Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 25/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-02-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 25/A/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. E. C.
Judecător: L. C.
Grefier: I. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I., reprezentat de:
Procuror: A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul G. C. M. împotriva sentinței penale nr. 535/07.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant G. C. M., asistat de apărătorul său ales, avocatul B. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța aduce la cunoștința inculpatului apelant G. C. M. că are dreptul de a da o declarație în fața sa.
Instanța îl întreabă pe inculpatul apelant G. C. M. dacă înțelege să dea declarație în cauză.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul apelant G. C. M. arată că nu dorește să dea declarație.
Instanța constată că inculpatul apelant G. C. M. a uzat de procedura recunoașterii vinovăției.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul B. A., apărător ales al inculpatului apelant G. C. M., arată că, critica hotărârii vizează modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, precizând că pedeapsa stabilită în sarcina acestuia este prea mare.
Astfel, apărătorul solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen., admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii penale atacate, iar în rejudecare, aplicarea în sarcina inculpatului a pedepsei amenzii.
Apărătorul depune la dosarul cauzei o soluție recentă pronunțată de Judecătoria Sibiu pentru o faptă similară, soluție privind aplicarea pedepsei amenzii în sarcina inculpatului.
Apărătorul solicită instanței, ca în situația în care nu va da curs solicitării sale privind aplicarea în sarcina inculpatului a pedepsei amenzii, să stabilească în favoarea inculpatului o pedeapsă cu suspendare condiționată.
Apărătorul solicită instanței să aibă în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului pe subsidiar, precizând că raportat la conduita inculpatului și la împrejurarea că acesta a achitat o parte din prejudiciul cauzat, se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și reducerea pedepsei care i-a fost aplicată, cu precizarea că se impune pedeapsa închisorii.
Inculpatul apelant G. C. M., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta. Totodată, inculpatul învederează instanței că este constructor și are posibilitatea de a recupera prejudiciul.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față,
În deliberare constată că prin sentința penală nr. 535/07.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul penal nr._ s-a dispus în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 Cod pr.pen.,art. 41 alin. 2 Cpen. condamnarea inculpatului G. C. M., fiul lui O. și A., născut la data de 2.05.1963 în mun. Ploiesti, jud.Prahova, cetățenia română, studii superioare, inginer - administrator la S.C. O. PROD INVEST S.R.L. Sibiu, căsătorit, fără antecedente penale, cu dom. în Sibiu, ..15,scara C,. si ffl in loc.Selimbar, ..36,jud.Sibiu, identificat cu CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cpen. anterior i s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cpen. anterior.
În baza art. 81 alin. 1 Cpen. anterior s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cpen. anterior.
În baza art. 71 alin. 5 Cpen. anterior s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale să fie suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cpp. anterior i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 Cpen. anterior.
În baza art. 14 și 346 alin. 1 Cpp. anterior cu aplicarea art. 998-999 Cciv. și a art. 1003 Cciv. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. PROD INVEST S.R.L. Sibiu prin lichidator judiciar APEX E. I. SPRL cu sediul in mun.Sibiu, ., scara 2, etaj 2, ., la plata sumei de 187.410 lei, cu penalitățile legale până la data plății, către partea civilă S. R., reprezentat de A.N.A.F., reprezentată de DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR P. BRASOV- ADMINISTRATIA FINANTELOR P. SIBIU.
În baza art. 357 alin. 2 lit. b Cpp. anterior a fost menținută măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012 .
În baza art. 191 alin. 1 și 3 Cpp. anterior inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. O. PROD INVESTS.R.L. Sibiu la plata sumei de 930 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Determinând vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul G. C. M., în calitate de reprezentant al . SRL Sibiu, în perioada ianuarie 2008 - iulie 2010, a reținut și nu a virat la bugetului statului, în termenul legal, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă prejudiciul total cauzat prin activitatea sa infracțională fiind în cuantum de 205.410 lei.
