Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Hotărâre din 04-04-2014, Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI P. CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 145/2014
Ședința camerei de consiliu de la 04 Aprilie 2014
Completul compus din:
Judecător de cameră preliminară A. L.
Grefier D. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra contestației formulată de D.- S. T. S., împotriva sentinței penale nr.2/15 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 martie 2014, care fac parte din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
P. sentința penală nr.2/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar_ s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații B. F. C., B. N. D., N. F. M., L. A. G., D. M. Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. T. S. în vederea refacerii actului de sesizare.
P. a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – B.T. S.din 20.07.2011, au fost trimiși în judecată inculpații:
- B. F. C., fiul lui C. și A., născut la data de 25.04.1976, în mun. S. jud. S., cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în or. Cisnădie . jud. S., posesor al CI . nr._, CNP_ pentru:
- infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și ped. de art. 323 Cp.;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 Cp. rap. la art. 270 al. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp.;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 9 al. 1 lit. a și al. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp.;
- infracțiunea prev. de art. 23 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 31 alin. 2 Cp; toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
- B. N. D., zis „B./B.", fiul lui H. și P., născut la data de 28.11.1973 în or. Cisnădie jud. S., cetățean romi căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în or. Cisnădie ., . jud. S., posesor al CI. . nr._, CNP_ pentru:
- infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și ped. de art. 323 Cp;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
- N. F. M., fiul lui S. M. și M., născut la data de 09.06.1977 în mun. S., jud. S., cetățean român, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în S., .. 15, jud. S., posesor al CI. . nr._, CNP_ pentru:
- infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și ped. de art. 323 Cp;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
- L. A. G., zis „G.", fiul lui G. și natural, născut la data de 21.11.1979, în or. Cisnădie jud. S., cetățean român, căsătorit, studii medii, fără antecedente penale, domiciliat în or. Cisnădie, . B, ., posesor al CI . nr._, CNP_ pentru:
- infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și ped. de art. 323 Cp;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., și,
- D. M., fiul lui D. și I., născut la data de 20.04.1968 în S., jud. S., cetățean român, studii medii, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în mun. S., ., . jud. S., posesor al CI, . nr._, CNP_ pentru:
- infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și ped. de art. 323 Cp;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.;
- infracțiunea prev. și ped. de art. 26 C.p. raportat la art. 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
P. sentința penală nr. 156/21.12.2012, Tribunalul S. în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p., a achitat pe inculpatul B. F. C. pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă și pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzute de art. 26 C.p. rap. la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și a art. 13 C.p. și de art. art. 23 al. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 31 alin. 2 C.p.
P. aceeași sentință, același inculpat B. F. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei pentru comiterea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.p. și a infracțiunii continuate de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 861 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p., a fost achitat inculpatul B. N. D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și a art. 13 C.p..
Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.p. și a infracțiunii continuate de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C.p. raportat la 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 861 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare.
P. aceeași hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p., a fost achitat inculpatul N. F. M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și a art. 13 C.p..
Inculpatul N. F. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.p. și a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C.p. raportat la 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 861 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p., a fost achitat inculpatul L. A. G., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și a art. 13 C.p.
Inculpatul L. A. G. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.p. și a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C.p. raportat la 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 861 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare.
P. aceeași hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. d C.p.p., a fost achitat inculpatul D. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen și a art. 13 C.p.
Același inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b C.p., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de sprijinire a unui grup care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C.p., și a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C.p. raportat la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C.p. raportat la 9 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.
În baza art. 861 C.p., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare.
În baza art. 998 – 999 C. civ., raportat la art. 346 C.p.p., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de Direcția R. P. A. și Operațiuni V. B. și Direcția G. A Finanțelor P. S., și în consecință, au fost obligați în solidar inculpații B. F. C., B. N. D., N. F. M., L. A. G. și D. M. să plătească statului 218.507 lei, reprezentând accize și 57.477 lei reprezentând TVA, sume cuvenite statului. Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de părțile civile ca neîntemeiate.
În baza art. 118 lit. a C.p., s-a dispus confiscarea a 39.569 pachete de țigări și 545 sticle de alcool în concentrație de 96%, ridicate de organele de control și a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului luată prin ordonanța procurorului din 06.05.2010 asupra autoturismelor Audi A6 de culoare gri, nr. de înmatriculare_ și Audi A6 de culoare neagră, nr. de înmatriculare_, proprietatea inculpatului B. F. C., precum și asupra autoturismului VW Golf Variant de culoare albastră, nr. de înmatriculare_, indisponibilizat prin ordonanța din 07.05.2010, proprietatea inculpatului B. N. D.. De asemenea, a fost menținută și măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului din 07.05.2010 asupra sumelor de 63.140 lei și 1000 lire sterline, ridicate de la domiciliile inculpaților, precum și măsura sechestrului asigurător luată asupra imobilului situat în orașul Cisnădie, ., jud. S., înscris în CF nr. 255, Cisnădie, A+1, nr. top 1083/1 proprietatea inculpatului B. F. C..
