Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA

Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-02-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 51/A/2014

Ședința publică de la 19 Februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. L. O.

Judecător A. I. P.

Grefier C. M. N.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat de procuror A. P..

Pe rol judecarea recursului declarat de P. DE PE L. J. A. I. împotriva sentinței penale nr. 405/2013 pronunțată de Judecătoria A.-I. în dosar nr._

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apărătorul ales al inculpatului intimat R. C. R., avocat B. C. în substituirea doamnei avocat J. L., lipsă fiind inculpatul intimat R. C. R..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentanta Ministerului Public solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a cod procedură penală, admiterea apelului declarat de parchet, desființarea sentinței penale nr. 405/2013 a Judecătoriei Alba Iulia și în rejudecare, pronunțarea unei noi soluții cu privire la motivele următoare:

Arată că primul motiv scris de apel îl susține conform formulării și solicită, în temeiul art. 112 lit. f noul cod penal, confiscarea armei neletale deținute de inculpat cu încălcarea dispozițiilor legale. Precizează că s-a invocat în scris litera b, dar apreciază că este un bun ce este interzis a fi deținut și astfel, temeiul corect este litera f.

Cu privire la al doilea motiv de apel arată că îl reformulează datorită modificărilor legislative intervenite și solicită să se constate că prevederile art. 134 din Legea nr. 295/2004 au fost abrogate, însă fapta pe care inculpatul a comis-o este incriminată prin prevederile art. 342 alin. 2 din noul cod penal, dispoziții care îi sunt mai favorabile inculpatului, având alternativa amenzii.

Referitor la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, actualmente încadrată la art. 371 din noul cod penal, arată că limitele de pedeapsă sunt favorabile inculpatului, respectiv, 3 luni la 2 ani sau amenda. Solicită reducerea pedepsei aplicate pentru tulburarea ordinii publice, urmând a se face aplicarea art. 3201 vechiul cod de procedură penală. Precizează că limita minimă este de 2 luni iar maximul de 1 an și 4 luni și solicită stabilirea unei pedepse între aceste limite.

Solicită contopirea pedepselor și menținerea modalității de executare, respectiv suspendarea condiționată, prev. de art. 81 cod penal.

Concluzionând, solicită reducerea pedepsei pentru infracțiunea de ultraj.

Apărătorul ales al inculpatului intimat R. C. R., avocat B. C., solicită admiterea apelului conform reformulării susținute de reprezentanta Ministerului Public.

C. DE A.

Deliberând asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 405 din data de 27.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. I., în baza art. 321 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul R. C. R., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 134 din Legea nr. 295 privind regimul armelor și munițiilor, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul R. C. R. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept.

În baza art.33 litera a) și art.34 litera b) Cod penal, a contopit pedepsele aplicate inculpatului R. C. R. și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respective de 1 an închisoare.

În temeiul art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată în prezenta cauză durata reținerii de 24 de ore dispuse în cursul urmăririi penale începând cu data de 28.10.2012, ora 10:10 și până la data de 29.10.2012, ora 04:45.

În baza art.81-82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art.359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art 64 litera a) teza II și litera b) Cod penal, însă interzicerea drepturilor anterior menționate a fost suspendată pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei conform art 71 alin 5 Cod penal.

În baza art. 191 alin. (1) Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul R. C. R. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria A. I. că prin rechizitoriul Parchetului de pa lângă Judecătoria A. I. nr. 3983/P/2012, din data de 08.04.2012 înregistrat pe rolul instanței la data de 11.04.2013, sub numărul_, a fost trimis în judecată inculpatul R. C. R., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art.321 alin. 1 Cod penal și a infracțiunii de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

În fapt, s-a reținut că la data de 28.10.2012, în jurul orelor 03:30, aflându-se în incinta localului Habitat din A. I., inculpatul R. C. R., a provocat scandal, motiv pentru care a fost scos din local de către oamenii de ordine, iar la scurt timp s-a reîntors, având în mână un pistol, deținut fără drept, pe care l-a îndreptat spre mai multe persoane, amenințându-le că le împușcă, creând astfel panică în rândul clienților localului.

