Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 318/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 318/A/2015
Ședința publică din 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Judecător L. C.
Grefier N. M.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. este reprezentat de
Procuror A. F.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva Sentinței penale nr. 60/2015 pronunțată de J. A. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul intimat S. O. A., apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. C., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța solicită părților să precizeze dacă au alte cereri de formulat.
Apărătorul inculpatului intimat și reprezentanta Parchetului arată că nu au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea apelului declarat în cauză de P. de pe lângă J. A. în ceea ce privește motivele 1 și 2 din motivele scrise de apel pe care le susține și solicită să fie admise. În ce privește punctul 3 din motivele scrise de apel solicită să fie respins.
În legătură cu punctele 1 și 2 din motivele scrise de apel apreciază că în mod greșit instanța de fond nu a dispus obligarea în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată așa cum prevede și art. 1373 alin. 1 din Codul civil. Sub acest aspect solicită admiterea apelului și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată în solidar cu această parte responsabilă civilmente.
În legătură cu punctul 3 din motivele scrise de apel apreciază ca fiind nefondat, solicitând să fie respins, întrucât nu s-ar putea dispune în cursul judecării cauzei în apel admiterea unei cereri de instituire a unui sechestru atâta timp cât bunurile nu au fost identificate, nu s-a dovedit dacă societatea deține sau nu bunuri, în condițiile în care oricum s-a instituit un sechestru pe bunurile inculpatului până la concurența sumei care reprezintă valoarea prejudiciului, sumă care nu este ridicată pentru a necesita și institui un asemenea sechestru, fiind vorba de 5431 lei.
Avocat B. C., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat S. O. A. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și precizat în fața instanței.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 60/2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ s-a dispus în temeiul art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal condamnarea inculpatului S. O. A. la pedeapsa de:
-1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal.
I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit b) Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 81 C. pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, în condițiile art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen., în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, respectiv că dacă, până la expirarea termenului de încercare inculpatul nu a stabilit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării pedepsei, dispunând executarea pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 998,999 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Finanțelor P. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5431 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin neplata contribuțiilor cu reținere la sursă datorate de societatea administrată de inculpată.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator aplicat asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, pentru suma de 5431 lei.
S-a dispus înscrierea sancțiunii în cazierul fiscal și comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului hotărârii judecătorești la data rămânerii definitive.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 453 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus ca suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A. înregistrat sub nr.1453/P/2012, sub dosar nr._ a fost trimis în judecată inculpatul S. O. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 6 din Legea nr.241/2005.
În motivarea actului de sesizare se arată că inculpatul care în calitate de administrator al S.C. T. M. S.R.L., a reținut însă nu a vărsat în termenul de 30 de zile stabilit de lege sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada august 2011- august 2012, cauzând un prejudiciu de 4.980 lei fără accesorii, în total 5.431 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În fapt: S.C. T. M. S.R.L. are sediul social în mun. A., având administrator pe inculpat din data de 25.11.2010 și ca obiect principal de activitate ”baruri și alte activități de servire a băuturilor„.
Conform adreselor emise de AFP A., societatea a reținut însă nu a virat la bugetul de stat contribuțiile cu stopaj la sursă în perioada august 2011 – august 2012, rămânând neachitate până la data sesizării astfel: impozit pe salarii 1.391 lei, CAS angajați 2.161 lei, șomaj angajați 107 lei, CASS angajați 1.321 lei, debit total 4.980 lei iar prejudiciul cu tot cu accesorii fiind de 5.431 lei.
Din balanțele de verificare aferente perioadei august 2011 – octombrie 2012 (contul 5311 casa în lei = contul în care se evidențiază sumele de bani care au intrat în societate prin încasare directă în luna respectivă), precum și din statele de plată salarii angajați pentru perioada august 2011- octombrie 2012, rezultă că societatea avea disponibilități bănești din care putea să achite aceste obligații.
