Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA

Curtea de Apel ALBA IULIA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-06-2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 121/A/2013

Ședința publică de la 18 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. I. P.

Judecător S. T.

Grefier A. B.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel A.-I. reprezentat de procuror A. P.

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. DE PE L. T. S. și inculpatul F. T. împotriva sentinței penale numărul 60/24.04.2013 pronunțată de către Judecătoria S. în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant F. T. aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Aiud asistat de avocat A. F. apărător desemnat din oficiu, părțile civile intimate L. L. și A. (L.) I. și partea vătămată intimată L. D..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind de către președintele completului de judecată inculpatul apelant susține că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să facă alte declarații în cauză, își menține declarațiile date.

În ce privește apelul declarat în cauză solicită instanței a reține că nu a fost omor cu premeditare și solicită reducerea pedepsei.

Întrebați fiind de către președintele completului de judecată reprezentanta parchetului, apărătorul inculpatului și părțile civile intimate având pe rând cuvântul susțin că nu mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat, chestiuni prealabile, cereri în probațiune, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor formulate.

Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită admiterea apelului declarat în cauză de P. de pe lângă T. S., casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pe fond reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului cu majorarea acesteia. Pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat este în cuantum redus și mai mult decât atât inculpatului nu i s-a aplicat un spor de pedeapsă.

Astfel instanța aplicând disp. art.320/1 Cod procedură penală pentru infracțiunea de omor calificat trebuia să țină seama de limitele de pedeapsă de 10 ani închisoare și să ridice pedeapsa spre maximul special cu aplicarea unui spor de pedeapsă.

Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu este la prima confruntare cu legea penală a mai fost condamnat definitiv încă de două ori pentru infracțiuni cu violență, a mai fost condamnat la pedeapsa amenzii și la închisoare cu suspendare condiționată iar în cursul termenului de încercare a săvârșit această faptă de omor. Pedepsele aplicate inculpatului sunt în cuantum redus. Inculpatul a profitat de faptul că avea asupra sa un cuțit, victima de abia ieșită din spital iar inculpatul furios că acesta se ținea după el l-a lovit cu cuțitul. Față de împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile de omor calificat și infracțiunea de port fără drept de cuțit în loc public trebuia reținut art.33 și 34 din Cod penal și aplicat un spor de pedeapsă.

În concluzie solicită admiterea apelului și menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.

Apărătorul din oficiu al inculpatului apelant, avocat F. A. având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de inculpat, respingerea apelului declarat de parchet și având în vedere cererea orală a inculpatului făcut în cauză solicită reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond, pedeapsă care este prea severă, 11 ani și 4 luni de detenție este prea mult având în vedere că acesta a beneficiat de procedura simplificată, a recunoscut fapta și având în vedere atitudinea sinceră a acestuia și faptul că are 3 copii minori în întreținere și nu a fost o faptă premeditată ci s-a produs pe fondul unor discuții contradictorii dintre inculpat și victimă, aplicarea circumstanțelor prev. de art.74 și 76 Cod penal cu reducerea pedepsei.

Intimat parte civilă A. (L. ) I. solicită menținerea sentinței de la fond.

Intimat parte civilă L. L. susține că nu are nimic de spus.

Intimat parte civilă L. D. susține că nu mai are nimic de spus.

Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat.

Inculpatul apelant F. T. în ultimul cuvânt susține că lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța .

CURTEA DE APEL

Asupra apelurilor declarate constată următoarele:

Prin sentința penală numărul 60/24.04.2013 pronunțată de către Judecătoria S., secția penală în dosar nr._ s-a dispus în baza art. 174 alin. 1 Cod penal și art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.p.p., condamnarea inculpatului F. T. ( cu d.p. la dosar) în prezent în Penitenciarul Aiud la pedeapsa închisorii de 11 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 alin. 2 C.p., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C.p., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 pct. 1 Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 320 ind. 1 c.p.p. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a instrumentelor confecționate pentru lovire sau tăiere în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor.

În baza art. 33 lit. a Cod penal, art. 34, 35 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C.p., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin S.P. nr.25/01.02.2011 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 15.02.2011 și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final 11 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b C.p., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 C.p.p. s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul F. T. prin încheierea penală nr. 61/21.12.2012 a Tribunalului S. (mandat de arestare preventivă nr. 30/21.12.2012).

