Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 469/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 469/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-07-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 469/2014

Ședința publică de la 21 Iulie 2014

Completul compus din:

Judecător de drepturi și libertăți C. M. M.

Grefier C. M. N.

Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.98 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de C. O. și T. – Serviciul Teritorial A. I. este reprezentat de procuror D. Magdea.

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul D. A. Ș. împotriva încheierii penale din 16.07.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .

La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul inculpat D. A. Ș., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Varmaga M. în substituirea domnului avocat M. E. și apărător ales, avocat B. L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator, avocat Varmaga M., față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului, solicită să se ia act de încetarea mandatului său.

Curtea, față de prezentarea apărătorului ales al inculpatului contestator D. A. Ș., ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.

Întrebat fiind de instanță, inculpatul contestator D. A. Ș. arată că nu dorește să dea declarație.

Judecătorul de drepturi și libertăți constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al inculpatului contestator D. A. Ș., avocat B. L., solicită admiterea contestației declarate împotriva încheierii din data de 16 iulie 2014 pentru următoarele considerente:

Principalele motive sunt constituite de afecțiunile inculpatului, precum și de starea de minoritate a inculpatului, aflat în stare de arest preventiv de la sfârșitul lunii mai a acestui an.

Învederează că afecțiunile medicale invocate sunt reale și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pentru ca inculpatul să-și asigure un control medical și o bună îngrijire medicală.

Consideră că măsura preventivă nu trebuie să aducă prejudiciu stării de sănătate a inculpatului și arată că dacă pe finalul dosarului se va pronunța o hotărâre de condamnare a inculpatului, față de starea de minoritate, se vor reduce pedepsele la jumătate.

Față de starea de minoritate și afecțiunile medicale apreciază că ar fi mai oportună înlocuirea măsurii arestării preventive, considerând că înlocuirea măsurii vine în consonanță cu hotărârile CEDO Tărău contra României și Pastouria contra G..

Concluzionând, solicită admiterea contestației, rejudecarea cererii de înlocuire și admiterea ei.

Reprezentanta DIICOT arată că verificând încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 34/16.07.2014 prin care s-a respins cererea inculpatului minor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, prin prisma motivelor invocate de inculpat, dar și raportat la art. 242 alin. 1 și 2 cod procedură penală, cu referire la art. 204 cod procedură penală, apreciază contestația ca nefondată și în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b cod procedură penală solicită respingerea ei.

Arată că inculpatul este cercetat pentru 3 infracțiuni grave: inițiere, constituire și aderare la grup infracțional organizat, efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive și trafic de droguri de risc.

Învederează că inculpatul a avut legături strânse cu alți doi inculpați, prin intermediul cărora și cu ajutorul cărora a procurat substanțe psihoactive și apoi le-a comercializat către consumatori.

Mai arată că în perioada 15 mai 2013 – 08 ianuarie 2014 inculpatul a ridicat 48 de colete prezentându-se sub identități false și apoi a distribuit substanțele stupefiante consumatorilor.

Precizează că la domiciliul inculpatului a fost găsită o plantație de cannabis.

Arată că Curtea va analiza și va verifica în ce măsură este justificată cererea inculpatului. Raportat la această solicitare apreciază că arestul preventiv este la acest moment necesar pentru buna desfășurare a urmăririi penale și proporțional cu gravitatea acuzațiilor aduse.

Apreciază că lăsarea inculpatului la domiciliul său ar reprezenta o periclitare a securității publice cu referire la categoriile de tineri, ei fiind cei mai expuși în a deveni potențiali consumatori.

Precizează că în cauză urmează a fi audiate un număr mare dintre consumatorii identificați, existând temeiuri justificate că s-ar putea încerca influențarea acestora.

Arată că nu s-a finalizat analiza integrală a substanțelor interzise găsite la domiciliul inculpatului, despre care există suspiciuni că unele sunt droguri de risc și de mare risc, ceea ce ar duce la o extindere a cercetărilor și acțiunii penale.