Împotriva acestei sentințe, D. – B.T. S., partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. B., partea civilă D.G.F.P. S., inculpații B., N., L., D. au declarat apeluri.
P. decizia penală nr. 103/21 mai 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. T. S., partea civilă Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. B., partea civilă Direcția G. a Finanțelor P. S. și inculpații B. F. C., N. F. M., L. A. G. și D. M. împotriva sentinței penale nr. 156 din data de 21 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosarul nr._, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul S.. S-a indicat că ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul, este încheierea de ședință din 5 decembrie 2011.
P. a pronunța această soluție, Curtea de Apel Alba Iulia a evidențiat că, învinuirile aduse inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și contrabandă au fost descrise prin rechizitoriu sub forma reproducerii conținutului mijloacelor de probă în acuzare (aspecte stabilite din interceptările telefonice, din agendele ridicate de la inculpați sau din perchezițiile domiciliare efectuate în cauză), precum și cu titlu exemplificativ, fără a se indica actele materiale comise de fiecare inculpat în realizarea rezoluțiunii infracționale unice, lipsind descrierea elementelor concrete de individualizare ( timp, loc spațiu persoane) în raport de care instanța să poată verifica ulterior, pe baza probelor în acuzare strânse la urmărirea penală contribuția și gradul de participare a fiecăruia la activitatea infracțională sus-menționată.
S-a mai subliniat că deși în actul de sesizare s-au menționat o multitudine de date (zile), de situații (unele însă cu titlu de exemplu), acestea nu au fost corelate cu descrierea, în drept, a faptelor imputate fiecărui inculpat și cu activitatea concretă reținută în sarcina fiecăruia ca element material al laturii obiective a infracțiunilor de contrabandă și evaziune fiscală pentru săvârșirea cărora inculpații au fost trimiși în judecată.
În decizia pronunțată, Curtea de Apel a mai remarcat că, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, care este o infracțiune continuă și poate justifica exemplificarea unor fapte concrete care să ateste existența unui grup infracțional nestructurat, în cazul infracțiunilor de contrabandă și evaziune fiscală, reținute ca săvârșite în formă continuată, descrierea și indicarea fiecărui act material era esențială, întrucât de acestea depindea atât încadrarea juridică a faptelor ( în formă simplă sau agravată în cazul infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005) cât și întinderea prejudiciului cauzat de fiecare inculpat prin faptele comise.
Faptul că nu s-au stabilit cu certitudine faptele pentru săvârșirea cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților s-a apreciat că a rezultat și din apărările formulate de inculpați cu privire la solicitarea de restituire a cauzei, dar și din concluziile reprezentantei D. de la termenul de judecată din data de 9 ianuarie 2012, care a arătat că: „este vorba de 6 intrări în țară, ce constituie 6 acte materiale”.
Instanța de apel a mai relevat că infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a) (în forma tip) este în mod cert o infracțiune de rezultat, iar cuantumul prejudiciului constituie un element constitutiv de agravare a acestei fapte, conform alin. 2 și 3 ale art. 9 ( astfel cum erau în vigoare în luna mai a anului 2010) potrivit cărora, dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, respectiv mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani, respectiv cu 3 ani.
În speța dată, s-a arătat însă că nu este cert, la acest moment, care este cantitatea bunurilor ( țigări și alcool) și care este prejudiciul considerat de acuzare ca fiind cauzat exclusiv prin săvârșirea faptei de evaziune fiscală, infracțiune constând - astfel cum s-a menționat în rechizitoriu - în aceea că “inculpatul B. F. C. a comercializat nelegal, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada noiembrie 2008 - mai 2010, bunurile provenite din contrabandă, prin ascunderea acestora, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fapte prin care s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale,” iar inculpații B. N. D., N. F. M., L. A. G. și D. M., “în aceeași perioadă de timp, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale l-au ajutat pe inculpatul B. F. C. în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, la comercializarea bunurilor provenite din infracțiune, în schimbul obținerii unor beneficii materiale”. S-a evidențiat că nici din rezoluțiile de începere a urmăririi penale și de extindere a cercetărilor nu au rezultat cu certitudine aceste aspecte.