În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 20.12.2012 la zi.

În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul F. T. a unui cuțit cu lungimea totală de 27,5 cm ridicat în baza dovezii din 19.12.2012 .

În baza art. 1349 N.C.C., art. 1357 N.C.C., art. 1381 N.C.C., art.1387 N.C.C., art. 1391 N.C.C. obligarea inculpatului la plata, către parte civilă A. ( fost L.) I. a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

S-au respins celelalte pretenții formulate în cauză.

S-a constatat că L. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că partea civilă L. L. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

În baza art. 7 din Lg. Nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a SNDGJ.

În baza art. 191 alin. 2 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2700 lei din care suma de 200 lei reprezintă onorarul avocatului din oficiu în faza de urmărire penală iar suma de 300 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu în faza de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut și motivat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. S., înregistrat la această instanță sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. T., în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art. 2 pct.1 Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. și art. 83 C.p.

În fapt, s-a reținut, în esență, în actul de acuzare că în noaptea de 18/19 decembrie 2012, pe fondul consumului de alcool, pe parcursul altercației avută cu L. V., în localitatea A. S., jud. S., inițial în stradă și apoi în cimitirul ortodox, i-a aplicat acestuia lovituri repetate cu pumnii și un cuțit, a abandonat apoi L. V. cu toate că și-a dat seama că avea nevoie de îngrijiri medicale urgente, persoană care a decedat, la scurt timp, din cauza hemoragiei externe cauzate de plăgile produse de inculpat.

În fața instanței de judecată inculpatul a învederat, la termenul de judecată din 10.04.2013 că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa în actul de sesizare și solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În aceste condiții, tribunalul, din ansamblul materialului probator administrat în cauză areținut, în fapt, în esență, că în noaptea de 18/19 decembrie 2012, inculpatul F. T. l-a întâlnit în localitatea A. S., în stradă, pe L. V., care se deplasa la porțile localnicilor și cerșea alimente. Fiind într-o stare avansată de ebrietate și enervat de insistența cu care L. V. îi solicita să-l găzduiască, inculpatul a atacat victima și i-a aplicat mai multe lovituri, cu pumnii și cuțitul pe care îl purta asupra sa, violențe care au vizat zona capului, feței, membrelor superioare, toracelui și membrele inferioare.

Deși a realizat că în urma loviturilor aplicate L. V. a suferit plăgi tăiate și înțepate care sângerau abundent, că starea de sănătate a celui agresat era deosebit de precară și necesita ajutor medical urgent, inculpatul a abandonat victima în zăpadă, în plină noapte, la o temperatură scăzută și s-a deplasat la locuința sa, unde i-a relatat concubinei sale fapta comisă.

La scurt timp de la exercitarea actelor de violență asupra sa, datorită pierderii sângelui, prin plăgile produse, victima a decedat.

Autopsia efectuată victimei a reținut că moartea acesteia a fost violentă, în legătură cauzală directă cu actele exercitate de inculpat asupra ei și s-a datorat șocului hemoragic ca urmare a unei hemoragii externe consecutive unor plăgi la nivelul extremității cefalice, trunchiului și membrelor superioare.

Cu privire la leziunile traumatice, cu efect tanatogenerator, prezentate de victimă, constatarea medico legală a stabilit că au fost produse în noaptea de 18/18 decembrie 2012, prin lovire repetată cu corp tăietor înțepător.

Expertiza medico-legală biocriminalistică suspusă asupra urmelor de materie existente pe obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte purtate de inculpat în noaptea de 18/19 decembrie 2012, a concluzionat că sunt sânge uman, cele de pe geacă aparținând grupei sanguine O (I), grupă sanguină pe care o prezenta și victima, iar celelalte sunt tot de sânge, de natură umană, fără a se putea stabili grupa de apartenență.

În drept, s-a constatat că, faptele inculpatului astfel cum au fost descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și art. 2, punctul 1, din Legea nr. 61/1991, republicată, ambele cu reținerea dispozițiilor art. 320/1 C. pr.pen.

În baza acestor texte de lege inculpatul a fost condamnat, la stabilirea și aplicarea pedepsei fiind avute în vedere dispozițiilor art. 72 C.pen. și dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p. privitoare la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,

Potrivit fișei de cazier a inculpatului, acesta a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii de 4 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, prin S.P. nr. 25/01.02.2011 a Judecătoriei Mediaș (f. 158 ds.u.p.), context în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 C.penal.

