Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 796/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 796/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 796/A/2014
Ședința publică de la 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. M.
Judecător C. M. M.
Grefier L. B.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. reprezentat prin:
procuror - M. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de partea civilă MFP prin ANAF – prin DGRFP Timișoara – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 97/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpați intimați C. C. N. și M. P. A., avocat F. A. D., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat H. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Întrebate fiind părțile și reprezentanta parchetului arată că nu au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. A. D., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați intimați C. C. N. și M. P. A., solicită respingerea apelului declarat de partea civilă MFP prin ANAF – prin DGRFP Timișoara – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, apreciind că prejudiciul a fost în mod corect stabilit de instanța de fond, respectiv în limitele în care organul fiscal s-a constituit partea civilă. De asemenea solicită a se avea în vedere că inculpații au achitat în timpul judecății o parte din prejudiciu.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de partea civilă MFP prin ANAF – prin DGRFP Timișoara – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și pe cale de consecință să se mențină soluționarea laturii civile a sentinței penală atacate ca fiind legală și temeinică.
C. DE A.
Asupra apelului penal de față:
I. Constată că prin sentința penală nr. 97/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar penal nr._ au fost condamnați:
1. Inculpatul C. C. N., fiul lui N. și R., născut la data de 04.12.1974 în Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliat în Hunedoara, .. 1, ., CNP –_, cetățean român, cu antecedente penale, la:
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art 375 al. 1 și 2, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, art 41 al. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.
În baza art. 71 Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din anul 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
În temeiul art. 36 al. 1 și art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, s-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință este în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală 143/2013 a Judecătoriei Hunedoara definitivă prin decizia penală nr. 801/05.09.2013 a Curții de A. A. I..
În baza art. 85 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 143/2013 a Judecătoriei Hunedoara și în temeiul art. 36 al. 1 raportat la art. 34 lit b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepsei stabilite prin prezenta sentință și a celei aplicate prin Sentința penală nr. 143/2013 a Judecătoriei Hunedoara, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 raportat la art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 și art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.
2. Inculpatul M. P. A., fiul lui S. și O., născut la data de 29.04.1978 în Hunedoara, jud. Hunedoara, domiciliat în Hunedoara, ., ., județ Hunedoara, CNP –_, cetățean român, fără antecedente penale, la:
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art 375 al. 1 și 2, art. 396 al. 10 din Codul de procedură penală, art 41 al. 2 Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.
În baza art. 71 Cod penal din anul 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, art. 12 al. 1 din Legea 187/2012, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din anul 1969, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.
În baza art. 81 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului disp. art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 din Codul civil, s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile S. R. prin Agenția Națională de A. F. reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, și în consecință s-a obligat inculpații C. C. N. și M. P. A. să-i plătească părții civile în solidar, suma de 37.530 lei reprezentând impozite și contribuții reținute la sursă pentru S.C. C. G. I. SRL și 26.533 lei accesorii conform Codului de procedură fiscală.
În temeiul art. 397 al. 2 din Codul de procedură penală s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra apartamentului proprietatea inculpatului C. C. N. înscris în CF_-C1-U3 a Municipiului Hunedoara, sub A1 nr top 2170/71/12, situat în Municipiul Hunedoara, .. 1, . plății despăgubirilor civile stabilite prin prezenta sentință.
În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar in temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. s-a obligat inculpații să plătească câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu ai inculpaților de câte 300 lei, rămân în sarcina statului.
În considerente instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații în calitate de administratori ai S.C. C. G. I. SRL, deși au stabilit și reținut sumele datorate de societatea respectivă cu titlu de impozite și contribuții cu stopaj la sursă pentru perioada mai 2006-august 2009, nu au procedat la vărsarea acestora către bugetul de stat. Inculpații, cu intenție, nu au procedat la vărsarea către bugetul de stat a sumelor reținute cu titlu de „stopaj la sursa", întrucât din bilanțurile și balanțele întocmite de societate, rezultă că în această perioadă s-au înregistrat venituri cu mult peste impozitele și contribuțiile datorate, însă au fost plătite alte datorii ale societății.
În drept, fapta inculpaților C. C. N. și M. P. A., care în calitate de administratori ai S.C. C. G. I. SRL, în perioada mai 2006-august 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au reținut și nu au vărsat, cu intenție, la bugetul statului, în cel mult 30 de zile de la scadență, impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în cuantum de_ lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 41 al 2 din Codul penal.
Reținând vinovăția inculpaților, instanța a dispus condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 Cod penal din 1969 și art. 52 Cod penal din 1969, identificat ca lege mai favorabilă în speță prin prisma modalității de executare a pedepsei.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal din 1969, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpaților.
Limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea dedusă judecății care au fost avute în vedere în speță sunt de la 1 an la 3 ani sau amendă (prin aplicarea art. 13 al. 1 din Codul penal din 1969 privind legea penală mai favorabilă, ținând seama de împrejurarea că infracțiunile deduse judecății se pedepsesc în prezent cu închisoare de la 1 an la 6 ani, dar la data săvârșirii infracțiunilor, se pedepseau cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau amendă). P. aplicarea în speță și a art. 396 din Codul de procedură penală, limitele de pedeapsă în speță sunt de la 8 luni la 2 ani sau amendă.