În hotărârea de desființare, Curtea a mai constat că în cursul urmăririi penale și urmare a perchezițiilor domiciliare efectuate la data de 06.05.2010, a fost întocmit de către ofițeri din cadrul BCCO A. I. și I. S. un proces-verbal ( la 15 septembrie 2010 ) prin care s-a procedat la analizarea agendelor ridicate de la inculpați, stabilindu-se că din interpretarea datelor din aceste agende, coroborate cu cele obținute în urma punerii în aplicare a autorizațiilor de interceptare se poate concluziona, raportat la fiecare agendă, care este cantitatea țigaretelor cu care s-a aprovizionat grupul inculpatului B. F. C..
Instanța de fond a înlăturat acest proces-verbal, arătând că interpretările date adnotărilor din agendele ridicate de organul de cercetare penală sunt subiective, deoarece organul de cercetare penală a interpretat, la fila 329, printr-un proces verbal faptul că cifrele inserate în agendă reprezintă cartușe de țigări, ori acest aspect nu era evident, putând fi vorba de o altă unitate de măsură (pachete de exemplu). Astfel, s-a înlăturat contravaloarea cantității de 241.356 pachete de țigări, din cuantumul prejudiciului total cauzat, din procesul-verbal din 15 septembrie 2010 rezultând că aceasta este cantitatea aprovizionărilor ( nu a comercializărilor) rezultate din agende (_+_).
De asemenea, s-a mai constatat că, în prima agendă a fost cuprinsă perioada 28.11.2008 - 8.01.2009, precum și date din lunile august și septembrie (fără a se menționa anul). Or, prin actul de sesizare, la încadrarea în drept, s-a reținut contribuția tuturor inculpaților la comiterea faptei de evaziune fiscală în perioada noiembrie 2008-mai 2010 și la producerea prejudiciului, deși în ceea ce îi privește pe inculpații L. A. G. și D. M. în starea de fapt expusă în rechizitoriu s-a reținut că activitățile grupului au fost sprijinite și de inculpații L. A. G. în cursul anilor 2009 - 2010 și D. M. în cursul anului 2010.
Din această perspectivă, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că celor doi inculpați nu li poate imputa un prejudiciu produs în perioada anterioară acestor două date - de 14.05.2009 și respectiv 6.05.2010 - calculat începând cu noiembrie 2008, prejudiciu în funcție de care trebuie să se stabilească și încadrarea juridică dată faptei de evaziune fiscală, atâta timp cât în actul de sesizare nu a fost descrisă nicio altă contribuție a celor doi inculpați decât a două fapte.
S-a mai reliefat și faptul că deși procurorul a făcut trimitere, în expunerea stării de fapt, la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice (existente în 8 din cele 9 volume de urmărire penală), aceasta nu echivalează cu stabilirea faptelor pentru săvârșirea cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, deoarece instanța nu poate deduce aceste aspecte din probatoriul administrat în cauză, atâta timp cât ele nu au rezultat cu certitudine nici din actul de sesizare și nici din actele procesuale ( rezoluții și ordonanțe ) privind urmărirea penală.
În concluzie, din lecturarea actului de sesizare s-a constatat că învinuirile aduse inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor au fost descrise sub forma globală sau prin exemple fără a se indica în concret în ce constau actele comise, lipsind descrierea elementelor concrete de individualizare, respectiv care sunt faptele ce constituie elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă și care ale infracțiunii de evaziune fiscală, cu precizarea datei acestora, care sunt faptele de comercializare a țigărilor și alcoolului și care este numărul cantitatea acestora și cuantumul prejudiciului cauzat, dacă sunt diferite de cantitatea țigărilor și a alcoolului identificate asupra inculpaților, sau de cele reținute în procesul verbal din 15 septembrie 2010 ca aprovizionări ale grupului, elemente în raport de care instanța să poată verifica ulterior, pe baza probelor în acuzare strânse la urmărirea penală, activitatea infracțională a inculpaților.
Toate aceste lipsuri au fost de natură să împiedice instanța de apel în stabilirea obiectului exact al judecații în cauză, în condițiile în care prima instanță a reprodus expunerea în general a învinuirilor făcută prin rechizitoriu, concluzionându-se în aceeași modalitate și cu privire la existența tuturor infracțiunilor deduse judecății, inclusiv a dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și a perioadelor reținute de procuror, înlăturându-se doar cantitatea de țigări calculată în procesul verbal din 15 septembrie 2010
În acest context, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că rechizitoriul nu stabilește cu claritate în ce constau infracțiunile, când au fost săvârșite acestea de fiecare inculpat în parte și care este prejudiciul cauzat pentru fiecare act material, ceea ce echivalează cu lipsa descrierii faptelor, având drept consecință imposibilitatea identificării de către instanță a obiectului judecății, precum și a aducerii la cunoștința inculpaților ,în faza de judecată asupra învinuirilor aduse.
