Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 592/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 592/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 16-10-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 592/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. C.
Grefier V. C. V.
Parchetul de pe lângă C. de A. A. I. a fost reprezentat de
Procuror -A. F.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul T. F. G. împotriva încheierii penale pronunțate la 08 octombrie 2014 de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat inculpatul contestator aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat M. R. în substituirea avocatului H. S., desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care întrebat fiind, inculpatul T. F. G. a precizat că își menține contestația formulată în cauză.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul inculpatului având cuvântul a susținut contestația formulată în cauză și a solicitat admiterea acesteia, desființarea încheierii atacate și rejudecând a se dispune punerea în libertate a inculpatului întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu se mai mențin.
Arată avocatul inculpatului că în raport de poziția procesuală de recunoaștere a faptei, de faptul că urmărirea penală este finalizată, probele sunt la dosarul cauzei și inculpatul a recunoscut fapta, pentru infracțiunea de tentativă la omor măsura preventivă ar putea fi înlocuită.
Reprezentanta parchetului având cuvântul a formulat concluzii de respingere a contestației ca fiind nefondată și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate apreciind că instanța de fond în mod corect a dispus menținerea măsurii preventive raportat la natura infracțiunii comise mai ales că inițial față de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar iar acesta a încălcat obligațiile impuse și temeiurile avute inițial în vedere subzistă.
Inculpatul T. F. G. având ultimul cuvânt a învederat faptul că a avut control judiciar însă nu a dorit să influențeze părțile, de la comiterea faptei și până la arestare au trecut 9 zile iar cu persoana vătămată nu a avut nicio discuție.
C. DE A.
Asupra contestației de față;
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 08.10.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – secția penală nr. dosar nr._:
În baza art. 208 alin.2 și 4 C.pr.penală raportat la art. 362 alin.2 C.pr.penală a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T. F. G., dispunându-se menținerea acesteia.
În considerentele încheierii prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea penală nr.35/24.07.2014 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Hunedoara, definitivă prin decizia penală nr.484/31.07.2014 a Curții de A. A. I., s-a dispus, față de inculpatul T. F. G., înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestării preventive, întemeiat pe dispozițiile art.215 al.7 C.pr.pen. raportat la dispozițiile art.202 al.1 și 3, 223 al.2 C.pr.pen., conform cărora, pe durata controlului judiciar, inculpatul a încălcat, cu rea-credință, obligațiile impuse, măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia; din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit două infracțiuni intenționate: tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art.32 C.pen. raportat la art.188 al.1 și 2 C.pen. și tâlhărie, prev. de art.233 C.pen., ambele în stare de recidivă postcondamnatorie.
Se constată că temeiul arestării preventive nu s-a modificat, ci subzistă și impune, în continuare, privarea inculpatului de libertate, măsura fiind necesară scopului urmărit prin instituire și proporțională cu gravitatea faptelor de a căror săvârșire este acuzat inculpatul, fapte îndreptate împotriva vieții și patrimoniului persoanelor fizice, astfel că cerințele art.202 al.3 C.pr.pen. sunt îndeplinite.
Inculpatul este acuzat că, în seara zilei de 19.07.2014, a sustras din buzunarul pantalonilor persoanei vătămate G. B. A. o bancnotă de 10 lei, iar la solicitarea acestuia de a-i înapoia banii, a refuzat și a părăsit locul săvârșirii faptei, fiind urmărit de persoana vătămată, care avea o bâtă în mână.
Inculpatul, ajuns din urmă de persoana vătămată G. B. A., i-a smuls acestuia bâta din mână și, în scopul de a păstra banii sustrași, a aplicat persoanei vătămate, succesiv, trei lovituri, din care două în zonă cu potențial tanatogenerator, respectiv în zona parietal stânga și zona cervicală, producându-i leziuni care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art.242 al.1 C.pr.pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi, din care rezultă nelegalitatea măsurii.
Conform art.242 al.2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 al.1 C.pr.pen.
Contrar celor invocate în apărare, se apreciază că temeiul care a determinat instituirea măsurii arestării preventive nu a încetat, că natura și gravitatea acuzațiilor ce planează asupra inculpatului, dar și atitudinea procesuală a acestuia ulterior plasării inițiale sub control judiciar de către procurorul de caz, impun concluzia că privarea sa de libertate este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, iar revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar, ar provoca o reală tulburare a ordinii publice.
