Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 161/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 08-04-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 161/2014
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
Judecător de drepturi și libertăți: A. D. B.
Grefier: D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
D.- S. T. A. reprezentat prin: I. F.- procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul F. B. împotriva încheierii penale nr. 36/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns contestatorul F. B., aflat în stare de arest în Centru de Reținere și Arestare Preventivă A., personal și asistat de avocat V. D., apărător ales. Se prezintă traducătorul autorizat de limbă turcă, doamna O. Ildihan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Judecătorul de drepturi și libertăți, în temeiul art. 381 alin. 11 rap. la art. 121 din noul Cod de procedură penală, întreabă pe doamna traducător autorizat de limbă turcă, O. Ildihan, dacă depune jurământul religios sau rostește formula laică. Doamna traducător arată că nu depune jurământul religios și rostește formula solemnă prev. de art. 121 alin. 5 din noul Cod de procedură penală, adaptată calității sale de traducător, după care judecătorul de drepturi și libertăți îi atrage atenția că, dacă nu traduce întocmai cele rostite în sala de judecată, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 alin. 2 lit. c din noul Cod penal.
Judecătorul de drepturi și libertăți solicită participanților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul ales al inculpatului și reprezentata Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Doamna avocat V. D., apărător ales al contestatorului F. B., solicită admiterea contestației în baza art. 425/1 alin. 1 și 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, desființarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prev. de art. 211 Cod procedură penală.
Critică încheierea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că inculpatul se află în arest de o perioadă mai mare de 90 de zile.
Învederează că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră iar inculpatul a precizat organelor de urmărire penală din C. că nu cunoaște amănunte în ceea ce privește situația economică a firmei la care acesta muncea sau dacă firma Vardar Turizm SRL C. era sau nu un paravan pentru activități ilicite, toate acestea nefiind avute în vedere de către instanța de fond.
Precizează că probele aflate la dosarul cauzei sunt favorabile inculpatului, asupra lui negăsindu-se bilețele care să conțină coduri iar pe traseul pe care acesta circula cu autocarul nu au fost descoperite niciodată nereguli.
Mai arată că inculpatul F. B. și-a îndeplinit doar atribuțiile de serviciu, fiind detașat din Turcia și angajat al firmei de transport lui Balkan Sedat. Inculpatul F. B. era într-o relație de subordonare față de inculpatul Balkan Sedat și era obligat să-i răspundă acestuia la telefon, pentru a-i da informații cu privite la călători, eventuale probleme tehnice.
Arată că deși a solicitat Parchetului să specifice exact în autocarul_ unde erau acele spații disimulate pentru ascunderea bijuteriilor, P. nu a dat curs acestei solicitării.
Menționează că pericolul concret social pentru ordinea publică nu există și arată că instanța de fond s-a rezumat în a prelua condițiile din Codul de procedură penală și nu a explicat de ce alte măsuri preventive nu ar fi îndestulătoare.
Arată că inculpatul este cetățean turc, a avut un comportament adecvat, persoanele pe care acesta le cunoaște în C. sunt persoane onorabile.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și a se menține încheierea penală atacată ca legală și temeinică.
Învederează că este necesară menținerea stării de arest a inculpatului și arată că termenul rezonabil trebuie privit și prin prisma felului în care activitățile ilicite au fost derulate, inculpații punând la punct o filieră bine organizată, fiecare știa ce avea de făcut, nu mai era nevoie de convorbiri telefonice, locurile erau prestabilite.
Contestatorul B. F. având cuvântul, solicită cercetarea sa în stare de libertate. Precizează că dorește să ajungă acasă la familia sa.
JUDECĂTORUL DE DREPTURI ȘI LIBERĂȚI,
Asupra prezentelor contestații, constată:
Prin încheierea penală nr. 36/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 242 NCPP a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul F. B. iar în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească suma de 100 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului A. a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.03.2014 sub dosar nr._, inculpatul F. B. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai ușoară, respectiv a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, apreciind că scopul urmărit poate fi atins și dacă, față de inculpat, se va dispune o astfel de măsură, având în vedere că la dosarul cauzei nu există probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală ori ar încerca să săvârșească altă infracțiune.