De altfel, s-a mai subliniat că la termenul din 12 ianuarie 2010, inculpații, prin apărători aleși, au invocat aceste aspecte, Tribunalul reținând că la existența, inexistența ori mărimea prejudiciului, constituie o problemă de fond, iar cu privire la neindicarea numărului de acte materiale, dată fiind forma continuată a infracțiunii, instanța a arătat că în unele situații, în mod obiectiv, nu se poate cuantifica cu exactitate numărul de acte materiale, rechizitoriul reținând la încadrarea juridică forma continuată. Curtea a apreciat că acest mod de a proceda este contrar dispozițiilor legale imperative anterior precizate, atrăgând nulitatea hotărârii pronunțate în cauză.
Instanța de apel a mai conchis că, deși soluția pronunțată de prima instanță a fost în parte favorabilă inculpaților, aceștia fiind achitați pentru infracțiunea de contrabandă și condamnați și pentru infracțiunea de evaziune fiscală în forma tip, a fost încălcat și dreptul lor la apărare, atâta timp cât, în cauză au declarat apel atât procurorul cât și părțile civile iar inculpații nici în apel nu au fost în măsură să cunoască, cu exactitate, care sunt faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată, cu atât mai mult cu cât acestea nu au fost evidențiate cu claritate nici în celelalte acte de urmărire penală.
P. aceeași decizie, s-a mai dispus să se solicite procurorului, cu ocazia noii judecăți, în procedura prevăzută de art. 300 Cod procedură penală, să indice expres - în completarea expunerii din rechizitoriu - în ce constau actele materiale componente ale infracțiunilor de evaziune fiscală și contrabandă, cu privire la fiecare inculpat ( număr, modalitate, elemente de individualizare privind data și locul săvârșirii, cantitatea de țigări și cuantumul prejudiciului pentru fiecare act al fiecărei infracțiuni).
De asemenea, s-a mai dispus a se solicita și indicarea faptelor/operațiunilor comerciale care au determinat ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și T.V.A.-ul pretins ca datorat în acest sens și respectiv cantitățile de țigări și alcool pe care se susține că le-au achiziționat inculpații, provenind din afara granițelor țării, știind că sunt introduse în țară prin sustragere de la controlul vamal de către persoanele de la care le achiziționau, precum și valoarea accizelor care se pretinde a fi datorată pentru aceste bunuri.
Urmare a precizării rechizitoriului, având în vedere apărările inculpaților cu privire la agende și la procesul-verbal din 15 septembrie 2010, s-a dispus și a se pune în discuția părților eventuala necesitate a efectuării unei expertize contabile care, în funcție de descrierea faptelor și de probatoriul administrat, să răspundă la următoarele obiective:
- stabilirea, în măsura posibilităților, a cantității țigărilor menționate în agendele ridicate de la inculpați, precum și a operațiunilor efectuate cu acestea (achiziții, vânzări)
- stabilirea prejudiciului cauzat de către inculpați Statului Român ( accize, TVA) aferent cantității de pachete țigări și de alcool pentru fiecare act material descris și raportat la fiecare inculpat trimis în judecată
Totodată, s-a dispus a se avea în vedere și celelalte motive de nelegalitate ce au format obiectul apelurilor, cu privire la greșita condamnare a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 309/2003 raportat la art. 323 Cod penal, respectiv greșita achitare a acestora pentru infracțiunile de contrabandă sub forma complicității și spălare de bani, în cazul inculpatului B. F. C., inclusiv cele privind latura civilă sub aspectul stabilirii persoanei juridice căreia i se cuvin sumele acordate cu titlu de despăgubiri – Statul Român, sau Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. B. și Direcția G. a Finanțelor P. S..
Consecință a pronunțării deciziei penale nr. 103/2013, cauza a fost reînregistrată la Tribunalul S. sub dosar nr._ .
La termenul de judecată din 9.10.2013, D. – B.T. S. a depus la dosar precizare la rechizitoriul emis în dosarul nr. 53/D/P/2009 al D. – B.T. S. (f. 64 și următoarele) iar la termenul de judecată din 4.12.2013 a depus completare la precizarea de rechizitoriu (f. 108 și următoarele).