Se subliniază că, deși prin ordonanța din data de 24.07.2014, organele judiciare de anchetă au dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, cu obligația impusă de a nu lua legătura cu martorii audiați, printre care și martorul Nate M., acesta a ignorat obligația impusă, deplasându-se, în aceeași zi, de 24.07.2014, ulterior audierii sale, la barul Rocco din D., unde l-a contactat direct pe martorul Nate M., căruia i-a arătat ordonanța de instituire a măsurii preventive, apoi i-a atras atenția să aibă grijă ce va declara în viitor organelor judiciare de anchetă.
Menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată, o dată în plus, și pentru înlăturarea riscului de recidivă pe care îl prezintă acesta: fișa sa de antecedente penale evidențiază că, la data de 10.04.2012, a fost eliberat condiționat din executarea pedepsei de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.249/10.10.2004 a Tribunalului Hunedoara pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, cu un rest neexecutat de 922 zile închisoare (f.101 d.u.p.).
Durata privării de libertate la care a fost supus inculpatul nu este excesivă, raportat la caracterul rezonabil al bănuielii care a stat la baza arestării și al legitimității scopului urmărit prin arestare, la particularitățile complexe ale cauzei, toate acestea prin comparare cu exigențele art.5 paragr.3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Față de aceste considerente și având în vedere impactul negativ al prezumtivelor fapte infracționale asupra ordinii sociale, se apreciază că, în acest moment procesual, derularea procedurilor judiciare se impune a fi realizată cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Împotriva încheierii a formulat contestație în termenul legal prev. de art. 206 C.pr.penală inculpatul T. F. G. fără a expune în scris prin cererea în contestație sau separat prin memoriu motivele căii de atac de care a înțeles să uzeze.
Oral, prin apărătorul desemnat din oficiu inculpatul a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu se mai mențin iar în raport de poziția sa procesuală adecvată de recunoaștere a faptei, măsura preventivă a arestării poate fi înlocuită cu una mai puțin restrictivă.
Susține inculpatul că aspectele ce-i sunt imputate în sensul încercării de a influența martorii ce urmează a fi audiați în cauză nu sunt reale, iar comunitatea restrânsă în care trăiește face imposibilă evitarea întâlnirii cu părțile din proces. Cu toate acestea arată faptul că în intervalul de 9 zile deși de la comiterea faptei și până la luarea măsurii preventive a arestării nu a abordat persoana vătămată și nu a avut nicio discuție cu aceasta.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate prin prisma criticilor aduse de către inculpat, în raport cu ansamblul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, C. constată următoarele:
1. Prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul T. F. G. în considerarea dispozițiilor art. 208 alin. 2 și 4 C.pr.penală apreciind în mod corect în raport cu ansamblul actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și justifică în continuare detenția provizorie.
2. C. face precizarea că apărările inculpatului potrivit cărora temeiurile care au justificat luarea măsurii au încetat ca urmare a poziției sale procesuale de recunoaștere a faptei nu pot fi primite atâta timp cât în cauză s-a demonstrat că o măsură preventivă mai puțin restrictivă, neprivativă de libertate (controlul judiciar) a fost insuficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 202 alin.1 C.pr.penală cu referire strictă la necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
3. În cauză s-a demonstrat că inculpatul și-a ignorat obligațiile impuse cu ocazia primei măsuri preventive dispuse față de el, deplasându-se în data de 24.07.2014, ulterior momentului audierii sale, la barul R. din D. unde l-a contactat în mod direct pe martorul Nate M. și pe care l-a atenționat cu privire la conținutul declarațiilor ce urmează să le dea pe parcursul anchetei penale.
Această conduită a inculpatului convinge instanța că o măsură mai puțin restrictivă nu poate oferi garanții suficiente în ce privește înlăturarea oricărui risc de recidivă a inculpatului și de influențare a administrării justiției.
4. Mai mult decât atât C. arată că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptei ce constituie obiectul acuzației (tentativă la infracțiunea de omor și tâlhărie în formă calificată) și necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol reale pentru ordinea publică.
5. În aprecierea oportunității menținerii măsurii nu poate ignorat nici criteriul persoanei inculpatului, a temperamentului violent al acestuia reliefat de fișa de antecedente penale și care evidențiază condamnări pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni (tâlhărie).
Față de cele ce preced reținând că o măsură preventivă mai puțin restrictivă ar fi insuficientă la acest moment pentru protejarea interesului de ordine publice ce impune detenția, C. va respinge contestația inculpatului ca nefondată în temeiul art. 425/1 alin.7 lit.a C.pr.penală cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul T. F. G. împotriva încheierii penale din 08.10.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.pr.pen. obligă pe inculpat să plătească statului suma de 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 100 de lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2014.
Președinte,Grefier,
M. E. C. V. C. V.
Red. MEC/24.10.2014
Tehnored. VV 2 ex/24.10.2014
j.f. V. D.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 590/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 587/2014.... → |
|---|
