Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 310/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 310/A/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. C.
Grefier D. M.
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 98 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin
M. C. - procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul R. N. împotriva sentinței penale nr. 495/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2014, care fac parte din prezenta hotărâre
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 495/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. I., în baza art. 334 C.p.pen. a fost schimbată încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005 în condițiile art. 41 lin. 2 C.pen.
În baza art. 345 alin. 2 C.p.pen. a fost condamnat inculpatul R. N. (CNP_), cetățean român, fiul lui I. și C., născut la data de 29.06.1966 în Teiuș, jud. A., domiciliat în A. I., Calea Moților nr. 175C, jud. A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 6 din Legea nr. 241/2005 în condițiile art. 41 alin. 2 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b și c C.pen.
În baza art. 81 - 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni. În baza art. 359 C.p.pen. pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
A fost admisă acțiunea civilă a părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A. și, în consecință, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. I. (CUI_, J_ ), să plătească părții civile suma de 15.593 lei, reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă neachitate și suma de 9.895 lei, reprezentând accesorii.
S-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 05.04.2011 dată în dosarul nr. 3798/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..
În baza art. 191 alin. 1 C.p.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 420 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 6 din OG nr. 75/2001, la data rămânerii definitive, prezenta hotărâre se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului și Administrației Județene a Finanțelor Publice A. pentru a se face cuvenitele mențiuni în registrul comerțului și, respectiv, în cazierul fiscal al inculpatului.
În considerente acestei sentințe instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 3798/P/2010 a fost trimis în judecată inculpatul R. N. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea 241/2005.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 11.03.2013 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței, în sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada 25.07.2008 – 18.08.2010, în calitate de administrator al . a reținut și nu a virat către bugetul consolidat al statului suma de 14.355 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru salariații societății.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă:
- declarațiile martorului Ghiurcău I., din care rezultă că a lucrat ca barman la localul administrat de inculpat dar nu are cunoștință dacă pentru salariul primit inculpatul i-a reținut și vărsat la buget contribuțiile sociale
- adresa nr._.04.2012 a DGFP alba din care rezultă că în perioada 25.07.2008 – 18.08.2010 . avea neachitată suma de 15.593 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă și 8.479 lei, accesorii
- procesul verbal nr._ din 25.06.2012 întocmit de Garda Financiară – Secția A., din care rezultă că în perioada supusă controlului (iunie 2008 – august 2010) . înregistrează către bugetul consolidat al statului creanțe aferente salariaților pe care i-a avut în cuantum de 15.593 lei
- documentele contabile ale . A. I. din care rezultă că societatea a reținut contribuțiile lunare pe care le datora bugetului consolidat al statului și că a existat disponibil în conturile bancare sau în casierie pentru plata, fie și parțială, a acestora (spre exemplu, la 01.01.2009 soldul în casă și conturi la bănci era de 18.164 lei, iar la 31.12.2009 era de 1.342 lei
- adresa nr. 2241/13/22.02.2012 prin care ITM A. a furnizat informațiile din bazele de date privind registrele electronice ale salariaților .
- adresa nr._/13/25.09.2012 prin care ITM A. a comunicat statele de plată ale .
Din analiza mijloacelor de proba administrate în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 25.07.2008 – 18.08.2010 inculpatul R. N., în calitate de administrator la . e reținut fără a vărsa la bugetul consolidat al statului suma de 15.593 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru salariații societății.
În drept:
Constituie infracțiunea prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005 reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Potrivit art. 41 alin. 2 C.pen. infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Având în vedere starea de fapt reținută coroborată cu temeiurile de drept incidente în cauză:
1. Privind încadrarea juridică, instanța a constatat că perioada pentru care inculpatul a fost acuzat că, deși a reținut sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, nu a vărsat aceste sume către bugetul de stat, este 25.07.2008 – 18.08.2010. Or, potrivit prevederilor legale, plata contribuțiilor se face în data de 25 a fiecărei luni, pentru luna trecută. Infracțiunea prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005 se consumă prin depășirea cu 30 de zile a scadenței, iar neplata în aceste condiții a contribuțiilor mai multe luni întrunește elementele constitutive ale tot atâtor infracțiuni câte luni nu s-a efectuat plata.
P. urmare, în baza art. 334 C.p.pen. instanța a schimbat încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005 în condițiile art. 41 lin. 2 C.pen.
2. Privind infracțiunea dedusă judecății, instanța a constatat că faptele inculpatului care, în calitatea de administrator al ., în perioada 25.07.2008 – 18.08.2010, în baza aceleiași rezoluții, a reținut sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, fără a le vărsa către bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență există și constituie infracțiunea prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005 în condițiile art. 41 lin. 2 C.pen. motiv pentru care, în baza art. 345 alin. 2 C.p.pen. l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
La stabilirea duratei pedepsei instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
În baza art. 71 C.pen. inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b și c C.pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat precum și dreptul de a deține funcția de administrator într-o societate comercială.
La individualizarea pedepsei, instanța a considerat că procesul penal în sine, căruia inculpatul a trebuit să îi facă față, pronunțarea hotărârii și condamnarea sunt suficiente pentru îndreptarea sa. De aceea, a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia și, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Potrivit art. 83 C.pen. instanța a pus în vedere inculpatului că, dacă în termenul de încercare va săvârși o nouă infracțiune, suspendarea condiționată va fi revocată iar pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre se va executa în întregime.
Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. 5 C.pen.
