Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-03-2014
ROMÂNIA
C. DE APEL A. I.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 56/2014
Ședința publică din 10 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I. M.
Grefier D. M. H.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de Apel A. I. reprezentat prin: I. N.- procuror
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul A. I. împotriva sentinței penale nr. 121/24.02.2014 pronunțate de T. A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns condamnatul A. I., aflat în stare de arest în Penitenciarul Aiud, personal și asistat de domnul avocat C. G., apărător desemnat din oficiu pentru condamnat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul A. I. depune la dosar un memoriu și învederează că a fost condamnat pentru omor deosebit de grav la o pedeapsă de 20 de ani, i s-a majorat pedeapsa cu 4 ani și nu a beneficiat de prevederile art. 320/1 Cod procedură penală.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai au alte cereri de formulat.
Apărătorul din oficiu al condamnatului și reprezentantul Ministerului Public învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Domnul avocat C. G., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul A. I., solicită admiterea contestației și în principal a se dispune aplicarea art. 320/1 Cod procedură penală. Arată că în ceea ce privește infracțiunea de care este acuzat inculpatul, respectiv de omor calificat deosebit de grav, legea mai favorabilă se regăsește în vechiul Cod penal iar pentru cea de a doua infracțiune, respectiv tâlhărie, maximul pedepsei este egal cu cel care se regăsește în Noul Cod penal. Precizează că în urma aplicării dispozițiilor art. 320/1 Cod procedură penală, rezultanta va fi una mai redusă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației în limita reducerii pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie la 10 ani. .
Condamnatul A. I., având cuvântul, solicită admiterea contestației.
C. DE APEL
Asupra contestației de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 121/24.02.2014 pronunțată de T. A. în dosarul penal nr._, în baza art. 595 C. proc. pen., s-a admis în parte cererea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul HG 836/2013 la nivelul Penitenciarului Aiud, în ceea ce îl privește pe condamnatul A. I., născut la data de 08 decembrie 1988, în B., jud. B., fiul lui I. și E., CNP_, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 1/S/05.01.2010 a TRIBUNALULUI PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B., rămasă definitivă la data de 03.05.2010.
În temeiul art. 6 alin. 6 din Noul Cod penal, s-a redus durata pedepselor complementare prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e din vechiul Cod penal (ce au corespondent în 66 alin. 1 lit. a,b,d,f N.C.pen) de la 8 la 5 ani.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1/S/05.01.2010 a TRIBUNALULUI PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată pe rolul Tribunalului A. sub nr._, Comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul Aiud a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 1/S/05.01.2010 a TRIBUNALULUI PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B., rămasă definitivă la data de 03.05.2010, prin Decizia penală nr. 1735/03.05.2010 a ÎCCJ.
S-a arătat, în acest sens, că prin hotărârea menționată, inculpatul A. I. a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni.
Executarea pedepsei a început la data de 19.03.2009.
Comisia de aplicare a legii mai favorabile a arătat că ar fi incidente prevederile art. 6 N.C.pen., întrucât agravanta de la art. 175 alin. 1 lit. i, nu se mai regăsește în noul cod penal, iar maximul special al infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 234 al. 1 lit. d C.pen. este de 10 ani.
De asemenea, Comisia a arătat că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se poate aplica pe o durată de cel mult 5 ani (art. 66 C.pen.).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 C. pen., art. 595 C. proc. pen. și art. 23 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus fișa de evaluare a condamnatului și o copie a hotărârii penale menționate, însoțită de mandatul de executare nr. 1/2010.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1/S/05.01.2010 a TRIBUNALULUI PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B., inculpatul A. I. a fost condamnat la următoarele pedepse:
- 20 de ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. 1 C.pen., art. 175 alin. 1 lit. i C.pen., art. 176 alin. 1 lit. a și d C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen.
- 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen., cu aplic. art. 75 lit. c C.pen.
În baza art. 33 lit. a și 34 C.pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e C.pen.
În baza sentinței penale menționate, s-a emis MEPI nr. 1/2010, de către T. PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B., executarea pedepsei începând la data de 19.03.2009.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, ținând cont și de efectul circumstanțelor agravante
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, instanța a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care condamnatul intimat a fost condamnat, astfel:
În ceea ce privește pedeapsa de 20 de ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. 1 C.pen., art. 175 alin. 1 lit. i C.pen., art. 176 alin. 1 lit. a și d C.pen., cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen., instanța a constatat că această infracțiune se regăsește în prezent în art. 189 alin. 1 lit. d și h din Noul Cod Penal, fiind pedepsită cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25 de ani.
Prin urmare, s-a apreciat că în acest caz nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din noul Cod Penal, întrucât maximul special prevăzut de noua lege pentru această infracțiune, conform noului Cod penal, este mai mare decât pedeapsa aplicată condamnatului.
În ceea ce privește pedeapsa de 12 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1,2 lit. b și c și alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen., cu aplic. art. 75 lit. c C.pen., instanța a constatat că această infracțiune se regăsește, în prezent, în art. 234 al. 1 lit. d N.C.pen. și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Prin aplicarea agravantei de la art. 77 lit. d din Noul Cod penal, maximul special ajunge la 12 ani, adică exact pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1/S/05.01.2010.
Prin urmare, în acest caz s-a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 6 al. 1 din noul Cod Penal, întrucât maximul special prevăzut de noua lege pentru această infracțiune, conform noului Cod penal, este egal cu pedeapsa aplicată condamnatului.
2. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța a comparat pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se contopesc o pedeapsă de 20 de ani închisoare cu una de 12 ani închisoare. În continuare, la pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare, se adaugă sporul de 4 ani. (1/3 din cealaltă pedeapsă, de 12 ani), rezultând o pedeapsă de 24 de ani închisoare.
Prin urmare, pedeapsa aplicată prin sentința penală 1/S/05.01.2010 a TRIBUNALULUI PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B. este mai mică decât pedeapsa care i-ar fi fost aplicată condamnatului conform noului cod penal.
Pedeapsa aplicată sub legea veche poate fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare plus sporul aplicabil pentru concurs (conform noului cod penal), ceea ce nu se întâmplă în acest caz.
Prin urmare, în cauză s-a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. 1 din noul Cod penal, întrucât pedeapsa aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 1/S/05.01.2010 a TRIBUNALULUI PENTRU MINORI ȘI FAMILIE B. este mai mică decât maximul special, prevăzut de noul Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 8 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și e C.pen., instanța a constatat că în noul Cod penal acestea se regăsesc la art. 66 alin. 1 lit. a,b,d,f noul .C.pen., însă durata maximă pe care pot fi interzise este de 5 ani (art. 66 alin. 1 C.pen.).
Prin urmare, instanța a redus durata interzicerii pedepselor complementare menționate mai sus, de la 8 ani la 5 ani.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 595 C. proc. pen., s-a admis în parte cererea de aplicare a legii penale mai favorabile, formulată de comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul Aiud.
Împotriva acestei sentințe, a declarat contestație condamnatul A. I., solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, în ce privește infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, C. constată că prezenta contestație declarată de condamnatul A. I. este fondată, pentru următoarele considerente:
C. apreciază că se impune a se face analiza intervenirii legii penale mai favorabile, în baza art. 6 noul CP, pe instituții autonome, respectiv separat raportat la toate instituțiile care funcționează independent.
O interpretare contrară, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile ar duce fie la ultraactivitatea legii vechi, fie la retroactivitatea legii noi în defavoarea condamnatului.
1. În situația dedusă judecății, după procedeul descontopirii pedepsei rezultante în pedepsele componente, C. constată următoarele:
În privința pedepsei de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b, c, alin. 2/1 lit. a CP anterior cu aplic. art. 75 lit. c C.pen. anterior, C. constată că se impune a se face analiza intervenirii legii penale mai favorabile raportat la limitele de pedeapsă nou instituite în reglementarea prev. de art. 234 alin.1 lit. d noul CP, cu raportare la dispozițiile art. 187 noul CP, respectiv la maximul special de 10 ani închisoare.
Astfel, potrivit art. 187 noul CP, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care încriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Ca atare, limitele de pedeapsă care se impun a fi avute în vedere la analiza legii mai favorabile sunt cele prevăzute pentru infracțiunea tip prev. de art. 234 alin. 1 lit. d noul CP.
În consecință, câtă vreme pedeapsa aplicată condamnatului este mai mare decât acest maxim, în baza art. 6 alin. 1 din noul Cod Penal cu apl. art. 187 noul CP, se impune a se reduce pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b, c, alin. 2/1 lit. a CP anterior, la maximul special prevăzut de noul Cod Penal pentru infracțiunea săvârșită (art. 234 alin. 1 lit. d noul CP), respectiv 10 ani închisoare.
În ce privește pedeapsa principală de 20 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. 1, 175 lit. i, art. 176 alin. 1 lit.a și d CP anterior, C. constată că se impune a se compara această durată cu maximul special prevăzut de noul CP pentru infracțiunea săvârșită (art. 189 alin. 1 lit. d și h noul CP), respectiv 25 ani închisoare. Câtă vreme pedeapsa principală aplicată este mai mică decât acest maxim, în mod legal a reținut instanța de fond că în analiza art. 6 alin. 1 noul CP cu apl. art. 187 CP, nu se impune reducerea acestei pedepse.
2. Câtă vreme maximul special al duratei pedepselor complementare s-a redus la 5 ani, C. apreciază ca întemeiată dispoziția instanței de fond, privind reducerea duratei pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și e CP anterior, ce are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, f noul CP, de la 8 la 5 ani.