Pentru a reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile învinuitului R. C. R. (filele 14 – 16, 18), declarațiile martorului Alexăndroae R. V. (filele 36-39), declarațiile martorului C. A. (filele 34-35), declarațiile martorului T. S. I. (filele 33), declarațiile martorului I. M. M. (fila 46), declarațiile martorului V. T. C. (fila 40), declarația martorului H. I. E. (filele 41-42), declarația martorului D. P. L. (filele 43-44), declarația martorului A. E. (fila 45), procesul verbal de constatare a infracțiunii (fila 12), raportul de expertiză balistică (filele 20-25), dovada de ridicare a pistolului și a încărcătorului (filele 55-58).

În cursul judecății, s-a procedat la audierea inculpatului care a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 dinCodul de procedură penală.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 28.10.2012, inculpatul R. C. R., în jurul orelor 03:30 aflându-se în incinta localului Habitat din localitatea A. I., pe fondul unor discuții contradictorii cu numitul I. M., a provocat scandal, iar ulterior cei implicați în incident au fost scoși afară din incinta localului de către agenții de securitate. Altercația a continuat și în afara localului, așa cum reiasă din declarațiile martorilor audiați în cauză.

La scurt timp după acest incident, inculpatul s-a reîntors în local, având asupra sa un pistol pe care l-a îndreptat spre clienții localului strigând ”stați că trag”. Aceste gesturi ale inculpatului au creat panică în rândul persoanelor prezente la fața locului, care au părăsit localul în fugă.

Situația de fapt reținută rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv, procesul verbal de constatare a infracțiunii (filele 12-13 dosar urmărire penală), declarațiile învinuitului R. C. R. (filele 14 – 16, 18) care recunoaște săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu, care se coroborează cu declarațiile martorilor Alexăndroae R. V. (filele 36-39), C. A. (filele 34-35), T. S. I. (filele 33), (fila46 ), V. T. C. (fila 40), H. I. E. (filele 41-42), D. P. L. (filele 43-44), A. E. (fila 45), din care rezultă faptul că s-a creat o stare de insecuritate personală, temere și disconfort în momentul pătrunderii inculpatului înarmat în incinta localului. Procesul verbal de ridicare a pistolului marca Ekol & Voltan, model 99, calibru 9 mm, fără . a încărcătorului negru fără muniție, de culoare neagră, atașat pistolului, bunuri ridicate cu ocazia percheziției corporale a inculpatului, precum și raportul de expertiză balistică relevă faptul că pistolul și muniția posedate de inculpat erau în stare de funcționare. Aceste bunuri au fost depuse la camera de corpuri delicte a IPJ A., pe bază de dovadă (filele 55-58). Totodată din materialul probator administrat în cauză, precum și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului rezultă că acesta a achiziționat arma neletală împreună cu muniția în urmă cu aproximativ doi ani din Franța de la o persoană necunoscută, iar pentru deținerea acestora, inculpatul nu deține o autorizație în conformitate cu dispozițiile legale.

În urma analizei coroborate a mijloacelor probatorii, prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, făcându-se astfel dovada existenței infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal, și a infracțiunii de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004, și săvârșirea acestora cu vinovăție de către inculpat.

În drept, a apreciat Judecătoria A. I. că, fapta inculpatului constând în aceea că la data de 28.10.2013 a provocat scandal, a proferat amenințări verbale și cu un pistol, în fața persoanelor aflate în incinta localului Habitat din A. I. declanșând panică și temere în rândul acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin 1 Cod penal.

Elementul material al infracțiunii constă în provocarea unui scandal, proferarea de amenințări verbale, precum și amenințarea cu o armă neletală, respectiv un pistol marca Ekol & Voltan, model 99, calibru 9 mm, în stare de funcționare, creând panică în rândul clienților aflați la locul săvârșirii faptei, care s-a petrecut în public, în incinta unui local frecventat de numeroase persoane.