În ședința publică din data de 8.01.2014, în baza art. 300 al. 2 C.p.p. inculpații au solicitat restituirea dosarului la organul de urmărire penală în vederea refacerii rechizitoriului întrucât cele două documente depuse de Ministerul Public nu întrunesc cerințele impuse prin decizia Curții de Apel iar actul de acuzare are un rol determinant în procesul penal și trebuie să respecte dreptul inculpatului la un proces echitabil și să nu îi încalce dreptul la apărare. Inculpații au mai susținut că rigorile unei anchete penale și ale unui proces echitabil impun ca inculpatul să cunoască în mod amănunțit acuzațiile, pentru a avea posibilitatea de a formula o apărare corespunzătoare, însă prin modul prolix de arătare a învinuirilor, inculpații nu știu exact nici ce fapte li se impută, nici în ce constau acestea, în participație cu cine, sens în care nu își pot face o apărare eficientă.
Referitor la cererile formulate de inculpați, tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 300 C.p.p., instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare iar în cazul în care se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată nici prin acordarea unui termen, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.
P. decizia sa nr. 103/2013, Curtea de Apel a constatat existența unuia dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute în art. 197 al. 2 C.p.p. referitor la sesizarea instanței, motiv pentru care a dispus completarea rechizitoriului de către procuror în procedura prevăzută de art. 300 C.p.p.
Analizând din perspectiva dispozițiilor art. 300 din C.p.p.și ale deciziei de casare actele procurorului de completare a rechizitoriului, tribunalul a apreciat că acestea nu întrunesc nici exigențele pretinse de legiuitor, nici cele impuse de decizia de desființare a hotărârii primei instanțe.
Conform art. 263 al. 1 C.p.p. printre altele, rechizitoriul trebuie să cuprindă faptele reținute în sarcina inculpatului pentru care s-a dispus trimiterea în judecată și încadrarea juridică a acestora. Aceste fapte trebuie să fie precis, neechivoc determinate, să nu existe necorelări, ambiguități în descrierea faptelor deduse judecății, astfel încât instanța să fie în mod clar investită.
În accepțiunea art. 263 C.p.p., prin fapta reținută în sarcina inculpatului nu se poate înțelege doar simpla referire la un anumit act, ci descrierea amănunțită a faptei, într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice și anume, de a investi instanța.
Verificând actele de precizare a rechizitoriului, instanța a constat că nici la acest moment actul de sesizare nu stabilește în mod clar, expres în ce constă fiecare act material component imputat fiecărui inculpat în parte, nu se indică elementele concrete de individualizare (loc, spațiu, participanți, modalitate) pentru fiecare act în parte, nu se descrie în concret, efectiv activitatea și contribuția imputată fiecărui inculpat ca element material al laturii obiective a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, activități care să fie corelate cu încadrările în drept. Iar aceasta ar presupune să revină părților și instanței rolul de a deduce, de a stabili care sunt acțiunile concrete vizate de organele de urmărire penală.
În același timp, s-a arătat că actul de completare a rechizitoriului cuprinde o . neconcordanțe. Astfel, s-a arătat, cu titlu de exemplu, că la punctul I.24. din completarea la precizare se menționează un act material susținut a fi fost comis la data de 24.05.2009, deși în agenda indicată apar două zile distincte: în 24.05. „C. 1000 M.”( f. 53 verso agendă) iar restul cantităților indicate în completare (533Vice, 273 RM, 50 LM, 167 SG), apar în agendă trecute la data de 25.05. ( f. 54) ! Sau la punctul I.20. din completare se indică data de 12.09.2009, deși în agendă ( f. 25) și chiar în procesul verbal al I.P.J. S. ( f. 329 verso d.u.p. vol. I) apare data de 12.08. Or, astfel de inadvertențe cu privire la data exactă (doar 24.05 sau și 25.05 ?; 12.08 sau 12.09 ? ), cu privire la numărul cert de acte materiale ( un singur act sau două acte materiale ? ) nu pot fi permise în condițiile în care a fost desființată o hotărâre judecătorească tocmai pe motivul ambiguității rechizitoriului iar potrivit art. 317 C.p.p., judecata se mărgineștela fapta și persoana arătată în actul de sesizare !
Totodată, nu este clar de ce la unele prezumate acte materiale ( punctele I.17, I.18., I.19., I.20. ) s-a menționat că nu există elemente de identificare ale țigărilor, deși în agendă apar anumite date, date care la alte acte au fost reținute.
