Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 488/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-08-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 488/2014
Ședința publică de la 07 August 2014
Completul compus din:
Judecător de drepturi și libertăți A. G. M.
Grefier L. B.
D.I.I.C.O.T. – S. T. A. I., reprezentat de:
Procuror – D. Magdea
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpata G. A.-L. împotriva încheierii penale nr. 76/1.08.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpata contestatoare G. A.-L., apărătorul ales, avocat Ș. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebate fiind părțile și reprezentanta DIICO – ST A. I. arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Ș. A., apărătorul ales al inculpatei contestatoare G. A.-L. solicită admiterea contestație, desființarea încheierii penale atacate cu consecința admiterii cererii inculpatei de revocare a măsurii controlului judiciar, așa cum a fost formulată.
Arată că principalul motiv îl reprezintă starea de sănătate al inculpatei, aceasta fiind suspectă de cancer și necesitând, pentru a i se confirma sau infirma acest diagnostic, deplasarea la o clinică privată din Zurich în Elveția, fiind programată pentru data de 5 august 2014. Arată că polițiștii desemnați cu supravegherea nu au dorit schimbarea datei de 5 august 2014, dată la care inculpata trebuie să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea, cu o altă dată.
Apreciază că în condițiile în care nu există posibilitatea de a modifica programul de prezentare în fața organului desemnat cu supravegherea, singura posibilitatea de a preîntâmpina astfel de situații o reprezintă revocarea măsurii controlului judiciar.
Consideră că menținerea măsurii controlului judiciar nu se mai justifică, având în vedere că în cauză nu a fost determinat un scop al menținerii măsurii care să ajute la buna desfășurare a urmăriri penale, sau orice altă chestiune prevăzută de legea penală pentru a se putea justifica luarea unei măsuri preventive.
Arată că măsura a fost dispusă în luna decembrie 2013 și chiar și în condițiile în care măsura nu este privativă de libertate solicită a se avea în vedere că este o măsură restrictivă care aduce prejudicii grave atât din punct de vedere al sănătății inculpatei, cât și din punct de vedere al desfășurării activității acesteia, care presupune deplasări în străinătate.
Reprezentanta D. ST A. I. solicită în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen respingerea cererii formulate de inculpata G. A. L. ca nefondată.
Solicită a se avea în vedere că inculpata este cercetată pentru săvârșirea a patru infracțiuni grave, respectiv: sprijinire a unui grup infracțional organizat; complicitate la contrabandă în formă continuată; contrabandă sub fosma colectării, deținerii, transportului, depozitării, predării, desfacerii, vânzării de bijuterii de aur, și comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate.
Arată că prin ordonanța procurorului din 10 februarie 2014 s-a dispus măsura controlului judiciar pe perioada desfășurării urmăriri penale, și nu anterior. Apreciază ca semnificativ faptul că la data de 5.05.2014, prin decizia nr. 253/2014 a Curții de Apel A. I. a fost înlăturată obligația prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, respectiv interdicția de a părăsi teritoriul României, apreciind că inculpata nu are motive pentru a susține că nu se poate deplasa în străinătate.
Totodată, arată că inculpata este obligată să respecte obligația prevăzută de art. 215 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, respectiv să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului întocmit de acesta însă raportat la situația inculpatei, apreciază că acesta trebuie să se raporteze doar la disp. art. 215 alin. 7 C. pr. pen., ce interzic încălcarea cu rea credință a obligațiilor impuse.
Consideră, raportat la cele învederate că nu există nici un impediment în a se păstra măsura controlului judiciar față de inculpată, întrucât anumite restricții trebuie impuse, acestea fiind inerente măsurii preventive a controlului judiciar.
Arată că la dosarul de fond au fost depuse documente care nu sunt traduse astfel încât nu s-a putut determina conținutul acestora.
Concluzionând solicită respingerea contestației formulate și obligarea inculpatei la cheltuieli de judecată.
În replică, apărătorul ales al inculpatei contestatoare G. A.-L., avocat A. Ș. arată că actele depuse la dosar atestă faptul că inculpata a avut programare în data de 5 august 2014 la spitalul din Zurich.
Apreciază că simpla reținere în sarcina inculpatei a presupuselor infracțiuni nu justifică menținerea unei măsuri preventive, atâta timp cât nu există un scop bine determinat ala acestei măsuri. Arată că indiferent de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina unei persoane, măsura preventivă nu poate fi analizată sub aspectul pedepsei ce urmează a se aplica, acesta trebuind a fi analizată în concret la situația persoanei și care ar fi periculozitatea lăsării în libertatea acesteia, sau în ce măsură lăsarea în libertate al persoanei ar îngreuna desfășurarea procesului penal.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI
Asupra contestației de față:
I. Constată că prin încheierea penală 76/1.08.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosar_ în baza art. 242 alin. 1 Cod procedură penală s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive a controlului judiciar formulată de inculpata G. A.-L., având CNP_.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală s-a obligat inculpata să plătească suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat faptul că inculpata este cercetată în dosarul nr. 23D/P/2013 al D. – S. T. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea 39/2003;
- complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 rap. la art. 270 alin. 2 lit. a rap. la art. 274 teza 2 (două sau mai multe persoane împreună) din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p.;
- contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Legea 86/2006 (colectarea, deținerea, transportul, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bijuteriilor din aur de proveniență turcească);
- comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile suspuse marcării, fără a fi marcate prev. de art. 296/1 lit. l teza 2 din Legea 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p., referitor la elementul material al infracțiunii de contrabandă;
- totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.,
Ca stare de fapt s-a reținut că în ultimii ani și în cursul anului 2013, pe raza jud. C. s-a constituit o grupare infracțională organizată, având ca scop săvârșirea unor infracțiuni de contrabandă cu bijuterii din aur aduse din Turcia. Această grupare a fost constituită la inițiativa numitului Balkan Sedat, cetățean turc, care deținea o firmă de transport internațional de persoane, pe ruta Turcia – România și România către alte țări din Europa (ex. Germania), respectiv . C.. Prin această grupare au fost aduse în România ilegal, cantități foarte mari de bijuterii din aur, iar legăturile infracționale cu clienții din România erau păstrate prin C. G., C. D., O. Victoraș, P. D. sau alți clienți care s-au transformat și ei în distribuitori/colectori pentru astfel de mărfuri, ca: Senel Sertac, Niazi Mert, D. G. ș.a. Prejudiciile stabilite până în prezent în cauză și cauzate bugetului statului sunt foarte mari, depășesc 2,4 milioane de lei și există indicii că vor crește foarte mult.
Inculpata a sprijinit în cunoștință de cauză gruparea infracțională, care aducea aurul prin contrabandă, comandând direct sau prin membrii rețelei (distribuitori) marfa (bijuterii) în Turcia și colecta bijuterii declasate, tot pentru a fi duse în Turcia, pe aceeași filieră. Aceste operațiuni se desfășurau ,,la negru”, deși conducea o societate comercială având ca obiect comerțul cu bijuterii, întrucât această marfă era achiziționată fără documente justificative de proveniență, la fel cum era cazul și bijuteriilor declasate trimise în Turcia, în același mod.
Prin ordonanța dată în același dosar la data de 10.02.2014 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar față de inculpata G. A. L. pe durata urmăririi penale.
Această măsură a fost luată avându-se în vedere că în cauză există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata G. A. L. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost începută urmărirea penală și măsura controlului judiciar este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal sau al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau al săvârșirii unei alte infracțiuni, că nu există nicio cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, precum și că această măsură este proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului.