Sub aspectul urmării imediate, instanța a reținut faptul că aceasta este o infracțiune de pericol. Urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol și atingerea adusă bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, punerea în pericol a siguranței persoanelor aflate la acel moment în local, creându-se o stare de teamă, tensiune și nesiguranță. Se produce așadar unul dintre rezultatele pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod alternativ, în cadrul infracțiunii de ultraj contra bunelor. Actele inculpatului au adus atingere bunelor moravuri contravenind obiceiurilor și comportărilor, nefiind compatibile cu respectul reciproc și păstrării demnității umane. Astfel climatul pașnic a fost înlocuit de starea de agitație generală în care sentimentul de securitate personală a fost afectat de teamă și neliniște transmis în cadrul persoanelor aflate la locul săvârșirii faptei.

Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și urmarea imediată rezultă ex re din însăși comiterea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită cu intenție directă, în acord cu dispozițiile art. 19 alin (1), lit. a) Cod penal, deoarece, din maniera concretă de comitere a faptei și din declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultă că acesta nu doar a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei, dar a și urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia. Astfel așa cum rezultă din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, inculpatul a îndreptat pistolul spre clienții localului adresându-le cuvintele ”stați că trag” sau ”vă omor”, acesta urmărind așadar crearea unui sentiment de temere, panică, disconfort și nesiguranță în rândul acestora.

Totodată fapta inculpatului care a deținut și a purtat la data de 28.10.2012 un pistol marca Ekol & Voltan, model 99, calibru 9 mm, în stare de funcționare, precum și a muniției aferente, fără a avea o autorizație obținută în condițiile legale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere sau port de armă neletală din cele supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art. 134 din Legea 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii a constat în deținerea armei neletale și a muniției aferente, precum și portul acesteia în data de 28.10.2012 fără a obține anterior o autorizație emisă în conformitate cu dispozițiile legale, când cu ocazia percheziției corporale efectuate de către organele de poliție acestea au fost ridicate de la inculpat.

Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol, iar legătura de cauzalitate a rezultat din însăși săvârșirea faptei.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, aceasta a fost săvârșită cu intenție directă de către inculpat, în concordanță cu dispozițiile art. 19 alin 1 pct. 1 litera a) Cod penal. Astfel inculpatul a prevăzut rezultatul periculos al faptei sale, aspect relevat de martorul Alexăndroae R. V., din declarația acestuia reieșind că, după incidentul din incinta localului Habitat, inculpatul l-a asigurat că nu este nicio problemă cu pistolul întrucât deține permis în acest sens. Astfel, inculpatul cunoștea faptul că nedeținerea unei autorizații pentru portul sau deținerea de armă neletală atrage incidența legii penale. Totuși, cunoscând aceste prevederi legale, inculpatul a urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, prin achiziționarea armei neletale și a muniției aferente, deținerea și portul acesteia.

Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și totodată o modalitate de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În acest scop instanța a procedat la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, luând în considerare criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, precum și de Legea 295/2004, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă prevăzute in partea specială a Codului penal, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice sunt între 1 și 5 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004 sunt între 3 luni și 1 an.

Instanța a constatat că nu sunt incidente cauzele de agravare a răspunderii penale.

Totodată instanța a ținut cont de dispozițiile art. 3201 alin.(7) din Codul de procedură penală, conform cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, acesta a fost apreciat, în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, instanța ținând cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, în sensul că, inculpatul a folosit metode violente pentru săvârșirea faptei, provocând scandal în incinta unui local în care se aflau multe persoane, iar ulterior acesta a îndreptat arma neletală pe care o avea asupra, fără a deține o autorizație legală în acest sens, sa către mai mulți clienți ai localului.

Împrejurările comiterii faptei creează o perspectivă nefavorabilă inculpatului, acesta săvârșind faptele într-un loc public, în care se afla un grup nedefinit de persoane, creând prin acțiunile sale în rândul acestora o stare de panică, disconfort și nesiguranță, dovedind o atitudine ignorantă cu privire la normele de conduită socială, morală și legală.

