Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 203/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-12-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 203/2012
Ședința nepublică de la 18 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. T.
Judecător M. F. F.
Judecător M. A. M.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost reprezentat de
Procuror -A. M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G. P. P. împotriva încheierii penale pronunțate de T. H. în ședința camerei de consiliu din data de 14 decembrie 2012 în dosar nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat oficiu D. A..
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, din oficiu și în temeiul art. 485 C.pr.penală a pus în discuția părților publicitatea ședinței de judecată.
Avocatul inculpatului și reprezentanta parchetului având pe rând cuvântul au solicitat judecarea cauzei în ședință nepublică.
Instanța, deliberând, declară ședință nepublică și dispune evacuarea sălii de judecată cu excepția persoanelor apelate în prezenta cauză.
Întrebat fiind, inculpatul G. P. P. a învederat instanței că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și nu dorește să fie ascultat de instanța de recurs, menținându-și declarațiile date anterior, iar în motivarea orală a recursului a solicitat a fi judecat în stare de libertate.
Reprezentanta parchetului și avocatul inculpatului având pe rând cuvântul au precizat că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului având cuvântul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând a se dispune punerea inculpatului în libertate.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
A susținut că fapta a fost comisă în stare de ebrietate, inculpatul a recunoscut starea de fapt reținută, însă situația familială impune reintegrarea acestuia în familie mai ales că locuiește cu mama.
În concluzie, a solicitat judecarea inculpatului în stare de libertate sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea urmând ca inculpatului să se supună regulilor stabilite de instanță, în caz contrar va fi rearestat.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate susținând că în mod corect s-a menținut starea de arest preventiv având în vedere că subzistă temeiurile prev. de art. 148 lit.f C.pr.penală. La acest moment punerea de îndată în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura faptelor (tentativă la omor, tâlhărie) și persoana inculpatului, care, chiar dacă a recunoscut faptele a dat dovadă de persistență.
Cercetarea inculpatului în stare de libertate la acest moment ar crea un sentiment de insecuritate în rândul societății.
Inculpatul G. P. P. având ultimul cuvânt a precizat că regretă tot ce s-a întâmplat.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea penală din 14 decembrie 212 pronunțată de T. H. – secția penală în dosar nr._ 12, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat și cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestării cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, iar în baza art. 160 C.p.p., art.300/1C.p.p. și art.160/h C.p.p. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului minor G. P. P..
În considerentele încheierii s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.985/P/13.12.2012 al Parchetului de pe lângă T. H., înregistrat la această instanță sub nr.10.700/97/13.12.2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului minor G. P. P. (născut la data de 25.05.1997-f.75 d.u.p.) pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art.211 al.1, al.2 lit.b) și c) și al.21 lit.b) C.pen., dar și pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. și ped. de art.20 C.pen. raportat la art.174, 175 lit.i) C.pen., ambele cu aplicarea art.99 și urm. C.pen.
În sarcina inculpatului minor s-a reținut că, în noaptea de 30.11/01.12.2012, în timp ce se afla în Orăștie, în apropierea stației C.F.R., l-a acostat pe partea vătămată G. C. L., căruia i-a aplicat lovituri cu un briceag în zona capului și a toracelui, punându-i viața în pericol. Inculpatul a părăsit locul faptei, dar s-a întors după o jumătate de oră și, găsind pe partea vătămată în același loc în care îl abandonase, i-a sustras, prin amenințare, bunurile pe care le deținea, respectiv suma de 14 lei, un pachet de țigări P. Mall și o brichetă.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului minor G. P. P., în conformitate cu prevederile art. 3001 Cod proc. penală, T. H. a reținut următoarele:
Arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus prin încheierea penală nr.135/04.12.2012 a Tribunalului H., definitivă prin nerecurare, pe o durată de 14 zile, conform disp. art.160h al.1 și 2 C.pr.pen., referitoare la arestarea preventivă a minorului între 14 și 16 ani, pentru temeiurile reglementate de dispozițiile art.148 al.1 lit.a) și f) C.pr.pen., potrivit cărora măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 C.pr.pen., inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă, în orice mod, de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei (art.148 al.1 lit.a) C.pr.pen.), iar inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică (art.148 al.1 lit.f) C.pr.pen.).
S-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, ci subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, măsura fiind proporțională scopurilor urmărite la instituire, astfel cum sunt reglementate de art.136 al.1 C.pr.pen.
Conform art.143 C.pr.pen., măsurile preventive se pot lua dacă sunt probe sau indicii temeinice că o persoană a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Indiciile temeinice sunt considerate de textul art.681 C.pr.pen. ca existând atunci când, din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă a inculpatului a constatat că, din probațiunea administrată de organele judiciare de anchetă, rezultă date ce pot fi considerate indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit faptele menționate mai sus.
