Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 569/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-09-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 569/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător A. G. M.
Grefier D. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpata O. M. împotriva sentinței penale nr. 80/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că dosarul se află la primul termen de judecată, la dosar au fost depuse motive de apel din partea apelantei O. M. iar procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare, inculpata fiind absentă de la adresă.
Instanța solicită reprezentantei Ministerului Public să precizeze dacă mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta Ministerului Public, față de împrejurarea că apelul a a fost declarat prin apărător și raportat la limitele de pedeapsă din Noul cod penal, consideră că se impune amânarea cauzei și desemnarea unui apărător din oficiu.
Instanța, în deliberare, având în vedere că inculpata a fost prezentă la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond și având în vedere că limitele de pedeapsă sunt sub 5 ani închisoare raportat la data săvârșirii faptei, nu consideră necesară amânarea cauzei și de a dispune numirea unui apărător din oficiu.
Instanța solicită reprezentantei Ministerului Public să se pronunțe asupra apelului declarat de inculpata O. M..
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului formulat de inculpata O. M. ca nefondat. apreciază că pedeapsa amenzii penale de 100 lei aplicată în conformitate cu vechiul cod penal este legală și temeinică având în vedere că nu există nicio dovadă că până la acest termen inculpata ar fi achitat o parte din prejudiciu.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față
I. Constată că prin sentința penală nr. 80/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș a condamnat pe inculpata O. M., fiica lui I. și M., născută la 06.06.1959 în oraș Dumbrăveni, jud. Sibiu,cetățean român, studii liceale, căsătorită, fără antecedente penale, asociat și administrator la . Mediaș, CI Sr. SB nr._, eliberată de SPCLEP Mediaș, CNP_, cu domiciliul în Mediaș, ..35, ., jud. Sibiu la pedeapsa amenzii de 1800 lei pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută și pedepsită de art.6 din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp și art. 5 NCP, art.396 alin.10 NCPP.
I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.63 ind. 1 Cp.
A fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . Mediaș prin A. E. INSOLV SPRL Sibiu la plata de 18.938 lei către partea civilă ANAF-AGRFP B. - AJFPS Sibiu.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului.
În baza art. 274 NCPP a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpata O. M. a fost asociat și administrator al . Mediaș având ca obiect principal de activitate „activitatea de taximetrie”. Societatea se află în lichidare judiciară și este reprezentată de lichidator judiciar A. E. INSOLV SPRL din municipiului Sibiu, reprezentată de M. L., potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu (f.17-21).
Sesizându-se din oficiu, la data de 21.01.2013 organele de cercetare penală din cadrul Biroului de Investigarea Fraudelor al Poliției Municipiului Mediaș au constatat că societatea . Mediaș al cărei administrator era inculpata nu a achitat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă datorate la bugetele speciale pentru perioada octombrie 2008 – iunie 2012 în sumă de 2.316 lei impozit din veniturile pe salarii, 5.394 lei CAS angajați, 3.089 lei CASS angajați și 317 lei reprezentând șomaj angajați, la care se adăugă majorări și penalități de întârziere, societatea funcționând în perioada 2010-2013 cu un număr de 30 angajați (așa cum rezultă din adresa nr.532/12.02.2013 a ITM Sibiu aflată la fila 15 dosar și proces-verbal întocmit la data de 21.01.2013 din care rezultă că în perioada menționată societatea a înregistrat venituri din activitatea curentă și nu a achitat contribuțiile cu stopaj la sursă). Documentele contabile ale societății aflate la filele 114-121 dosar relevă că societatea a avut încasări în perioada 2009 - 2010 în casierie în cuantum de peste 100.000 lei, în anul 2011 în cuantum de peste 62.000 lei, precum și încasări anuale prin bancă de peste 50.000 lei în anul 2009, de peste 30.000 lei în anul 2010 și de peste 15.000 lei în anul 2011. Așa cum rezultă din actele contabile de la filele 25-107 dosar, sumele lunare ce trebuiau achitate către bugetele de asigurări sociale și asigurări sociale de sănătate și care erau calculate lunar, erau cuprinse între 16 lei – 1.858 lei, cu o medie situată între 500 și 600 de lei, astfel încât din aceste încasări se puteau face plăți lunare. Împrejurările menționate rezultă din situația sintetică a încasărilor și plăților efectuate de societate prin casă și prin cont bancar în perioada 2009 – 2011 (f.114-121), precum și din actele ridicate de către organele de poliție de la contabila societății și din care rezultă intrările și ieșirile de bani din casieria și contul societății în perioada octombrie 2008 – iunie 2012, cum ar fi registru de casă, registru jurnal, balanțe de verificare (133-153 din volumul I și filele 1-514 din volumul II). De asemenea martora S. I. GYONGY, contabila societății, a arătat că inculpata era cea care stabilea cum se foloseau încasările societății, fiind informată în fiecare lună cu privire la sumele care trebuiau achitate (declarațiile de la filele 159-160 și 162 dosar), iar martorii I. C. M. și I. L. I. care au fost angajați la societatea inculpatei arată că și-au primit salariile cuvenite (f.163-164 dosar).
Situația de fapt a fost reținută pe baza probelor menționate mai sus care se coroborează cu declarația de recunoaștere de către inculpata O. M. a faptei reținute în sarcina sa (f.154-158 dosar). In cursul urmăririi penale aceasta a motivat săvârșirea faptei arătând că a efectuat nenumăratele cheltuieli, efectuate mai ales cu reparația și întreținerea mașinilor destinate taximetriei, ceea ce a dus la lipsa resurselor financiare.