De asemenea, s-a reținut că în rechizitoriul inițial inculpatul D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni, din care două în formă continuată și agravată, pentru ca din completarea rechizitoriului să rezulte că se impută acestui inculpat doar complicitatea la infracțiunea de evaziune în formă continuată ( 1 act material) și complicitatea la infracțiunea de contrabandă ( tot 1 act material), cu mențiunea că se vor solicita schimbări de încadrare juridică, fără a fi indicate concret respectivele încadrări.
Pe de altă parte, s-a constat că în raport de dispozițiile deciziei de desființare, ale art. 263 al. 3 C.p.p. și ale OUG nr. 74/2013, HG nr. 520/2013, în precizarea rechizitoriului nu s-au făcut referiri și la partea civilă, în sensul precizării persoanei juridice căreia i se cuvin sumele acordate cu titlu de despăgubiri – Statul Român sau Direcția R. pentru A. și Operațiuni V. B., Direcția G. R. a Finanțelor P. B..
Instanța a concluzionat că precizările de rechizitoriu realizate nu răspund cerințelor impuse iar trimiterea în judecată și judecarea inculpaților pentru săvârșirea actelor imputate, nu poate avea loc – cu garantarea și respectarea tuturor exigențelor – decât după refacerea actului de sesizare.
Împotriva acestei soluții a declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. T. S., recalificat, în temeiul art.9 alin.5,7 din Legea de punere în aplicare a Codului de procedură penală nr.255/2013 ca și contestație.
În dezvoltarea motivelor de contestație s-a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
S-a subliniat că rechizitoriul întocmit cu precizările ce au fost depuse întrunesc cerințele unei sesizări legale a instanței. S-a arătat că precizările actului de sesizare depuse în cauză nu substituie rechizitoriul inițial ci doar îl completează în sensul dispozițiilor instanței de casare. Pe de altă parte s-a susținut că în mod nelegal instanța a extins obiectul verificării de la actul de sesizare la materialul probator pe care acesta s-a întemeiat. S-a mai arătat că în mod nejustificat judecătorul fondului a arătat că nu a fost precizată persoana care are calitatea de parte civilă în cauză în condițiile în care în rechizitoriu se indică în mod expres acestea iar instanța de fond, ca urmare a modificărilor legislative intervenite a pus în discuție înlocuirea părților civile inițiale cu succesorii lor în drepturi. În ce privesc criticile inculpaților s-a susținut că acestea sunt în fapt apărări de fond și nu chestiuni ce țin de regularitatea actului de sesizare.
Deliberând asupra contestației prin prisma motivelor invocate și din oficiu Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de contestator sunt întemeiate.
În procedura prevăzută de vechiul Cod de procedură penală verificarea regularității actului de sesizare a instanței presupunea, în temeiul art. 300 alin.2 analizarea conformității cu legea a sesizării.
Sub acest aspect este relevant ca legea să prevadă pentru infracțiunile deduse judecății ca sesizarea instanței să se realizeze prin rechizitoriu iar acesta să aibă conținutul prevăzut de art. 263 din Codul de procedură penală anterior și să fie verificat în procedura prevăzută de art. 264 alin.2 din Codul de procedură penală anterior.
Instanța de fond a reținut că rechizitoriul cu care a fost investită, astfel cum a fost completat nu întrunește cerințele prevăzute de art.263 din Codul de procedură penală anterior, respectiv nu sunt determinate cu claritate faptele care se impută fiecărui inculpat întrucât nu există o descriere amănunțită a fiecărei fapte presupus săvârșite de fiecare inculpat. Deasemena s-a arăta că nu sunt respectate nici indicațiile instanței de recurs care a solicitat ca prin precizarea rechizitoriului să se indice în mod expres în ce constau actele materiale componente ale infracțiunii de evaziune fiscală și contrabandă pentru fiecare inculpat.
P. rechizitoriul D. - B. T. S. astfel cum a fost precizat după refacere ( fila 65 fond) s-a reținut:
1. - în sarcina inculpaților B. F. C., B. N. D., și N. F. M. fapta de a iniția și constitui un grup infracțional în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și complicitate la contrabandă iar în sarcina inculpaților L. A. G. și D. M. fapta de a sprijini grupul infracțional – infracțiune prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003. S-a reținut în actul de sesizare că activitatea grupului infracțional s-a desfășurat în perioada noiembrie 2008 - mai 2010, iar sprijinirea activității infracționale a avut loc în perioada 2009- 2010.
2. – în sarcina inculpatului B. F. C., fapta de a achiziționa în baza aceleași rezoluții infracționale cantități importante de țigări și alcool, în perioada aprilie 2009- mai 2010 provenite din afara granițelor țării știind că au fost introduse în țară prin sustragere de la controlul vamal ( un număr de 21 de acte materiale ) – infracțiune de complicitate la contrabandă prev. de art. 26 Codul penal anterior rap. la art. 270 alin.2 din Legea 86/2006 cu art. 41 alin.2, 42 Codul penal anterior.