Apreciază că, deși este vorba de un inculpat minor față de care măsura arestării preventive se dispune doar în mod excepțional, vârsta sa nu face ca faptele imputate să fie mai puțin grave. Precizează că inculpatul a mai fost cercetat pentru infracțiuni legate de droguri și a fost sancționat administrativ în anul 2012, dar această măsură nu a avut nicio eficiență asupra inculpatului.

Consideră că nu se poate aprecia că măsura arestării preventive ar avea un caracter disproporționat și nici că măsura este prea severă având în vedere că sancțiunea în caz de condamnare va fi o măsură educativă privativă sau neprivativă de libertate.

Apreciază că cererea inculpatului este nefondată întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea și orice altă măsură ar fi insuficientă și disproporționată față de pericolul inculpatului și faptele sale.

Cu privire la motivele de natură medicală invocate arată că la dosar nu s-au depus dovezi, ci doar constatări, existând o fișă medicală de la cabinet privat de urologie și o rețetă, iar informațiile privind afecțiunea de care inculpatul suferă au fost descărcate de pe internet.

Concluzionând, solicită respingerea contestației ca nefondată, cu obligarea la cheltuieli judiciare.

În replică, apărătorul ales al inculpatului contestator, învederează că în cauză sunt alți inculpați aflați în stare de libertate sau sub control judiciar care pot influența martorii, că starea de minoritate nu este o stare ce duce la o diminuare a gravității faptei, ci la o protejare a minorului. Cu privire la gravitatea faptelor învederează că într-o altă cauză,pentru infracțiuni de omor calificat și tâlhărie inculpatului, din motive medicale, i s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Contestatorul inculpat D. A. Ș., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau a controlul judiciar, învederând că are probleme medicale de urologie.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI:

I. Constată că prin încheierea penală nr. 34/CC/2014 din camera de consiliu a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpatul D. A. Ș., iar în baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În motivarea acestei soluții s-a reținut de către judecătorul de drepturi și libertăți împrejurarea că cererea inculpatului D. A. Ș., este nefondată și urmează a fi respinsă, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au schimbat și nici nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii.

Instanța constată că față de momentul la care a formulat această cerere, nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, care subzistă și în continuare și nu au apărut elemente de noutate care să justifice cererea.

Corespunde adevărului că măsura arestării preventive față de minori se dispune doar în mod excepțional, avându-se în vedere că efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalității și dezvoltării acestora să nu fie disproporționate față de scopul urmărit.

Față de minorul D. care peste două luni împlinește vârsta majoratului, nu se poate reține că vârsta acestuia face ca faptele ce-i sunt imputate să fie mai puțin grave, cu atât mai mult cu cât a mai fost cercetat anterior pentru infracțiuni legate de droguri, dosare în care, tocmai avându-se în evidență vârsta lui, i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ ( în cursul anului 2012 ).

Din această perspectivă se constată că clemența arătată de organele de urmărire penală nu a avut nici o consecință pozitivă asupra comportamentului acestuia, dimpotrivă, se pare că a reprezentat oarecum „ o încurajare”, acesta continuându-și preocupările infracționale.

De asemenea trebuie reținut că la percheziția domiciliară a locuinței inculpatului D. a fost găsita o adevărată plantație indoor de cannabis (aprox. 3,3 kilograme plante ce conțin THC), respectiv 16 ghivece mari, 8 ghivece mici cu plante de cannabis, unele dintre acestea plantele fiind smulse și găsite apoi în baia locuinței, 3 becuri și 4 recipienți cu îngrășământ lichid.

S-a reținut de către instanța de control judiciar că nu se poate aprecia că măsura arestării preventive ar avea caracter disproporționat, doar pentru că sancțiunea în caz de condamnare va fi o măsură educativă privativă sau neprivativă de libertate, fără să fie apreciată în concret activitatea infracțională a fiecăruia și cu minimalizarea nepermisă a gravității acesteia.

