Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 6/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-01-2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.6/2013
Sedința publică din 7 ianuarie 2013
Președinte: A. I. P. - judecător
E. B. - judecător
A. B. - judecător
T. C. - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații Ș. I. M. și Ș. C. G. împotriva sentinței penale nr.157/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, față de lipsa părților lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la a doua strigare se constată lipsa părților. Conform art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, raportat la starea de libertate a inculpaților și la infracțiunile din cauză, asistența avocațială nu este obligatorie.
Reprezentantul parchetului învederează că nu mai are alte cereri de formulat și precizează că față de actele și lucrările dosarului nu se mai impune amânarea cauzei.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate și a se menține ca legală și temeinică sentința penală atacată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față constată:
P. sentința penală nr. 157/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art.6 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 63 din Codul penal, raportat la art. 320 ^1 al. 7 din Codul de procedură penală, a fost condamnată inculpata S. I. M. la pedeapsa amenzii de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
I s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.63/1 Cod penal.
În baza art.6 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 63 din Codul penal, raportat la art 320 ^1 al. 7 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. C. G. la pedeapsa amenzii de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63/1 Cod penal.
În baza art. 14 din Codul de procedură penală rap. la art. 346 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă a părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință, au fost obligați inculpații să plătească părții civile suma de_ lei cu titlu de impozite și contribuții reținute la sursă.
S-a menținut măsura asiguratorie privind sechestrul, dispusă în cursul urmăririi penale prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria S. din data de 30.01.2012 și adusă la îndeplinire prin Procesul verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 28.03.2012.
În temeiul art.13 al.1 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea sentinței Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar în temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, s-a dispus comunicarea sentinței Direcției Generale a Finanțelor P. a Județului A., pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen, au fost obligați inculpații să plătească fiecare suma de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria S., inculpații S. C. G. și S. I. M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În fapt s-a reținut că inculpații au îndeplinit calitatea de administrator la . P. jud. A., iar în virtutea funcției ocupate au procedat la stabilirea cuantumului sumelor reținute cu titlu de contribuții prin „stopaj la sursă", datorate de către personalul încadrat al societății bugetului de stat.
În perioada 2001-2011, inculpații deși au calculat și reținut sumele menționate mai sus, nu au procedat la vărsarea acestora către bugetul de stat, aceștia depunând la organele fiscale declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul de stat și a celor privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fonduri speciale pe care au fost menționate aceste debite.
În considerarea celor de mai sus, în perioada aprilie 2001-2011, inculpații, în virtutea calității lor funcționale, cu rea-credință, nu au procedat la vărsarea către bugetul de stat a sumelor reținute cu titlu de „stopaj la sursă" în cuantum global de_ lei, respectiv sumele reprezentând impozitele pe venit din salarii (3347 lei), CAS asigurați (5637 lei), sănătate asigurați (1273 lei), șomaj asigurați (394 lei), așa cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei – f. nr. 11.
În cauză, prin ordonanța procurorului din 30.01.2012 s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător până la concurența sumei de 10.651 de lei asupra bunurilor inculpaților sau a părții responsabile civilmente, în speță .. P. procesul verbal de aplicare a sechestrului, organele de poliție au procedat la indisponibilizarea autoturismului VW P. Variant cu nr. de înmatriculare_, proprietatea inculpatului Ș. C.. În cursul cercetărilor penale, inculpații au prezentat un act de vânzare-cumpărare a respectivului autoturism, act datat din 12.11.2011, deși în evidențele DEP A., autoturismul respectiv figura la data de 20.06.2012 în proprietatea inculpatului Ș. C. G.. Inculpații au achitat în cursul urmăririi penale, în două rânduri sumele de 800 de lei și 3000 de lei ( f nr. 12) mai rămânând restantă suma de 7651 lei.
S. R. reprezentat de M. de Finanțe prin Administrația Finanțelor P. S., s-a constiuit parte civilă în cauză cu suma de_ lei (f nr. 10).
În cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, regretând comiterea acesteia și declarând de asemenea că vor stărui în recuperarea prejudiciului.
Mijloacele de probă din cursul urmăririi penale au fost:
- plângerea penală formulată de M. Finanțelor P. - A.N.A.F.- Direcția Generală a Finanțelor P. S. - f nr. 7,11;
- Nota de Constatare -f nr. 8;
- fișele sintetice pe contribuții pentru perioada 2001-2011, din care rezultă existența debitelor;
- declarațiile privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurile speciale pentru perioada 2001-2011 depuse la organul fiscal;
- procesul verbal de aplicare a sechestrului penal întocmit de către organele de poliție la data de 28.03.2012- f nr. 56;
- contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit - f nr. 58;
- date de identificare a autovehiculului din care rezultă că autoturismul în cauză figurează pe numele inculpatului Ș. C. - f nr. 59;
- adresa nr. 2494/18.01.2012 - de constituire de parte civilă în calitate de reprezentant al statului a Administrației Finanțelor P. S. - f nr. 10;
- chitanța . nr._ prin care inculpații au achitat suma de 3000 de lei din valoarea prejudiciului;
- CD - pe care sunt stocate documente existente la AFP S.;
- declarațiile inculpaților prin care aceștia recunosc și regretă fapta comisă.
Pe parcursul urmăririi penale inculpații au avut o atitudine sinceră recunoscând și regretând săvârșirea faptei.
Întrucât inculpații au declarat că vor achita întreg prejudiciul datorat bugetului de stat până la începutul lunii iunie 2012, aceștia au mai fost citați la data de 06.08.2012, dar nu au mai răspuns chemării organului de urmărire penală.
P. rezoluția din 09.11.2011 confirmată de procuror (f.4), s-a început urmărirea penală față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005.
Inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, conform procesului verbal de la f.nr. 22, potrivit art. 257 raportat la art. 250 C. pr. pen.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarele:
P. declarațiile date în faza urmăririi penale (f.10-17) cei doi inculpați au recunoscut atât calitatea de administratori ai S.C. S. P. S.R.L, cât săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor prin actul de inculpare. De asemenea cei doi inculpați au recunoscut valoarea prejudiciului.
În faza cercetării judecătorești cei doi, inițial au solicitat termen pentru apărare, însă nu s-au mai prezentat în fața instanței.
Recunoașterea inculpaților se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv cu: plângerea penală formulata de M. Finanțelor P.-A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor P. S. .; Nota de Constatare; fișele sintetice pe contribuții pentru perioada anului 2001-2011, din care rezultă existența debitelor; declarațiile privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurile speciale pentru perioada anului 2001-2011 depuse la organul fiscal; ordonanța privind instituirea unui sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților; adresa de constituire de parte civilă în calitate de reprezentant al statului a Administrației Finanțelor P. S..
Față de probele analizate, prima instanță a reținut că faptele inculpaților, care în perioada anilor 2001- 2011, cu intenție, deși au calculat și reținut de la angajați sumele datorate de aceștia cu titlu de impozit pe venit sau asigurări, nu au procedat la vărsarea acestora in termen de 30 de zile de la reținere către bugetul de stat, cuantumul acestora fiind de_ lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Reținând vinovăția inculpaților, instanța i-a condamnat pe cei doi pentru faptele reținute în sarcina lor, cum mai sus s-a arătat.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, prima instanță a arătat că s-a araportat la dispozițiile art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod Penal.
În baza art. 14 din Codul de procedură penală rap. la art. 346 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil, prima instanță a admis acțiunea civilă a părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală și a obligat inculpații să plătească părții civile suma de_ lei cu titlu de impozite și contribuții reținute la sursă.
Prima instanță a menținut și măsura asiguratorie privind sechestrul, dispusă în cursul urmăririi penale prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria S. din data de 30.01.2012 și adusă la îndeplinire prin Procesul verbal de aplicare a sechestrului penal din data de 28.03.2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen, recurs inculpații, pe care nu și l-au motivat în vreun fel.
Analizând recursurile pe baza motivelor ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea reține că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, care reiese din întregul material probator al dosarului, fiind, de altfel, recunoscută și de inculpați.
Starea de fapt a fost corect încadrată în drept în prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005.
În legătură cu individualizarea judiciară a pedepselor, deși prima instanță nu și-a motivat alegerea referitoare la natura și cuantumul acestora, în opinia Curții pedepsele aplicate de prima instanță fiind prea blânde prin raportare la perioada activității infracționale destul de însemnate, date fiind prevederile art. 3858 alin. 1 din Codul de procedură penală, o casare a sentinței sub acest aspect nu este posibilă.
