Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 539/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 09-09-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 539/2014
Ședința camerei de consiliu din 09 Septembrie 2014
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară: D. G.
Grefier: C. B.
Pe rol se află soluționarea contestației declarată de petenta C. L. împotriva încheierii penale nr.41/CP/11.06.2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei S. în dosarul nr._ .
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art. 341 alin. 4 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin Serviciul Registratură al acestei instanțe s-a depus de către petenta C. L. precizare a contestației și excepții de neconstituționalitate, iar intimatul I. L. a depus la dosar note scrise.
Judecătorul de cameră preliminară reține cauza în pronunțare.
C. DE A.
Prin încheierea penală nr.41/CP/2014, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei S. în dosarul nr._, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta C. L., având CNP_, domiciliată în municipiul A. lulia, ..1, ., apt.2, jud.A., împotriva Ordonanței din data de 19.02.2014 pronunțată de Parchetului de pe lângă J. S. în dosarul nr.950/P/2013 și a Ordonanței din data de 01.04.2014 pronunțată de Parchetului de pe lângă J. S. în dosarul nr.71/II/2/2014, în contradictoriu cu intimatul I. L., domiciliat în S., ., jud. A. și au fost menținute actele atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, J. S. a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată petenta C. L., având CNP_, domiciliată în municipiul A. lulia, ..1, ., jud.A., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună:
- admiterea plângerii și pe cale de consecință să se dispună desființarea Ordonanței din data de 19.02.2014 pronunțată de Parchetului de pe lângă J. S. în dosarul nr.950/P/2013 și a Ordonanței din data de 01.04.2014 pronunțată de Parchetului de pe lângă J. S. în dosarul nr.71/II/2/2014, precum și să se dispună începerea judecății cu privire suspectul I. L., domiciliat în S., ., jud.A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art.193 alin.2 din Noul Cod penal și a infracțiunii de furt, prevăzută de art.228 alin.1 din Noul Cod penal;
- soluționarea acțiunii civile formulată de petentă împotriva suspectului și prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 lei daune materiale și a sumei de 50.000 lei daune morale.
În motivare s-a arătat că:
1. Prin Ordonanța din 01.04.2014, dată în dosarul nr.71/_ de primul procuror al Parchetului de pe lângă J. S., a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea pe care petenta C. L. a formulat-o împotriva Ordonanței din 19.02.2014, dată în dosar nr. 950/P/2013 de procurorul de caz S. D., reținându-se în fapt și în drept următoarele:
- prin Ordonanța nr. 950/P/2013 procurorul de caz a dispus în baza art.19 din Legea nr.255/2013 și art.5 din Noul Cod penal clasarea cauzei în ce privește săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. de art.193 alin.1 din Noul Cod penal, reținându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni;
- prin aceeași ordonanță s-a dispus clasarea cauzei cu privire la celelalte infracțiuni, respectiv art. 228, alin. 1, art. 206, alin. 1 și art. 257, alin. 1 din Noul Cod penal pe considerentul că din probatoriul administrat nu rezultă că suspectul I. L. a comis aceste infracțiuni.
2. Prin Ordonanța de clasare din data de 19.02.2014, dată în dosar nr.950/P/2013, redactată sumar și fără o analiză a materialului probator administrat în dosar, procurorul de caz S. D., în temeiul art.19 din Legea nr. 255/2013, art.5 din Noul Cod penal, în baza art.315 alin.1 lit. b) din Codul de procedură penală, art.16 alin.1 lit.c) din Codul de procedură penală, a clasat cauza privind faptele de lovire sau alte violențe, furt, ultraj și amenințare, prev. de art.193 alin.1, art.288 alin.1, art.257 alin.1 și art.206 din Noul Cod penal, comise în dauna petentei C. L..
Ordonanța de clasare a fost dată cu simpla motivare, respectiv: "examinând actele privind sesizarea din dosarul penal…….”
Însă din examinarea dosarului de urmărire penală rezultă că procurorul de caz a însușit punctul de vedere exprimat de organul de cercetare penală în referatul cu propunerea de clasare a cauzei penale.