Starea de fapt descrisă se coroborează cu următoarele mijloace de probă:
-adresa nr._/17.08.2012 a AFP A. – privind sumele reținute și nevirate la bugetul de stat din care reiese faptul că debitul este în sumă de 4.980 lei, dobânda este în sumă de 542 lei, penalitățile sunt în sumă de 1.098 lei, valoarea totală a prejudiciului fiind în cuantum de 6.620 lei;
-adresa nr._/29.07.2013 a AFP A. (completare a adresei nr._/17.08.2012 a AFP A.) – privind sumele reținute și nevirate la bugetul de stat, dobânzile și penalitățile fiind calculate strict la debitul neachitat de inculpat în perioada ce face obiectul prezentei cauze, respectiv: debitul = 4.980 lei, dobânda = 137 lei, penalitățile = 314 lei, valoarea totală a prejudiciului fiind în cuantum de 5.431 lei;
-balanțele de verificare aferente perioadei august 2011 – octombrie 2012;
-statele de plată salarii aferente perioadei august 2011- octombrie 2012 din care reiese faptul că impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă au fost reținute;
-adresa nr._/17.07.2013 a AFP A. – se comunică faptul că S.C. T. M. S.R.L. nu a avut conturi deschise la bănci deci nu sunt sume recuperate din popriri și nu s-a instituit sechestru deoarece agentul economic nu deține bunuri mobile sau imobile;
-adresa nr. 5196/28.01.2013 a AFP A. prin care, urmare a mandatului ANAF nr.1356/08.01.2013, se constituie parte civilă în cauză împotriva societății pentru suma de 6.320 lei;
-adresa nr.6183/29.05.2013 a Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară din care rezultă că inculpatul nu deține în proprietate bunuri imobile;
-adresa nr._/06.12.2012 a Primăriei mun.A. din care reiese faptul că inculpatul figurează în evidențele fiscale cu bunuri urmăribile (apartamentul nr.10 situat în mun.A., ., . terenul aferent) însă din extrasul de carte funciară emis de ANCPI reiese faptul că acest apartament se află în proprietatea părinților inculpatului, numiții S. A. și S. C.;
-proces-verbal întocmit de organele de cercetare ale poliției din care rezultă că, în urma verificărilor efectuate în bazele de date ale Poliției Române și ANCPI, inculpatul nu deține bunuri mobile sau imobile;
-adresa nr.6654/13/15.05.2013 a Inspectoratului Teritorial de Muncă A. împreună cu un tabel în care sunt evidențiați angajații S.C. T. M. S.R.L. (un număr de 7 angajați în perioada ce face obiectul prezentei cauze);
-declarații inculpat - din 2011 este administrator unic al societății, de relația cu organele fiscale s-a ocupat contabilul, era înștiințat de către contabil despre situația financiară a societății și despre datoriile societății la AFP, susține că în perioada august 2011- august 2012 societatea a avut în medie 3 angajați cărora li s-au acordat salariile integral, iar din cauză că valoarea lichidităților care intra în societate era tot mai redusă, a achitat mărfurile livrate de furnizori și nu a reținut sumele cu stopaj la sursă, achitând angajaților numai salariul net. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei;
-declarația martorului N. F. din care reiese că în perioada decembrie 2010 – februarie 2012 a avut calitatea de angajat - barman al S.C. T. M. S.R.L. A., societate administrată de inculpat, fiind achitate la zi drepturile salariale nete, atât lui cât și celorlalți angajați.
În drept, fapta inculpatului S. O. A., care în calitate de administrator al S.C. T. M. S.R.L. a reținut însă nu a vărsat în termenul de 30 de zile stabilit de lege sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada august 2011- august 2012, cauzând un prejudiciu de 4.980 lei fără accesorii, în total 5.431 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr.241/2005.
În ce privește infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, se poate observa că în cauză este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni, dată fiind modalitatea concretă de săvârșire a faptei și urmările acesteia.
De asemenea, în cauză este realizată și latura subiectivă a infracțiunilor, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției, deoarece inculpatul a prevăzut și a urmărit sau cel puțin a acceptat să se producă rezultatele faptelor sale.
La stabilirea și aplicarea sancțiunilor, instanța a avut în vedere, în baza art. 52, 72 Cod penal, că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și gradul de pericol social al faptei sale.
Totodată, instanța a avut în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul derulării procesului penal, care deși a recunoscut fapta pe parcursul urmăririi penale, acesta s-a sustras de la judecată.
Constatând că a intervenit o succesiune de legi penale în timp de la data săvârșirii faptei de către inculpați până la data pronunțării prezentei hotărâri, în compararea textelor de lege, în determinarea caracterului mai favorabil, instanța având în vedere o . elemente precum: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de încriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, etc., a constatat că din punct de vedere al regimului sancționator și al condițiilor de incriminare, codul penal anterior are caracter mai favorabil întrucât prevede limite de pedepse mai mici.
Astfel, având în vedere faptul că prin Legea nr.50/2013 s-a mărit pedeapsa prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 de la închisoare de un an la 3 ani închisoare sau amendă, la pedeapsa închisorii de la un an la 6 ani, iar fapta a fost comisă de susnumit înainte de . Legii nr.50/2013, în cauză s-au avut în vedere prevederile legii penale mai favorabile din punct de vedere sancționator, astfel că au fost aplicate prevederile art.5 C.pen.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului va conduce la constrângerea și reeducarea inculpatului, astfel că l-a condamnat pe inculpat la această pedeapsă.