În ce privește asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, s-a arătat că inculpatul nu ar avea cum să împieteze activitatea organelor de cercetare penală având în vedere că nu cunoaște în niciun fel presupusa activitate ilicită care se desfășura prin intermediul firmei de turism Vardar Turzim SRL C., acesta declarând în repetate rânduri că în România era detașat de la firma Vardar Turzim Instanbul și că singura activitate pe care a o efectua era legată de atribuțiile prevăzute în fișa postului de muncă, neexistând la dosarul cauzei probe care să susțină acuzațiile aduse de P..
S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut faptul că a transportat colete, însă aceste transporturi s-au efectuat doar în îndeplinirea sarcinilor de muncă, subsidiar transportului de călători. În ceea ce privește scoaterea coletelor din autocarele care veneau din Turcia, sortarea și vânzarea acestora, precum și modificarea autovehiculelor de căre inculpat, se impune a se observa că aceste afirmații ale acuzării nu sunt susținute de probe.
De asemenea, s-a invocat faptul că inculpatul nu este cu antecedente penale, are o familie pe care o sprijinea financiar, starea de sănătate a mamei sale, în prezent, este una critică, aceasta fiind internată în spital, iar învinuirile care i acestuia se aduc privesc o infracțiune de prejudiciu și nu una de violență, astfel că cercetarea sa în stare de libertate nu poate crea un sentiment de insecuritate în cadrul comunității în care s-ar întoarce, el neprezentând un pericol pentru ordinea publică.
Analizând cererea de față conform art. 242 NCPP prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a reținut următoarele:
1.Inculpatul F. B. este cercetat alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea 39/2003;contrabandă, prev. de art. 270 alin. 2 lit. a rap. la art. 274 teza 2 (două sau mai multe persoane împreună) din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p.;contrabandă, prev. de art. 270 alin. 3 rap la art. 274 din Legea 86/2006 (colectarea, deținerea, transportul, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bijuteriilor din aur de proveniență turcească);comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile suspuse marcării, fără a fi marcate prev. de art. 296/1 lit. l teza 2 din Legea 571/2003, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p., referitor la elementul material al infracțiunii de contrabandă;totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
S-a reținut în esență în cursul anului 2013, până în prezent, dar cu data constituirii în anii anteriori, în jud. C., inculpatul Balkan Sedat, cetățean turc, a constituit o grupare infracțională organizată, având ca scop săvârșirea unor infracțiuni de contrabandă cu bijuterii din aur aduse din Turcia, prin intermediul firmei de transport internațional de persoane cu autocare ., pe care o deținea. În calitate de administrator la . C., acesta avea legăturile formate în Turcia cu diverși bijutieri din Istambul și aducea marfa prin autocarele deținute, în spații ascunse, special construite pentru disimularea mărfii. Aceste autocare (cu nr._ ,_ ,_, 34.VRD.10, 34.VRD.22, 34.DF.1693 și 34.EG.1556), înmatriculate în România sau Turcia, veneau în și din Turcia ori România încărcate cu bijuterii din aur, noi ori declasate și sume de bani aferente tranzacțiilor efectuate, iar după debarcarea călătorilor la C., se deplasau la o locație izolată de lângă C., numită de membrii grupării „AEROPORT” și situată administrativ în ., jud. C., în zona fostei Ferme & Martie, care aparține ., societate administrată de numitul I. FETIN. Aici marfa era scoasă din compartimentele ascunse ale autocarelor și preluată de BALKAN SEDAT, C. D., C. M., C. G., P. I. D., O. VICTORAȘ, F. B. și dusă la diverse locații, în special domiciliile susnumiților pentru a fi sortată și distribuită.