3- în sarcina inculpaților B. N. D., N. F. M. și L. A. G. faptele de a-l ajuta în perioada aprilie 2009 - mai 2010 pe inculpatul B. F. C., în baza aceleași rezoluții infracționale la transportul, depozitarea și valorificarea bunurilor provenite din infracțiunea de contrabandă, cunoscând proveniența acestora (21 de acte materiale) - infracțiune de complicitate la contrabandă prev. de art. 26 Codul penal anterior rap. la art. 270 alin.2 din Legea 86/2006 cu art. 41 alin.2, 42 Codul penal anterior.
4. – în sarcina inculpatului Driscu M. fapta de a-l ajuta în data de 6 mai 2010 pe inculpatul B. F. C., în baza aceleași rezoluții infracționale la transportul, depozitarea și valorificarea bunurilor provenite din infracțiunea de contrabandă, cunoscând proveniența acestora (1 act material) - infracțiune de complicitate la contrabandă prev. de art. 26 Codul penal anterior rap. la art. 270 alin.2 din Legea 86/2006 cu art. 41 alin.2, 42 Codul penal anterior.
5. – în sarcina inculpatului B. F. C. fapta de a achiziționa în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, în perioada noiembrie 2008 - mai 2010 bunurile provenite din contrabandă prin ascunderea acestora, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, producând un prejudiciu mai mare de 100.000 Euro ( 30 de acte materiale ) – infracțiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea_ cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal anterior
6. - în sarcina inculpaților B. N. D. și N. F. M. faptele de a-l ajuta, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale pe inculpatul B. F. C., în perioada noiembrie 2008 - mai 2009 la comercializarea bunurilor provenite din infracțiune ( 30 de acte materiale) – infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea_ cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal anterior
5. – în sarcina inculpatului L. A. G. faptele de a-l ajuta, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale pe inculpatul B. F. C., în perioada ianuarie 2009 - mai 2010 la comercializarea bunurilor provenite din infracțiune ( 23 de acte materiale) – infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea_ cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal anterior.
6. - în sarcina inculpatului Driscu M. fapta de a-l ajuta, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale pe inculpatul B. F. C., în data de 6 mai 2010 la comercializarea bunurilor provenite din infracțiune (1 act material) – infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea_ cu aplicarea art. 41 alin.2 din Codul penal anterior.
7.- în sarcina inculpatului B. F. C. fapta de a fi dobândit, deținut și folosit bunuri, în perioada anilor 2009-2010, determinând alte persoane să întocmească fără vinovăție acte false pe numele altor persoane pentru a ascunde originea ilicită a acestora – infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin.1 lit.c din Legea 656/2001 cu art. 31 alin.2 din codul penal anterior
În cuprinsul precizării de rechizitoriu sunt indicate la pct.I cantitățile de țigări reținute de organul de urmărire penală rezultate din valorificarea datelor conținute de agendele ridicate de la inculpați iar la punctul II. cantitățile de țigări și alcool etilic reținute de organul de urmărire penală rezultate din opririle în trafic ale inculpaților și din perchezițiile domiciliare. La punctul III pentru fiecare inculpat se face referire expresă la numărul de acte materiale și de modul de determinare a acestuia prin raportare concretă la punctele I și II. În aceste condiții în mod eronat instanța de fond a reținut că nu s-au îndeplinit obligațiile impuse prin decizia de casare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul Driscu M., ca dealtfel și pe ceilalți inculpați procurorul nu a făcut decât să precizeze, în limitele celor dispus de instanță, acuzațiile aduse sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la contrabandă și evaziune fiscală, fără ca prin aceste precizări să se poată aprecia că nu se mai susține și acuzația de săvârșire a infracțiunii de sprijinire a grupului infracțional.
Nu se poate susține cu temei că inculpații ar putea fi puși în situația de a nu-și putea face o apărare efectivă, acuzațiile aduse acestora, în maniera în care au fost precizate făcând referiri exprese la elemente concrete existente în dosar și la care aceștia au acces și de care au avut cunoștință pe tot parcursul cercetărilor.
Curtea arată că verificarea temeiniciei acuzațiilor formulate, prin prisma susținerii lor de materialul probator, excede momentului procesual al verificării actului de sesizare a instanței, astfel că ceea ce denumește instanța de fond ca „ neconcordanță” între acuzații și materialul probator nu poate justifica trimiterea cauzei în vederea refacerii actului de sesizare.