3. Petenta C. L. susține că cele două ordonanțe sunt nelegale iar soluția corectă, în raport cu probele aflate la dosar, era cea de trimitere în judecată a suspectului I. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și alte violențe prev. de art.193 alin.2 din Noul Cod penal și art.228 alin.1 din Noul Cod penal.
Petenta C. L. consideră că organul de urmărire penală și organul de cercetare penală au făcut o greșită apreciere a probelor de la dosar din care rezultă că suspectul I. L. a comis cele două infracțiuni.
Astfel, în data de 05.07.2013, în jurul orei 10,00, petenta C. L. se afla în municipiul S., pe . fostei ., în calitate de lichidator judiciar al acestei societăți desemnat de Tribunalul A. în dosarul nr._, prin încheierea din 12.11.2002, la convocarea expertului topograf O. R. .
Expertul fusese desemnat de J. S. să efectueze un raport de expertiză judiciară în dosarul nr._ în care se afla în curs de soluționare o acțiune în revendicare pe care am promovat-o împotriva . cărei administrator este suspectul I. L..
În prezența expertului topograf și a asistentului acestuia S. G., petenta C. L. a avut o discuție contradictorie cu suspectul în legătură cu litigiul pe care . îl are cu . însă a-i adresa cuvinte jignitoare.
După ce expertul și asistentul acestuia s-au îndepărtat pentru efectuarea măsurătorilor, ajungând într-o zonă din care nu puteau să îi vadă, suspectul a profitat de această împrejurare și i-a cerut petentei să facă o înțelegere cu privire la terenul pe care îl ocupa abuziv, lucru cu care petenta nu a fost de acord.
Suspectul s-a enervat, a prins-o brusc cu o mână de păr pe petentă, iar cu cealaltă i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în cap. Apoi, trăgând-o de păr și aplicându-i lovituri, suspectul a târât-o pe petentă spre hala .-i că o va duce în hală, că o va îngropa acolo și că nu va mai ști nimeni de aceasta.
La un moment dat petenta s-a dezechilibrat, a căzut la pământ și a scăpat documentele . referitoare la terenul în litigiu, respectiv un dosar din carton, înlăuntrul căruia se mai aflau încă două dosare din plastic.
Scăpând din strânsoare, petenta a fugit spre poarta . intrat în curtea acesteia, a închis poarta și a ținut-o în forță pentru a nu permite suspectului să continue actele de agresiune.
În acel moment au ieșit din hala acestei societăți martorii D. S., S. G. G., A. V. loan, G. A. și C. A., iar suspectul I. L. nu a mai intrat în curte pentru a continua actele de agresiune asupra petentie.
Suspectul I. L. s-a întors la locul unde petentei îi căzuse dosarul cu documente, le-a luat în brațe. Petenta i-a cerut insistent suspectului să-i restituie documentele, însă acesta a refuzat, s-a îndepărtat după un grajd, după care a revenit, fără a mai avea asupra sa actele.
Toate aceste aspecte privind însușirea dosarului cu documente și refuzul suspectului de a i le restitui petentei sunt relevate de martorii mai sus menționați.
După începerea urmăririi penale, suspectul a prezentat organului de cercetare penală un dosar din plastic, conținând o parte din documentele aflate în dosarul de carton, așa cum rezultă din declarația martorului J. C. M., însă suspectul nu a restituit nici un document original din cele aflate în dosarul de carton, respectiv: actele de întabularea dreptului de proprietate a . asupra terenului în litigiu; schițele originale ale terenului; procese verbale de inventariere; procese verbale de vânzare prin executare silită efectuate de către diverși creditori înainte de numirea petentei ca lichidator judiciar.
Ca urmare a agresiunii suspectului, petenta a suferit leziuni care au necesitat 6 -7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare așa cum rezultă din Certificatul medico - legal nr. 1822/IA/489/08.07.2013 eliberat de Serviciul județean de medicină legală A., aflat la fila nr. 27 din d.u.p.
Petenta consideră că fapta de agresiune comisă de suspect prezintă un grad de pericol social al unei infracțiuni pentru care art.193 alin.2 din noul Cod penal prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda .
În Codul penal anterior în vigoare la data săvârșirii infracțiunii infracțiunea era reglementată de art.180 alin.2 și prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la un 1 an sau amenda.
a. Având în vedere condițiile în care a fost săvârșită fapta de lovire de către suspect, ținând cont și de calitatea petentei de lichidator judiciar al unei societăți comerciale cu capital integral de stat, aflată în insolvență, greșit prin cele două ordonanțe s-a reținut că această faptă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și s-a dispus clasarea cauzei, fiind aplicate greșit prevederile art.315 alin.1 lit.b) din Codul de procedură penală și art.16 alin.1 lit.c) din Codul de procedură penală.
Art.315 alin.1 lit.b) din Noul Cod de procedură penală prevede că soluția clasării cauzei se dispune atunci când există unul din cazurile prevăzute la art.16 alin.1 din Codul de procedură penală.
Art.16 alin.1 lit.c) prevede că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, dacă nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea.
Însă prin cele două ordonanțe se nesocotesc probele de la dosar din care rezultă fără dubiu că suspectul a săvârșit asupra petentei infracțiunea de lovire și alte violențe.
Soluția adoptată prin cele două ordonanțe nesocotește chiar și concluziile referatului cu propunere de clasare a cauzei penale întocmit de organul de cercetare penală în care se consemnează existența faptei și se apreciază că sunt aplicabile prevederile art.18 indice 1 din Codul penal anterior.
b. Și soluția adoptată prin cele două ordonanțe în legătură cu săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art.228 alin.1 din Noul Cod penal, întemeiată pe aceleași prevederi ale art.315 alin.1 lit.b) din Codul de procedură penală și art.16 alin.1 lit.c) din Codul de procedură penală, este nelegală.
La dosar, contrar celor reținute prin ordonanțe, rezultă fără dubiu că suspectul a sustras documente ale ., pe care nu le-a predat în totalitate organului de cercetare penală.
Fapta de furt a fost consumată în momentul în care suspectul și-a însușit dosarul cu documente și a refuzat să i-l restituie petentei, respectiv în data de 05.07.2013.
Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, se impune admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În probațiune, petenta a depus în fotocopie la dosar: Ordonanța din 01.04.2014, dată în dosar nr. 71/P/2013 care i-a fost comunicat prin poștă la data de 14.04.2014; Ordonanța din 19.02.2014, dată în dosar nr. 950/P/2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.341 alin.7 pct.2 lit.C din Noul Cod de procedură penală.
Prin notele scrise formulate și depuse la dosar (f.21-23), intimatul I. L., domiciliat în S., ., jud. A., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta C. L. împotriva Ordonanței din data de 01.04.2014 dată de prim procuror al Parchetului de pe lângă J. S. în dosarul nr.71/_ și a Ordonanței din data de 19.2.2014 dată de P. de pe lângă J. S. în dosarul nr.950/P/2013.
În motivare se arată că intimatul I. L. susține că în mod corect s-a reținut în cuprinsul Ordonanțelor atacate emise de P. de pe lângă J. S., prin procuror S. D. și prin prim procuror, că în prezenta speță sunt incidente dispozițiile art.315 alin.1 lit.b) raportat la art.16 alin.1 lit.c) din Noul Cod de procedură penală.
Prin plângerea formulată de partea vătămată C. L., aceasta susține că în mod nelegal nu s-a început judecata cu privire la intimatul I. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violente, prevăzute de art.193 alin.2 din Noul Cod penal și a infracțiunii de furt, prev.de art.228 alin.1 din Noul Cod penal. Se susține în continuare, că, în faza de cercetare penală și apoi în faza de urmărire penală nu s-au apreciat corect probele de la dosar, motiv pentru care prin ordonanțele atacate s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce privește săvârșirea celor două infracțiuni, în temeiul art.19 din Legea nr.225/2013 și a art.5 din Noul Cod penal, reținându-se că fapta săvârșită de învinuit nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni pentru fapta de lovire, iar în ceea ce privește infracțiunile de furt, ultraj și amenințare - acestea nu există.
Din vastul probatoriu testimonial administrat în cauză, nu rezultă nici un moment că intimatul I. L. ar fi săvârșit infracțiunea de lovire sau alte violente, sau infracțiunea de furt. Intimatul I. L. arată că el nu am săvârșit astfel de fapte.
