Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-04-2014
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 237/2014
Ședința publică din 28 aprilie 2014
Președinte: A. B.
Grefier: T. C.
D.- S. T. A. I. reprezentat prin:
procuror: I. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul D. B. I. împotriva sentinței penale nr. 43/2014 pronunțată de T. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul contestator D. B. I., în stare de detenție din Penitenciarul A., asistat de avocat G. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, raportat la împrejurarea că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni, repune cauza pe rol.
Reprezentantul D.- S. T. solicită suspendarea din nou a cauzei, conform art. 476 al.4 Cod procedură penală, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu rezolvarea altei probleme de drept incidente și în prezenta cauză, respectiv cea referitoare la maximul special al pedepsei pentru infracțiunea continuată.
Instanța pune în discuție cererea de suspendare a prezentei cauze formulate de reprezentantul D..
Reprezentantul D.- S. T. A. solicită suspendarea cauzei, conform dispozițiilor art.476 alin.4 Cod procedură penală.
Avocat G. C., apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul contestator solicită suspendarea cauzei. Precizează că prin sentința penală pronunțată de T. A. s-a aplicat condamnatului o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni.
Instanța, deliberând, respinge cererea de suspendare a prezentei cauze conform dispozițiilor art. 476 Cod procedură penală, formulată de reprezentantul D.- S. T. A. I., cu motivarea că suspendarea nu ar fi utilă cauzei atâta timp cât condamnările aplicate inculpatului prin cele trei sentințe nu au fost contopite.
Instanța pune în discuție motivul de desființare a sentinței penale atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se proceda la efectuarea contopirii pedepselor, în baza art. 23 alin. 4 din Legea privind punerea în aplicare a noului Cod penal.
Apărătorul condamnatului contestator D. B. I. nu se opune admiterii contestației și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul D.- S. T. A. I. nu se opune admiterii contestației și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Condamnatul contestator D. B. I., având ultimul cuvânt, învederează că lasă la aprecierea instanței.
Asupra contestației de față,
CURTEA DE APEL,
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 43/10.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, a fost respinsă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A., privind pe condamnatul D. B. I., ns. la data de 10.11.1977, deținut în Penitenciarul A..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Prin sesizarea înregistrată la data de 27 ianuarie 2014, Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului A. a sesizat T. A. în legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile în privința condamnatului D. B. I., ns. la 10.11.1977, fiul lui I. și E., arătând că pentru una din componentele pedepselor rezultante pe care le execută, legea nouă prevede un maxim mai mic decât pedepsele aplicate.
Verificând actele și lucrările dosarului în raport de art.6 NCP, art. 23 din Legea nr. 255/2013, reținând că petentul are 3 mandate de executare necontopite, dar și faptul că modul de analizare a legii penale mai favorabile se va face în funcție de practica judiciară majoritară din momentul pronunțării sentinței, în sensul aplicării în mod global a legii penale mai favorabile și nu pe instituții autonome, T. a constatat următoarele:
1. Petentul se află în executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 54/2012 a Tribunalului A., în baza mandatului nr. 55/2013, pedeapsă obținută în urma contopirii următoarelor pedepse:
-2 luni pentru art. 290 al. 1 C.pen.;
-3 ani și 4 luni pentru art. 31 rap. la art. 9 lit. f din Lg. nr. 241/2005;
-2 luni pentru art. 3 rap. la art. 290 al. 1 C.pen.;
-3 ani și 6 luni pentru art. 9 lit. b din Lg. nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen.
Aceste infracțiuni se regăsesc incriminate în NCP în art. 322 (cele din legea specială rămânând la fel), iar pedepsele aplicate nu depășesc maximul special prevăzut de legea nouă.
În consecință, asupra acestui mandat nu se impune aplicarea legii mai favorabile, a conchis tribunalul.
2. Cel de-al doilea mandat în așteptare este emis în baza sentinței penale nr. 961/2013 al Judecătoriei A., prin care petentului i s-au aplicat următoarele pedepse:
În baza art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 al.1 lit. a C.pen. și cu aplic. art. 320/1 Cpp a fost condamnat la pedeapsa de:
- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În temeiul disp. art. 85 al. 1 C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/2010 a Judecătoriei A., definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 88/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului, conform deciziei penale nr. 944/R/2010 a Curții de Apel Timișoara.
În temeiul disp. art. 86/5 C.pen. rap. la art. 85 al. 1 C.pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 976/11.05.2010 a Judecătoriei A., definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 235/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 1160/R/2010 a Curții de Apel Timișoara.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 976/11.05.2010 a Judecătoriei A., definitivă prin respingerea apelului, conform deciziei penale nr. 235/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 1160/R/2010 a Curții de Apel Timișoara, în pedepsele componente de:
-1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002;
-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002;
-8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002;
-3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 288 al. 1 C.pen.;
-3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C.pen.