Astfel, gruparea organizată satisfăcea necesitatea marilor societăți comerciale din Europa care comercializau cantități foarte mari de bijuterii din aur „la negru” – nefiscalizat, crescându-le profitul astfel și ilegal obținut, precum și vânzările realizate, prin posibilitatea vânzării gramului de aur la un preț mai mic și cu profit mai mare, dar, satisfăcea și necesitățile bijutierilor turci care aveau nevoie de piață de desfacere nefiscalizată și aur declasat, pentru topire și reutilizare în procesul de fabricație a noilor modele de bijuterii. În acest ultim sens, prin casele de amanet și/sau magazinele de comercializare a bijuteriilor noi, se desfășura ilegal și o intensă activitate de achiziție a unor cantități de aur declasat (rupturi, bijuterii vechi – uzate sau demodate, etc.) care erau date la schimb pentru achiziția de bijuterii noi sau chiar vândute de către persoane fizice către aceste magazine, la un preț cuprins între 78 și 85 lei/gram și care erau ulterior revândute și colectate centralizat, topite eventual și remise către bijutierii turci prin folosirea aceleiași rețele de contrabandiști. Această activitate, era derulată nu numai pe teritoriul României, ci și pe teritoriul altor state europene (Serbia, Polonia, Ucraina, Austria, Italia, Ungaria, Germania, ș.a.) și presupunea și aducerea altor bunuri de contrabandă ca: parfumuri, detergenți și chiar migranți – care erau numiți „musafiri”.
Mărfurile de contrabandă erau transportate cu autovehicule modificate în Turcia, cărora li s-au creat spații speciale disimulate și cu acces electronic codat, atât pentru autocarele firmei VARDAR TURIZM, cât și pentru autovehiculele folosite în România și celelalte țări din Europa pentru distribuția mărfii.
Inculpatul a fost arestat, alături de alții, prin Încheierea nr. 36 din data de 11 decembrie 2013, măsură prelungită ulterior în condițiile legii, ultima prelungire fiind dispusă prin Încheierea nr. 25 din data de 06.03.2014 a Tribunalului A., menținută de Curtea de Apel prin Încheierea penală nr. 69/11.03.2014.
2.Potrivit art. 242 alin. 2 NCPP, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului scontat.
Evaluând împrejurările concrete ale cauzei, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului reține că de la data ultimei prelungiri nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile care au determinat luarea și prelungirea arestării preventive a inculpatului, fiind întrunite dispozițiile art. 223 alin. 2 teza a II-a referitoare la condiția de pedeapsă de 5 ani sau mai mare precum și referitoare la necesitatea privării de libertate a inculpatului pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere ale acesteia, anturaj, mediu, antecedentele penale și celelalte împrejurări reținute cu ocazia arestării preventive.
3.Astfel, faptele pentru care este cercetat inculpatul F. B., presupus a fi comise împreună cu ceilalți inculpați și pentru care există indicii, așa cum s-a arătat, prin modul lor de comitere, forma continuată și aspectul transfrontalier prezintă o gravitate ridicată, concretizată și în limitele de pedeapsă, respectiv constituire de grup organizat, contrabandă, comercializarea pe teritoriul României de produce accizabile supuse marcării, cauzându-se prejudicii foarte mari, fiind fără relevanță la acest moment al cercetărilor faptul că nu s-a stabilit cu certitudine valoarea globală a acestuia întrucât cercetările vizează și acest aspect care mai este de probat, dar la acest moment există indicii că acest prejudiciu cauzat bugetului de stat este ridicat și, probabil, urmează să crească exponențial ca urmare a extinderii cercetărilor și față de alte persoane.
De asemenea, chiar dacă răspunderea penală este personală și măsurile preventive vizează în concret fiecare persoană cercetată în cadrul unui dosar, săvârșirea faptelor în grup organizat nu poate fi exclusă de la analizarea gravității faptelor și a pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților.
Ca atare, această împrejurare comună de grup se răsfrânge asupra fiecărei persoane pentru că, evident, e diferită situația juridică a unei persoane, față de care se analizează situația de luare sau nu a unei măsuri preventive, care a comis o faptă penală singură și a alta e situația unei alte persoane care a comis fapta în grup organizat, când, evident, pericolul social al faptei și cel al lăsării în libertate a unei asemenea persoane este mult mai mare, circumstanța specială a faptei transformându-se într-o circumstanță personală.