Martori au relatat că partea vătămată C. L. a avut de la începutul întâlnirii acesteia cu intimatul I. L. un comportament verbal agresiv, că petenta l-a acuzat de săvârșirea unor acte ilegale legat de dreptul de proprietate asupra unui teren situat pe . S.. Corespunde adevărului că intimatul I. L. a avut un schimb de replici cu petenta C. L. și căca încercând să discute pe baza actelor pe care le aveau, atât intimatul I. L. cât și petenta C. L., dosarul acesteia a căzut și s-a împrăștiat pe jos. Intimatul I. L. a încercat să adune o parte din aceste hărții, însă, față de scandalul iscat de petenta C. L., față de acuzele și jignirile proferate de aceasta, precum și faptul că existau mai multe persoane care asistau la acest circ (atrase de strigatele d-nei lichidator), intimatul a preferat să arunce pe jos aceste acte și să părăsească zona.
Intimatul I. L. arată că este o persoană respectabilă în localitatea S., are 61 de ani și nu s-a confruntat vreodată cu legea penală. Acesta este bolnav cu probleme cardiace, a suferit două infarcturi miocardice, și nu a dorit să răspundă provocărilor doamnei lichidator judiciar.
Concret, susținerea intimatului I. L. privitor la acest incident se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în dosar. Domnul expert O. R. și asistentul dânsului au arătat că d-na lichidator a încercat încă de la începutul întâlnirii să îl provoace per intimat, folosind un limbaj agresiv, acuzându-l de săvârșirea a tot felul de ilegalități legat de modul în care a dobândit terenul proprietatea . cărui administrator este.
Intimatul I. L. a încercat să-i arate doamnei lichidator că actele pe care atât intimatul cât și dânsa le aveau, dovedeau că intimatul are dreptate, însă în momentul în care fiind extrem de agitată, doamnei lichidator i-au căzut actele pe jos, aceasta a început să strige și să îl acuze pe intimat de faptul că încearcă să-i sustragă aceste acte.
Acest lucru nu este real, actele respective au fost găsite de organele de poliție, iar petenta C. L. nu a arătat ce anume din aceste acte i-ar fi sustras intimatul.
În ceea ce privește infracțiunea de lovire, intimatul I. L. arată că nu a săvârșit această faptă. Acesta nu își explică de unde provin leziunile descrise în certificatul medico-legal depus la dosar de petenta C. L., însă intimatul nu am lovit-o pe partea vătămată. În dosar, nu există nici o depoziție dată de vreun martor, din care să rezulte că intimatul ar fi agresat-o în vreun fel pe petentă, ba mai mult, din depozițiile martorilor audiați în dosar (S. G., D. S., S. G., A. V., G. F., G. A.) reiese faptul că, la acel moment, petenta C. L. nu s-a plâns pentru că intimatul ar fi agresat-o fizic, ci doar că i-ar fi luat acte.
Intimatul I. L. susține că în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violente, susținerile părții vătămate pretins dovedite cu certificatul medico-legal depus la dosar, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. D. urmare, intimatul I. L. invocă în apărarea sa faptul că prezumția legală de nevinovăție nu este răsturnată .
În legătură cu fapta de furt, intimatul I. L. arată de asemenea că nu a săvârșit această faptă, actele pretins însușite de acesta fiind găsite de organele de cercetare penală, cu ocazia cercetărilor întreprinse în aceeași zi, la fața locului.
Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, se impune a se dispune respingerea plângerii formulată de petenta C. L., ca nefondată și a se menține ca temeinice și legale ordonanțele date de P. de pe lângă J. S..
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară, a constatat următoarele:
Potrivit certificatului medico-legal emis de către Spitalul Județean A.-Serviciul de Medicină Legală, nr. 1822/1A/489 din 08.07.2013, f.15, petenta C. L. prezintă leziuni corporale ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri contondente și cădere pe planuri dure, care pot data din data de 05.07.2013, fiind necesare pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Martorul J. C. M. declară la f.38, că în cursul lunilor iunie-iulie 2013, petenta i-a relatat că a fost agresată de către intimatul I. L., și deposedată de toate documentele pe care le avea asupra sa. Nu arată dacă petenta prezenta urme ale agresiunii.
Dintr-o altă declarație a martorului O. R., f.39, constată că în data de 05.07.2013, la o constatare la fața locului necesară efectuării unei expertize, a observat cum petenta s-a manifestat agresiv verbal față de intimatul I. L., care era calm. A observat un dosar în posesia petentei, gros de 5-6 cm care conținea documente în fotocopie însă nu relatează ce s-a întamplat cu dosarul.
De asemenea, martorul S. Gheorge, audiat la f.43, prezent la fața locului în 05.07.2013, nu a relatat relevant pentru instanță.
Martorii D. S. și S. G. G., care în data de 05.07.2013, orele 10.00 se aflau la locul de muncă, ., lângă locul incidentului, au declarat la f.44 si 46, că au auzit strigăte de femeie, pe care au recunoscut-o ulterior ca fiind petenta, care striga la I. L. în timp ce acesta aduna de pe jos niște hârtii împrăștiate, pe care le-a luat asupra sa. Ulterior acesta s-a deplasat după un grajd, iar când a revenit nu mai avea hârtiile asupra sa, martorii nu arată ce s-a întâmplat ulterior cu acestea. Nu pot preciza dacă petenta a fost agresată.
Din alte mijloace de probă, nu se poate reține vinovăția intimatului mai ales că faptele analizate sunt din 05 iulie 2014, iar constatările medicului legist au fost stabilite la 08 iulie 2014. Or, cum a declarat martorul J. C. M. la f.38, care avea calitatea de consilier juridic la societatea în care petenta îndeplinea funcția de asociat coordonator -practician de insolvență, petenta i-a spus că fost agresată în acea zi. Analizând constatările medicului legist care arată că în data de 08 iulie 2013, petenta avea ½ buză superioara tumefiată, este cel puțin curios cum de nu relatează martorul că personal a observat urme ale infracțiunii pe fața petentei în data de 05 iulie 2014,orele 15.00.
Din întregul probatoriu administrat nu rezultă cu evidentă fapta intimatului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art.193 alin.2 din Noul Cod penal și a infracțiunii de furt, prevăzută de art.228 alin.1 din Noul Cod penal, fiind incidente prevederile art. 16 alin.1 lit.c Cod procedură penală și anume nu există probe că o persană a săvârșit infracțiunea. Astfel, corect procurorul a dispus clasarea potrivit art.315 alin.1 lit.b, Cod procedură penală.
Față de situația de fapt și potrivit temeiurilor de drept analizate, potrivit art.341 alin.1 lit.a Cod procedură penală a respins ca nefondată plângerea petentei C. L., având CNP_, domiciliată în municipiul A. lulia, ..1, ., apt.2, jud.A., împotriva Ordonanței din data de 19.02.2014 pronunțată de Parchetului de pe lângă J. S. în dosarul nr.950/P/2013 și a Ordonanței din data de 01.04.2014 pronunțată de Parchetului de pe lângă J. S. în dosarul nr.71/II/2/2014, în contradictoriu cu intimatul I. L., domiciliat în S., ., jud. A. și a menținut actele atacate.
Împotriva încheierii nr. 41/CP/11.06.2014 a formulat contestație petenta C. L..
Prin contestația formulată petenta a solicitat, în baza art. 341 al. 10 lit. b C.p.p., admiterea acesteia, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând în fond plângerea, admiterea acesteia, desființarea ordonanței din 1.04.2014 dispusă în dosarul nr. 71/II/2/2014 de prim procurorul Parchetului de pe lângă J. S. prin care a fost menținută ordonanța din 19.02.2014 dispusă în dosarul nr. 950/P/2013 de procurorul de caz de l P. de pe lângă J. S. și trimiterea plângerii la J. S. în vederea începerii judecății față de suspectul I. L. pentru infracțiunile pentru care a fost cercetat.
Prin aceeași contestație petenta a înțeles să invoce neconstituționalitatea prev. art. 341 al. 8 C.p.p., dispoziții care contravin disp. art. 129 din Constituția României și în care se precizează că „ Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
De asemenea, s-a invocat și neconstituționalitatea prev. art. 341 al. 5 și al. 10 din C.p.p. care încalcă prev. art. 24 al. 1 și 2 și art. 21 al. 1 și 2 din Constituția României revizuită.
Se mai solicită ca în temeiul art. 29 al. 4 din Legea nr. 47/1992 prin încheiere a fi sesizată C. Constituțională a României pentru a se pronunța asupra acestor excepții.