Potrivit art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, „măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că în cauză există suspiciunea rezonabilă că inculpata G. A. L. a comis infracțiunile de: sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea 39/2003; complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 rap. la art. 270 alin. 2 lit. a rap. la art. 274 teza 2 (două sau mai multe persoane împreună) din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p.; contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Legea 86/2006 (colectarea, deținerea, transportul, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bijuteriilor din aur de proveniență turcească); comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile suspuse marcării, fără a fi marcate prev. de art. 296/1 lit. l teza 2 din Legea 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p., referitor la elementul material al infracțiunii de contrabandă - totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Sunt relevante, în acest sens, declarațiile inculpaților coroborate cu procesele verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, în baza autorizațiilor emise de Tribunalul A., procesele verbale de redare parțială a convorbirilor interceptate autorizat în cauză, conținutul acestora vizând aspectele relevante pentru cauză la acest moment și care confirmă activitățile ilicite imputate, dar și cu procesele verbale de constatare încheiate cu ocazia unor controale efectuate la transporturile făcute de inculpați.
În prezenta cauză, gravitatea ridicată a faptelor reținute în sarcina inculpatei (infracțiuni economice), forma continuată a acestora, numărul mare al persoanelor implicate, poziția procesuală a inculpatei, pot fi suficiente argumente pentru a contura aprecierea că acestea constituie o stare de pericol pentru ordinea publică, iar existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului factori pertinenți care legitimează o restrângere a dreptului la libera circulație, măsura controlului judiciar fiind astfel conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenție.
Cu referire la cauză, judecătorul de drepturi și libertăți, a mai reținut că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei și de importanța relațiilor sociale încălcate de inculpată prin săvârșirea unor infracțiuni grave, de urmările produse, caracterul repetat al acestora și întinderea în timp, precum și de persoana inculpatei, care recunoaște săvârșirea faptei, măsura preventivă sub puterea căreia se aflăm în prezent inculpata este oportună și necesară bunei desfășurări a procesului penal.
Totodată, din analiza actelor și pieselor dosarului de urmărire penală rezidă că la data de 05.05.2014, prin decizia nr. 253/2014, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel A. I., inculpatei i-a fost admisă cererea de modificare a controlului judiciar și i s-a înlăturat obligația prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, constând în interdicția de a părăsi teritoriul României.
Prin urmare, raportat la decizia penală susamintită critica inculpatei potrivit căreia îi este împiedicată deplasarea în străinătate în vederea efectuării unor investigații medicale nu a putut fi primită. Desigur, din existența măsurii controlului judiciar inculpatei îi incumbă și respectarea obligației prev. de art. 215 alin. 1 lit. c din noul Cod de procedură penală de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată. Punând în balanță dreptul de a se deplasa în străinătate cu obligația de a se prezenta periodic la organul de poliție desemnat cu supravegherea, inculpata trebuie să aibă doar în vedere dispozițiile art. 215 alin. 7 din noul Cod de procedură penală, care îi interzic să încalce, cu rea-credință, obligațiile care îi revin.
Prin urmare, dacă inculpata nu abuzează de dreptul său de a părăsi teritoriul țării, adică nu dă dovadă de rea-credință, punând la dispoziția organului de poliție desemnat cu supravegherea înscrisuri doveditoare ale necesității deplasării în străinătate cu consecința neprezentării la unele din întâlnirile periodice, inculpata nu se supune riscului de înlocuire a măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive.
Față de motivele expuse anterior, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat nu se impune revocarea măsurii preventive a controlului judiciar luată față de inculpata G. A. L., nefiind îndeplinite cerințele prev. de art. 242 alin. 1 Cod procedură penală.
II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în termenul prevăzut de art. 204 alin.1 C. pr. pen inculpata G. A.-L. cu solicitarea de a se dispune desființarea ei și rejudecare să fie admisă cererea așa cum a fost formulată.
În motivare se arată că hotărârea atacată este rezultatul unei greșite interpretări a materialului probator administrat în cauză și a situației juridice a inculpatei.
În raport de textele de lege din actualul Cod de procedură penală incident în materie se apreciază că o măsură preventivă nu poate fi luată în mod abuziv și nici nu poate fi menținută în același mod dacă nu mai subzistă temeiurile de drept care au determinat dispunerea acesteia.