Starea de fapt expusă mai sus a fost reținută în considerarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: plângerea penală formulata de D.G.F.P. Sibiu (f. 9-11 dos.u.p.);declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat (f. 23-61 );datele de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului ale . SRL Sibiu (f. 265-269 );documentele contabile și bancare vizând activitatea . SRL Sibiu (f. 64-264, 284-437);documente furnizate de ITM Sibiu (f. 441-443 );actele întocmite privind aplicarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri mobile: autoturism marca Peugeot, ._, autoturism marca Mitsubishi, . GC_, autoturism marca Audi A4 ._, autoturism marca Dacia Double C. . C028097 si autoturism marca Dacia Double C. . C_ (filele 465,475); raportul de expertiza contabilă (f.448-462 dos.u.p.) coroborate cu declarațiile inculpatului date în fața instanței prin care acesta recunoaște integral săvârșirea infracțiunii, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 C.pr.penală anterior vizând procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăție.
În drept, fapta inculpatului săvârșită în împrejurările descrise mai sus a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanță a reținut următoarele:
P. adresa nr._/31.10.2012 din dosarul de urmărire penala, ANAF - DGFP Sibiu a precizat că se constituie parte civilă în cauză inițial cu suma de 235.374 lei, reprezentând debite cu reținere la sursă, din care 129.631 lei debit efectiv si 105.743 lei accesorii(filele 14-15 dos.u.p.).
In vederea recuperării acestui prejudiciu, prin ordonanța procurorului din data de 26.06.2012, în temeiul art. 163 Cod procedură penală, s-a aplicat sechestrul asigurător asupra următoarelor bunuri mobile: autoturism marca Peugeot, ._, autoturism marca Mitsubishi, . GC_, autoturism marca Audi A4 ._, autoturism marca Dacia Double C. . C028097 si autoturism marca Dacia Double C. . C_.
In faza de judecata, partea vătămata a depus un înscris prin care a comunicat instanței ca se constituie parte civila cu suma de 231.306 lei, reprezentând 126.197 lei debit si respectiv 105.109 lei accesorii(fila 15 dos.inst.)
S-a reținut că prejudiciul stabilit prin concluziile raportului de expertiza contabila efectuata in cursul urmăririi penale, in sensul că în perioada de referința ianuarie 2008 - iulie 2010, societatea a reținut de la angajați și nu a virat la bugetul statului, cu titlu de debit, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în sumă de 137.908 lei, iar ca urmare a neachitării acestor sume, la debitele înregistrate au fost calculate dobânzile și penalitățile aferente, în cuantum de 67.502 lei, datoria totală fiind de 205.410 lei, defalcată după cum urmează:_ lei - impozitul pe veniturile din salarii, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 7753 lei;_ lei - contribuția individuală la asigurările sociale, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 8820 lei;1098 lei - contribuția individuală la asigurările pentru șomaj, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 438 lei;_ lei - contribuția individuală la asigurările de sănătate, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 4718 lei și81808 lei - impozit pe dividende, la care se adaugă accesoriile în cuantum de 45.853 lei.
De altfel, cuantumul prejudiciului stabilit si reținut prin actul de sesizare al instanței nu a fost contestat de inculpat .
S-a făcut dovada plații sumei de 18.000 lei cu chitanța ._/6.09.2013( fila 25 dos.), ramanand prin urmare, un rest neachitat in cuantum de 187.410 lei.
S-a reținut ca in cauză sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale: faptele ilicite ale inculpatului cauzatoare de prejudicii, prejudiciul cert atât sub aspectul existenței sale cât și a întinderii lui, raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu și vinovăția inculpatului sub forma intenției.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termenul legal prev. de art . 385/3 C.pr.penală inculpatul G. C. M. fără a expune în scris prin cererea de recurs sau separat prin memoriu motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze, conform art. 385/10 C.pr.penală.
Având în vedere dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 155/2010 privind Noul Cod de procedură penală prezentul recurs și care se afla în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală va fi analizat de către Curte conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Oral, prin apărătorul ales inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanțele reale și personale reținute în cauză.
C. a pus în vedere inculpatului apelant G. C. M. că are posibilitatea de a fi ascultat în fața sa conform art. 420 alin.4 C.pr.penală, însă acesta nu a dorit să facă precizări suplimentare.