C. de A. examinând contestația formulată de petenta C. L. constată că aceasta este inadmisibilă.
Potrivit art. 341 al. 8 C.p.p. încheierea prin care s-a pronunțat vreuna dintre soluțiile prev. de art. 341 al. 6 C.p.p., este definitivă, astfel că va fi respinsă contestația formulată de petenta C. L., ca atare.
În ce privește excepțiile de neconstituționalitate invocate:
Petenta C. L. a solicitat instanței ca prin încheierea ce o va da să sesizeze C. Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 341 al. 8 din Codul de procedură penală și art. 341 al. 5 și al. 10 din Codul de procedură penală.
În argumentarea solicitării sale petiționara a arăta că art. 341, alin. 8 din noul Cod de procedură penală prevede că încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară a pronunțat una din soluțiile prevăzute la alin. 6 și la alin. 7 pct. 1, pct. 2 lit. a) ,b) și d) sunt definitive.
Aceasta înseamnă că împotriva încheierii date în dosarul nr._ al Judecătoriei S., jud. A., în camera preliminară în baza art. 341, alin. 6 lit. a) din noul Cod de procedură penală, prin care a fost respinsă plângerea pe care a formulat-o împotriva ordonanțelor procurorilor de pe lângă J. S., de clasare a cauzei, nu se mai poate exercita calea de atac a contestației prevăzută de art. 341, alin. 8 din noul Cod de procedură penală.
Consideră că dispozițiile art. 341, alin. 8 din noul Cod de procedură penală contravin dispozițiilor art. 129 din Constituția României potrivit cărora „împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
Se apreciază că din interpretarea art. 129 din Constituția României rezultă că prin lege se pot stabili una sau mai multe căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, adică nu poate fi îngrădit dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, care să fie declarată definitivă în primă instanță.
Încheierile date de judecătorul de cameră preliminară fac parte din categoria hotărârilor judecătorești care, în anumite situații, pot fi atacate cu contestație la judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară, potrivit art. 341, alin. 10 din noul Cod de procedură penală și de aceea în Codul de procedură penală ar trebui să se prevadă dreptul la contestație împotriva tuturor încheierilor date de judecătorul de cameră preliminară, pentru ca acestea să fie în concordanță cu prevederile art. 129 din Constituția României.
Se arată că într-o speță similară, C. Constituțională a României, prin Decizia nr. 500/15.05.2012, publicată în M.O. al României nr. 492 din 18.07.2002, a constatat că dispozițiile art. 118, alin. 3 indice 1 din OUG nr. 195/2002, sunt neconstituționale deoarece contravin art. 129 din Constituția României.
Referitor la neconstituționalitatea prev. art. 341 al. 5 din C.p.p. se arată că
potrivit art. 341 alin. 5 din noul Cod de procedură penală judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților.
Potrivit art. 341 alin. 10 din noul Cod de procedură penală contestația se depune la judecătorul care a soluționat plângerea și se înaintează spre soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori, când instanța sesizată cu plângere este înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent potrivit legii, se pronunță prin încheiere motivată, fără participarea procurorului și a inculpatului.
Se consideră că dispozițiile cuprinse în art. 341 alin. 5 și alin. 10 din noul Cod de procedură penală, prin care soluționarea plângerii și a contestației se face de judecătorul de cameră preliminară fără participarea petentului, procurorului și a intimaților, încalcă prevederile art. 21 alin. 1 și 2 Constituția României privind accesul liber la justiție, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.
De asemenea, aceste prevederi încalcă și dispozițiile art. 24 din Constituția României, potrivit cărora dreptul la apărare este garantat, părțile având dreptul în tot cursul procesului să fie asistate de un avocat.
Potrivit dispozițiilor constituționale menționate părțile din procesul penal au dreptul să fie apărate prin avocat și să-și spună punctul de vedere, nu doar în scris ci și oral, asupra ordonanțelor și altor acte emise de organele de urmărire penală, cu ocazia soluționării plângerilor sau contestațiilor formulate împotriva acestora.