Evident că infracțiunile comise în grup sunt mult mai grave prin ele însele, prin ecoul produs în opina publică și prin curajul infracțional pe care-l presupun. În consecință, acest aspect al comiterii în grup organizat nu poate să nu fie analizat în cadrul soluționării unei cereri de arestare.
Se mai reține, totodată, modul de organizare a faptelor, respectiv coordonat prin codificarea limbajului și a persoanelor implicate, prin ingeniozitatea cu care au creat compartimente speciale greu de identificat în autovehiculele folosite pentru transportul bijuteriilor, aspect care potențează gravitatea faptelor și descoperirea lor de către organele abilitate.
Se mai remarcă în plus prejudiciile foarte mari, extinderea națională, modul de organizare, modul și a circumstanțele de comitere a faptelor (spații disimulate, crearea unei rețele, continuitate în timp și expansiune internațională, etc.), anturajul și mediul din care acesta provine (posibilitatea transportării de droguri, migranți și alte bunuri de contrabandă în locurile disimulate în autocare).
4.Pericolul pentru ordinea publică ce se impune a fi protejată prin privarea de libertate a inculpatului este actual, nefiind elemente noi care să conducă la concluzia că acesta s-ar fi diminuat și că ar fi necesară o reevaluare a măsurii preventive în sensul înlocuirii ei cu alta mai ușoară.
Pericolul pentru ordinea publică presupune o stare de fapt și care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunității, stare de fapt ce trebuie întemeiată pe probe certe.
Aceasta presupune existența unei reacții colective față de anumite stări de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice. În speță, din probele administrate, rezultă că s-a produs un astfel de impact în rândul opiniei publice, astfel că se poate vorbi de existența unei temeri colective, iar în analizarea pericolului social concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere toate circumstanțele referitoare la fapte, dar și la persoana inculpatului.
Pentru a se susține că inculpatul prezintă un pericol public prin lăsarea lui în libertate care să justifice luarea arestării preventive trebuie să se demonstreze că întreaga colectivitate este afectată dacă acesta est6e liber, fiind necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte, fără echivoc, pericolul pentru ordinea publică, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariul, situație inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei. Dispozițiile art. 23 din Constituția României garantează libertatea individuală a persoanei, arestarea unei persoane făcându-se numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrale ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile în administrarea probelor. De asemenea, interesul individual al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate nu poate prima față de interesul general al colectivității civile care trebuie protejată de persoane care sunt cercetate pentru infracțiuni grave, cel puțin pentru o perioadă determinată.
Evident că opinia publică în fața lăsării în libertate a unui inculpat cercetat pentru infracțiuni foarte grave cum sunt cele de față constând în desfășurarea pe o perioadă mare de timp a unor acte de comercializare ilicită de bijuterii din aur, presupus a fi comise în grup organizat, cu acte materiale desfășurate pe teritoriul țării și pe teritoriul altor state, ar fi real tulburată cel puțin în contextul în care urmărirea penală este în faza incipientă, iar actele efectuate până la acest moment procesual nu au schimbat temeiurile inițiale ale arestării, ba mai mult le-au augmentat prin indiciile împrejurării că mai sunt și alte persoane suspecte de a fi comis aceste fapte împreună cu inculpatul de față.
Ca atare, Tribunalul apreciază că în rândul colectivității s-ar crea și un sentiment de insecuritate în ce privește buna desfășurare a activităților de comercializare a produselor din aur, fiind afectată grav această activitate la care opinia publică, evident, că are un interes de a avea încredere în legalitatea tranzacțiilor.