În același timp instanța a ținut cont de persoana inculpatului, acesta având o vârstă de 25 de ani la data săvârșirii faptei, încadrat în muncă, necunoscut cu antecedente penale.

Având în vedere aspectele menționate anterior, instanța a considerat că în privința inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuante, acesta neavând un comportament care să ducă la reținerea acestora, astfel în cursul urmăririi penale a avut o atitudine oscilantă, inițial nerecunoscând fapta, pentru ca în final acesta să recunoască faptele pentru care este cercetat. Simplul fapt al recunoașterii, precum și faptul că acesta nu are antecedente penale nu sunt situații apte să ducă la o atenuare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 Cod penal.

În consecință, ținând cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și de dispozițiile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, instanța l-a condamnat pe inculpat

- la o pedeapsă orientată spre minimul special și anume 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1 din Codul penal

- la o pedeapsă orientată spre minimul special, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau port de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004

pedepse pe care le-a apreciat ca fiind proporționale cu gravitatea faptelor deduse judecății și suficiente pentru a se atinge triplul scop stabilit de legiuitor, preventiv, educativ și coercitiv prin articolul 52 Cod penal.

Având în vedere că faptele reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs real, nefiind condamnat pentru niciuna dintre ele, potrivit dispozițiilor art. 33 litera a) raportat la art. 34 litera b) din Codul penal, instanța a contopit cele două pedepse aplicate inculpatului R. C. R., într-o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare.

Întrucât prin ordonanța IPJ A. din data de 28.10.2012 s-a dispus reținerea inculpatului R. C. R., pentru o perioadă de 24 de ore, în temeiul art.88 Cod penal care prevede că timpul reținerii si al arestării preventive se scade din durata pedepsei închisorii pronunțate, instanța a dedus din pedeapsa aplicată în prezenta cauză durata reținerii de 24 de ore dispuse în cursul urmăririi penale începând cu data de 28.10.2012, ora 10:10 și până la data de 29.10.2012, ora 04:45.

Având a statua asupra pedepselor accesorii, instanța a reținut existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 litera a) teza II și litera b) Cod penal și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

Pentru aceste motive, văzând dispozițiile art. 71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a) teza II și litera b) Cod penal, pe toată perioada executării pedepsei principale.

Privitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat în contextul considerentelor mai sus menționate că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, suspendând condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 82 din Codul penal.

Având în vedere faptul că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal a suspendat și executarea pedepselor accesorii stabilite în sarcina inculpatului.

Totodată în baza art. 359 din Codul de procedură penală, i-a atras atenția inculpatului R. C. R. cu privire la dispozițiile art. 83 din Codul penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare.

În baza art. 191 alin. (1) Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul R. C. R. la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu C. M., iar suma de 100 lei reprezintă onorariu parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu av. S. D., sume care s-a hotărât a fi avansate din fondurile speciale ale Ministerului de Justiție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria A. I..

În motivarea recursului s-a arătat că două sunt criticile ce trebuie aduse sentinței primei instanțe.

Prima critică vizează omisiunea primei instanțe de a face aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b din Codul penal și de a dispune confiscarea de la inculpat a pistolului și a încărcătorului acestuia.

A doua critică vizează netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului. Afirmă Ministerul Public că modalitatea concretă de comitere a faptelor, gravitatea acestora, atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul urmăririi penale sunt argumente ce justifică stabilirea unor pedepse ce să nu fie orientate spre minimul special prevăzut de legiuitor. În plus, se apreciază că aplicarea unui spor se impune pentru a se da eficiență reținerii concursului de infracțiuni.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, C. de A. A. I. constată că apelul exercitat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. este fondat pentru considerentele ce urmează.