S-a constatat că inculpatul minor este acuzat de comiterea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 7 și 25 de ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, raportat la modalitatea și contextul în care acuzarea reține că ar fi fost săvârșite presupusele fapte infracționale, dar și raportat la natura prezumtivelor fapte infracționale, cu privire la care s-a dispus arestarea preventivă.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea acestor prezumtive fapte de a căror comitere este acuzat inculpatul, îndreptate împotriva vieții și patrimoniului.
Însăși personalitatea minorului este generatoare de pericol concret pentru ordinea publică, în ipoteza cercetării judecătorești în stare de libertate: rațiunile faptice pentru care în sarcina sa a fost reținut și temeiul de arestare prev. de art.148 al.1 lit.a) C.pr.pen. au constat în comportamentul imediat ulterior celui presupus infracțional, când, ajuns acasă, în satul T. din județul S. și remarcând mașina unui echipaj al poliției în fața casei, s-a ascuns în pădure, fiind depistat de Poliția orașului Ocna Sibiului în data de 02.12.2012 și internat în Centrul de Primire în Regim de Urgență D., D.G.A.S.P.C. H.. În data de 03.12.2012, inculpatul a amenințat cu un scaun personalul Centrului în care se afla, solicitând să i se deschidă ușa, apoi a părăsit în fugă instituția. A fost localizat pe peronul stației TF D., încercând să fugă și de aici, înainte de a fi prins.
Raportat la aceste criterii și la circumstanțele faptice ale prezentei cauze, s-a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului minor nu s-au modificat, ci subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate.
Durata privării de libertate la care a fost supus inculpatul nu este excesivă, raportat la caracterul rezonabil al bănuielilor care au stat la baza arestării și al legitimității scopului urmărit prin arestare, la particularitățile complexe ale cauzei, toate acestea prin comparare cu exigențele art.5 paragr.3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În cauză, natura și gravitatea acuzațiilor ce planează asupra inculpatului impun concluzia că privarea acestuia de libertate este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, oportună și proporțională scopului urmărit, iar eliberarea acestuia, chiar subsumată unor obligații sau garanții, ar provoca o reală tulburare a ordinii publice.
Având în vedere pericolul social concret al presupuselor fapte infracționale – real și actual –, generat de impactul negativ al acestora asupra ordinii sociale, tribunalul apreciază că, în acest moment procesual, se impune cercetarea inculpatului, în continuare, în stare de arest preventiv, urmând ca măsura preventivă privativă de libertate să fie reevaluată în cursul derulării procedurilor judiciare, aflate, actualmente, în fază incipientă.
Față de considerentele exprimate, cererile inculpatului, de revocare a măsurii arestării preventive ori de înlocuire a acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara au fost respinse, iar în baza art.160, 160h și art. 3001 C.pr.pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, măsura preventivă privativă de libertate urmând a fi reevaluată în cursul derulării procedurilor judiciare, în conformitate cu dispozițiile art.3002, 160h al.2 fraza I teza a II-a C.pr.pen.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termen inculpatul G. P. P. solicitând casarea acesteia și în rejudecare punerea sa în libertate ca urmare a revocării sau înlocuirii măsurii arestării preventive.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că inculpatul a recunoscut și regretă faptele pe care le-a comis în stare de ebrietate și că situația sa familială ar impune punerea în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu conform disp. art. 385/6 C.pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Potrivit art. 300/1 alin.1-3 C.pr.penală instanța, atunci când constată, după sesizarea prin rechizitoriu, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi, menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În speță, din probele administrate până în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea constată că în speță sunt întrunite cerințele art. 148 lit.f C.pr.penală prin prisma modului și circumstanțelor comiterii faptelor de care minorul este acuzat (tentativă la omor calificat și tâlhărie), dar și a conduitei ulterioare a acestuia.
Astfel, justificat s-a reținut ca temei al arestării și disp. art. 148 alin.1 lit.a C.pr.penală, odată ce inculpatul s-a ascuns de organele de poliție și ulterior a părăsit Centrul de Primire în Regim de Urgență D. unde era internat, încercând să se sustragă urmăririi penale.
Ca atare, menținerea stării de arest a inculpatului este pe deplin justificată în acest stadiu al începerii cercetării judecătorești, fiind de natură a realiza scopul măsurii preventive, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la judecată.
Simpla recunoaștere a faptelor și sentimentul de regret expus nu sunt de natură să înlăture pericolul concret reprezentat de punerea inculpatului în libertate.
În aceste condiții, solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive nu poate fi primită, neexistând garanțiile necesare pentru luarea unei măsuri alternative detenției provizorii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat cu consecința obligării sale la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul G. P. P. împotriva încheierii penale pronunțată de T. H. – Secția penală la data de 14.12.2012 în dosarul nr._ 12.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.12. 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. T. M. F. F. M. A. M.
Grefier,
V. C. V.
Red. MMA
Tehnored. VV 2 ex/19.12.2012
j.f. V. D.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 197/2014.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 32/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