În privința pedepsei accesorie, instanța a reținut că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, C. Europeană a Drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura și gravitatea infracțiunii pe care a comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu art.3 din protocolul 1 la convenție și prin urmare, nu va interzice inculpaților decât dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art.64 lit.a teza a II a și b C.pen., reținând că față de natura infracțiunilor nu se impune și interzicerea dreptului de a alege, prev. de art.64 lit.a teza I C.pen.
P. decizia nr. LXXIV (74), admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din C.penal.
În acest sens, instanța a reținut că nu este aplicabil art.64 lit.c, întrucât inculpatul nu s-a folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.
P. urmare, în temeiul art.71 alin.2 C.pen., a interzis inculpatului N. G. drepturile prevăzute la art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen.
Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, s-a apreciat că reeducarea sa, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție.
Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, în temeiul art.82 C.penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani și 6 luni, iar în baza art.359 C.proc.penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C.pen., în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară, respectiv că dacă, până la expirarea termenului de încercare inculpatul nu a stabilit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării pedepsei, dispunând executarea pedepsei.
Suspendând executarea pedepselor principale, instanța a dispus în temeiul art.71 alin.5 C.pen., suspendarea și a pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii.
În temeiul art.14, art.346 Cod procedură penală, raportat la prevederile art.998, art.999 cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. Finanțelor P. prin S. F. Municipal A. și a obligat inculpatul la plata sumei de 5431 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin neplata contribuțiilor cu reținere la sursă datorate de societatea administrată de inculpat.
A menținut măsura sechestrului asigurator aplicat asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, pentru suma de 5431 lei.
A dispus înscrierea sancțiunii în cazierul fiscal și comunicarea către Oficiului Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului hotărârii judecătorești la data rămânerii definitive.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură penală,a obligat inculpatul la plata sumei de 453 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
A dispus ca suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel P. de pe lângă J. A..
Apelul a fost declarat în termen și a fost motivat în scris.
În motivarea apelului, parchetul a criticat sentința penală atacată, sub aspectul laturii civile, susținând că în mod greșit nu a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată și partea responsabilă civilmente . A..
În dezbaterea orală a apelului, parchetul nu a susținut critica prin care s-a solicitat luarea măsurii asigurătorii și asupra bunurilor părții responsabile civilmente, în condițiile în care acestea nu au fost identificate și există o măsură asigurătorie instituită asupra bunurilor inculpatului.
Apelul parchetului este fondat din următoarele considerente:
În temeiul art. 1373 alin. 1) Cod civil, care are denumirea marginală „Răspunderea comitenților pentru prepuși”, instanța trebuia să oblige partea responsabilă civilmente . A. să repare în solidar cu inculpatul prejudiciul cauzat, în condițiile în care fapta inculpatului avea legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcției încredințate.
În temeiul art. 274 alin. 3) C.pr.pen., ca efect al obligării părții responsabile civilmente în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile trebuia obligată partea responsabilă civilmente în solidar cu inculpatul și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Deoarece nu a fost identificate bunuri aparținând părții responsabile civilmente . A. și, ținând seama de modificarea orală a apelului, instanța apreciază ca neîntemeiată critica privind instituirea unui sechestru asigurător.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 421 alin. 1) pct. 1 lit. b) C.pr.pen., instanța va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 60/2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
Va desființa sentința penală atacată, privind neobligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la judecata în primă instanță, și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
Va obliga pe inculpatul S. O. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. să plătească părții civile suma de 5431 lei, reprezentând prejudiciu cauzat prin neplata contribuțiilor cu reținere la sursă.
Va obliga pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. să plătească statului suma de 453 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în primă instanță.
Va menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
În temeiul art. 275 alin. 3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă J. A. împotriva sentinței penale nr. 60/2015 pronunțată de J. A. în dosarul nr._ .
Desființează sentința penală atacată, privind neobligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la judecata în primă instanță, și, procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
Obligă pe inculpatul S. O. A. în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. să plătească părții civile suma de 5431 lei, reprezentând prejudiciu cauzat prin neplata contribuțiilor cu reținere la sursă.
Obligă pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente . A. să plătească statului suma de 453 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală atacată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
Președinte, Judecător,
M. E. C. L. C.
Grefier,
N. M.
Red. L.C.
Thnored. N.M.-2 ex/25.03.2015
Jud.fond M.L.V.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 330/2015.... | Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 368/2015.... → |
|---|