Din extrasul după cazierul judiciar, rezultă că inculpații nu au antecedente penale (inculpatul C. C. N. a săvârșit fapta dedusă judecății în concurs cu fapta care este menționată în cazierul judiciar, după cum se va arăta mai jos), însă simplul fapt că o persoană nu a mai fost condamnată, nu poate constitui circumstanță atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a din Codul penal din 1969.
Atitudinea procesuală sinceră a inculpaților care, în declarațiile lor din faza de urmărire penală și din cursul judecății, au recunoscut săvârșirea faptelor, nu poate constitui circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, întrucât inculpații au recunoscut fapta după începerea urmăririi penale și fiind puși în fața unor probe pe care nu le puteau tăgădui (evidențe contabile care dovedeau că societatea a avut venituri).
Având în vedere că prejudiciul produs de inculpați este relativ ridicat (_ lei obligații principale +_ lei accesorii), instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu amenda nu este îndestulătoare în speță, fiind necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea peste minimul special prevăzut de lege. Plățile de 3600 lei efectuate de inculpați în cursul judecății sunt modice dacă le raportăm la prejudiciul de_ lei.
P. urmare, instanța a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 1 an închisoare, această pedeapsă fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal din 1969, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a apreciat că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpaților, aceștia sunt nedemni în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969, fiind justificată îndepărtarea acestora de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c, d și e din Codul penal din 1969. De asemenea, instanța a apreciat că inculpații nu sunt nedemni în exercitarea dreptului de a alege și prin urmare nu a interzis nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza a I a din Codul penal din 1969.
În privința inculpatului C. C. N., instanța a constatat în temeiul art. 36 al. 1 și art. 33 lit. a din Codul penal din 1969, că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință este în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală 143/2013 a Judecătoriei Hunedoara definitivă prin decizia penală nr. 801/05.09.2013 a Curții de A. A. I..
P. urmare, în temeiul art. 85 din Codul penal din 1969 rap. la art. 15 al. 2 din Legea nr. 187/2012, instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C. C. N. prin Sentința penală nr. 143/2013 a Judecătoriei Hunedoara și în temeiul art. 36 al. 1 raportat la art. 34 lit b Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a dispus contopirea pedepsei stabilite prin prezenta sentință și a celei aplicate prin Sentința penală nr. 143/2013 a Judecătoriei Hunedoara, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că în privința inculpatului C. C. N., sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. l din Codul penal din 1969, raportat la art. 85 al. 3 din Codul penal din 1969, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an, așadar o pedeapsă mai mică de 2 ani închisoare; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, au fost apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C. C. N., conform art. 81 Cod penal din 1969, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal din 1969 și art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
Având în vedere că și în privința inculpatului M. P. A. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal din 1969, arătate mai sus în cazul celuilalt inculpat, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal din 1969, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 din Codul penal din 1969. Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În privința ambilor inculpați, instanța a apreciat că suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de Codul penal din 1969 este mai favorabilă față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Codul penal, ținând seama de împrejurarea că în cadrul suspendării condiționate a executării pedepsei, condamnatul nu este supus niciunei măsuri de supraveghere și nu-i poate fi stabilită nicio obligație. În cazul amânării pedepsei, inculpații ar trebui să respecte măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute de art. 85-86 din Codul penal.
În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 83 și 84 din Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în condițiile săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sau a neplății obligațiilor civile stabilite prin prezenta sentință.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea civilă S. R. prin Agenția Națională de A. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei, din care_ lei debite și_ lei accesorii la impozite și contribuții reținute la sursă de inculpați și nevirate la buget datorate de S.C. C. G. I. SRL. Din Sentința nr. 1147/F/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, rezultă că S.C. C. G. I. SRL a fost radiată din registrul comerțului ca urmare a închiderii procedurii falimentului (f 185), astfel că această societate nu mai are calitate de parte responsabilă civilmente încetându-și existența. Inculpații au recunoscut cuantumul debitului, susținând doar că n-ar datora și majorări de întârziere. Instanța a apreciat că partea civilă este îndreptățită, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, la recuperarea impozitelor și a contribuțiilor pe care inculpații prin fapta lor ilicită nu le-au virat la bugetele statului, împreună cu accesoriile pentru întârzierea la plată percepute conform Codului de procedură fiscală. Pentru plata cu întârziere a impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului de stat se percep majorări de întârziere conform art 119 din Codul de procedură fiscală, astfel că parcea civilă este îndreptățită să le solicite, iar instanța le-a acordat.