Instanța de control judiciar a apreciat că propunerea de arestare preventivă întrunește condițiile formale prevăzute de lege, este bine argumentată și invocă cazurile și condițiile, precum și temeiurile de drept, care impun luarea măsurii arestării preventive față de inculpați. În cauză nu au fost încălcate dispozițiile legale prin care au fost vătămate drepturile inculpaților, care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea propunerii. De la motivarea acestei hotărâri nu a trecut decât câteva zile și nu au apărut elemente noi față de cele care au existat când s-a pronunțat hotărârea de maniera ca să se infirme soluția și să fie înlocuită măsura arestului preventiv cu o altă măsură preventivă. Astfel s-a mai apreciat că măsura arestului la domiciliu este insuficientă pentru buna desfășurare a anchetei penale, și cu atât mai puțin măsura pentru luarea controlului judiciar.

În prezenta cauză s-au invocat motive de natură medicală, în sensul că se impune o intervenție chirurgicală pentru inculpat, generată de o anumită afecțiune de care suferă acesta.

Dovada acestei afecțiuni este făcută cu o fișă medicală urologică de la un cabinet medical privat și cu o rețetă de medicamente. De asemenea sunt oferite informații cu privire la afecțiunea de care suferă inculpatul, informații luate de pe internet.

Intervenția chirurgicală se poate efectua doar în condițiile de libertate și respectiv a unei măsuri de control judiciar. Având în vedere toate motivele arătate mai sus, la acest moment, față de periculozitatea concretă a infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, față de pericolul concret pentru societate pe care îl reprezintă inculpatul, care este un consumator de droguri, un producător, dar și un comerciant de astfel de substanțe, și având în vedere limitele de pedeapsă a infracțiunilor pentru care este cercetat, nu se poate lua o măsură de a fi pus în libertate inculpatul. De asemenea și măsura controlului judiciar, este insuficientă pentru protejarea societății de prezența inculpatului care ar fi disproporționată față de pericolul faptelor sale, în sensul blândeții sale.

Instanța de judecată investită cu cererea de înlocuire apreciază că dată fiind vârsta de aproape 18 ani a petentului, de faptul că luarea oricărei alte măsuri preventive îi va permite inculpatului să cultive din nou canabis cum de fapt a și făcut până când au intervenit organele de poliție cu ocazia percheziției domiciliare, de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 coroborate cu art. 202 cod procedură penală, nu sunt motive de înlocuire a măsurii preventive luate în cauză. S-a susținut de către inculpat că s-a oprit din consumul de canabis, dar s-a găsit la domiciliul său o adevărată plantație de cannabis, ceea ce denotă activitatea sa infracțională.

II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație în termenul prevăzut de art.204 alin.1 C. pr. pen contestatorul D. A. Ș. care invocă circumstanțe de natură medicală care ar impune acordarea posibilității efectuării unei intervenții chirurgicale, precum și starea de minoritate din perspectiva insuficientei maturizări a acestuia la momentul săvârșirii pretinselor fapte.

III. Curtea verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile art.204 C. pr. pen constată contestația nefondată potrivit art.4251alin.7 pct.1 lit. b C. pr. pen cu referire la art.202 alin.1 și 3 C.pr.pen.

Din analiza actelor procesuale aflate la dosarul cauzei Curtea reține că această cauză se află în faza urmării penale, că există mai multe persoane suspectate de săvârșirea unor fapte penale iar cu privire la unele s-au aplicat măsuri preventive constând în arestarea acestora, că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul, în conexiune directă cu alte persoane a săvârșit infracțiuni grave de inițiere, constituire sau aderare la un grup infracțional organizat, efectuarea fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată și trafic de droguri de risc iar măsura preventivă este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Curtea este datoare să verifice și în ce măsură arestarea preventivă a inculpatului este la acest moment necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și în ce măsură aceasta este proporțională cu gravitatea acuzațiilor penale aduse și cu scopul urmărit – asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.