Nici susținerile inculpaților referitoare la neregularitatea actului de sesizare provenind din neidentificarea autorilor infracțiunii de contrabandă nu sunt întemeiate. Acestea nu se subsumează temeiurilor care justifică controlul regularității actului de sesizare. Justețea acuzațiilor aduse inculpaților precum și existența unui probatoriu suficient pentru susținerea acestora, inclusiv sub aspectul laturii civile, reprezintă o chestiune de fond și nu una supusă procedurii prevăzute de art. 300 din Codul de procedură penală anterior.
În ceea ce privește lipsa unor mențiuni în rechizitoriu referitoare la partea civilă în sensul precizării persoanei juridice căreia i se cuvin sumele cu titlu de despăgubiri Curtea reține că, de asemenea nu poate fi primit ca temei de restituire a cauzei. Distinct de faptul că în rechizitoriu au fost indicate persoanele care s-au constituit părți civile, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală anterior constituirile de parte civilă se puteau face până la citirea actului de sesizare a instanței, deci ulterior constatării regularității acestuia. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală în vigoare, art. 20 alin.1, constituirea de parte civilă se face până la începerea cercetării judecătorești.
În consecință raportat la dispozițiile legale în vigoare la momentul pronunțării soluției instanței de fond Curtea reține că sentința primei instanțe de restituire a cauzei în vederea refacerii urmăririi penale nu este întemeiată.
De asemenea nici prin prisma noilor dispoziții procedurale nu se impune restituirea cauzei la procuror. Potrivit prevederilor art.346 alin.3 lit. a din codul de procedură penală judecătorul restituie cauza la procuror dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit iar neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății. Așa cum s-a arătat în speță prin completare formulată procurorul a stabilit în mod clar care este obiectul judecății astfel că nu subzistă acest temei de restituire a cauzei.
Având în vedere că pe parcursul judecării cauzei în calea de atac a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare, Curtea a luat în discuție soluțiile care pot fi adoptate ca urmare a desființării hotărârii primei instanțe.
Potrivit dispozițiilor art.347 din Codul de procedură penală soluțiile pronunțate de instanța de contestație pot fi oricare dintre soluțiile date de către judecătorul de cameră preliminară.
Art. 346 din Codul de procedură penală limitează soluțiile judecătorului de cameră preliminară la dispoziția de începere a judecății și restituirea cauzei la parchet.
Curtea reține că în speță nu pot fi aplicate în mod restrictiv aceste soluții, dispozițiile Codului de procedură penală urmând a fi completate cu cele ale legii de aplicare, respectiv art.6 din Legea 255/2013. Potrivit acestui text cauzele aflate în curs de judecată în fața primei instanțe, la data intrării în vigoare a legii noi, pentru care nu a început cercetarea judecătorească se soluționează de către instanța competentă potrivit legii noi, instanța pe rolul căreia se află cauza fiind obligată să o trimită judecătorului de cameră preliminară care urmează a proceda potrivit art.342-348 din Codul de procedură penală.
În speță deși nu se impune restituirea cauzei la procuror Curtea nu poate dispune nici începerea judecății deoarece cauza se afla, în momentul intrării în vigoare a legii noi, în stadiul anterior cercetării judecătorești. Parcurgerea etapei camerei preliminare, obligatorie potrivit noilor dispoziții procedurale, presupune nu numai verificarea regularității actului de sesizare ci și, potrivit art.342, verificarea legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, verificare care nu a fost efectuată de către instanța de fond potrivit procedurii anterioare și de efectuarea căreia nu pot fi privați inculpații.
În consecință, în temeiul art.347 din Codul de procedură penală Curtea va admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. T. S. împotriva sentinței penale nr. 2/15 01 /2014 pronunțate de Tribunalul S. în dosar_, va desființa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei Tribunalului S. pentru soluționarea acesteia în procedura camerei preliminare.
Având în vedere că în fața instanței de control judiciar a fost verificată regularitatea actului de sesizare a instanței obiectul camerei preliminare urmează a fi limitat la verificarea legalității administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 500 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cotă procentuală, vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. T. S. împotriva sentinței penale nr. 2/15 01 /2014 pronunțate de Tribunalul S. în dosar_ .
Desființează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei Tribunalului S. pentru soluționarea acesteia în procedura camerei preliminare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Suma de 500 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cotă procentuală, vor fi avansate din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04.04.2014.
Judecător de cameră preliminară Grefier,
A. L. D. M.
Red./tehn. AL./2ex/06.05.2014
Jud.fond. A. B.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
