fost achitați inculpații, deoarece faptele săvârșite prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
P. încheierea de ședință din 11 februarie 2013, T. A. a constatat că a fost greșit calificată calea de atac ca fiind recurs, motiv pentru care, din oficiu, a calificat calea de atac formulată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni ca fiind apel.
P. decizia penală nr. 2/A/2013 pronunțată de T. A. la data de 8.04.2013 a fost respins ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni, împotriva sentinței penale nr.196/2012 pronunțate de Judecătoria Câmpeni în dosarul penal nr._ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă T. A. solicitând, în temeiul art.38515 Cod procedură penală, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.și ped.de art. 208 alin.1 Cod penal, art. 209 alin.1 lit. „a”, „g” și „i” C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal
Prealabil punerii în discuție a motivelor de recurs formulate de P. de pe lângă T. A., Curtea, în raport cu efectul juridic al motivelor de recurs, a invocat din oficiu cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct. 3 și 17 ind.2 din Codul procedură penală, raportat la calificarea de către T. A. a căii de atac formulate de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni ca fiind apel, la data pronunțării sentinței penale nr.196/ 4 noiembrie 2012 a Judecătoriei Câmpeni și la dispozițiile art. XXIV din Legea nr.202/2010.
Reprezentanta Ministerului P., a precizat că modifică motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă T. A. în sensul că solicită casarea deciziei pronunțate de T. A. și constatarea că în mod greșit a fost recalificată calea de atac declarată de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni din recurs în apel, decizia fiind pronunțată după apariția Legii nr.202/2010 iar calea de atac corectă era recursul la Curtea de Apel A.-I..
Examinând decizia penală atacată prin prisma cazurilor de casare invocate din oficiu de către instanță, respectiv cele prevăzute de art. 385 ind.9 pct. 3 și 17 ind.2 din Codul procedură penală și susținute ca nou motiv de recurs de către reprezentanta Ministerului P., instanța constată că recursul Parchetului de pe lângă T. A., astfel cum a fost precizat în fața Curții este fondat, urmând a îl admite, având în vedere următoarele:
Inculpații R. B. A. și T. M. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul procurorului din 24 iunie 2008 pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată..
P. sentința penală nr.206/25 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpeni, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. „a” Cod procedură penală și art. 10 lit. b Cod procedură penală și art. 18¹ Cod penal, achitarea inculpatului R. B. A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped. de art. 208 alin. 1 C.pen., art. 209 alin.1 lit. „a” și „g” C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. și T. M. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.și ped.de art. 208 alin.1 C.pen., art. 209 alin.1 lit. „a”, „g” și „i” C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 99 alin.3 C.pen.
P. decizia penală nr.56/A/2009 pronunțată de T. A. a fost admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni împotriva sentinței penale nr.206/25 noiembrie 2008, a fost desființată această hotărâre și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Obiectul prezentei cauze vizează calea de atac formulată împotriva deciziei instanței de apel și a sentinței penale nr.196/ 4 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni, urmare rejudecării cauzei, sentință care, fiind o hotărâre pronunțată după data de 26 noiembrie 2010 - data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 - este supusă numai căii de atac a recursului, deoarece potrivit art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010, numai hotărârile pronunțate înainte de data intrării în vigoare a aceste legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul și, prin urmare, hotărârile pronunțate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de dispozițiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin această lege, fiind lipsit de relevanță faptul că, inițial prima hotărâre a judecătoriei a fost supusă căii de atac a apelului.
În consecință, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului, conform art. 3851 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, competența de soluționare a acestei căi de atac aparținând curții de apel, conform art. 28 ind.1 pct.3 din Codul de procedură penală, potrivit căruia curtea de apel, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege".
În acest sens, fiind sesizată cu recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vizând interpretarea și aplicarea XXIV alin.1-3 din Legea nr.202/2010, instanța supremă, prin decizia nr.12/ 8.10.2012 a arătat că „ pentru ca normele de drept procesual penal referitoare la competență și căile de atac să fie ultraactive este obligatoriu să existe o hotărâre dată în primă instanță, înainte de . noii legi de procedură, căci în caz contrar este incident principiul aplicării imediate a normei de drept procesual penal. Aceasta este și rațiunea pentru care în alineatul (3) al art. XXIV din Legea nr. 202/2010, legiuitorul a stabilit că, în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare sunt incidente dispozițiile legii noi privitoare la competență vizând exclusiv situația în care este desființată sau casată hotărârea dată în primul grad de jurisdicție, în caz contrar fiind aplicabile prevederile alineatelor (1) și (2) ale aceluiași articol.”
Or, în cauza de față, cum sentința penală nr.206/25 noiembrie 2008, a fost desființată prin decizia penală nr.56/A/2009 pronunțată de T. A., Judecătoria Câmpeni a pronunțat o nouă hotărâre, în primă instanță, la data de 4 noiembrie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, fiind supusă așadar căii de atac prevăzute de legea nouă, respectiv recursului, iar competența de soluționare a acestei căi de atac aparține curții de apel.
Curtea mai reține că prin decizia de recurs în interesul legii nr.35/14 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite s-a stabilit că recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluționată calea de atac a apelului, deși recursul era singura cale de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe, este admisibil, potrivit dispozițiilor art. 3851 lit. e) din Codul de procedură penală, fiind incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385ind.9 alin. 1 pct. 3 și 11 din Codul de procedură penală.
Cum cazul de casare prevăzut de pct.11 – instanța a soluționat o cale de atac neprevăzută de lege - a fost abrogat prin Legea nr.2/2013, Curtea constată că devin incidente dispozițiile art. 385ind.9 alin. 1 pct.17 ind.2 teza a II-a - prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, constatând că T. a soluționat o cale de atac neprevăzută de lege, iar completul de judecată a fost constituit într-un număr specific pentru judecarea în apel, iar nu în numărul expres cerut de lege pentru soluționarea cauzei în recurs, văzând și dispozițiile art.385 ind.15 lit.d din Codul procedură penală, se va admite recursul declarat de către P. de pe lângă T. A. împotriva deciziei penale nr. 2/A/2013 pronunțată de T. A. – Secția penală la data de 8 aprilie 2013 în dosarul nr._, va fi casată această decizie și se va reține cauza spre rejudecarea recursului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni împotriva sentinței penale nr. 196/5.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni.
Pe cale de consecință, se va stabili termen pentru rejudecarea recursului la data de 25.09.2013, pentru când se vor cita părțile, inculpații cu mențiunea „să se prezinte în vederea audierii” și se va aduce la cunoștință apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați termenul de judecată acordat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către P. de pe lângă T. A. împotriva deciziei penale nr. 2/A/2013 pronunțată de T. A. – Secția penală la data de 8 aprilie 2013 în dosarul nr._ .
Casează decizia penală atacată și reține cauza spre rejudecarea recursului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Câmpeni împotriva sentinței penale nr. 196/5.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni.
Stabilește termen pentru rejudecarea recursului la data de 25.09.2013, pentru când se vor cita părțile, inculpații cu mențiunea „să se prezinte în vederea audierii” și se va aduce la cunoștință apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați termenul de judecată acordat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. L. O. A. I. P. S. T.
Grefier,
A. B.
Red./tehnored. A.P.
2ex/12.09.2013
J.F.axinte C-tin
J.A. C. M./A.M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 716/2013. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 772/2013. Curtea... → |
|---|