3. Privind acțiunea civilă, instanța a constatat că partea vătămată Direcția Generală a Finanțelor Publice A. s-a constituit parte civilă în cauză contra inculpatului și părții responsabile civilmente . A. I., solicitând obligarea acestor ala plata sumei de 25.491 lei.
Instanța a constatat îndeplinite în cauză condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv s-a reținut comiterea de către inculpat a unei infracțiuni care a produs un prejudiciu care nu a fost reparat, inculpatul având calitatea de prepus al părții responsabile civilmente. Din procesul verbal întocmit de garda financiară rezultă că pentru perioada de referință . înregistra o datorie de 15.593 lei, reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă neachitate la care, potrivit legii, se adaugă accesorii (dobânzi și penalități de întârziere).
Având în vedere cele de mai sus și ținând cont de principiul disponibilității acțiunii civile, instanța a admis acțiunea civilă formulată și l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile suma de 15.593 lei, reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă precum și suma de 9.895 lei, reprezentând accesorii.
În baza art. 357 alin. 2 lit. c C.p.pen. coroborat cu art. 11 din Legea nr. 241/2005, instanța a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 05.04.2011 dată în dosarul nr. 3798/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R. N..
P. apărătorul ales inculpatul apelant R. N., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând, achitarea sa pentru lipsa vinovăției.
În motivarea apelului se arată că, în ce privește fondul cauzei, nicăieri în sentința penală nu se face dovada vinovăției inculpatului, că nu s-au vărsat contribuțiile la bugetul statului cu rea credință având în vedere că în faza de urmărire penală inculpatul a declarat că nu a avut posibilități să achite aceste contribuții, motiv pentru care firma a intrat în faliment și ulterior s-a pronunțat dizolvarea și a urmat radierea din Registrul Comerțului. Arată de asemenea faptul că deși societatea nu mai există și nu are debit, o terță persoană este obligată să plătească o sumă de bani în numele societății. Face precizarea că inculpatul nu a fost audiat deși a fost prezent în faza instanței
C. de A. examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că apelul declarat de inculpatul R. N. este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești instanța de fond a reținut o corectă stare de fapt în cauză.
Astfel, s-a reținut că în perioada 25.07.2008 – 18.08.2010 inculpatul R. N., în calitate de administrator la . e reținut fără a vărsa la bugetul consolidat al statului suma de 15.593 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă pentru salariații societății.
Încadrarea juridică dată faptelor așa cum a fost reținută de către instanța de fond este legală, cu excepția faptului că nu au fost reținute și disp. art. 13 C.p. anterior, având în vedere că fapta a fost comisă în perioada iulie 2008 – august 2010 când Legea nr. 241/2005 prevedea o altă sancțiune, mai redusă.
P. apelul declarat inculpatul apelant a solicitat achitarea sa pe considerentul că nu a avut posibilități să achite aceste contribuții, astfel că nu a acționat cu rea credință și nu se face vinovat de săvârșirea faptelor.
Inculpatul a mai invocat faptul că nu a fost ascultat de către instanța de fond.
În ce privește ascultarea sa C. remarcă faptul că la primul termen de judecată la fond inculpatul nu a fost prezent, la al doilea termen cauza a fost amânată pentru vicierea procedurii de citare partea responsabilă civilmente.
Ulterior, la următorul termen, cel din data de 3.06.2013 inculpatul a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, iar apoi la următoarele termene nu s-a mai prezentat, astfel încât instanța de fond a fost în imposibilitatea de a proceda la audierea acestuia.
În aceste condiții inculpatul nu-și poate invoca în apărare propria culpă.
Referitor la vinovăția inculpatului C. arată că din probele administrate rezultă cert vinovăția inculpatului.
Astfel, constituie infracțiunea prevăzută la art. 6 din Legea nr. 241/2005 reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Din documentele contabile ale . A. I. a rezultat că societatea a reținut contribuțiile lunare pe care le datora bugetului consolidat al statului și că a existat disponibil în conturile bancare sau în casierie pentru plata, fie și parțială, a acestora (spre exemplu, la 01.01.2009 soldul în casă și conturi la bănci era de 18.164 lei, iar la 31.12.2009 era de 1.342 lei, dar cu toate acestea inculpatul apelant nu a vărsat aceste sume în bugetul statului, iar apelul inculpatului este nefondat sub acest aspect.
Apelul este însă fondat în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, în condițiile în care acestuia îi sunt aplicabile disp. art. 13 C.p. anterior.
Inculpatul a săvârșit fapta în perioada iulie 2008 – august 2010 când Legea nr. 241/2005 prevedea o sancțiune redusă astfel că se va reține la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de acesta disp. art. 13 C.p. 1969.
Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului R. N. de la 1 an și 6 luni închisoare, la 1 an închisoare, cu menținerea disp. art. 81, 82 C.p. anterior și se va reduce termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 3 ani.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Față de cele expuse C., în baza art. 421 pct.2 lit. a C.p.p. apelul declarat de inculpatul R. N. va fi admis în limitele arătate.
În baza art. 275 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul R. N. împotriva sentinței penale nr. 495/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. și în consecință:
Desființează sentința penală atacată numai sub aspectul laturii penale a cauzei vizând aplicarea disp. art. 13 C.p. 1969 și a individualizării pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând în aceste limite:
Reține la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul R. N. disp. art. 13 C.p. 1969.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului R. N. de la 1 an și 6 luni închisoare, la 1 an închisoare.
Reduce termenul de încercare de la 3 ani și 6 luni la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2014.
Președinte,Judecător,
D. GhițoaicaLeontin C.
Grefier,
D. M.
Red./tehn. D.G./2ex/28.05.2014
Jud.fond. O. T.
| ← Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