In drept, fapta inculpatei O. M., care, în calitate de asociat și administrator la . Mediaș, în perioada octombrie 2008 – iunie 2012, nu a achitat cu intenție contribuțiile datorate la bugetul de stat pentru angajații societății, cauzând un prejudiciu de 18.938 lei, constituie infracțiunea de reținere și nevărsarea cu intenție în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Vechiul Cod penal.
P. Legea nr.50/14.03.2013 privind modificarea Legii nr.241/2005, publicată în Monitorul Oficial din data de 19.03.2013 s-a înlăturat posibilitatea aplicării amenzii penale pentru infracțiunea prev. și ped. de art.6 din Legea nr.241/2005, așa încât devin aplicabile dispozițiile art.5 din Noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile (dacă de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă).
La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare ale art. 72 Vechiul Cod penal din care va aminti limitele de pedeapsă prevăzute de lege, valoarea prejudiciului produs, relativ mare, dar și atitudinea inculpatei și faptul că este la prima condamnare, așa încât a dispus condamnarea la pedeapsa amenzii, ținând seama și de dispozițiile art.396 al.10 NCPP (limitele de pedeapsă prevăzute de lege se reduc cu o pătrime). In consecință, potrivit dispozițiilor art.63 al.3 Vechiul cod penal, limitele între care instanța a stabilit amenda potrivit criteriilor mai sus arătate este de 500-30.000 lei, reduse cu o pătrime. Cuantumul amenzii a fost stabilit având în vedere dispozițiile art.42 Vechiul Cod penal, infracțiunea fiind continuată, iar actele materiale se întind pe o perioadă destul de mare de timp.
Instanța a apreciat că instituțiile incidente în cauză, dacă sunt aplicate în concret, potrivit legii vechi, determină un status mai favorabil inculpatei decât cel rezultat prin aplicarea dispozițiilor noului Cod penal, atât sub aspectul cuantumului amenzii cât și a regimului sancționator pentru infracțiunea continuată pentru care a fost trimisă în judecată aceasta, instanța a constatat că aceasta este legea mai favorabilă, urmând a o aplica, având în vedere și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, obligatorie, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Noul Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
In temeiul art.631 Vechiul Cod penal, s-a pus în vedere inculpatei că dacă se sustrage cu rea credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată.
Pe aspect civil, instanța a costatat că în cauză s-a constituit parte civila în procesul penal Statul Român-Administrația Județeană a Finanțelor P. Sibiu prin adresa nr.8094 din 15.02.2013 de la fila 22 dosar, cu suma de 18.938 lei, din care 2.316 lei impozit din veniturile pe salarii, la care se adaugă 1.917 lei accesorii, 5.394 lei CAS angajați, la care se adaugă 3.569 lei accesorii, 3.089 lei CASS angajați la care se adaugă 2.132 lei accesorii, 317 lei reprezentând șomaj angajați, la care se adaugă 204 lei accesorii.
In temeiul dispozițiilor OUG nr.74/2013 precum și ale HG nr.520/2013, a fost înființată Direcția R. a Finanțelor P. B. în subordinea căreia este organizată și funcționează Administrația Județeană a Finanțelor P. Sibiu, în temeiul art.10 al.4 din OUG nr.74/2013, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit al.3 preluând activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbit din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora. Astfel încât, în proces ANAF va figura prin Direcția R. a Finanțelor P. B.- Administrația Județeană a Finanțelor P. Sibiu.
Instanța a constatat că acțiunea civilă este întemeiata, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în baza art.998 si urm Cod civil, art.25 si 398 NCPP, a admis acțiunea civilă și a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente . Mediaș prin A. E. INSOLV SPRL Sibiu la plata sumei de 18.938 lei către partea civilă.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerțului.
În baza art. 274 NCPP a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500 lei din care 200 lei stabilite la urmărire penală.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata O. M. solicitând desființarea în parte a sentinței atacate cu privire la latura penală în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate și suspendarea aplicării amenzii.
Se apreciază că este vorba despre un cuantum al amenzii mult prea ridicat în raport de gravitatea faptei. Inculpata nu are antecedente penale, judecarea cauzei s-a făcut pe baza procedurii recunoașterii și se vor depune diligențe pentru recuperarea prejudiciului.
Inculpata regretă fapta și consideră că a ajuns în această situație pentru că majoritatea banilor intrați prin firmă erau destinați reparării și întreținerii autoturismelor din dotarea firmei.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate C. constată că apelul este nefondat.
Instanța a stabilit în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză și a stabilit în mod legal și temeinic răspunderea penală a inculpatei. Aceste aspecte nu au fost contestate în apelul declarat de inculpată.
Individualizarea judiciară a pedepsei s-a realizat în mod judicios de către instanța de judecată, care a analizat situația inculpatei din perspectiva criteriilor stabilite de art. 72 C.pen. 1969 și a reținut, în concret, o . aspecte favorabile acesteia. S-a reținut lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră a inculpatei și s-a aplicat o pedeapsă a amenzii orientată spre minimul special în sumă de 1800 lei.
Reținând și valoarea prejudiciului, relativ mare, C. apreciază că nu se impune aplicarea unei amenzi într-un cuantum mai redus și nici amânarea aplicării pedepsei. Se impune ca pedeapsa să fie executată efectiv pentru atingerea scopului preventiv și educativ pentru care a fost aplicată.
Față de aspectele reținute, în baza art. 421 pct.1 lit.b C.pr.pen. se va respinge apelul inculpatei ca nefondat.
În baza art. 275 al. 2 Cpr.pen. se va obliga inculpata apelantă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata O. M. împotriva sentinței penale nr. 80/21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
În baza art. 275 al. 2 Cpp obligă inculpata apelantă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.09.2014.
Președinte, Judecător,
D. G. A. G. M.
Grefier
D. M.
Red. A.M./07.11.2014
Tehn.DM/2ex/10.11.2014
Jud.fond: A. A.
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