Sub aspectul laturii civile, prima instanță a pronunțat în mod just o soluție de obligare a inculpaților, deși nu a prevăzut solidaritatea, care, din aceleași motive mai sus arătate, nu poate genera casarea, însă a stabilit în mod greșit cuantumul despăgubirilor, ceea ce reprezintă cazul expres de casare prev. de art. 3859 pct. 172 din Codul de procedură penală, caz care, în temeiul alin. 3 din același articol, poate fi luat în considerare și din oficiu dacă a influențat sentința de prima instanță în defavoarea recurenților.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, Curtea reține că partea civilă a solicitat suma de_ lei încă din data de 29.03.2012 (f. 9 din dosarul de urmărire penală).
Aceeași sumă a arătat parte a civilă că o pretinde și la prima instanță (f. 8 din dosarul de urmărire penală).
Din chitanța de la fila 8 din dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpații, prin societatea la care au fost administratori, au achitat suma de 3000 lei către partea civilă, aspect reținut și în rechizitoriu dar neobservat de prima instanță.
Cu referire la suma de 800 lei, de care se face vorbire în rechizitoriu că ar fi fost achitată părții civile, Curtea reține că aceasta a fost avută în vedere de partea civilă, fiind dedusă din totalul pretențiilor, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 7 din dosarul de urmărire penală.
Curtea reține că și soluția primei instanțe de menținere a sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 755/P/2011 din 30.01.2012 este legală, fiind în sensul dispozițiilor art. 163 din Codul de procedură penală și respectând unul din scopurile luării măsurilor procesuale de acest fel, anume acela al garantării reparării prejudiciului.
Apărarea pe care inculpații și-au construit-o, prin aceea că bunul sechestrat, auto VW Passat Variant, nu ar aparține lor ci unei alte persoane, nu este în măsură să ducă la ridicarea sechestrului.
Este adevărat că inculpații au depus la dosarul de urmărire penală (f. 49) un contract prin care se arată că inculpatul vinde respectivul autoturism unei alte persoane, numitului Tica R., însă, acest contract nu este opozabil părții civile din moment ce el nu a fost înregistrat la organele de evidență ale unor astfel de contracte (din înscrisul provenind de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date, de la fila 50 a dosarului de urmărire penală, rezultând că autovehiculul în discuție era înmatriculat, încă la o dată ulterioară instituirii sechestrului, pe numele inculpatului). De altfel, constituirea respectivului contract pro cauza apare ca fiind evidentă și pentru că autovehiculul a fost găsit, cu ocazia aplicării sechestrului și după data pretinsului contract, în posesia inculpatului, iar pretinsul proprietar, numitul Tica R., nu a efectuat nici un demers în vederea ridicării sechestrului.
Deși soluția de menținere a sechestrului în vederea reparării prejudiciului este una corectă, ținând cont de cele reținute cu privire la cuantumul prejudiciului, Curtea urmează a reduce, în mod corespunzător și suma până la concurența căreia a fost instituit sechestrul.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de inculpații Ș. I. M. și Ș. C. G. împotriva sentinței penale nr. 157/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, pe care o va casa în parte, doar sub aspectul cuantumului daunelor civile și al sumei până la concurența căreia a fost instituit sechestrul asigurător și, rejudecând în aceste limite:
Va reduce cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații Ș. I. M. și Ș. C. G. către partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A. de la_ lei la 7651 lei.
Va reduce de la_ lei la 7651 lei suma până la concurența căreia a fost instituit sechestrul asigurător prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 755/P/2011 din 30.01.2012
Va menține, în rest, dispozițiile sentinței recurate, în măsura în care acestea nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații Ș. I. M. și Ș. C. G. împotriva sentinței penale nr. 157/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._, pe care o casează în parte, doar sub aspectul cuantumului daunelor civile și al sumei până la concurența căreia a fost instituit sechestrul asigurător și, rejudecând în aceste limite:
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații Ș. I. M. și Ș. C. G. către partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A. de la_ lei la 7651 lei.
Reduce de la_ lei la 7651 lei suma până la concurența căreia a fost instituit sechestrul asigurător prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria S. nr. 755/P/2011 din 30.01.2012
Menține, în rest, dispozițiile sentinței recurate, în măsura în care acestea nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. I. P. E. B. A. B.
GREFIER
T. C.
Red.AB
Tehnored. CT 2 ex/11.01.2013
J.F. S. R.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 10/2013. Curtea de... → |
|---|