5. Necesitatea privării de libertate pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică este evidențiată și de următoarele aspecte:
- reacția publică la lăsarea în libertate și reacția autorităților față de stoparea fenomenului infracțional comis în grup organizat
- posibilitatea ca lăsarea în libertate a inculpaților să încurajeze și alte persoane să comită astfel de fapte;
- crearea în rândul colectivității a unui sentiment de insecuritate prin urmările produse: prejudicii aduse bugetului de stat și activităților de comercializare în condiții de legalitate a produselor accizabile din aur;
- acreditarea ideii că justiția nu ar acționa suficient de ferm în asemenea cazuri, existând riscul unei neîncrederi în capacitatea organelor judiciare de a stopa infracțiuni de o mare amploare, cu implicații transfrontaliere;
- frecvența comiterii acestor fapte în contextul general al creșterii infracțiunilor economice cu prejudicii mari în dauna bugetului de stat;
- nu se poate face abstracție de pericolul social al faptei ca element constitutiv al infracțiunii, alături bineînțeles și de celelalte criterii arătate anterior, pentru că este evident că o infracțiune cu un pericol social ridicat produce o rezonanță socială negativă mai amplă.
6. Potrivit art. 202 alin. 1 și 3 NCPP: (1)„măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.”; (3),,orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.
La acest moment procesual, judecătorul de drepturi și libertăți consideră că măsura arestării preventive, în raport de motivele arătate, este oportună și justificată și reflectă cerința de proporționalitate cu scopul acesteia, bunei desfășurări a procesului penal și ocrotirea ordinii publice.
Evaluarea circumstanțelor cauzei și a conduitei inculpatului nu conduce la concluzia că o măsură preventivă mai ușoară ar corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 NCPP, câtă vreme nu sunt elemente noi care să atenueze pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului ori gravitatea faptelor.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, ca alt criteriu enumerat la art. 223 alin. 2 NCPP, nu poate fi avut în vedere exclusiv și singular pentru a putea fi luată o altă măsură neprivativă de libertate față de incidența celorlalte criterii care se conturează mult mai puternic, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, precum și scopul măsurii preventive.
Celelalte situații personale legate de starea sănătate a mamei sale, precum și de necesitatea sprijinirii din punct de vedere financiar a familiei, nu pot conduce la lăsarea în libertate a acestuia, ele nefiind de natură să primeze gravității deosebite a faptelor și a pericolului concret al lăsării lui în libertate, în raport de tot ce s-a expus anterior legat de fapte, mod de comitere, întinderea activității infracționale, mod de operare, reacția publică la lăsarea lor în libertate și necesitatea ocrotirii interesului public față de interesul particular al fiecărui inculpat.
Așadar situația sa particulară nu înlătură necesitatea privării de libertate pentru realizarea scopului măsurii preventive, măsură care, ca oricare altă restrângere de drepturi în cadrul procedurilor judiciare implică un anumit grad de suferință, în caz contrat ar fi lipsite de eficiență.
În ceea ce privește poziția inculpatului care a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptelor pentru care este cercetat, judecătorul de drepturi și libertăți reține că acest aspect este unul de fond ce urmează a fi lămurit pe parcursul urmăririi penale, iar în cazul trimiterii în judecată, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, vor fi verificate de către judecătorul de cameră preliminară. Așadar, la acest moment procesual se reține existența unor indicii temeinice de vinovăție cu privire la faptele menționate de acuzare, care justifică privarea de libertate, la nivel de suspiciune rezonabilă.
S-a solicitat luarea controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, măsuri care însă, cel puțin la acest moment procesual nu corespund scopului măsurilor prev. de art. 202 alin. 1 NCPP, nefiind indicii că temeiurile arestării s-ar fi diminuat.
De altfel, aceste măsuri preventive, oricât de restrictive ar fi, la acest moment procesual, nu pot asigura, precum arestarea preventivă, garanția că inculpatul nu va comunica cu ceilalți spre a realiza înțelegeri frauduloase sau că nu va încerca postconstituirea unor înscrisuri justificative, activități deosebit de dăunătoare unei anchete încă în plină desfășurare.
Termenul rezonabil al detenției nu este depășit în raport de cerințele CEDO având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, numărul mare de acte și probe ce se administrează, activitățile de urmărire penală asupra unor persoane ce domiciliază pe întreg teritoriul țării.
Împotriva acestei încheieri a formulat, în termen, contestație inculpatul, solicitând desființarea ei și, în rejudecare, a se admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Inculpatul nu și-a motivat în scris contestația dar, prin apărător ales, a expus oral motivele care au stat la baza contestației și care se regăsesc consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Reprezentanta D. și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii contestației, cu motivarea ce se găsește, de asemenea, în partea introductivă a prezentei.