3. C. apreciază că în privința concursului de infracțiuni, ca instituție autonomă, se impune a se face aplicarea regimului sancționator mai favorabil condamnatului, luând în calcul durata pedepselor, reduse, după caz, potrivit art. 6 alin. 1 noul CP.
Astfel, la momentul condamnării, condamnatului i s-a aplicat contopirea pedepselor concurente conform art. 33 lit. a, 34 lit. b CP anterior, în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, căreia nu i s-a aplicat în concret nici un spor.
Imaginând această contopire de pedepse în virtutea noii reglementări a instituției concursului de infracțiuni, conform art. 39 alin. 1 lit. b noul CP, C. constată că la pedeapsa cea mai grea de se impune a se adăuga obligatoriu un spor de pedeapsă de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că, în concret, pedeapsa rezultantă aplicabilă condamnatului ar fi de 20 ani și 1/3 din 10 ani închisoare.
Ca atare, aplicând tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni mai favorabil condamnatului, respectiv cel prevăzut în CP anterior, în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, 35 alin. 1 CP anterior, se vor contopi pedepsele de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și e CP anterior și pedeapsa de 10 ani închisoare redusă, în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și e CP anterior, pe care o va executa în final condamnatul.
Subsecvent acestor operațiuni, se va deduce din pedeapsa rezultantă perioada de timp executată, cu începere din 19.03.2009 până în 10.03.2014.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. penală nr. 1/S/5.01.2010 pronunțată de T. pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._, (definitivă prin decizia penală nr. 17 . pronunțată de C. de Apel B. în dosarul nr._ și decizia penală nr. 1735/3.05.2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ ), dacă nu contravin prezentei decizii.
Se va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1/4.05.2010 emis de T. pentru Minori și Familie B. în dosar nr._ și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform dispozițiilor prezentei decizii.
Se va menține dispoziția sentinței atacate, privind suportarea cheltuielilor de judecată la instanța de fond, de către stat.
În baza art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare în soluționarea contestației vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a CPP,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de condamnatul A. I. împotriva sentinței penale nr. 121/24.02.2014 pronunțate de T. A. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală atacată, sub aspectul aplicării art. 6 alin. 1 din noul Cod Penal, cu aplicarea art. 187 noul Cod Penal, în ce privește pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și rejudecând cauza în aceste limite:
Admite sesizarea formulată de Comisia de evaluare constituită la nivelul Penitenciarului Aiud în baza HG nr. 836/2013, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile față de condamnatul:
A. I., fiul lui I. și E., născut în 8.12.1988 în B., jud. B., CNP_, deținut în Penitenciarul Aiud.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și e CP, aplicată condamnatului A. I. prin sentința penală nr. 1/S/5.01.2010 pronunțată de T. pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._, (definitivă prin decizia penală nr. 17 . pronunțată de C. de Apel B. în dosarul nr._ și decizia penală nr. 1735/3.05.2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ ), în pedepsele componente de:
- 20 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și e CP anterior aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. 1, 175 lit. i, art. 176 alin. 1 lit.a și d CP anterior.
- 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b, c, alin. 2/1 lit. a CP anterior.
și repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 6 alin. 1 din noul Cod Penal, cu aplicarea art. 187 noul Cod Penal, reduce pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. . 211 alin. 1 și 2 lit. b, c, alin. 2/1 lit. a CP anterior, la maximul special prevăzut de noul Cod Penal pentru infracțiunea săvârșită (art. 234 alin. 1 lit. d noul CP), respectiv 10 ani închisoare.
Menține dispoziția sentinței atacate privind reducerea duratei pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și e CP anterior, ce are corespondent în art. 66 alin. 1 lit. a, b, d, f noul CP, de la 8 la 5 ani.
Aplică tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni mai favorabil condamnatului și în baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b CP anterior, contopește pedepsele de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și e CP anterior și 10 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II –a, b și e CP anterior, pe care o va executa în final condamnatul.
Deduce din pedeapsa rezultantă perioada de timp executată, cu începere din 19.03.2009 până în 10.03.2014.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală nr. penală nr. 1/S/5.01.2010 pronunțată de T. pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._, (definitivă prin decizia penală nr. 17 . pronunțată de C. de Apel B. în dosarul nr._ și decizia penală nr. 1735/3.05.2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ ), dacă nu contravin prezentei decizii.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1/4.05.2010 emis de T. pentru Minori și Familie B. în dosar nr._ și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform dispozițiilor prezentei decizii.
Menține dispoziția sentinței atacate, privind suportarea cheltuielilor de judecată la instanța de fond, de către stat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat în sumă de 100 lei va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. I. M. D. M. H.
Red. M.I.S.
Tehnored. D.M.H../2 ex/13.05.2014
J. Fond M. M. I.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 68/2014. Curtea de... → |
|---|