Din suma de_ lei –obligații principale solicitate de partea civilă, instanța a scăzut plățile făcute de inculpați la data de 26.05.2014 în sumă de 3600 lei conform chitanțelor depuse la dosar (f 70-71), rămânând de plată_ lei debit și_ lei accesorii pentru care a fost admisă acțiunea civilă. Instanța a apreciat că întrucât S.C. C. G. I. SRL a fost supusă procedurii insolvenței, inculpații nu mai datorează majorări de întârziere după data începerii procedurii insolvenței, raportat la art. 41 din Legea nr. 85/2006 care prevede că nu se mai adaugă accesorii după data începerii procedurii insolvenței.
Deși procurorul a solicitat menținerea măsurilor asigurătorii luate asupra apartamentului proprietatea inculpatului C. C. N. înscris în CF_-C1-U3 a Municipiului Hunedoara, sub A1 nr top 2170/71/12, situat în Municipiul Hunedoara, .. 1, . observat că parchetul nu a luat nicio măsură asiguratorie în cauză, ci administrația financiară și-a înscris dreptul de ipotecă asupra imobilului respectiv pentru un debit de 7775 lei și accesorii de 2449 lei așa cum rezultă din extrasul de carte funciară (f 180). Având în vedere că instanța este obligată potrivit art. 249 și următoarele din Codul de procedură penală să examineze posibilitatea luării măsurilor asigurătorii și din oficiu, în temeiul art. 397 al. 2 din Codul de procedură penală a luat măsura sechestrului asigurător asupra apartamentului respectiv în vederea plății despăgubirilor părții civile stabilite prin prezenta hotărâre. În speță nu are relevanță împrejurarea invocată de inculpat, că apartamentul este ipotecat și în favoarea creditorului Banca Românească S.A., întrucât asupra aceluiași bun se pot constitui mai multe ipoteci de către unul sau mai mulți creditori, aceștia urmând a fi îndestulați conform rangului ipotecii înscrise în cartea funciară.
În temeiul art. 13 al.1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar in temeiul art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 privind organizarea si funcționarea cazierului fiscal, s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri Administrației Județene a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, pentru efectuarea mențiunilor conform legii.
În baza art. 274 al. 1 C.proc.pen s-a obligat inculpații să plătească câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariile cuvenite apărătorilor din oficiu ai inculpaților de câte 300 lei, rămân în sarcina statului.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 410 C. pr. pen. partea civilă MFP prin ANAF – prin DGRFP Timișoara – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara care solicită:
Obligarea inculpaților C. C. N. și M. P. la plata întregului prejudiciu produs bugetului general consolidat al statului cu care apelanta în numele și pentru S. R. reprezentat prin ANAF s-a constituit parte civilă în cauză, respectiv cu suma totală de 67.663 lei, precum și accesoriile aferente sumei.
Apelanta arată că solicită obligarea inculpaților și la plata accesoriilor calculate până la data plății efective a prejudiciului, în conformitate cu prev. art. 119 alin. 1 și 120 alin. 1 din OG 92/2002 privind Codul de procedură fiscală.
În motivarea apelului se arată că instanța nu a avut în vedere adresa comunicată de apelantă cu nr._/1.04.2014 prin care S. R. reprezentat prin ANAF s-a constituit parte civilă cu suma totală de 67.663 lei precum și accesoriile aferente acestei sume.
III. Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate și potrivit exigențelor impuse de art. 417și urm. C. pr. pen., C. constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând C. reține că apelul părții civile vizează doar latura civilă astfel că hotărârea atacată va fi analizată doar din acest punct de vedere.
C. constată că instanța a reținut în mod corect suma cu care apelanta s-a constituit parte civilă, respectiv 67.663 lei din care 41.130 debite și 26.533 lei accesorii la impozite și contribuții reținute la sursă de inculpați și nevirate la buget datorate de . SRL.
Instanța a reținut că inculpații au făcut plăți către partea civilă la data de 26.05.2014 în sumă de 3.600 lei și în mod justificat a scăzut această sumă din totalul debitului rămânând de plată suma de 37.530 lei. Accesoriile au fost acordate în suma cerută de partea civilă respectiv 26.533 lei. Instanța a apreciat în mod întemeiat că . SRL a fost supusă procedurii insolvenței, societatea fiind radiată din Registrul Comerțului ca urmare a închiderii procedurii falimentului în baza sentinței . 1147/F/2011 a Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. În mod corect s-a reținut incidența art. 41 din Legea 85/2006 care prevede că nu se mai adaugă accesorii după data începerii procedurii insolvenței.
În acord cu aspectele reținute mai sus C. reține că instanța a soluționat legal și temeinic latura civilă a cauzei.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat de MFP prin ANAF – prin DGRFP Timișoara – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 97/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar penal nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. va obliga apelanta să achite statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de MFP prin ANAF – prin DGRFP Timișoara – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 97/27.05.2014 pronunțată de Judecătoria Hunedoara în dosar penal nr._ .
Obligă apelanta să achite statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. G. M. C. M. M.- CO
semnează președintele completului de judecată
A. G. M.
Grefier
L. B.
Red M. /18.12.2014
Tehn LB/18.12.2014/2 exp.
Jud fond N. I.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 587/2014.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
