Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-01-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ SI
PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 32/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător A. B.
Judecător A. I. P.
Grefier L. A.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin:
I. N. - procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă J. A. și inculpatul L. M. D. împotriva sentinței penale nr.1229/11.10.2012 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent L. M. D., în stare de arest din Penitenciarul A., asistat de av. G. E., în substituirea av. B. B., apărătorul desemnat din oficiu, lipsă fiind partea civilă intimată R. L. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Inculpatul recurent L. M. D. solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru angajare de apărător ales.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de inculpatul recurent.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii formulate de inculpat. Arată că inculpatului recurent i-a fost acordat un termen de judecată pentru angajarea unui apărător.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent L. M. D., d-l av. G. E. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulate de inculpat.
Curtea, în deliberare, raportat la împrejurarea că inculpatului recurent L. M. D. i s-a acordat un termen de judecată în vederea angajării unui apărător ales, constatând că asistența juridică a acestuia a fost asigurată prin desemnarea unui apărător din oficiu potrivit dispozițiilor art. 171 alin. 2 și 4 Cod procedură penală respinge cererea formulată de inculpatul recurent L. M. D. de acordare a unui nou termen de judecată.
La întrebarea instanței cu privire la faptul dacă dorește să dea declarație în cauză, inculpatul – recurent L. M. D. arată că nu dorește să uzeze de dreptul de a da declarații precizând că își menține declarațiile date anterior în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului arată că susține recursul așa cum a fost formulat în scris. Se arată că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor fapte de furt calificat și tâlhărie astfel că era necesar aplicarea unui spor de pedeapsă. Învederează că sentința este nelegală și sub aspectul că instanța nu a făcut aplicarea art. 61 alin. 1 rap. la art. 33 și art. 34 Cod penal în sensul contopirii restului rămas neexecutat cu pedeapsa ce urmează a fi aplicată. Se arată că sentința este nelegală și sub aspectul perioadei deducerii reținerii dar și sub aspectul omisiunii prelevării de probe de la inculpat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent L. M. D., d-l av. G. E. solicită instanței respingerea recursului formulat de parchet și admiterea recursului formulat de inculpat. Cu referire la recursul parchetului, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent L. M. D., d-l av. G. E. arată că o condamnare nu se face pe antecedente penale ci pe fapte.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul L. M. D., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut fapta și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr.1229/11.10.2012 pronunțată de J. A. în dosar nr._ s-a dispus în temeiul art. 211 al.2 lit.c C.p., cu aplic. 37 lit.a C.p. și a art.320 ind.1 Cod procedură penală condamnarea inculpatului L. M. D., fiul lui D. și E., născut la 01.05.1976 în T., jud. Cluj, domiciliat în Unirea, . K județ A., CNP_, fără ocupație, recidivist, studii 7 clase, la pedeapsa de5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În temeiul art. 61 C.pen s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 748 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 149/07.02.2007 pronunțată de J. A. în dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr.92/A/2007 a Tribunalului A..
În temeiul art. 39 al 2 C.pen. s-a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de pedeapsă de 748 zile închisoare în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție conform dispozițiilor art. 57 C.pen.
În baza art.71 alin.2 C.penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b C.penal.
În temeiul art.350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C.p.s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, din data de 12.03.2012 și a arestului preventiv din data de 22.05.2012 la zi.
În temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 998,999 C. civ. s-a luat act că partea vătămată R. L. I., domiciliată în Ocna M., ., județ A., nu se constituie parte civilă.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală,a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 697 lei, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt că la data de 22.05.2012, în jurul orelor 16,20 în timp ce se deplasa pe . loc Ocna M., în zona dintre magazinul de piese auto și Raiffesen Bank, inculpatul a observat-o pe partea vătămată, care purta la gât un lănțișor din aur cu medalion, luând hotărârea să-l sustragă.
În baza acestei rezoluții infracționale, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, după care i-a smuls cu putere lanțul de la gât provocând ruperea acestuia și vătămarea ușoară a gâtului părții vătămate. După aceasta inculpatul a fugit printre blocuri.
Dându-și seama că îi lipsește lănțișorul cu medalionul aferent, partea vătămată împreună cu martora B. O., care o însoțea și care a asistat la tot incidentul, au pornit în căutarea inculpatului.
În acest sens au solicitat sprijinul martorului Pitarca V., care le-a condus cu autoturismul acestuia prin zona din apropierea locului săvârșirii faptei, fără însă a-l identifica pe inculpat.
Întrucât propriile căutări nu au avut succes, partea vătămată a solicitat ajutorul organelor de poliție împreună cu care s-au deplasat până în Halta Unirea unde, în fața unui bar, a fost identificat inculpatul. S-a procedat la legitimarea acestuia, care a fost recunoscut imediat de partea vătămată și de martora B. O., iar la controlul corporal efectuat asupra sa a fost găsit lănțișorul din aur și medalionul sustras vătămate.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului L. M. D. rezultă că prin s.p. nr. 149/07.02.2007 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală 92/A/2007 a Tribunalului A., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, s-a revocat restul de 757 zile rămas de executat din pedeapsa aplicată prin sentința penală 381/13.09.2011 a Tribunalului Cluj, care s-a contopit cu pedeapsa aplicată, inculpatul având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare, fiind arestat la data de 02.08.2006 și liberat condiționat la data de 15.07.2011, rămânând de executat un rest de 748 de zile.
Față de aceste informații s-a reținut corect de instanța de fond că inculpatul L. M. D. a săvârșit infracțiunea de tâlhărie care formează obiectul prezentului dosar, înainte de expirarea restului de 748 de zile de închisoare mai sus menționat, adică înainte de considerarea ca executată a pedepsei aplicate, fapt pentru care în sarcina acestuia s-a reținut recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 al. 1 lit. a C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei inculpatului, conform art.72 C.pen., instanța de fond a avut în vedere faptul că, acesta a suferit mai multe condamnări pentru fapte similare, având înscrise în fișa de cazier judiciar un număr de 9 condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhării.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă, atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței.
Instanța a reținut, totodată, gradul de pericol social ridicat al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, față de natura infracțiunii (faptă săvârșită prin violență), față de împrejurările săvârșirii faptei – în loc public, cuantumul prejudiciului cauzat și împrejurarea că acesta a fost recuperat.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, luând în considerare periculozitatea socială a inculpatului și cuantumul pedepsei aplicate, instanța de fond a apreciat că scopul sancționator, preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de deținere.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat recurs P. de pe lângă J. A. și inculpatul L. M. D..
Parchetul de pe lângă J. A. prin recursul formulat a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecând să se dispună:
- majorarea pedepsei aplicate, greșita aplicare a dispozițiilor art.39al.2 Cod penal în loc de art.61 alin.1Cod penal,greșita deducere a perioadei reținerii din data de 12 03 2012 precum și prelevarea de probe biologice potrivit art.7 ali.1 din Legea nr. 76/2008.
În motivarea recursului P. de pe lângă J. A. învederează că pedeapsa aplicată de instanța de fond este insuficientă raportat la antecedentele penale ale inculpatului așa cum rezultă acestea din fișa de cazier judiciar a inculpatului. Potrivit acesteia inculpatul a suferit anterior mai multe condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni de furt și tâlhărie,pentru săvârșirea cărora a executat mai mulți ani de închisoare astfel că nu se justifică aplicarea unei pedepse minime.
Cu privire la al doilea motiv de recurs se arată că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie în cursul termenului de liberare condiționată a pedepsei de 7 ani aplicată prin sentința penală nr.149/2007 ,și deși instanța de fond a dispus în baza art. 61 Cod penal revocarea liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 748 zile rămas neexecutat, a dispus în mod greșit în baza art.39 al.2 contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în loc să facă aplicarea art. 61 alin.1 Cod penal.
De asemenea se arată că s-a dedus greșit perioada reținerii din data de 12 03 2012 deși din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost reținut din data de 22 05 2012,precum și că s-a omis aplicarea 12 03 2012 Inculpatul L. M. D. prin recursul formulat a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate față de conduita sinceră manifestată în cursul cercetării judecătorești.
Curtea analizând sentința atacată potrivit criticilor formulate de recurenți precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art.385/6 al.3,385/9 al.3 Cod proc. P.. constată că recursul formulat de P. de pe lângă J. A. este fondat.
Curtea constată potrivit probelor administrate în cauză coroborate cu declarația inculpatului de recunoaștere a faptei potrivit procedurii prev. de art. 320/1 Cod proc.pen.că inculpatul în data de 22 05 2012în timp ce se deplasa pe . loc. Ocna M. a obervat-o pe partea vătămată B. O. căreia i-a sustras prin smulgere lănțișorul pe care aceasta îl purta la gât. În urma sesizării de către partea vătămată a organelor de poliție inculpatul a fost identificat la scurt timp fiind recunoscut de partea vătămată ,și găsindu-se asupra lui lănțișorul sustras.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev și ped.de art. 211 alin2 lit.c C.pen cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
Analizând in continuare individualizarea judiciară a pedepsei aplicate instanța de recurs constată că aceasta a fost aplicată în limitele legale cu aplicarea reducerii de 1/3 prevăzută de art.320/1 Cod proc.pen.față de recunoașterea faptei de către inculpat precum și că prin dispozițiile art. 72 C. pen. sunt stabilite criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi.
Astfel prin aplicarea acestor criterii la cazul concret se are în vedere determinarea naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 C. pen.: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
Față de aceste considerente aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare corespunde scopului pedepsei având în vedere persoana inculpatului care a suferit anterior mai multe condamnări ,de pericolul social mediu al infracțiunii săvârșite justificat nu atât prin valoarea prejudiciului care este minim ci prin modul de săvârșire a faptei respectiv în loc public și prin folosirea de violențe. Curtea apreciază însă,reținând agravanta recidivei că în urma procesului de contopire care se impune a fi realizat în baza art. 61 Cod penal în loc de art. 39 al. 2 Cod penal se impune aplicarea unui spor de 1 an .
De asemenea în cauză se va dispune în baza art. 88 Cod penal deducerea duratei arestului preventiv 22 05 2012 la zi în loc de data de 12 03 2012 așa cum din eroare a dispus instanța de fond.
Față de infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul în cauză este obligatorie aplicarea art.7 ali.1 din Legea nr. 76/2008 care prevăd prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Față de considerentele expuse în baza art.385/15 pct 2 lit d ,reținând motivele de casare prev. de art.385/9 pct.14,17/2 Cod proc. pen se vor admite recursurile declarate de P. de pe lângă judecătoria A. și de inculpatul L. M. D. Casează sentința recurată sub aspectul netemeiniciei pedepsei rezultante aplicate inculpatului L. M. D., al greșitei aplicări a dispozițiilor art. 39 alin. 2 din Codul penal și ale art. 88 din Codul penal și al omisiunii dispunerii prelevării de probe biologice.
Rejudecând în aceste limite descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului L. M. D. prin sentința recurată, în elementele ei componente 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal și a art. 3201 din Codul de procedură penală;748 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 149/07.02.2007 a Judecătoriei A..
Menține revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 149/07.02.2007 a Judecătoriei A..
În temeiul art. 61 alin. 1 teza finală din Codul penal, contopește pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită în prezenta cauză și restul rămas neexecutat de 748 de zile închisoare în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu un an, urmând ca inculpatul să execute, în final, o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal,se va deduce din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive din 22.05.2012 până în data de 14.01.2013.
În temeiul art. 7 alin. 1 rap. la art. 4 alin. 1 lit. b din Lg. 76/2008,se va dispune prelevarea, în condițiile art. 7 alin. 2 din Lg. 76/2008, de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 dispune încunoștințarea inculpatului despre faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de P. DE PE L. J. A. și de inculpatul L. M. D. împotriva sentinței penale nr. 1229/11.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A..
Casează sentința recurată sub aspectul netemeiniciei pedepsei rezultante aplicate inculpatului L. M. D., al greșitei aplicări a dispozițiilor art. 39 alin. 2 din Codul penal și ale art. 88 din Codul penal și al omisiunii dispunerii prelevării de probe biologice și, rejudecând în aceste limite:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului L. M. D. prin sentința recurată, în elementele ei componente:
- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c cu aplic. art. 37 lit. a din Codul penal și a art. 3201 din Codul de procedură penală;
- 748 de zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 149/07.02.2007 a Judecătoriei A..
Menține revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 149/07.02.2007 a Judecătoriei A..
În temeiul art. 61 alin. 1 teza finală din Codul penal, contopește pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită în prezenta cauză și restul rămas neexecutat de 748 de zile închisoare în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporește cu un an, urmând ca inculpatul să execute, în final, o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 din Codul penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b din Codul penal.
În temeiul art. 88 alin. 1 din Codul penal, deduce din durata pedepsei perioada reținerii și a arestării preventive din 22.05.2012 până în data de 14.01.2013.
În temeiul art. 7 alin. 1 rap. la art. 4 alin. 1 lit. b din Lg. 76/2008, dispune prelevarea, în condițiile art. 7 alin. 2 din Lg. 76/2008, de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 dispune încunoștințarea inculpatului despre faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
În baza art. 5 lit. a din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu, acordă onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, în sumă de 200 lei, care va fi avansată din fondul special destinat al Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. B. A. B. A. I. P.
Grefier,
L. A.
Red. B.E./tehnored. L.A
2 ex. /2013/ 1.02.2013
J.F.M. L. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