De mai bine de 7 luni de zile nu s-a efectuat în cauză nici un act de procedură care să o privească pe inculpată.
Inculpata nu are nici o legătură cu faptele penale care fac obiectul dosarului penal susmenționat, învinuirile aduse inculpatei sunt nelegale și neîntemeiate, iar măsura dispusă și obligațiile impuse acesteia sunt abuzive.
Se arată că inculpata este convocată de Poliția Sectorului IV București în mod discreționar ceea ce creează greutăți în activitatea pe care o desfășoară și un grav prejudiciu de imagine.
În contestație se mai invocă probleme de sănătate a inculpatei care reclamă deplasări în străinătate. Programul de prezentare la organele de poliție însărcinate cu supravegherea este stabilit de așa manieră încât să o împiedice pe inculpată să se deplaseze în străinătate.
Inculpata mai arată că nu a îngreunat sau împiedicat desfășurarea procesului penal, nu s-a sustras de la urmărire penală și nu a comis în trecut fapte penale. Până în prezent a respectat obligațiile impuse de controlul judiciar.
III. Curtea verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile art. 204 C. pr. pen, cu referire la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen, constată că această contestație este nefondată pentru următoarele motive:
Inculpata este cercetată pentru infracțiuni grave, alături de ceilalți inculpați, prin care, așa cum s-a reținut până în prezent, s-ar fi cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 2,4 mil. lei.
Existența suspiciunii rezonabile de vinovăție cu privire la faptul că ce i se rețin în sarcină, a fost reținută prin ordonanța procurorului din data de 10.02.2014.
Curtea reține că nu au încetat temeiurile care au determinat luarea măsurii și nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii în sensul art. 242 alin. 1 C. pr. pen.
Este corectă aprecierea primei instanțe în sensul că inculpata prezintă o stare de pericol pentru ordinea publică care legitimează, inclusiv din perspectiva jurisprudenței CEDO, o restrângere a dreptului la libera circulație, aspect relevat de gravitatea faptelor ce i se impută inculpatei, forma continuată a acestora și numărul mare de persoane implicate.
Curtea reține că efectele restrângerii dreptului la libera circulație au fost diminuate prin decizia penală nr. 253/2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ prin care s-a modificat controlul judiciar dispus față de inculpată, prin înlăturarea obligațiilor prev. de art. 215 alin. 2 lit.a C. pr. pen., constând în interdicția de a părăsii teritoriul României.
În aceste condiții, în mod just s-a apreciat că nu poate fi primit argumentul necesității ridicării controlului judiciar în vederea deplasării în străinătate pentru motive de ordin medical. Desigur că inculpata are obligația să-și programeze deplasările în acord cu planul de supraveghere întocmit de organele de poliție competente, plan care trebuie întocmit, pe de o parte, cu respectarea dreptului de deplasare în străinătate și pe de altă parte, cu respectarea anumitor exigențe de control specifice măsurii preventive a controlului judiciar.
Controlul judiciar instituit în forma susmenționată reprezintă o măsură adecvată și necesară în vederea realizării scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.
Argumentul inculpatei în sensul că nu s-ar mai fi efectuat alte acte de urmărire penală în ultima perioadă, nu conduce la concluzia că ar fi dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Față de aceste aspecte în temeiul art. 204 alin. 1 și art. 425 alin. 7 pct. 1 lit. b C. pr. pen. se va respinge contestația ca nefondată.
În baza art. 275 alin. 5 C. pr. pen. va obliga inculpata inculpata G. A.-L. să achite în favoarea statutului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpata G. A.-L. împotriva încheierii penale nr. 76/1.08.2014 pronunțate de Tribunalul A. în dosar_ .
Obligă inculpata G. A.-L. să achite în favoarea statutului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 7.08.2014.
Judecător de drepturi și libertăți Grefier
A. G. M. L. B.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 569/2014. Curtea... → |
|---|