De asemenea instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 pct. 1 lit. a, lit. b Cod penal.

La aplicarea acestor pedepse, instanța a avut în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite ( o infracțiune contra vieții persoanei) împrejurările în care aceasta a fost comisă ( pe fondul consumului de alcool, în loc public, prin acte de violență repetate), persoana inculpatului ( care are antecedente penale dar a recunoscut și regretat fapta).

Întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive se mențin, ele impunând privarea de libertate a inculpatului, existând indicii temeinice ale săvârșirii faptei de către inculpat, acestea fiind transformate în probe, menținându-se și condiția pericolului social concret al lăsării în libertate a inculpatului, tribunalul, în baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul F. T. prin încheierea penală nr. 61/21.12.2012 a Tribunalului S. (mandat de arestare preventivă nr. 30/21.12.2012).

În ceea ce privește latura civilă tribunalul a constatat că partea civilă civile L. L., mama victimei a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză, iar și L. D., fratele victimei nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În ceea ce-l privește pe partea vătămată A. (fost L.) I. acesta, prin cerere scrisă depusă la dosarul cauzei, a învederat, inițial, faptul că nu are pretenții de la inculpat (f. 38 dos.) pentru ca apoi, la termenul de judecată din 24.04.2013 să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 90.000 lei daune morale (f. 41 dos).

Față de aceste pretenții, tribunalul văzând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale –fapta ilicită, vinovăția inculpatului, prejudiciul moral și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, în baza art. 1349 N.C.C., 1357 N.C.C., 1381 N.C.C., art.1387 N.C.C., art. 1391 N.C.C. a obligat inculpatul la plata, către parte civilă A. ( fost L.) I., a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă este necesară dar și suficientă pentru a acoperi suferința părții vătămate, urmând a respinge celelalte pretenții formulate în cauză.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel în termenul prevăzut de lege Ministerului Public, P. de pe lângă T. S. și inculpatul F. T..

În expunerea scrisă a motivelor de apel, precum și oral, prin reprezentantul legal, Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, doar sub aspectul individualizării pedepsei pentru infracțiunea de omor calificat și procedând la o nouă judecată să se dispune majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat, motivându-se, în esență, că pedeapsa aplicată de instanța de fond inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat este într-un cuantum prea redus și mai mult decât atât inculpatului nu i s-a aplicat un spor de pedeapsă.

Astfel instanța aplicând disp. art.302/1 Cod procedură penală pentru infracțiunea de omor calificat trebuia să țină seama de limitele de pedeapsă de 10 ani închisoare și să ridice pedeapsa spre maximul special cu aplicarea unui spor de pedeapsă.

În concluzie solicită admiterea apelului și menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.

În susținerea orală a apelului inculpatul apelant, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea apelului, reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond, motivând că pedeapsă aplicată de instanța de fond, de 11 ani și 4 luni de detenție este prea severă având în vedere că acesta a uzat de procedura simplificată, a recunoscut fapta și are 3 copii minori în întreținere, că fapta s-a comis pe fondul unor discuții contradictorii dintre inculpat și victimă, context în care pot fi aplicate circumstanțele prev. de art.74 și 76 Cod penal .

În soluționarea apelului nu s-a solicitat administrarea de probe, iar inculpatul apelant a declarat că nu dorește să fie ascultat, uzând de prevederile art. 70 alin. 2 C. pr.pen. privind dreptul de a nu face nicio declarație.

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma actele și lucrările dosarului, a criticilor invocate în apelurile formulate în cauză, precum și din oficiu, conform art. 371 și 379 Cod proc. pen., Curtea de Apel constată că apelul declarat de P. de pe lângă T. S. este fondat în limitele și pentru cele ce se vor arăta în continuare, iar apelul inculpatului este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și motivat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului F. T. în săvârșirea infracțiunilor de omor calificat prevăzută art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și port fără drept a instrumentelor confecționate pentru lovire sau tăiere în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320/1 C.pr.pen., în condițiile aplicării procedurii simplificate reglementate de art. 320/1 C. proc.pen.

Curtea consideră că în cauză judecătorul de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod pr.p. referitoare la aprecierea probelor, și a dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, stabilind că fapta inculpatului F. T., care în noaptea de 18/19 decembrie 2012, pe fondul consumului de alcool, pe parcursul altercației avută cu L. V., în localitatea A. S., jud. S., i-a aplicat acestuia lovituri repetate cu pumnii și un cuțit, l-a abandonat apoi L. V. cu toate că și-a dat seama că avea nevoie de îngrijiri medicale urgente, persoană care a decedat, la scurt timp, din cauza hemoragiei externe cauzate de plăgile produse de inculpat, întrunește atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat, prev. și ped. de art. 174, alin. 1 combinat cu art. 175, alin. 1, lit. i C.p. și port fără drept a instrumentelor confecționate pentru lovire sau tăiere în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplicarea art. 320/1 C.pr.pen., infracțiuni aflate în concurs potrivit art. 33 lit. a C. p.

Cu premisa operațională că motivele de critică din apelul procurorului vizează netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare, precum și aplicarea unui spor de contopire, raport de prevederile art. 52 și 72 din Codul penal, și art. 34 lit. b C.p. raportat la gravitatea faptelor comise, în acest fel putând avea garanția unei perspective de reintegrare socială și determinarea inculpatului la formarea uneia atitudini corect față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială; iar, pe de altă parte, în apelul propriu, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor, Curtea are în vedere pertinența criticilor Ministerului Public în limitele ce se vor arăta, procedând în cele ce urmează la o analiză unică a lor.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a comite alte încălcări ale legii penale, ci are ca scop și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul imediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Curtea de Apel reține relativ la individualizarea judiciară a pedepsei, că în ce privește infracțiunea de omor calificat instanța de fond a aplicat în mod trunchiat dispozițiile art. 72 Cod penal, cum corect se susține prin recursul parchetului.

Pedeapsa ca să-și poată îndeplinii funcțiile care-i sunt atribuite în vederea atingerii scopurilor sale, ea trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei, cât și potențialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Curtea constată că instanța de fond a aplicat inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat o pedeapsă de 11 ani închisoare sub minimul special prevăzut de textul încriminator, argumentându-se că inculpatul a fost sincer, recunoscând comiterea faptelor, dând astfel valență dispozițiilor art. 320/1 alin. 7 C. pr.pen.

Procedând astfel, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre netemeinică sub acest aspect, întrucât la dozarea pedepsei a luat în considerare numai atitudinea de recunoașterea a faptelor, ignorând nu numai gradul concret de pericol social al faptei comise, dar și circumstanțele concrete în care s-a comis fapta și reducând nejustificat pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de textul încriminator.

În adevăr, instituția ce reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introdusă prin dispozițiile art. 320/1 C. proc. pen. în peisajul procesual penal, prevede că ,, Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.’’ Însă, în aplicarea acestui beneficiu judecătorul nu trebuie să omită gradul concret de pericol social la faptei comise de inculpat și circumstanțele concrete în care s-a comis fapta. Ori, în speță, fapta comisă de inculpat este deosebit de gravă, iar modul în care a fost comisă denotă o periculozitate deosebită a inculpatului.

Astfel, uciderea unei persoane doar pentru simplul motiv că victima a insistat să-l găzduiască denotă o periculozitate deosebită a inculpatului.

Mergând pe același raționament, Curtea precizează că relevantă sub aspectul individualizării judiciare este nu numai modalitatea de comitere a faptei, care dovedește un comportament de o extremă violență, dar și comportamentul inculpatului după comiterea faptei, care relevă indiferență față de viața victimei.

Astfel, după comiterea faptei inculpatul a abandonat victima căzută în zăpadă, la o temperatură scăzută și ajuns al domiciliu a încercat să șteargă urmele faptei sale, spălându-și îmbrăcămintea de sângele victimei și ascunzând cuțitul.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut sincer fapta, solicitând aplicarea procedurii reglementate de art. 320/1 Cod pr.pen., însă la individualizarea pedepsei nu se poate face abstracție, așa cum greșit a procedat instanța de fond, de datele ce caracterizează persoana inculpatului. Astfel, inculpatul este o persoană violentă, având condamnări definitive pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și vătămare corporală ( f. 158 ds. u.p.), faptele deduse prezentei judecăți au fost comise în perioada termenului de încercare privind o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni de violență, iar atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei denotă siguranță și stăpânire de sine, ceea ce imprimă personalități acestuia un grad de pericol social deosebit de ridicat.