C., în raport cu aspectele critice expuse, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei conform dispozițiilor art.420 alin.8 Cod procedură penală constată următoarele:
1. Instanța fondului a reținut o bază factuală corectă în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: plângerea penală formulată de DGFP Sibiu (f. 9-11 dup), declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat (f. 23-61 dup), datele de înregistrare la ORC ale . SRL Sibiu (f. 265-269 dup), documentele contabile și bancare vizând activitatea . SRL Sibiu (f. 64-264, 284-437 dup), documente furnizate de ITM Sibiu (441-443), raportul de expertiză contabilă (448-462), coroborate cu declarațiile date de inculpat atât în fața procurorului cât și în fața instanței prin care acesta a recunoscut integral săvârșirea infracțiunii, înțelegând să uzeze de dispozițiile art. 320/1 C.pr.penală vizând procedura simplificată întemeiată pe pledoaria de vinovăție (f. 482,484 dup, 21 dosar fond)
2. C. arată că prima instanță a realizat o evaluare judicioasă a probelor de la dosar, în conformitate cu cerințele impuse de art.63 al.2 Cod procedură penală, stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunilor expuse în actul de sesizare.
3. C. va reține la rândul său sub raportul bazei factuale că inculpatul G. C. M. în calitate de administrator al . SRL Sibiu, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada ianuarie 2008 – iulie 2010 a reținut și nu a virat la bugetul statului în termen de 30 zile de la scadență impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă în cuantum de 205.410 lei.
4. C. precizează că jurisdicția inferioară a dat o calificare juridică corectă faptei săvârșite de către inculpat și care se circumscrie infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 cod penal.
5. Realizând propriul demers analitic în raport cu criticile formulate de către inculpat, C. constată că acestea sunt nefondate, instanța fondului aplicând acestuia o pedeapsă ce corespunde pe deplin criteriilor generale de individualizare prevăzute de ar. 72 cod penal anterior.
6. În acest sens C. reține că sancțiunea aplicată inculpatului reflectă gradul de pericol social concret al faptei și care în situația dată este imprimat într-o manieră semnificativă de valoarea ridicată a prejudiciului cauzat prin infracțiune și anume 205.410 lei.
7. C. precizează că inculpatul a săvârșit fapta fără a fi constrâns în mod real și concret de realitățile economico financiare ale societății, relevant în acest sens fiind concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, conform cărora în toată perioada de referință societatea a efectuat activitate comercială constantă, având disponibilul necesar pentru plata impozitului și contribuțiilor datorate bugetului de stat.
Conform actelor și datelor de la dosar, în aceeași perioadă inculpatul a încasat cu titlu de dividende sume consistente și deși a dispus calcularea și reținerea la sursă a impozitului aferent acestora nu a manifestat nicio preocupare în ale achita, aceeași atitudine manifestând-o și în ceea ce privește plata impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă (CAS, șomaj, sănătate) cu toate că mijloacele financiare nu-i lipseau.
8. C. nu poate ignora faptul că în maniera în care a procedat, inculpatul a privat de protecție socială un număr semnificativ de persoane, respectiv 129 de angajați, aspect ce nu justifică în opinia sa o atenuare a răspunderii penale a acestuia.
9. Fără a nega sau minimaliza elementele de ordin circumstanțial invocate de inculpat în apărare, cu referire specială la lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală adecvată, achitarea unei părți din prejudiciu (18.000 lei din 205.410 lei), C. arată că acestea nu sunt și suficiente pentru a justifica reducerea pedepsei și care în cuantumul stabilit de 1 an închisoare, este în măsură să ofere garanții reale în ce privește atingerea scopului preventiv și educativ prev. de art. 52 cod penal anterior.
10. O atenuare a răspunderii penale ar aduce, în opinia Curții, atingere principiului proporționalității dintre sancțiune și comportament și nu ar corespunde necesităților reale de reeducare a inculpatului.
11 Față de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 421 pct. 1 lit.b C.pr.penală C. va respinge ca nefondat apelul inculpatului G. C. M., cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 275 alin.2 C.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul G. C. M. împotriva sentinței penale nr. 535/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
Obligă pe inculpatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2014.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
I. M.
Red. MEC
Dact. IM/2 ex./21.02.2014
Jud. fond B. C. E.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 202/2014.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