Analizând încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului prin prisma și în limitele motivelor invocate în contestație, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel reține următoarele:
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului a realizat o temeinică analiză cererii de înlocuire a arestării preventive și a dat o legală și temeinică aplicare dispozițiilor legale pertinente din noul Cod de procedură penală.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel observă că, potrivit dispozițiilor 242 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, pentru a se dispune înlocuirea arestului preventiv cu o măsură preventivă mai puțin drastică este necesar să intervină unele schimbări deduse din evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului și care să ducă la aprecierea că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din noul Cod de procedură penală.
Aceste împrejurări ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului au fost analizate în mod judicios de judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță și în urma acestei analize s-a concluzionat în mod corect că ele nu pot, la acest moment procesual, să justifice aprecierea că măsura arestării preventive a inculpaților nu mai este suficientă pentru realizarea scopului acestei măsuri preventive.
De altfel, atitudinea sa procesuală de negare a săvârșirii faptelor, în ciuda existenței a numeroase probe care tind a dovedi contrariul, relevă o periculozitate ridicată a inculpatului, periculozitate ce reprezintă un criteriu la care se referă art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală și care întemeiază o menținerea în arest preventiv.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel mai reține că cetățenia turcă a inculpatului face să fie ridicată și posibilitatea unei sustrageri, în eventualitatea lăsării lui în libertate sub control judiciar simplu, ceea ce ar îngreuna foarte mult desfășurarea anchetei; cu alte cuvinte, măsura controlului judiciar simplu nu este suficientă, astfel cum expres exige art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală, la acest moment procesual, să asigure scopul de bună desfășurare a anchetei și scopul de împiedicare a sustragerii inculpatului, scopuri prev. de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală;
În acord cu judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță, judecătorul de drepturi și libertăți de la Curtea de apel apreciază și el că nici la acest moment procesual nu se desprind concluzii favorabile inculpatului în ceea ce privește termenul nerezonabil al duratei arestului preventiv, o perioadă de arest de aproximativ patru luni de zile neputând fi apreciată ca nerezonabilă într-o cauză atât de complexă precum cea prezentă și în care organelor de anchetă nu li se poate reproșa vreo lentoare în conducerea procedurii, elemente considerate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului criterii care justifică aprecierea ca rezonabilă a unei durate însemnate a arestării preventive (Conrad contra Italiei, Pantano contra Italiei, Celejewski contra Poloniei).
Pentru toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b din noul Cod de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul F. B. împotriva încheierii penale nr. 36/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
În suma la plata căreia a fost obligat inculpatul nu intră și cheltuielile pentru plata interpretului, cheltuieli care, în conformitate cu 275 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, vor rămâne în sarcina statului.
Cu aplicare art. art. 7 alin. 3 din Lg. 178/1997 și art. 1 alin. 1 și 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 772/C/2009, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel va acorda doamnei traducător autorizat O. Ildihan onorariul în sumă de 347,25 lei (care nu include TVA), care se va plăti, potrivit art. 273 alin. 5 din noul Cod de procedură penală, de către C. contabilitate al Curții de Apel A. I., din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul F. B. împotriva încheierii penale nr. 36/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul contestator să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate în procedura prezentei contestații.
În suma la plata căreia a fost obligat inculpatul nu intră și cheltuielile pentru plata interpretului, cheltuieli care, în conformitate cu 275 alin. 6 din noul Cod de procedură penală, rămân în sarcina statului.
Acordă doamnei traducător autorizat O. Ildihan onorariul în sumă de 347,25 lei (care nu include TVA), care se va plăti, potrivit art. 273 alin. 5 din noul Cod de procedură penală, de către C. contabilitate al Curții de Apel A. I., din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2014.
Judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul curții de apel,
A. D. B.
Grefier,
D. M. H.
Red. A.B./Tehnored. D.M.H.
09.04.2014, 2 ex.
J. Fond D. M. S.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Hotărâre din 04-04-2014,... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