Încă dintr-un început dorim a sublinia faptul că sentința primei instanțe, Judecătoria A. I., a fost pronunțată la data de 27.09.2013 iar împotriva acesteia P. de pe lângă Judecătoria A. I. a declarat recurs, conform reglementărilor legale în vigoare la acea dată, la data de 03.10.2013. Recursul declarat a fost înregistrat pe rolul Curții de A. A. I. la data de 06.01.2014 iar primul termen de judecată a fost stabilit la data de 29.01.2014. Cauza a fost dezbătută la termenul de judecată din data de 19.02.2014 când, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, ea a fost soluționată conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpatul R. C. R. a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Astfel fapta inculpatului constând în aceea că la data de 28.10.2013 a provocat scandal, a proferat amenințări verbale și cu un pistol, în fața persoanelor aflate în incinta localului Habitat din A. I. declanșând panică și temere în rândul acestora, întrunea, la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin 1 Cod penal din 1969.

Fapta inculpatului care a deținut și a purtat la data de 28.10.2012 un pistol marca Ekol & Voltan, model 99, calibru 9 mm, în stare de funcționare, precum și a muniției aferente, fără a avea o autorizație obținută în condițiile legale, întrunea, la momentul săvârșirii, elementele constitutive ale infracțiunii de deținere sau port de armă neletală din cele supuse autorizării, fără drept, prevăzută de art. 134 din Legea 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, solicitând aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală.

Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea acestora cu vinovăție de inculpat, C. de A. A. I. constată că în mod corect judecătoria a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunile reținută în sarcina sa prin actul de sesizare. În mod amplu a motivat prima instanță considerentele ce au determinat-o să stabilească pedepsele și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate.

Apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. este fondat și urmează a fi admis în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, aplicarea legii penale mai favorabile și confiscarea specială a bunului deținut în contra dispozițiilor legale.

Inculpatul R. C. R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1969 și a infracțiunii de deținere sau port de armă neletală din cele supuse autorizării, fără drept prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor. De la data săvârșirii infracțiunilor și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege penală nouă și se impune a se stabili legea penală mai favorabilă.

Infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1969 este în prezent reglementată de dispozițiile art. 371 din Codul penal. În vechea reglementare legiuitorul sancționa infracțiunea cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani iar în actuala reglementare(sub denumirea tulburarea ordinii și liniștii publice) cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Infracțiunea prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 este în prezent reglementată de dispozițiile art. 342 alin. 2 din Codul penal. În vechea reglementare era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an iar în actuala reglementare(sub denumirea nerespectarea regimului armelor și munițiilor) cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

Din cele mai sus expuse rezultă cu evidență că legea penală mai favorabilă, ce potrivit dispozițiilor art. 5 din Codul penal urmează a fi aplicată în cauză, este legea penală nouă, Codul penal. La stabilirea acestei legi instanța de apel a avut în vedere faptul că a deși condițiile de incriminare și tragere la răspundere penală sunt aceleași în ambele legi, limitele de pedeapsă din legea penală nouă, Codul penal, sunt mai reduse comparativ cu cele din Codul penal din 1969, respectiv cu Legea nr. 295/2004.

Față de aceste considerente, instanța de apel va da relevanță dispozițiilor art. 386 din Codul de procedură penală și va schimba încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, prin reținerea textelor legale din actualul Cod penal și a dispozițiilor art. 5 din Codul penal.

În ceea ce privește stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre cele două infracțiuni concurente și raportat la limitele de pedeapsă prevăzute în prezent de Codul penal, C. de A. A. I. apreciază la modul general că pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal - apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.

Legiuitorul român în cuprinsul art. 72 alin. 1 din Codul penal a reglementat criteriile generale de individualizare a pedepsei. Astfel, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după mai multe criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului și conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal.

Pe de altă parte în prezenta cauză nu trebuie să omitem că inculpatul urmează a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, în temeiul dispozițiilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968, motivat de faptul că în fața primei instanțe a înțeles să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției .

Astfel infracțiunile săvârșite de inculpat(tulburarea ordinii și a liniștii publice și nerespectarea regimului armelor și munițiilor) sunt sancționate de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amendă și respectiv de la 3 luni la 1 an sau amendă . Aceste limite urmează a fi reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968 .