În baza acestui drept, în camera de consiliu, când judecătorul de cameră preliminară soluționează plângerile sau contestațiile, părțile au dreptul să fie prezente și în condiții de contradictorialitate să-și exprime poziția procesuală, să-și formuleze apărările.
La termenul de judecată din data de 9.09.2014 stabilit pentru soluționarea contestației la dosar au fost depuse precizări ale petentei referitoare la contestație și excepțiile de neconstituționalitate invocate, aceasta menținându-și solicitarea de sesizare a Curții Constituționale pentru argumentele invocate în cuprinsul cererii.
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 341 al. 8 din Codul de procedură penală și art. 341 al. 5 și al. 10 din Codul de procedură penală, C. de A. A. I. apreciază cererea admisibilă și urmează a sesiza instanța de contencios constituțional.
Excepțiile invocate privesc dispozițiile codului de procedură penală în vigoare iar dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au legătură cu soluționarea cauzei.
Prevederile art. 341 al. 8 din Codul de procedură penală și art. 341 al. 5 și al. 10 din Codul de procedură penală nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
C. de A. A. I. apreciază că excepțiile invocate sunt neîntemeiate.
Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 341 al. 8 din Codul de procedură penală și art. 341 al. 5 și al. 10 din Codul de procedură penală, care prevăd următoarele:
Art. 341 al. 8 C.p.p.:
Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă.
Art. 341 al. 5 și 8 C.p.p.:
(5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților.
(10) Contestația se depune la judecătorul care a soluționat plângerea și se înaintează spre soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară ori, când instanța sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casație și Justiție, completului competent potrivit legii, care se pronunță prin încheiere motivată, fără participarea procurorului și a inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluții:
a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată și menține dispoziția de începere a judecății;
b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2, dacă excepțiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale au fost greșit soluționate.
Dispozițiile art. 341 al. 8 C.p.p. sunt apreciate a fi în contradicție cu dispozițiile art. 129 din Constituția României care statuează că „împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.
La fel, disp. art. 341 al. 5 și 8 C.p.p. sunt în contradicție cu art. 24 al. 1 și 2 și art. 21 al. 1 și 2 din Constituția României revizuită.
Art. 24 al. 1 și 2 din Constituție prevede următoarele:
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Art. 21 al. 1 și 2 din Constituția României prevede următoarele:
(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
C. de A. A. I. apreciază că excepțiile de neconstituționalitate invocate de petentă nu sunt întemeiate.
Se apreciază că în ce privește disp. art. 341 al. 8 C.p.p. referitoare la faptul că încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară conf. art. 341 al. 6 C.p.p. sunt definitive, acestea nu contravin dispozițiilor constituționale și în acest sens C. Constituțională s-a mai pronunțat, chiar dacă pe vechile disp. ale art. 278/1 al. 10 din vechiul Cod de procedură penală, disp. art. 341 al. 8 din actuala procedură penală, aceste dispoziții fiind în corespondență cu actuala reglementare.
În ce privește neconstituționalitatea disp. art. 341 al. 5 și 10 C.p.p. și această excepție este apreciată a fi neîntemeiată, prin neparticiparea fizică în fața instanței neîngrădindu-se în nici un fel dreptul la apărare, atâta timp cât părțile pot depune cereri, pot face apărări și își pot susține – chiar și în scris, punctele de vedere.
Față de cele expuse, C. de A., în baza art. 341 al. 8 C.p.p. va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de petenta C. L. împotriva încheierii penele nr. 41/CP/11.06.2014 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la J. S., în dosarul nr._ .
În conformitate cu art. 29 al. 4 din Legea 47/1992 va sesiza C. Constituțională a României cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 341 al. 8 din Codul de procedură penală și art. 341 al. 5 și al. 10 din Codul de procedură penală, invocate de petenta C. L..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga petenta să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de petenta C. L. împotriva încheierii penele nr. 41/CP/11.06.2014 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară de la J. S., în dosarul nr._ .
Sesizează C. Constituțională a României cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 341 al. 8 din Codul de procedură penală și art. 341 al. 5 și al. 10 din Codul de procedură penală, invocate de petenta C. L..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă petenta să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu azi, 9.09.2014.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
D. G. C. B.
Red.DN/Tehnored.CB/2 ex/13.10.2014
Jud. CP.L. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 569/2014. Curtea... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