Curtea reamintește că scopul pedepsei este de prevenție generală și specială (art. 52 cod penal ).

Pe linia celor statuate mai sus, se apreciază că scopul pedepsei se poate asigura numai prin stabilirea unei pedepse care să corespundă criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 Cod penal.

În baza propriului examen, Curtea constată că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai consistent pentru infracțiune de omor calificat, respectiv pedeapsa de 13 ani închisoare, ar însemna o corectă individualizare judiciară a pedepsei, raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpatul și ținând seama de toate circumstanțele cauzei – modul concret de desfășurarea a activității infracționale și datele ce caracterizează persoana inculpatului .

Cât privește critica procurorului de aplicare a unei spor de contopire, Curtea apreciază că în cauză nu se impune aplicarea unui atare spor, pedeapsa rezultată în urma contopirii fiind de natură a atinge scopurile prevăzută de art. 52 C. p.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 379 pct.2 lit. a C.pr.pen. va admite apelul formulat de P. de pe lângă T. S., va desființa sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului F. T. pentru infracțiunea de omor calificat .

Se vor repune în individualitatea lor pedepsele cumulate în pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, aplicată de instanța de fond.

Se va stabilii la 13 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului F. T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.pr.pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, se va contopii pedeapsa principală aplicată inculpatului prin prezenta decizie, de 13 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320/1 C.pr.pen. în pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal se va aplica inculpatului alături de pedeapsa principală de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Se va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.25/01.02.2011 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 15.02.2011 și se va dispune, în baza art. 83 Cod penal, executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza dispozițiile art. 379 pct. 1, lit. b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul F. T. .

În baza art. 383 alin. 1 ind. 1 C.pr.pen., comb. cu art. 350 alin. 1 C.pr.pen. se va menține măsura arestului preventiv luată față de inculpatul F. T., apreciind că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent și, mai mult, față de inculpat a fost pronunțată o hotărâre de condamnare pentru faptele care au determinat arestarea, ceea ce, în accepțiunea CEDO, reprezintă un temei legal al menținerii detenției.

În baza art. 383 alin. 2 C.pr.pen., comb. cu art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 20.12.2012 până la data de 18.06.2013.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va fi obligat numitul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de P. de pe lângă T. S. împotriva sentinței penale nr. 60 din 24.04.2013 pronunțată de T. S. - Secția penală și în consecință:

Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei principale aplicate inculpatului F. T. pentru infracțiunea de omor calificat și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite,

Repune în individualitatea lor pedepsele cumulate în pedeapsa rezultantă de 11 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, aplicată de instanța de fond.

Stabilește la 13 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului F. T. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C.pr.pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedeapsa principală aplicată inculpatului prin prezenta decizie, de 13 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 320/1 C.pr.pen. în pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 35 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului alături de pedeapsa principală de 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.25/01.02.2011 a Judecătoriei Mediaș, definitivă la data de 15.02.2011 și dispune, în baza art. 83 Cod penal, executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul F. T. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 383 alin. 1 ind. 1 C.pr.pen., comb. cu art. 350 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura arestului preventiv luată față de inculpatul F. T. .

În baza art. 383 alin. 2 C.pr.pen., comb. cu art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 20.12.2012 până la data de 18.06.2013.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă pe numitul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și de la pronunțare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică, azi 18. 06.2013 .

Președinte, Judecător,

A. I. P. c.o.semn. S. T.

conf. art.312 al.2 C.p.p.

Președintele Curții de Apel

A. P.

Grefier,

A. B.

Red./tehnored.S.T.

Imprimat A.B. 2ex/03.07.2013

J.F.M.C.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DOSAR NR ._

A.-I.,04.07.2013

CĂTRE,

PENITENCIARUL AIUD

Pentru inculpatul F. T.

(născut la 16.09.198, fiul lui T. și M. )

Având în vedere disp. art. 360 alin.3 C.pr.penală, alăturat vă comunicăm, în extenso, copia deciziei penale nr. 121/A/18.06.2013 pronunțate de Curtea de Apel A.-I. în dosarul nr. _ .

Grefier,

A. B.