S-a repus în individualitate sporul de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 C.pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin hotărâre cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39/2010 a Judecătoriei A., definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 88/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 944/R/2010 a Curții de Apel Timișoara, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, fără aplicarea vreunui spor, rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 39 al. 1 C.pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin hotărâre cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002 prin sentința penală nr. 976/11.05.2010 a Judecătoriei A., definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 235/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 1160/R/2010 a Curții de Apel Timișoara, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, fără aplicarea vreunui spor, rezultând o pedeaspă de 1 an închisoare.
În baza art. 39 al. 1 C.pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin hotărâre cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 din OUG nr. 195/2002, prin sentința penală nr. 976/11.05.2010 a Judecătoriei A. definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 235/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 1160/R/2010 a Curții de Apel Timișoara, în pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor, rezultând o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 C.pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin hotărâre cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG nr. 195/2002, prin sentința penală nr. 976/11.05.2010 a Judecătoriei A. definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 235/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 1160/R/2010 a Curții de Apel Timișoara, în pedeapsa cea mai grea aceea de 8 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor, rezultând o pedeapsă 8 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 C.pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin hotărâre cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.pen. rap. la art. 288 al. 1 C.pen., prin sentința penală nr. 976/11.05.2010 a Judecătoriei A. definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 235/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 1160/R/2010 a Curții de Apel Timișoara, în pedeapsa cea mai grea aceea de 6 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor, rezultând o pedeapsă 6 luni închisoare.
În baza art. 39 al. 1 C.pen. s-a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin hotărâre cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C.pen., prin sentința penală nr. 976/11.05.2010 a Judecătoriei A. definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 235/A/2010 a Tribunalului A. și prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 1160/R/2010 a Curții de Apel Timișoara, în pedeapsa cea mai grea aceea de 6 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor, rezultând o pedeapsă 6 luni închisoare.
În baza art. 36 C.pen. rap. la art. 33 lit. a C.pen. și art. 34 al. 1 lit. b C.pen. s-au contopit cele 6 pedepse de mai sus de: 1 an închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 8 luni închisoare, 6 luni închisoare și respectiv 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.pen. inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.pen., cu excepția dreptului de a alege.
Nici pedepsele aplicate în această sentință nu se impun a fi reduse, a concluzionat prima instanță, întrucât noile norme de incriminare nu prevăd un maxim special sub cele deja aplicate și, în plus, fiind recidivist, petentului i s-a aplicat un spor obligatoriu de 1/3 din totalul componentelor mai mici decât cea mai mare pedeapsă (art. 43 al. 2 rap. la art. 39 lit. b NCP), ceea ce evident că ar conduce la o pedeapsă peste cea pe care o așteaptă a fi executată condamnatul în baza acestui mandat.
3. Cel de-al treilea mandat în așteptare este emis în baza sentinței penale nr. 255/2013 a Tribunalului A., nr. mandat executare 557/2013.
Prin această sentință, în baza art. 7 al. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320/1 Cpp a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 4 luni închisoare pentru aderare/sprijinire a unui grup infracțional organizat.
În baza art. 7 al. 1 teza finală din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 65 C.pen. i s-au interzis inculpatului, pe o durată de 3 ani, drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și c C.pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 215 al. 1-3, 5 C.pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., cu aplic. art. 320/1 Cpp, același inculpat a mai fost condamnat la 6 ani și 8 luni închisoare, pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.
În baza art. 215 al. 5 rap. la art. 65 C.pen. s-au interzis inculpatului, pe o durată de 3 ani, drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și c C.pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza rt. 26 C.pen. rap. la art. 290 al. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., cu aplic. art. 320/1 Cpp, același inculpat a mai fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
În baza art. 26 C.pen. rap. la art. 291 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., cu aplic. art. 320/1 Cpp, același inculpat a mai fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru complicitate la uz de fals, în formă continuată.
În baza art. 26 C.pen. rap. la art. 293 al. 1 C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., cu aplic. art. 320/1 Cpp, același inculpat a mai fost condamnat la 6 luni închisoare, pentru complicitate la fals privind identitatea, în formă continuată.
În baza art. 33 li. a rap. la art. 34 lit. b C.pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani și 8 luni închisoare, pe care inculpatul urma să o execute în regim de detenție.
În baza art. 35 al. 3 C.pen. s-au contopit pedepsele complementare, în pedepasa cea mai grea, respectiv s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C.pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c C.pen., mai puțin dreptul de a alege.
Dintre aceste pedepse, cea de 6 ani și 8 luni pentru art. 215 al. 1, 3, 5 rap. la art. 320/1 Cpp are corespondență la art. 244 al. 1, 2 NCP și depășește maximul special prev. de legea nouă (5 ani), a conchis tribunalul.
4. În ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, T. a arătat că a avut în vedere principiul global și nu al instituțiilor autonome, prin raportare la:
- faptul că la momentul soluționării prezentei cauze nu a fost exprimat un punct de vedere oficial prin ordonanță de urgență sau lege privind modul de aplicare al legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive (deși există proiecte de ordonanță și lege, neadoptate până la acest moment), fie în sensul aplicării autonome a instituției de drept a legii penale mai favorabile, fie în sensul aplicării globale a acesteia (respectiv o singură lege pentru toate instituțiile);
- la acest moment, față de lipsa legislativă în această materie, instanța s-a raliat practicii judiciare majoritare a Tribunalului A. și a Curții de Apel A. I., în sensul aplicării legii penale mai favorabile, în mod global;
- de asemenea, în acest sens al aplicării globale a legii penale mai favorabile, adică a unei singure legi este și punctul de vedere al d-lui conf. univ. dr. F. Streteanu publicat pe site-ul Ministerului Justiției la acest moment.
5. Calculând, prin aplic. legii penale mai favorabile în mod global, conform art. 39 lit. b NCP, tribunalul a constatat că s-ar obține, după reducerea componentei și aplicarea concursului de infracțiuni, o rezultantă peste cea pe care o așteaptă în executare petentul.
Oricum, a mai reținut tribunalul, acest mandat fiind în așteptare este necesar ca mai întâi petentul să solicite contopirea pedepselor și în cadrul acesteia, beneficiind de procedura publică contradictorie a unui proces, să se stabilească dacă faptele sunt în stare de recidivă sau concurs și asupra cărora va acționa legea penală mai favorabilă și în ce mod, autonom ori global.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen, contestație condamnatul, solicitând reanalizarea pedepsei lui și reducerea ei ca urmare a aplicării prevederilor art. 6 din noul Cod penal.
La termenul din 28.04.2014, Curtea a pus în discuție desființarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței, pentru motivul că nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 23 alin. 4 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală.
Asupra incidenței motivului de desființare cu trimitere, atât apărătoarea condamnatului cât și reprezentanta D., au arătat că se impune trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Analizând sentința contestată prin prisma motivului de desființare cu trimitere spre rejudecare, curte reține:
Deși a reținut că numitul condamnat D. B. a fost condamnat prin trei hotărâri distincte iar condamnările nu au fost contopite, prima instanță, pe de o parte, a analizat incidența legii penale mai favorabile prin raportare distinctă la cele trei hotărâri, iar pe de altă parte, a reținut că este necesară o contopirea a pedepselor, după care urmează a se analiza, din nou, incidența legii penale mai favorabile.
Această manieră de a proceda este greșită, în opinia curții, deoarece pentru o analiză concretă a incidenței dispozițiilor art. 4 și art. 6 din noul Cod penal este necesar ca situația juridică a condamnatului, sub aspectul contopirii pedepselor, să fie mai întâi lămurită.
Pentru situații de genul celor din speță, legiuitorul a prevăzut, în art. 23 alin. 4 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, că instanța va examina și rezolva, din oficiu, referitor la aceeași persoană, orice aspecte necesare soluționării cauzei. De altfel, cum mai sus s-a arătat, prima instanță a constatat și ea necesitatea contopirii, dar nu a efectuat operațiunile necesare pe motiv că procedura necontradictorie a art. 23 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, nu ar permite contopirea.
Curtea este de acord că, pentru a da posibilitatea condamnatului să se apere în procedura contopirii sub aspectul sporului de pedeapsă, spor care, în acord cu legea penală veche aplicabilă acestei operațiuni, este facultativ atât în aplicare cât și în cuantum, este necesară o procedură contradictorie, cu participarea procurorului, care trebuie și el să apere interesele societății în cadrul aceleiași operațiuni de contopire.
Spre deosebire de prima instanță, Curtea apreciază că dispozițiilor alin. 4 al art. 23 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală trebuie să li se dea eficiența urmărită de legiuitor, scop în care instanța, dacă este necesar, poate să dispună citarea inculpatului, desemnarea unui apărător ales și încunoștințarea procurorului, mai ales că procedura prev. de art. 23 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală nu este, în ultimă instanță, decât o procedură sui generis de rezolvare a unor incidente survenite în cursul executării pedepselor.
Curtea a analizat și posibilitatea efectuării direct în calea de atac a contopirii dar unei astfel de contopirii, direct în calea de atac a condamnatului, i se opune regula trasată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de recurs în interesul legii nr. 70/2007.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 4251 alin. 7 lit. 2 lit. b din noul Cod de procedură penală, aplicabile prin analogie și prin raportare la decizia nr. 70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, Curtea va admite contestația formulată de condamnatul D. B. I. împotriva sentinței penale nr. 43/10.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație vor rămâne în sarcina acestuia.
Curtea va acorda onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului în prezenta contestație, în sumă de 100 lei, stabilită cf. art. 5 lit. g din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, care, potrivit art. 272 din noul Cod de procedură penală, se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul D. B. I. împotriva sentinței penale nr. 43/10.02.2014, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
În temeiul art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație rămân în sarcina acestuia.
Acordă onorariul apărătorului din oficiu al condamnatului în prezenta contestație, în sumă de 100 lei, care se va avansa din fondul special destinat al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A. D. B. T. C.
B./CT
2 ex., 13.05.2014
J.F. D. M. S.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 310/2014. Curtea... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