Inculpatul a săvârșit infracțiunile pe fondul consumului de alcool, într-un local deschis la acea oră publicului și în prezența mai multor persoane, prin folosirea unui pistol. Faptele inculpatului au determinat tulburarea ordinii și liniștii publice precum și o stare de temere persoanelor aflate în local. Prin faptele sale inculpatul nu a urmărit nimic altceva decât impunerea unui punct de vedere, prin utilizarea nejustificată a forței. Inculpatul nu are antecedente penale și, deși pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră, în fața primei instanțe a înțeles să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.

Raportat la aceste criterii de individualizare și la limitele de pedeapsă, C. de A. A. I. apreciază că stabilirea unei pedepse de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor și de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, este în măsură a asigura prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni pe viitor.

D. fiind faptul că inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și a art. 34 lit. b din Codul penal din 1969, va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

Aplicarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Codul penal din 1969 se impune în prezenta cauză, din punctul nostru de vedere, atâta timp cât acestea sunt dispozițiile cele mai favorabile ce pot fi aplicate inculpatului.

Sporirea pedepsei așa cum solicită P. de pe lângă A. I. în cuprinsul motivelor de recurs, considerăm că nu se impune.

Potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b Cpen. în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, ar când acest maxim este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Cu toate că din textul legii rezultă existența celor două trepte în agravarea pedepsei, nerespectarea ordinii lor nu afectează legalitatea sentinței. Împrejurarea că instanța, fără a epuiza posibilitatea ridicării pedepsei până la maximul special, a trecut direct la cea de-a doua etapă, adăugând un spor determinat la pedeapsa cea mai grea, nu atrage nulitatea sentinței atâta vreme cât, prin aplicarea sporului, nu s-a depășit nici maximul special al pedepsei cele mai grele și nici nu s-a ajuns la o pedeapsă rezultantă care să depășească totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente. Cele două trepte ale sporirii sunt doar rezultatul unei aparențe, în realitate fiind vorba de o sporire unică, facultativă a pedepsei celei mai grele, până la o limită care să nu depășească maximul ei special plus sporul prevăzut de lege. De aceea, nimic nu se opune la adăugarea unui spor la pedeapsa cea mai grea, chiar dacă nu s-a atins în prealabil maximul special al acesteia.

Sporul nu este fix, instanța putându-l individualiza în funcție de datele speței, fără a depăși însă 5 ani. La aprecierea necesității aplicării sporului și la individualizarea acestuia trebuie să se țină seama nu atât de numărul infracțiunilor cât de legăturile existente între ele și de faptul că aceste legături denotă o perseverență infracțională sau, dimpotrivă, caracterul întâmplător al activității făptuitorului. Cu toate acestea însă trebuie acceptat că stabilirea existenței unei perseverențe în conduita infracțională a făptuitorului este de maximă importanță în individualizarea sancțiunii pentru concursul de infracțiuni.

Pe de altă parte la dozarea sporului un factor determinant trebuie să fie gravitatea infracțiunilor. Dacă faptele concurente prezintă fiecare în parte un pericol social scăzut, este indicat ca pedepsei de bază să i se adauge un spor care să nu ducă la un cuantum de pedeapsă excesiv, apropiat de suma acestora. Dacă însă toate faptele aflate în concurs sunt caracterizate de un pericol social accentuat, este indicat ca sporul să fie astfel dozat, încât pedeapsa rezultantă să se ridice cât mai aproape sau chiar să atingă suma pedepselor stabilite pentru faptele concurente. Ar fi inechitabil să se ajungă în situația în care autorul unei pluralități de fapte ce prezintă fiecare în parte un pericol social redus să i se aplice o pedeapsă rezultantă apropiată de cea aplicată persoanei ce a comis același număr de infracțiuni, dar care prezintă fiecare un pericol social accentuat. Atunci când în concurs se află infracțiuni cu un grad de pericol social redus este indicat un spor minim sau chiar renunțarea la aplicarea lui.

Revenind la cauza de față constatăm noi că inculpatul este condamnat pentru fapte concurente, la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de legiuitor. Mai mult, în favoarea inculpatului a fost reținută și cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, ca și împrejurare de natură a atenua răspunderea penală. La momentul individualizării pedepselor am apreciat că fiecare dintre faptele concurente prezintă un grad scăzut de pericol social, grad scăzut ce nu numai că a impus stabilirea unor pedepse spre minimul special dar care exclude și aplicarea oricărui spor.