Conform practicii instanțelor naționale și în acord cu jurisprudența C.E.D.O., măsura arestării preventive este o măsură de excepție și aceasta trebuie luată și menținută doar în situația în care nici una dintre celelalte măsuri preventive prevăzute de dispozițiile art. 202 C. proc. pen. nu este potrivită datelor speței (cauza Wemhoff c. Germania s.a.). În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru plasarea în arest preventiv a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei); riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968,), să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței și Hendriks împotriva Țărilor de Jos -dec. nr._/04, 5 iulie 2007).

Curtea apreciază că lăsarea în libertate ar genera în rândul societății un sentiment de insecuritate socială în raport de natura infracțiunilor pretins a fi comise iar privarea de libertate a acestuia este apreciată ca o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților fundamentale ale membrilor societății dar și pentru a asigura desfășurarea procesului penal în bune condiții.

Aceste afirmații îndreptățesc Curtea să aprecieze că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., în sensul că privarea de liberate a inculpatului contestator apare ca necesară, de actualitate, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Curtea reține că cererea de înlocuire a măsurii preventive trebuie să întrunească exigențele prev. de art. 242 alin. 2 cod procedură penală.

Întradevăr, la momentul formulării acesteia, inculpatul a depus o fișă medicală urologică datată 2.07.2014 (fiind incertă luna în contextul în care cifra 7 este îngroșată peste cifra 6), fotocopie rezultat tomograf din 2.07.2014, rețetă și bilet de trimitere (filele 5-7 dosar fond). De asemenea, a fost depusă fotocopia unei adeverințe medicale emisă în 14.07.2014 ce menționează diagnosticul medicului specialist și recomandările acestuia.

Unul dintre argumentele judecătorului de la Tribunalul S. relativ la respingerea cererii îl reprezintă antecedentele de natură comportamentală ale inculpatului, care a mai fost sancționat administrativ în cursul anului 2012, când a fost cercetat pentru infracțiuni în legătură cu drogurile și împrejurarea neconștientizării soluției adoptate în acel moment din perspectiva stării de fapt reținute în sarcina acestuia, respectiv cultivarea cannabisului în locuință în cantități mari.

Curtea relevă împrejurarea că fișa medicală și celelalte documente depuse de către inculpat sunt insuficiente în acest moment pentru a releva situația medicală concretă a inculpatului și pentru a justifica urgența intervenției din perspectiva în care inculpatul a fost arestat în baza deciziei penale nr. 343/3.06.2014 a Curții de Apel A. I.. Nu rezultă din documentele medicale perioada în care s-a constatat că a intervenit boala și recomandările medicale de la acest moment, precum și tratamentele urmate, astfel încât să poată fi stabilită o evoluție a situației medicale concrete, precum și toate recomandările efectuate de medicul specialist de la momentul constatării stării defectuoase a sănătății inculpatului.

De asemenea, nu trebuie omisă împrejurarea că măsura preventivă luată față de acest inculpat a fost verificată de instanța de control judiciar care a constatat că sunt îndeplinite condițiile și temeiurile care impun starea de arest preventiv, de la acest moment neintervenind elemente care să justifice în circumstanțele impuse de textul art. 242 alin. 2 cod procedură penală înlocuirea măsurii preventive.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este proporțională cu scopul urmărit: prevenirea săvârșirii altor infracțiuni și protejarea drepturilor și libertăților persoanelor.

Pentru aceste motive, în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul D. A. Ș. împotriva încheierii penale din 16.07.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorul să plătească statului 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, va fi avansată din fondurile M.J.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. A. Ș. împotriva încheierii penale din 16.07.2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală obligă contestatorul să plătească statului 125 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, va fi avansată din fondurile M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 iulie 2014.

Judecător de drepturi și libertăți,Grefier,

C. M. ManCornelia M. N.

Red. C.M.M.

Tehnored. C.M.N.

2ex./ 21.07.2014

Jud. fond R. I. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 469/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA