Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 25/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-01-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 25/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: A. L.
Judecător: D. G.
Judecător: C. M.
Grefier: I. P.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de condamnatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 208/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul C. A., aflat în stare de detenție, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocatul B. G., lipsă fiind intimata parte civilă . S. SA, reprezentată de S. Regional S. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că s-a primit, la dosar, prin serviciul de registratură al instanței din partea intimatei parte civilă . S. SA, reprezentată de S. Regional S. Timișoara cerere prin care solicită instanței de recurs să mențină sentința penală nr. 123/2011 ca temeinică și legală, cerere prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea, grefierul de ședință aduce la cunoștință faptul că în prezenta cauză au fost admise declarațiile de abținere ale magistraților L. C. și M. F. F..
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul B. G., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul recurent C. A., solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului și să se constate că în mod greșit a fost respinsă cererea condamnatului C. A. de rejudecare după extrădare, întrucât potrivit art. 5221 C.pr.pen. cererea este admisibilă dacă rezultă faptul că inculpatul a fost judecat și condamnat în lipsă. Reprezentanta Parchetului arată faptul că s-a făcut dovada că inculpatul C. A. nu a fost prezent la judecarea cauzei, precizând însă că instanța fondului a menționat că acesta a avut cunoștință de proces.
Totodată, reprezentanta Parchetului învederează instanței faptul că în cauză a existat un motiv de incompatibilitate a judecătorului care a respins cererea de rejudecare a cauzei după extrădare, având în vedere că acest magistrat a soluționat și fondul cauzei, având astfel interes să își apere hotărârile proprii.
Condamnatul recurent C. A., având ultimul cuvânt, arată că nu a avut cunoștință de termenul de judecată de astăzi, data de 10 ianuarie 2013, a prezentului recurs, depunând cererea la Judecătoria Câmpeni. Totodată, condamnatul arată că are încă un dosar pe rolul instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr. 208/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar_ s-a dispus respingerea cererii pentru admiterea în principiu, în vederea rejudecării după extrădare formulată de condamnatul C. A., fiul lui N. și V., născut la data de 31.10.1979 în Ocna M., domiciliat în comuna Sălciua, ., nr. 41, județul A..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub dosar nr._ , condamnatul C. A. a solicitat rejudecarea cauzei în care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de trei ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 Cod penal și art. 209 Cod penal .
S-a motivat că în anul 2009 a plecat în Spania împreună cu soția și copii minori, iar la domiciliul din România nu mai locuiește o altă persoană. Condamnatul a susținut că sunt întrunite cerințele art. art. 522 ind. 1 Cod procedură penală întrucât soluționarea cauzei s-a făcut în lipsa sa și nu a avut cunoștință de existența procesului.
Verificând actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința penală nr. 123/2011 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului C. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, art. 209 alin. 1 lit. „a” Cod penal . Cauza în instanță s-a soluționat în lipsa inculpatului, procedura de citare cu acesta fiind îndeplinită prin afișare, iar inculpatul a fost reprezentat de către apărător ales D. N. I.. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către inculpat prin apărător ales N. M. Louisiana, împuternicirea fiind semnată la rubrica client de către o persoană cu numele de H.. Recursul declarat de către inculpat s-a respins prin Decizia penală nr. 910/12 septembrie 2011 a Curții de Apel A. I..
În dosarul de urmărire penală nr. 644/P/2010 instrumentat de Postul de Poliție Sălciua, sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpeni, la data de 29.04.2010 a fost audiat numitul C. A. în legătură cu infracțiunea de furt, prin această declarație recunoscând că a comis fapta pentru care a și fost condamnat. Ulterior apărătorul ales al inculpatului C. A., avocat N. M. Lousiana a prezentat organelor de urmărire penală un memoriu al inculpatului, prin care acesta recunoaște fapta comisă și își prezintă motivul care a stat la baza comiterii faptei. În memoriu a arătat că la momentul respectiv era plecat din țară și solicită a se avea în vedere motivul care l-a determinat să comită fapta și a fi sancționat la o pedeapsă neprivativă de libertate. Materialul de urmărire penală nu a putut fi prezentat inculpatului deoarece acesta a părăsit țara deși cunoștea că este cercetat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat . Anterior, pe numele inculpatului s-a emis un mandat de executare a pedepsei nr. 233/2010 de către Judecătoria Cîmpeni, respectiv la data de 22.11.2010, pentru executarea pedepsei de un an și 6 luni închisoare, care s-a dispus prin Sentința penală nr. 194/2010 a Judecătoriei Cîmpeni.
Coroborându-se aceste date a reținut că inculpatul a părăsit țara ulterior datei de 29.04.2010 și înainte de data de 22.11.2010, scopul care l-a determinat putând fi acela de a se sustrage pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare dispusă printr-o altă hotărâre.
Instanța a reținut că pentru a fi admisibilă în principiu cererea de rejudecare este necesar ca condamnatul să fi fost judecat și judecat în lipsă, prin aceasta înțelegându-se situația în care condamnatul nu a avut cunoștință la nici un moment dat de faptul că pe seama sa se derulează o procedură judiciară și i se aduce o acuzație de natură penală. Judecătoria a concluzionat că nu este îndeplinită condiția că inculpatul a fost judecat sau condamnat în lipsă, deoarece acesta s-a sustras ulterior efectuării unor acte de cercetare penală, chiar în scopul de a nu executa o pedeapsă anterioară.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârii și în rejudecare admiterea cererii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs condamnatul a susținut că în mod nelegal i-a fost respinsă în principiu cererea de rejudecare după extrădare deși erau întrunite cerințele prevăzute de lege, cauza a fost judecată fără participare procurorului iar judecătorul care a pronunțat soluția era incompatibil. .
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin.3 din Codul de procedură penală Curtea reține că cesta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Astfel cum rezultă din actele dosarului condamnatul C. A. a fost judecat atât în primă instanță cât și în căile de atac în lipsă. Judecarea cauzei în lipsă este, potrivit dispozițiilor art.5221 din Codul de procedură penală condiție a admisibilității în principiu a cererii de rejudecare după extrădare. Împrejurarea că inculpatul a avut cunoștință despre existența unor proceduri penale pornite împotriva sa ori faptul că a avut angajat avocat pe parcursul derulării procedurilor judiciare nu reprezintă potrivit legii impedimente în admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare așa cum eronat a susținut instanța de fond.
În mod greșit judecătorul fondului a adăugat criteriilor de admisibilitate în principiu a cererii de rejudecare după extrădare cerințe suplimentare neprevăzute de lege.
Sunt întemeiate și criticile recurentului referitoare la incompatibilitatea judecătorului care a soluționat cererea.
Potrivit dispozițiilor art.47 din Codul de procedură penală judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate lua parte la judecarea aceleași cauze într-o cale de atac. În speță rejudecarea cauzei după extrădare deși nu este o cale tipică de atac prin efectele pe care pe produce este identică unei căi de atac putând conduce la reformarea hotărârii anterioare similar revizuirii. În consecință judecătorul care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se solicită este incompatibil să soluționeze cererea de rejudecare după extrădare. În cauză judecătorul fondului cauzei a cărei rejudecare se solicită este judecătorul cererii de revizuire care erea incompatibil.
Susținerea recurentului în sensul că judecarea cererii de admisibilitate în principiu trebuia să se facă cu participarea procurorului este nefondată, în raport de dispozițiile art.403 alin.1 din Codul de procedură penală.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 38515 alin.1 pct. 2 lit.d din codul de procedură penală Curtea va admite recursul declarat de condamnatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 208/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr._ .
Va casa sentința recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond Judecătoria Câmpeni.
În baza art. 192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul C. A. împotriva sentinței penale nr. 208/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond Judecătoria Câmpeni.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. D. G. C. M.
Grefier,
I. P.
Red. AL
Dact. IP/2 ex./16.01.2013
Jud. fond C. D. V.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