Actualul inculpat nu are antecedente penale și a săvârșit prezentele fapte sub imperiul unei supărări de moment și pe fondul consumului de băuturi alcoolice.

În aceste condiții și, raportat la criteriile teoretice mai sus enunțate, apreciem noi că aplicarea unui spor nu se impune.

Dispozițiile primei instanțe privind suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante vor fi menținute, dar va fi redus termenul de încercare la 2 ani și 6 luni, corespunzător pedepsei rezultante aplicate prin prezenta decizie. Opinăm că dispozițiile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicarea a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispoziții potrivit cărora măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal, ne permit să menținem și chiar să aplicăm suspendarea condiționată a executării pedepsei și după data de 01.02.2014.

În fine, C. de A. A. I. va da relevanță dispozițiilor art. 112 lit. f din Codul penal și, admițând apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. I. și sub acest aspect, va dispune confiscarea de la inculpat a pistolului deținut și purtat fără drept de către inculpat, pistol ce făcea parte din categoria armelor neletale supuse autorizării.

Pentru toate aceste considerente C. de A. A. I. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 405 din data de 27.09.2013, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .

Va desființa sentința penală apelată în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, aplicarea legii penale mai favorabile, individualizarea judiciară a pedepselor și confiscarea specială și, rejudecând cauza în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului R. C. în pedepsele componente de:

-1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cpen. cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală și

-6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală.

În baza art. 386 din Codul de procedură penală va schimba încadrarea juridică a faptelor din:

- infracțiunea prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 în infracțiunea prev. de art. 342 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

- infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1969 în infracțiunea prev. de art. 371 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În baza art. 342 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal va condamna inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau port fără drept de armă neletală din categoria celor supuse autorizării.

În baza art. 371 din Codul penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal va condamna inculpatul pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

Va menține dispozițiile sentinței penale apelate în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și va reduce termenul de încercare la 2 ani și 6 luni.

În baza art. 112 lit. f din Codul penal va dispune confiscarea de la inculpat a unui pistol marca „EKOL&VOLTRAN”, model „Mod. 99”, calibru „C.. 9 mm P.A.”, fără . a unui încărcător, depozitate în camera de corpuri delicate de la I.P.J. A. în baza dovezii . nr._ din data de 11.12.2012.

Va menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. I. împotriva sentinței penale nr. 405 din data de 27.09.2013, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală apelată în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, aplicarea legii penale mai favorabile, individualizarea judiciară a pedepselor și confiscarea specială și, rejudecând cauza în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului R. C. în pedepsele componente de:

-1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cpen. cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală și

-6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 3201 din Codul de procedură penală.

În baza art. 386 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor din:

- infracțiunea prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 în infracțiunea prev. de art. 342 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

- infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1969 în infracțiunea prev. de art. 371 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În baza art. 342 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal condamnă inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere sau port fără drept de armă neletală din categoria celor supuse autorizării.

În baza art. 371 din Codul penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală din 1968 și cu aplicarea art. 5 din Codul penal condamnă inculpatul pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cpen. interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

Menține dispozițiile sentinței penale apelate în ceea ce privește suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate și reduce termenul de încercare la 2 ani și 6 luni.

În baza art. 112 lit. f din Codul penal dispune confiscarea de la inculpat a unui pistol marca „EKOL&VOLTRAN”, model „Mod. 99”, calibru „C.. 9 mm P.A.”, fără . a unui încărcător, depozitate în camera de corpuri delicate de la I.P.J. A. în baza dovezii . nr._ din data de 11.12.2012.

Menține restul dispozițiilor din sentința penală apelată în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2014.

Președinte, Judecător,

G. L. O. A. I. P.

Grefier,

C. M. N.

Red. / Tehnored. G.L.O.

2 ex./ 08.04.2014

Jud. fond S. P. I.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA